Şocanta poveste a internaţionalului de la CSA Steaua căruia antrenorul i-a cerut 3.000 de lei ca să-l păstreze în echipă. Petru Ianc: „A fost şantaj. Bani negri. Cei din club voiau să muşamalizeze. Au falsificat acte”

Bani negri de care e condiţionată prezenţa în echipă, răzbunări împotriva celor care nu cotizează, abuzuri, rapoarte falsificate, încercări de muşamalizare a neregulilor – acestea sunt practicile extrem de grave de la Steaua pe care le acuză Petru Ianc, fost poloist la clubul Armatei.

În vârstă de 28 de ani, poloistul – care a evoluat între 2015 şi 2018 la gruparea Armatei, dar are şi meciuri în naţionala României – s-a prezentat la întâlnirea cu reporterul ProSport înarmat cu un teanc de documente: notificări, memorii, rezoluţii, regulamente. Pe parcursul discuţiei, Ianc – care a lăsat impresia unui tip inteligent, „cu vorbele la el” – a citat adesea din actele puse pe masă, argumentându-şi afirmaţiile cu aceste documente oficiale.

Sportivul de performanţă acuză – cu probe! – că antrenorul i-a solicitat 3.000 de lei, sub pretextul unei amenzi în cazul unui act de indisciplină. Şi mai grav decât atât, poloistul afirmă că tehnicianul a condiţionat păstrarea sa în echipă de plata acestei sume. Mai mult, banii au fost ceruţi fără acte, iar tehnicianul – afirmă jucătorul – l-a avertizat că, dacă întârzie o zi, suma se va majora cu 10%.

A urmat un şir de evenimente care nu are absolut nicio legătură cu sportul de performanţă, cu profesionalismul şi, cu atât mai puţin, cu disciplina şi corectitudinea militară.
În final, după scandal, umilinţe şi presiuni care au durat luni în şir, protestele şi memoriile poloistului au efect, clubul anulează sancţiunile antrenorului, declarându-le ilegale. Dar atât, pentru că, în final, cel îndepărtat este tot sportivul care a refuzat să plătească. Ianc a plecat din club şi a semnat, între timp, cu Corona Braşov. Antrenorul Iosep, cel care i-a cerut banii, a primit un avertisment şi continuă mai departe la Steaua, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Clubul nu consideră cazul nici periculos, nici deosebit. Atât concluziile comisiei interne de anchetă, cât şi declaraţiile comandantului Petrea arată acest lucru. Colonelul i-a spus reporterului că trimiterea lui Ianc la juniori, imediat după ce a refuzat plata informală, nu are legătură cu aceşti bani ceruţi de Iosep. S-ar părea că a fost doar o coincidenţă.

În urmă rămân anul pierdut de jucător, nervii, tensiunea, nedreptăţile. Şi un avertisment nerostit pentru alţi sportivi: nu plăteşti? Zbori! Nimeni nu va fi de partea ta!

Citiţi mai jos un interviu amplu despre un caz care, în primă fază, i s-a părut reporterului de necrezut. Este coşmarul de 8 luni al unui sportiv revenit în ţară din Germania şi care a plătit scump, în primul rând în plan psihic, îndrăzneala de a-i spune „STOP” antrenorului atunci când banii ceruţi au ajuns la jumătate din salariu.

E greu de crezut că aşa ceva se poate întâmpla tocmai la un club militar precum Steaua Bucureşti. Şi totuşi, se întâmplă!

ProSport: Petru, te rog să te prezinţi.
Petru Ianc, poloist, fost jucător la Steaua: Sunt Petru Ianc, am 28 de ani, am jucat, în ultimii trei ani, pentru Steaua, iar înainte de asta am evoluat la Duisburg, cu care am obţinut locul 2 în campionatul Germaniei. Mă rog, am pierdut finala cu Spandau…

Iar înainte de asta?
Am debutat la Sportul Studenţesc, apoi, până să plec în Germania, am mai jucat 3 ani la Rapid şi 4 ani la Dinamo. Din 2015 am revenit la Steaua, cu care am câştigat 3 titluri ale României.

Pe ce post joci?
Centru. Echivalentul postului de pivot în handbal.

Ai jucat şi la naţională?
Da, am vreo 25 de meciuri şi pentru România. Sper să nu mă înşel, dar cred că am vreo 18-20 de goluri marcate. Cei de la federaţie ţin socoteala.

Deci, un jucător bun?
Să zicem că un jucător bunicel…

„În primii doi ani, cea mai mare amendă pe care am plătit-o a fost de 800 de lei. La Steaua, contractele sunt pe la 1.200 de euro pe lună“

Ce ţi s-a întâmplat la Steaua? Înţeleg că totul a început anul trecut?
Da, în vară… Eu mai aveam un an de contract cu Steaua în acel moment. Deci, până în 2018. În vara lui 2017 am primit mai multe oferte. Din România, Germania şi din Italia. Atunci am vrut să plec. Dar nu neapărat pentru că primisem ofertă.

Dar de ce?
Motivul principal era că nu mă mai înţelegeam cu antrenorul Andrei Iosep. Cu care, de altfel, fusesem şi coleg de echipă înainte să plec în Germania, timp de un an, la Dinamo. Apoi, el s-a retras, a devenit antrenor la Dinamo şi, în 2015, a venit la Steaua. Practic, am ajuns amândoi în acelaşi timp la echipa din Ghencea.

Bun, şi de ce nu v-aţi mai înţeles?
Nu pot să dau un răspuns. Efectiv, nu ştiu ce l-a deranjat.

Ce s-a întâmplat?
În primii doi ani, atitudinea lui era deranjantă, dar atât, nimic mai mult. Avea un sistem cu amenzi.

Pe tine te amenda?
Da, bineînţeles, pe toată lumea.

Cu ce sume?
În primii doi ani, cea mai mare amendă pe care am plătit-o eu a fost de 800 de lei.

Ce înseamnă pentru un poloist o amendă de 800 de lei?
În polo înseamnă foarte mult! În România, cred că venitul mediu al poloiştilor este de 4-500 de euro. Vorbesc de media pe ţară. La Steaua este mai bine: pe la 1.200-1.300 de euro pe lună.

Deci, 800 de lei, echivalentul a peste 150 de euro, ar însemna mai bine de 10% din salariul mediu la Steaua.
Da.

Şi alţii erau amendaţi?
Da.

Voi consimţeaţi la tipul ăsta de sancţiuni.
Da… Înţelegere nu a fost, pentru că asta ar fi presupus să ni se ceară acordul. Dar noi am luat-o ca atare. Ni s-a spus: „Veţi fi amendaţi de mine cu diverse sume“. La început, când Iosep ne-a spus de sistemul lui de amenzi, era vorba de sume din acestea… 30 de lei pentru întârziere, 100 de lei pentru înjurături…

„Pusese dobândă la amenzi. Dacă nu plăteai în 2-3 zile, primeai penalizare“

La începutul lunii decembrie anul trecut, când a văzut că nimeni nu intervine şi că, în urma refuzului de a plăti 3.000 de lei, antrenorul l-a trimis la juniori, Petru Ianc a făcut un memoriu către comandant, relatând cu lux de amănunte întregul caz. Mai sus, prima pagină a contestaţiei. După cum veţi vedea mai jos, clubul nu i-a răspuns niciodată la acest memoriu, trimiţându-i, în schimb, o notificare cu rezoluţia raportului făcut de antrenorul Iosep, cel care-i ceruse banii
Un regulament consimţit tacit care, între noi fie vorba, există şi în alte sporturi, nu doar la polo.
Da, da, corect! Chiar asta voiam să spun, că e o practică la multe sporturi. Problema e că, pe măsură ce a trecut timpul, Iosep a început să facă un abuz din asta. Amenzile le stabilea el, personal, iar noi, jucătorii, îi plăteam lui, în mână, banii de amendă. El strângea banii. Chiar punea şi dobândă la amendă, dacă se întâmpla să întârzii cu plata.

Dobândă?
Da, dobândă la amendă. Dacă nu plăteai în două-trei zile, după ce primeai salariul, te punea să plăteşti mai mult!

Se comunicau amenzile de faţă cu toată echipa?
Da. Apoi le publica pe grupul de Whatsapp al echipei. Toată lumea era în grupul ăsta, de la managerul secţiei până la medic.

„2.000-2.500 de lei pe lună. Banii îi primea Iosep în mână. Nicio chitanţă, niciun act“

Cam câţi bani se strângeau pe lună?
Au fost luni, în primii doi ani, când s-au strâns şi 2.000-2.500 de lei.

Se dădea vreun act pentru banii ăştia?
Nu, nu, în niciun caz!

Deci, era o plată informală.
Exact. Îi dădeam antrenorului banii în mână, nu primeam nicio chitanţă şi nu erau înregistrate undeva.

Se ştia în club de chestiunea asta? Comandantul, managerul secţiei?
Managerul ştia. Comandantul cred că nu. Din banii de amenzi se organiza la sfârşitul lunii, de obicei, o acţiune comună cu echipa. Mergeam la Therme, la un restaurant… Dar domnul Iosep a început, treptat, să facă un abuz din acest sistem de amenzi.

„Eu, personal, am plătit în primii doi ani vreo 3.000 de lei amendă“

Cât ai plătit tu, personal, în primii doi ani?
Aproximativ 3.000 de lei. Îmi aduc aminte că am luat, la un moment dat, o amendă de 500 de lei pentru o discuţie între patru ochi pe care am avut-o cu antrenorul.

V-aţi înjurat, v-aţi bătut?
Nu, nici vorbă. A fost o discuţie strict tehnică, legată de polo. Chiar n-avea niciun motiv să se simtă jignit.

Când a degenerat povestea?
În vara trecută, după ce am anunţat că vreau să plec. Managerul Lisac şi-a dat, iniţial, acordul, apoi s-a răzgândit, n-a mai vrut să-mi dea transferul. Antrenorul Iosep a adus pe postul meu un jucător de la Oradea şi mi-a spus că numai în mintea mea e o problemă, că n-are nimic cu mine, de fapt. Am acceptat, ce să fac? Mai aveam un an de contract. Apoi, încă din pregătiri, a început să mă şicaneze. Ajunsese să mă certe când dădeam gol. Pe 27 octombrie, anul trecut, la un antrenament, Iosep mi-a spus să arunc mingea în cealaltă parte a bazinului. Am făcut ce mi-a spus, a tăcut câteva secunde, apoi mi-a spus: „Las’, că vezi tu!“. N-am ştiut ce-a vrut să spună. El stătea pe mal, mingea a căzut în apă, la 5-6 metri distanţă, nu l-a stropit, nu l-a atins, nu nimic. Asta era marţi. Trei zile mai târziu, vineri, am avut dimineaţă antrenament şi apoi ne-am suit în autocar. Aveam meci la Cluj. Antrenorul a întârziat vreun sfert de oră, apoi m-a dat jos din autocar, mi-a spus că s-a uitat pe camerele de filmat ale bazinului la antrenamentul de marţi şi că, din mişcările corpului meu, şi-a dat seama că intenţia mea a fost să-l lovesc cu mingea. Exact aşa mi-a zis. Şi că, din cauza asta, nu mai fac deplasarea la Cluj. Vă daţi seama, eram cu bagajele în autocar… Mi-a spus că luni îmi comunică decizia în privinţa mea.

Ce ai răspuns?
Nimic. L-am văzut nervos. Cu toate că mi s-a părut ciudat ca, după trei zile, să se uite pe camerele de filmat… Mă rog, nu mai contează. Luni i-am spus managerului secţiei ce s-a întâmplat. Gelu Lisac mi-a dat, la început, dreptate. Dar Iosep m-a chemat marţi la el în vestiar, era de faţă şi antrenorul secund, şi mi-a comunicat că, pentru ce am făcut eu, va trebui să plătesc o amendă de 3.000 de lei.

„Mi-a spus că sunt posedat pe diavol. Că am un demon în mine“

Adică 30 de milioane de lei vechi?
Da. Vreo 650 de euro. Am încercat să vorbesc cu el, dar nu s-a putut. Mi-a răspuns că sunt posedat de diavol. Că am un demon în mine, exact aşa s-a exprimat. Ce să mai zic? Am pus capăt discuţiei, i-am zis „OK“ şi am plecat.

Ai plătit?
Exact în perioada aceea se schimbau contractele în club. Salariile au întârziat vreo lună şi jumătate la Steaua. Iosep ne cerea banii în ziua de salariu. Aşa că, pe moment, n-am plătit. Culmea e că, din acel moment, şi-a schimbat comportamentul faţă de mine. Nu m-a mai şicanat, a avut o atitudine normală. Schimbarea asta a durat în perioada dintre momentul în care mi-a cerut să-i dau 3.000 de lei şi până când ne-au intrat salariile în conturi. În doi ani şi jumătate, până în acel moment, nu mai pomenisem aşa tratament decent din partea lui!

„Iosep mi-a spus că nu-l interesează, trebuie să plătesc 3.000 până duminică. Altfel, de luni, vor fi 3.300!“

Apoi a venit ziua de salariu.
Da. Asta a fost cu vreo două zile înaintea unui meci cu Sportul, în Ghencea. Meciul a fost pe la prânz, sâmbătă. Marţi urma să plecăm la Genoa, pentru o partidă de Cupa Campionilor. După jocul cu Sportul ne-a strâns pe toţi în sală şi, în faţa întregii echipe, mi-a comunicat că, dacă nu îi plătesc taxa asta de 3.000 de lei, nu mai fac parte din lot şi nu mai fac deplasarea la Genoa.

Asta a fost după ce aţi luat salariul.
Da.

De ce te-a ameninţat? I-ai spus că nu plăteşti?
Iosep fixase termenul-limită pentru plata amenzilor până vineri. Iar avertismentul l-am primit sâmbătă.

Banii ăştia se dădeau în mână, cu chitanţă?
În mână, dar fără chitanţă!

3.000 de lei fără chitanţă, deci.
Da. Erau bani negri, până la urmă. Aşa se cheamă, bani negri, că asta sunt! Mi-a spus că, dacă nu plătesc 3.000 de lei, mă scoate din echipă. Pe numele meu se cumpăraseră bilete de avion pentru Genoa, se rezervase cameră… Se făcuseră toate formalităţile. Apoi, Iosep a completat şi mi-a spus că nu-l interesează, cei 3.000 de lei trebuie plătiţi până duminică seară. Să mă întâlnesc cu el sau cu antrenorul secund în oraş şi să-i dau banii! Iar dacă nu, luni nu vor mai fi 3.000 de lei de plată, vor fi 3.300!

„L-am rugat să mă lase să plătesc în rate. Nici n-a vrut să audă. Mi-a sugerat să cer bani de la tata, care e pensionar“

Adică urma să pună o dobândă de 10%.
Da. Pentru întârziere. După şedinţa asta, i-am cerut antrenorului Iosep să discutăm între patru ochi. Poate că era mai bine să vorbim de faţă cu toată lumea, dar m-am gândit să evităm o scenă penibilă. Mai întâi l-am rugat să mă lase să plătesc în rate sau să îmi micşoreze amenda. Nici n-a vrut să audă. Mi-a spus că îl jignesc. La un moment dat, i-am spus că am rate la bancă şi nu îmi permit să îi dau lui 3.000 de lei pentru că aş rămâne fără bani. Mi-a sugerat să-i cer banii tatălui meu, care e pensionar! Voia să mă jignească. Chiar vreau să spun că nu cred că Iosep îmi cerea suma asta ca să-şi bage el banii în buzunar. A făcut asta doar pentru a mă umili.

Totuşi, e vorba de 3.000 de lei!
Da. Aşa vede el să se impună în echipă. Prin genul ăsta de amenzi. Iar eu nu sunt un caz singular. Un coleg de-al meu a primit o amendă la sfârşitul campionatului din 2016, vreo 1.000 de lei. Am terminat, am câştigat titlul, toată lumea fericită… Iar când am început pregătirea pentru sezonul următor, i-a cerut banii!

Se mai dau amenzi şi în alte părţi. Dar, când e vorba de sume mari, se semnează nişte acte…
Da, exact. Nici nu vezi banii ăia, îţi sunt reţinuţi automat de club din salariu şi apare sancţiunea respectivă pe statul de plată.

Micile amenzi, aşa cum am spus, exact asta sunt: mici amenzi. 10 lei, 30 de lei.
Exact. Se strâng la sfârşitul lunii câteva sute de lei şi se bea o bere în echipă. Atât.

Dar 3.000 de lei…
Este mai bine de o jumătate din salariu! O grămadă de bani nejustificabili şi neacoperiţi de niciun regulament.

Ce s-a întâmplat mai departe?
La sfârşitul discuţiei l-am anunţat pe antrenor că nu îi voi plăti 3.000 de lei. Sub nicio formă. I-am spus că sunt bani negri şi…

Aşa i-ai spus, că sunt bani negri?
Exact aşa! I-am spus că sunt bani negri, pentru că exact asta sunt. Mi-a replicat că până acum cum am plătit? I-am explicat că până acum nu fusese vorba de 3.000 de lei. 3.000 de lei este prea mult şi nu accept să plătesc suma asta! Iosep mi-a răspuns că asta a şi intenţionat, să fie cea mai mare amendă din istoria secţiei, ca să mă dea exemplu.

Exemplu pentru ce?
Nu ştiu…

Colegii tăi ce spuneau?
Normal că nu erau de acord, dar şi lor le era teamă. Mă susţineau, dar se temeau că vor păţi la fel. O parte din colegi au decis să pună mână de la mână ca să plătească taxa asta şi să se încheie conflictul. Atunci a intervenit căpitanul echipei, Mihai Drăguşin, care este şi finul managerului secţiei. El s-a opus. A spus că nu e treaba echipei să se amestece.

Ipotetic vorbind, dacă n-ar fi plătit niciunul, ce se putea întâmpla?
Bineînţeles că n-ar fi putut să se răzbune pe toţi. Dar nu s-a întâmplat asta. Decât mai târziu. Atunci şi-au dat seama toţi că se face un abuz. E adevărat şi că domnul Iosep amenda selectiv şi după bunul său plac. Aveam un coleg mai tânăr care n-avea mai mult de 1.500 de lei salariu şi a primit amendă de 150 de lei! Şi tot aşa, nejustificat.

„Cei din club au falsificat raportul antrenorului“

Steaua a abordat cazul într-un mod absolut original: sportivul a făcut memoriu ca să se plângă, iar clubul a răspuns la raportul antrenorului care-i ceruse banii! Incidentul cu cei 3.000 de lei nu a fost pomenit explicit de club în actele interne – ca şi cum n-ar fi existat

Revenind: tu i-ai spus antrenorului că nu plăteşti.
Da, şi că doresc să facă un raport în club. Să se decidă acolo. Nu i-a căzut deloc bine când a auzit că îi cer să facă raport oficial în club. A căzut pe gânduri şi mi-a spus că, începând de luni, nu mai fac parte din echipă şi să mă prezint la antrenamentele echipei de juniori. Şi ăsta tot un abuz era, pentru că la polo nu e ca la fotbal. Eu aveam contract cu echipa de seniori. N-are niciun drept antrenorul să-mi ceară să mă pregătesc cu juniorii. Mi-a dat şi mesaj că de luni trebuie să mă prezint la juniori şi să stau acolo până când mă va contacta cineva din club. I-am replicat că normal ar fi să fiu considerat nevinovat până când clubul, în urma raportului său, va decide dacă sunt sau nu vinovat. Răspunsul lui m-a surprins. Mi-a spus că el mă consideră de multă vreme vinovat şi că, pentru el, e suficientă această părere personală ca să decidă sancţionarea mea. Culmea e că mi-a reproşat tot mie faptul că va trebui să plătească din propriul buzunar 600 de euro, banii cheltuiţi deja de club pentru biletul meu de avion la Genoa, acolo unde nu mai mergeam pentru că fusesem exclus de el din lot.

Cât ai stat la juniori? 
Vreo două săptămâni. Am tot aşteptat să ia cineva din club legătura cu mine. Nu s-a întâmplat nimic. Apoi am decis să depun un memoriu către comandant, să povestesc tot ce s-a întâmplat. Am depus memoriul pe 7 decembrie 2017. Am primit şi număr de înregistrare. Am relatat tot, inclusiv despre banii ceruţi.

Ce răspuns ai primit?
Niciunul! Am primit o înştiinţare în care mi se comunica răspunsul la un aşa-zis raport făcut de antrenor, nu la memoriul meu.

Adică ai făcut memoriu să te plângi de abuz, iar ei au răspuns la un raport făcut de cel care-ţi ceruse banii?
Da.

Când ai primit acest răspuns?
După două săptămâni. Şi era, repet, un răspuns la un aşa-zis raport făcut de antrenor, nu la memoriul meu. Ei au susţinut că raportul antrenorului a fost făcut de Iosep pe 24 octombrie, adică exact în ziua când a avut loc incidentul. Dar eu sunt absolut convins că raportul acela este un fals, iar cei din club nu au făcut altceva decât să ia un număr de înregistrare din octombrie. Au falsificat, practic, un raport, ca să fie anterior memoriului meu. În primul rând, domnul Iosep n-avea când, fizic, să facă raportul pe 24 octombrie, pentru că noi, după antrenament, am plecat în cantonament. Raportul acela e un fals. Dacă ar fi făcut raportul pe 24 octombrie, aşa cum mi-au spus ulterior cei din club, atunci antrenorul mi-ar fi replicat pe loc că a făcut deja asta. Dar el n-a spus acest lucru. Dimpotrivă, mi-a spus că OK, o să facă un raport. Asta era la sfârşitul lui noiembrie! De altfel, şi din mesajele pe care mi le-a trimis rezulta că nu făcuse niciun raport.

„Regulamentul de Ordine Interioră primit de la club nu era acelaşi cu cel care din vară “

Regulamentul de Ordine Interioară pe care clubul i l-a transmis sportivului a fost citit şi de reporterul ProSport. Pe parcursul celor 4 pagini, o singură sancţiune nu prevede un cuantum precis al amenzii: comportamentul neprofesionist al sportivului în timpul unui antrenament (adică exact abaterea de la care a plecat totul). În această unică situaţie, conform ROI furnizat de Steaua, „amenda va fi stabilită de antrenori”

Ce scria în răspunsul de la club?
Repet că am primit răspuns pe 21 decembrie la un alt aşa-zis document, al antrenorului, nu mie. Clubul îmi spunea că am fost sancţionat cu avertisment, şi nu cu suma de 3.000 de lei. Şi că trebuie să reintru în programul normal de pregătire al echipei mari. Se anula astfel şi sancţiunea de a fi trimis la juniori.

Cât ai stat la juniori?
Aproape o lună.

Ai revenit la seniori după răspuns?
Cu toate că mi-am dat seama că nu e în regulă şi acela nu e un răspuns la memoriul meu, am lăsat-o aşa. Până la urmă, mi se făcuse dreptate, s-a anulat taxa aceea, am revenit la echipa de seniori. Interesul meu era să joc, nu să mă cert cu cineva. Primele două săptămâni au fost OK după ce m-am întors. Iosep n-a mai amintit de amendă. Chiar şi colegii vorbeau în vestiar că, din clipa asta, nu va mai cere nimănui să-i dea bani. Şi chiar aşa s-a întâmplat. Iosep n-a mai cerut niciodată, nimănui, să-i dea bani în mână, fără chitanţă. Apoi au reînceput şicanele. În fiecare luni dimineaţă, la sala de forţă, ţinea un monolog în faţa întregii echipe, în care mă făcea în toate felurile. Deci, showul ăsta a continuat vreo 3 săptămâni. În acest timp, făceam parte din lot, mă antrenam, dar nu jucam.

Nu jucai.
Nu. Apoi, văzând că antrenorul Iosep nu încetează această hărţuire, m-am decis să mă duc la un avocat.

Asta se întâmpla…
În februarie 2018. Avocatul a trimis o notificare clubului, prin executor judecătoresc. A solicitat un răspuns oficial la memoriul meu din decembrie şi un exemplar din Regulamentul de Ordine Interioară al echipei de polo. Clubul Steaua a replicat că mi se dăduse un răspuns, deşi repet, hârtia pe care o primisem era un răspuns la aşa-zisul raport făcut de antrenor, şi nu la memoriul făcut de mine. În sfârşit, Regulamentul trimis de club nu avea şi tabelul-anexă cu semnăturile jucătorilor.

De cine era semnat acest regulament?
De şefi. Mai puţin comandantul clubului.

Acest exemplar care ţi s-a trimis corespundea cu ceea ce primiseţi voi la începutul anului, când aţi luat la cunoştinţă?
Noi semnasem în vară, într-un tabel, că luăm act de regulament. Eu acel regulament îl solicitasem. Dar, din nu ştiu ce motive, documentul nu mi-a fost pus la dispoziţie.

Voi l-aţi citit atunci, în vară?
Da.

Şi corespundea cu cel de acum?
S-au făcut modificări.

În vara trecută, când aţi semnat, aţi primit şi voi, jucătorii, câte un exemplar din Regulamentul de Ordine Interioară?
Nu. Nicio copie. Nimic.

Deci, voi, poloiştii de la Steaua, nu aveţi acasă acest regulament, dar şefii vă cer să-l respectaţi.
Corect. Nu avem textul regulamentului. Oricum, regulamentul ar fi trebuit prezentat odată cu semnarea contractului. Asta nu s-a întâmplat.

Păi, şi când l-aţi citit?
Ulterior.

Adică? A doua zi?
Nu! Cred că la începutul pregătirii… Contractele le-am semnat prin iunie, iar tabelul cu semnăturile că luăm act de Regulamentul de Ordine Interioară l-am semnat în august. Deci, mult după ce am semnat contractul.

Aici, din ce spui tu, se desprind două lucruri: 1. Neglijenţa sau neştiinţa sportivilor şi 2. Faptul că şefii de la Steaua nu par foarte interesaţi să respecte legile.
Da, aşa este. Din păcate, sportivii nu-şi cunosc drepturile… Acum, nici nu sunt foarte interesaţi. Sportivii sunt interesaţi doar să-şi ia banii şi…

Se poate ajunge însă în situaţia în care nu-şi mai pot lua nici banii din cauza acestei superficialităţi.
E adevărat. Însă n-am crezut că se poate întâmpla aşa ceva. De fapt, nu s-a gândit nimeni…

„Am dat 4 goluri şi m-am trezit cu amendă de 300 de lei“

Aşadar, ţi s-a trimis un Regulament de Ordine interioară nesemnat de tine şi neconform cu cel din vară.
Exact. Regulamentul ăsta, de acum, era făcut pro causa. Adică se mula perfect pe incidentul meu, ca să fie în favoarea lor. Cu toate că niciun regulament nu îi poate permite antrenorului să îţi ceară personal bani, în mână, şi orice sumă doreşte el.

În regulamentul primit de tine de la club scrie că sancţiunea este lăsată la latitudinea antrenorului, fără un plafon maxim şi unul minim. Antrenorul poate, teoretic, să îi ceară şi casa sportivului.
La acel paragraf m-am referit şi eu. Apoi, în regulamentul acesta de ordine interioară nu scrie cum se dau banii, unde se duc, ce se întâmplă cu ei, în ce cont ajung. E ceva, aşa… Nimic concret.

Bun, ai primit răspunsul şi regulamentul. Mai departe?
Managerul secţiei, Gelu Lisac, mi-a dat noi asigurări că antrenorul Iosep mă va lăsa în pace. Discuţia asta a fost iniţiată chiar de managerul Lisac.

Cu antrenorul în ce relaţii mai erai? Mai discutaţi?
Nu. Ne vedeam fiecare de treabă.

Spui că ieşeaţi la restaurant la sfârşitul lunii, cu toată echipa.
Asta era când ne lua banii pe amenzi. După aceea, nu s-a mai ţinut nimic.

Amenzile au continuat?
O singură dată s-au mai dat, în mod legal, prin raport, dar atunci tot eu am fost vizat.

Adică?
În luna martie m-am trezit cu amendă de 300 de lei pentru perioada în care fusesem trimis la juniori. În martie pentru luna decembrie! Incidentul ăsta a pus capac. În decembrie, pe când eram la un antrenament la echipa de juniori, am fost chemat la birou de şefii clubului. Antrenorul echipei de juniori mi-a spus să plec, că sunt aşteptat. Am ieşit din apă cu 10 minute mai devreme. Asta, repet, era în decembrie. În martie, antrenorul Iosep mi-a făcut raport şi m-a amendat 300 de lei pentru indisciplină, că aş fi plecat din timpul antrenamentului când eram la juniori! Nu mi-a venit să cred… Iosep ştia foarte bine adevărul. Le-am spus că nu sunt de acord şi nu semnez. Managerul secţiei mi-a cerut imperativ să mă duc la club şi să plătesc. Am refuzat din nou. Gelu Lisac m-a anunţat că eram trecut cu primă de victorie la meciul cu Sportul, în care jucasem şi dădusem 4 goluri, dar voi fi tăiat de pe această listă. Şi că, din cauză că nu vreau să plătesc 300 de lei amendă, voi pierde o primă de 1.500 de lei. Cu Sportul, antrenorul mă băgase să joc după 4 luni în care nu mă folosise deloc. Se aştepta să joc slab, după atâta timp fără meciuri. A şi anunţat, de altfel, că va folosi meciul pentru a vedea dacă mai pot anumiţi jucători dacă joace şi să observe pe cine se poate baza, în vederea următorului meci de Liga Campionilor. Eu am dat 4 goluri, dar după aceea nici că m-a mai folosit şi m-am trezit şi cu amenda de 300 de lei!

Să revenim. Te-au tăiat de pe lista primelor de victorie.
Da. Le-am răspuns că e vorba de principiu, nu de bani. Şi că n-am de ce să plătesc o amendă primită gratuit. Un abuz şi o minciună, aşa cum s-a demonstrat ulterior. Când am văzut că nici în club nu îi interesează…

„Comandantul a încercat să mă convingă că nu e chiar atât de grav că antrenorul mi-a cerut 3.000 de lei ca să rămân în lot“

Ai încercat să intri în audienţă la comandant? 
Bineînţeles! Eu cu comandantul clubului am vorbit de două ori, dar numai o singură dată mai mult: în decembrie, când am depus memoriul.

I-ai explicat situaţia? Ce ţi-a spus?
I-am explicat. În primul rând, comandantul mi-a citit aşa-zisul raport al lui Iosep. Eu i-am spus direct: „Domnule comandant, am motive foarte serioase şi chiar dovezi să cred că acest raport este un fals!“. Oricum, nimeni nu mi-a arătat acel raport… Comandantul mi-a răspuns că am dreptul să contest şi raportul, dar a părut că ar dori să împace, cumva, situaţia.

Ce ţi s-a răspuns când ai anunţat: „Domnule comandant, mi s-au cerut 3.000 de lei fără chitanţă!“?
N-a avut nicio reacţie. Nu cred că, la momentul acela, comandantul ştia de această practică.

Dar a aflat de la tine.
A încercat să mă convingă că nu e ceva chiar atât de grav. Dar mi-a spus că va analiza memoriul şi va da un răspuns. M-a întrebat cum s-a ajuns aici. Mă rog…

Revenind la situaţia din martie: l-ai informat pe manager că renunţi şi la prima de victorie doar ca să nu plăteşti amenda.
Cred că orice om, după tot ce s-a întâmplat cu mine, ar fi făcut la fel… Când am văzut că Iosep îmi face încă un raport, ca să-mi dea amendă pentru ceva ce era evident neadevărat…

Din punctul său de vedere, poate era justificat.
Ţine cont că m-a trimis la juniori pentru că nu i-am dat 3.000 de lei! Iar acum voia să mă amendeze pentru perioada cât am fost trimis abuziv la juniori. Atunci am spus că nu se mai poate şi am depus o contestaţie la amendă în club şi la Corpul de Control al ministrului Apărării. Pe 21 martie am depus contestaţia şi în club, şi la Corpul de Control.

Contestaţia depusă de Ianc la Corpul de Control al ministrului şi la club după ultima amendă primită, de 300 de lei. Ancheta Corpului de Control va scoate la iveală că atât această amendă, cât şi banii ceruţi iniţial nu au avut acoperire legală

„Comisia de Anchetă a clubului îmi cerea să fac o altă contestaţie în care să nu pomenesc de incidentul din octombrie“

Ai depus şi memoriul pentru amenda de 3.000 de lei?
Da. După o săptămână, a venit la club, în inspecţie, Corpul de Control.

Ce atitudine au avut?
Puneau întrebări. Erau nişte persoane chiar simpatice. Vorbeau, glumeau, nu erau încrâncenaţi.

Deci, s-a confirmat acest tip de plăţi informale.
Da, bineînţeles, le-a confirmat toată lumea! Corpul de Control a purtat apoi o discuţie şi cu mine, le-am povestit ce s-a întâmplat. Şi în club s-a făcut o altă comisie de anchetă independentă, separată de Corpul de Control, compusă din doamna Roxana Bârlădeanu (n.r. – fostă scrimeră, vicecampioană olimpică în proba pe echipe la Atlanta 1996), care este locţiitorul comandantului, şi colonelul Cristian Neagoe, şeful secţiilor sportive. Am fost chemat la audieri de această comisie, separat de Corpul de Control. Dar ei încercau evitarea adevăratei probleme, respectiv faptul că antrenorul m-a trimis la juniori când am refuzat să-i plătesc 3.000 de lei. Comisia a încercat să se rezume numai la amenda de 300 de lei. Îmi cereau să fac o altă contestaţie în care să nu pomenesc de incidentul din octombrie, cu cei 3.000 de lei. Le-am spus că altă contestaţie nu are rost să mai fac. Am cedat la insistenţele lor, am făcut o altă declaraţie în care am spus că, din cauza şantajului la care nu am cedat, pentru că n-am plătit 3.000 de lei, am fost trimis abuziv la juniori, şi că au urmat alte represalii, printre care şi amenda de 300 de lei. Doamna Bârlădeanu a intervenit şi mi-a spus că n-am scris bine, că trebuia să mă rezum numai la amenda de 300 de lei şi că mă va chema din nou în club, după-amiază. M-am dus şi atunci şi mi-au pus în faţă un chestionar cu şase sau şapte întrebări. Mă simţeam ca la liceu, la teză…

Deci spui că au încercat să te facă să declari ce doreau ei şi nu ce voiai tu să scrii.
Până la urmă, am scris tot ce-am vrut eu. Dar, într-adevăr, intenţia era să se evite subiectul amenzii de 3.000 de lei din octombrie. În mod clar, asta urmăreau. De altfel, şi în chestionar erau formulate întrebările în aşa fel încât să se rezume răspunsul doar la amenda de 300 de lei. Deşi eu depusesem şi la Corpul de Control memoriul înaintat comandantului. Am răspuns la întrebări, iar rubrica „alte menţiuni“ am povestit tot incidentul. Mai era o întrebare: dacă eram conştient că sumele cerute de domnul Iosep cu titlul de amenzi erau cheltuite cu întreaga echipă în scopul socializării. Da, ştiam că se cheltuiesc cu acest scop, cel puţin o parte, pentru că nu ştia nimeni cum se cheltuiau toţi banii. Dar am scris că transformase sistemul ăsta într-un abuz, că dădea amenzile după bunul plac şi chiar condiţiona statutul jucătorului în echipă de plata acestei amenzi. Eu sunt exemplul cel mai elocvent că, dacă nu plăteai, suportai consecinţe. Erau urmări dacă nu plăteai.

„Mi-au spus că, de fapt, nu eram trecut pe lista pentru deplasarea în Italia. Altă minciună“

Asta a fost după discuţia cu Corpul de Control.
Da. Am primit un nou răspuns de la club pentru notificarea pe care o trimisesem în februarie, prin avocatul meu. Răspunsul ăsta l-am primit pe 2 aprilie, la două luni distanţă. De data asta dădeau şi numărul de înregistrare al aşa-zisului raport al lui Iosep, din 24 octombrie 2017. Şi mi-au spus iar că au dat răspuns la memoriu şi că am luat la cunoştinţă pe 21 decembrie. Mi se mai spunea că eu, de fapt, nu ar fi trebuit să fac deplasarea în Italia, că nu eram trecut pe raportul de plecare. Asta e altă minciună. Eu aveam deja bilet de avion cumpărat. Antrenorul ne informase în faţa întregii echipe. Ulterior, mi-a trimis mesaj că va trebui să suporte cheltuiala, pentru că n-am mai fost luat.

Despre cei 3.000 de lei se spune ceva în acest răspuns?
Da. Se spune ceva destul de greu de înţeles. Mi s-a spus că propunerea a fost, de fapt, să fiu sancţionat cu avertisment. Aceasta a fost decizia, ca urmare a aşa-zisului raport. Şi nicidecum 3.000 de lei. Ăsta a fost răspunsul lor.

Acest răspuns a venit la începutul lui aprilie.
Da. N-au răspuns la notificarea avocatului. Apoi am primit şi un comunicat prin care clubul se dezice, oarecum, de acţiunile domnului Iosep, îmi anulează amenda de 300 de lei din martie şi spune că CSA Steaua condamnă această înţelegere dintre sportivi şi antrenori, interzice astfel de practici şi sancţionează cu avertisment întreaga echipă şi pe antrenorii acesteia.

„Dacă eram în Germania, ce s-ar fi întâmplat? La noi n-a fost nicio consecinţă. Nu s-a întâmplat nimic“

Corpul de Control al ministrului a clarificat lucrurile anunţându-l pe sportiv că suma de 3.000 de lei cerută în octombrie de antrenor nu avea acoperire legală, iar amenda de 300 de lei primită în primăvară a fost dispusă „eronat”. Spre deosebire de inspectorii veniţi de la Minister, comisia de anchetă internă a clubului a fost mult mai ambiguă. Sancţiunile au fost, de asemenea, anulate, dar acolo nu se pomeneşte nimic de cei 3.000 de lei şi i se aduc sportivului diverse reproşuri, dându-se impresia că vina ar fi, de fapt, împărţită

Răspunsul de care mi-ai spus a venit din partea clubului. Corpul de Control ce a spus?
Corpul de Control a răspuns după club. Mi-au spus că sancţionarea mea cu 3.000 de lei nu s-a realizat în conformitate cu regulamentul de ordine interioară al echipei de polo şi că decizia comandantului de modificare a sancţiunii mi-a fost transmisă. Ei au luat act şi au recunoscut.

Dincolo de faptul că atât clubul, cât şi Corpul de Control au recunoscut instituţional că tu ai fost pus să plăteşti o sumă ilegal, s-a mai întâmplat ceva? Au mai existat nişte consecinţe? Sau, pur şi simplu, s-a luat la cunoştinţă şi gata?
Acum, îţi pun eu o întrebare: care ar fi fost consecinţa normală în cadrul Armatei române? Până la urmă, Steaua e clubul Armatei. Care ar fi fost o consecinţă normală? Dacă eram în Germania, ce s-ar fi întâmplat? La noi, n-a fost nicio consecinţă. Nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a luat nicio măsură nici în club, nici…

Ai mai discutat, de atunci, cu comandantul sau cu altcineva?
Da, am discutat după ce am fost anchetat de Comisia de Disciplină. Mă rog, am vorbit cu comandantul şi care a avut o atitudine… Să zicem că era puţin nervos, mi-a spus să nu ne mai rezolvăm problemele prin club. Bun, eu normal că n-aş fi vrut să rezolv problemele mele cu Iosep prin club, mai ales că eu n-am o problemă personală cu dânsul. Dar n-am avut încotro, pentru că domnul Iosep s-a folosit de club ca să mă sancţioneze pe mine. Mai mult decât atât, clubul l-a şi protejat. I-a ascuns neregulile.

„Cei din club au încercat să ascundă faptele domnului Iosep, să bage totul sub preş. Şi să mă prostească“

O ultimă întrebare. Tu ai terminat contractul cu Steaua. Ce te-a determinat să ne cauţi, să ne povesteşti ce-ai păţit?
Sunt convins că nu sunt un caz singular în sport, în general. Deşi în polo n-am auzit de aşa ceva până acum. Am vorbit pentru că aş dori să nu se mai întâmple aşa ceva şi să nu mai treacă nimeni prin ce am trecut eu.

Te aşteptai să păţeşti lucrurile astea la Steaua?
Nu, niciodată! A fost un şoc pentru mine. Nu mă aşteptam ca într-o instituţie ca Steaua, care reprezintă Armata română, să se poată întâmpla aşa ceva. Dar ce mi se pare şi mai grav este că s-a încercat muşamalizarea. Şi că nici măcar nu s-a luat vreo măsură.

Te-a surprins că, în loc să se sancţioneze astfel de lucruri, s-a încercat acoperirea cazului.
Da, exact. Chiar muşamalizare. Asta s-a încercat, muşamalizarea cazului.

Cum ai simţit, în tot acest timp, că sunt trataţi sportivii? Cum ai simţit că te privesc toţi aceşti şefi? Antrenorul, managerul, comandantul, comisia de anchetă, corpul de control…
Cei de la corpul de control au avut o atitudine foarte OK. Erau deschişi, chiar mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu ei. Dar cei din club au încercat să ascundă faptele domnului Iosep şi să bage totul sub preş. Şi să mă prostească. Mi-au spus din astea, cum că eu oricum n-aş fi plecat în Italia, că de fapt eu aş fi încercat să dau cu mingea în antrenor… Le-am repetat, n-am urmărit asta, uitaţi-vă la mine, dacă aş fi vrut aşa ceva, fiţi siguri că îl nimeream, nu dădeam la 5 metri pe lângă! Dar, chiar dacă aş fi făcut asta, nu putea să-mi condiţioneze locul în echipă şi plecarea într-o deplasare de plata a 3.000 de lei aşa, în mână, fără chitanţă, fără nimic. În decembrie, când am depus memoriul şi am avut discuţia cu comandantul, mi s-a părut surprinzător şi amuzant în acelaşi timp că domnul colonel Petrea m-a întrebat dacă am vorbit cu un avocat, dacă am făcut memoriul singur. I-am spus că da, pentru că la acel moment nu consideram că e nevoie. Relatam numai întâmplările mele. La sfârşitul memoriului am scris că rog comandantul să analizeze cazul meu cu celeritate. Iar domnul colonel Petrea m-a întrebat dacă ştiu ce-i aia celeritate! O fi vrut să mă testeze…

Sursa prosport.ro

„Curat murdar”! Sloganul ăla „un club curat mai presus de orice” e o glumă bună, să nu-i zicem proastă!