Era și timpul. Se mai trezește cîte un Rasputin din aburii de Beluga la curtea lui Vladimir Putin și amenință România că “ajungem la București în cinci ore cu armata”.
Depinde despre ce ore e vorba. Dimineața și seara sîntem asigurați, că e o înghesuială peste tot în oraș de nu poți să treci nici cu blindatele. În nord-est cel puțin, înspre Pipera și Voluntari, pe ruși îi așteaptă Brad Pitt în fiecare șofer turbat, nu e nevoie să mai scrie “Fury” pe mașină, ca pe tancul din film.
Acum, ne-am protejat și vestul Capitalei.
Sîntem beton, MApN își face echipă profesionistă de fotbal că și-a recuperat marca Steaua de la Gigi Becali.
E o mișcare strategică neașteptată. Cu Ucraina la graniță, Crimeea în coastă și avioanele rusești înțepînd regulat spațiul aerian al NATO, cine s-ar fi gîndit la geniala măsură a recuperării brandului și siglei Stelei? Asta e adevărata doctrina de descurajare! Fregatele SUA în Marea Neagră, scutul de la Deveselu și Tănase și Rusescu în fața porții adverse (mă tot uit la discursul live al lui Putin despre starea națiuii, poate o zice ceva).
Nu e nimic de comentat în decizia Înaltei Curți de a restitui ministerului sigla și brandul. Supremația legii se exprimă nu doar față de politicieni sau oameni de afaceri, ci și față de mărci.
Ce va face însă Armata cu numele? Pentru că palmaresul și jucătorii sînt ai lui Becali. Omul e la închisoare, dar faptul că el plătește pentru infracțiuni nu înseamnă că proprietatea lui e mai puțin sacră decît a oricărui cetățean român.
Să ne amintim (nu e simpatic să rezumi faptele corecte ale unui infractor, dar nu ne-am făcut jurnaliști ca să cîștigăm concursuri de popularitate) că Steaua a plătit Armatei pentru închirierea stadionului cît plătesc toate celelalte cluburi, departamentale sau locale, pentru arenele pe care joacă. Sigur că acum vorbim de brand, nu de celelalte raporturi comerciale. E de observat, totuși, cum unii achită în toate felurile posibile (pușcăria e unul dintre ele), iar alții își bagă echipele în insolvență după ce le-au golit de bani publici și de privilegii ale autorităților.
Becali e un autocrat retrograd. Bine. Însă statul de drept are obligații față de el care nu s-au terminat cu prăbușirea în pușcărie. Iar principala funcție a statului de drept în economie este apărarea proprietății.
Brandul Steaua și sigla sînt, prin decizia Înaltei Curți, proprietatea Armatei. Societatea, echipa și palmaresul sportiv sînt proprietatea lui Gigi Becali. Nimeni, în afara instanțelor sportive și legale, nu poate hotărî, pe bază de hei-rup, altceva. Legea care l-a încătușat e legea care îi apără drepturile de patron.
S-a stîrnit un soi de febrilitate de ultimă oră, hai să-i luăm Steaua lui Gigi, îi dau cu papucii în bot, precum statuii clătinate a lui Saddam, și cei care îl curtau cînd era în libertate.
Nu Guvernul hotărăște ce fac oamenii cu proprietatea lor, iar specialiștii în kremlinologie strînși în jurul vicepremierului Gabriel Oprea, care de mult vor să pună mîna pe echipă, știu foarte bine de ce o fac. Mai au puțin și împing tema pe masa CSAT.
N-o să-i lase nimeni ca o Armată NATO să finanțeze din bani publici un club de fotbal. Ne întoarcem la cluburile departamentale de dinainte de 1989? DNA nu-și face și ea echipă? Să vedem cine are curajul să o bată pe teren!
O echipă de fotbal profesionistă a unei armate e un nonsens (concurență neloială printre altele) și, tocmai din acest motiv, dacă le iese schema o să o dea unor investitori serioși, băieți buni, de-ai noștri.
Putin și-a terminat discursul. Pare bine. N-a aflat de Bourceanu.
Catalin TOLONTAN – Gazeta Sporturilor