Steaua între arbitraj și neputință

Poate că ASA Tg. Mureș  nu merită titlul, poate că Steaua merită să-l piardă după acest retur deplorabil! De la Becali, prin transferurile din iarnă, la antrenorul depășit de situație, jucătorii în eclipsă de formă, la arbitraj, scandalul siglei, fără galerie și până la ghinionul dublat de norocul adversarilor, toate au contribuit la chaosul roș albastru. ASA Tg. Mureș va câștiga numai pentru că are toate circumstanțele favorabile: degringolada stelistă, liniște, susținere, noroc și arbitraj „prietenos”.

În media nu găsești o opinie care să cuprindă „la pachet” ceea ce am menționat mai sus, dar încerc să prezint câteva păreri emise de nume sonore în peisajul public.

Adrian Porumboiu, fost mare arbitru, ne spune la televiziunea sportro: „Un arbitraj lamentabil. Colțescu a spurcat ambele echipe. Marele dezavantaj a fost însă în dreptul Stelei, pentru că după ce a acordat un penalty eronat, a distrus echipa. Are mari carențe acest arbitru.

Sunt niște faze tipice pe care acest om le-a distrus. Tănase dribla pe stînga, el dădea fault în atac. A avut greșeli în cascadă. Eu îl știu de mult pe omul ăsta. Are mereu o mizerie de arbitraj. Cineva îl tot apără. Multe echipe au fost victimele unui așa zis arbitru. Steaua cîștiga meciul și fără acel penalty. Mai bine nu le dădea penalty-ul ăla decît să le distrugă meciul așa cum a făcut-o. La pupitru e maestrul Deaconu, care a participat de multe ori la nenorociri. E greu de presupus că vor apărea și oameni care vor să ridice fotbalul românesc și arbitrajul.

Istvan Kovcs își poate scrie numele cu litere de-o șchioapă: eu stabilesc campioana și cine retrogradează. Ăsta e omul care a distrus meciul ASA – Steaua din tur. Radu Petrescu la fel, arbitrează cum vrea el. Asta e croiala pe care o au. Nu cred că influența pe care o avea CFR Cluj o are și ASA. Primarul din Tîrgu Mureș nu a fost totuși prim-ministru„.

Mihai Mironica, în „Esteticienii care-ţi fac faţa de campioană„, pune tunurile pe jucători, arbitraj și aranjamente: „Am ascultat acuzaţiile lui Adrian Porumboiu, Helmuth Duckadam, talazul vocilor iritate ale poporului stelist şi am descoperit după acest meci al Stelei cu Concordia un nou concept de furt cu arbitri: mai nou un arbitru te fură după ce mai întâi îţi aşează mingea la punctul cu var ca să pleci în meci cu Concordia pe teren propriu de la 1-0. Asta e cea mai nouă metodă de furat şi necesită foarte mult talent. Iar Sebastian Colţescu posedă din plin acest talent, despre Mihai Roman sau Alex Mitriţă, de exemplu, neauzind în ultima vreme atât de des că sunt talentaţi cum am auzit despre acest neînţeles al fluierului. Îmi aduc aminte de uimirea sinceră care putea fi zărită pe chipul lui Chipciu când a aflat că, în urma acelei acţiuni care i-a fost blocată în tuşă cu o contră normală, s-a ales cu un penalty acordat. Nici nu bănuia însă Chipciu că acela nu este decât preludiul unui nou jaf la care echipa sa urma să fie supusă de un arbitru.

Steaua este „Prinţ şi cerşetor”-ul Ligii 1. Are cei mai galonaţi jucători, cele mai multe vedete, unele dintre ele precum Chipciu sau Iancu de o aroganţă princiară, şi chiar un palmares impresionant pe care spune că l-ar fi moştenit de la o rudă din Armată la sfârşitul secolului trecut. Dar când vezi „bazinele” lui Ruse, braţele ridicate de Prepe pentru a implora Pronia, tânguirea lui Mache, căderile de împuşcat în filme ale lui Chip (ciu), prăbuşirea „cu detentă” a lui Ţucu, remarci cum Prinţul s-a transformat în cerşetor. Care nu poate răpune fosta vasală, Concordia prinţului Cristea, chiar şi când Colţescu îi pasează un penalty, adică un 50 de metri avans într-o cursă de o sută…

După ce ASA şi Steaua s-au făcut de basme în faţa unor cluburi cu grija retrogradării, s-a decretat academic că nu avem echipe cu faţă de campioane. De parcă asta ar avea vreo importanţă. Reginele Ligii 1 nu au avut neapărat nevoie de faţă de campioane. Ele au avut dedesubturi de campioane. Nu contează prospeţimea chipului, mereu au fost acolo chirurgii esteticienii ai fotbalului, arbitrii, care au confecţionat feţele de campioane.[…]

Nu ne rămâne decât să ne întrebăm oare cum ar fi arătat istoria fotbalului nostru dacă Steaua, Dinamo, Craiova, CFR, Rapid nu şi-ar fi tocmit haremuri de echipe umblând cu chiloţii în vine când stăpânilor li se mai făcea de 3 puncte. Urmează meciul de la Târgu Mureş, acolo unde fanii Petrolului îşi vor lupii cu chiloţii-n vine. Ar fi cel mai trist mod pentru Petrolul de a-şi pierde onoarea după un întreg campionat în care nimeni nu le-a putut deschide în deplasare centura de castitate.”

Florin Caramavrov, sub titlul „Campionii haosului„, publică o filipică la adresa conducerii Stelei, punând degringolada campionilor pe absența galeriei: „Cel mai mare handicap al Stelei în acest moment este lipsa de susţinere a fanilor din tribune. Presiunea pe care aceştia ar fi pus-o pe adversari precum Oţelul şi Chiajna, două echipe prea puţin familiarizate să joace în astfel de condiţii, ar fi cântărit enorm. Şi meciul cu ASA s-ar fi desfăşurat poate altfel dacă Tănase şi Compania ar fi simţit cum 25.000 de oameni sau mai mulţi i-ar fi încurajat şi împins spre victorie.

Dincolo de greşelile făcute cu transferurile prin cedarea celor mai buni jucători în iarnă, dar şi prin aducerea a trei “mâini moarte”, cel puţin până acum, şi mă refer la Tamaş, Ţucudean şi Guilherme, această lipsă de reacţie, i-aş spune chiar nesimţire, în relaţia cu suporterii este de neînţeles. Pentru ce jucăm fotbal dacă nu pentru suporteri? Pentru ce vin suporterii la stadion dacă nu pentru echipă? […]

Incredibil mi se pare faptul că un club de talia Stelei nu face absolut nimic pentru a-şi readuce fanii alături măcar pentru aceste ultime trei etape. Ei, aici era nevoie de un departament de marketing care să gândească şi să pună apoi în prcatică o strategie serioasă. Dar, dacă ar fi existat marketing la Steaua, ar fi existat şi suporteri dedicaţi şi, probabil, nu s-ar fi ajuns în situaţia asta. Impresia este că oficialii Stelei stau şi se uită impasibili cum le scapă titlul printre degete.[…]”

Cum am spus la începutul articolului, realitatea este mult mai complexă decât cea descrisă de autorii citați mai sus.

Prin simplificare, putem avea doar doi vinovați, capii. Becali, „Capo di Steaua” și „Capo di tutti capi” de la FRF, Răzvan Burleanu. Becali, pentru că el l-a numit antrenor pe Gâlcă și a „decimat” lotul, iar Burleanu, pentru că el l-a adus pe Kyros Vassaras șef la CCA.
Să-i tragem în țeapă și va curge lapte și miere!

Însă o astfel de abordare ar fi prea simplistă, „prea ca la țară”. Și Ceaușescu a fost împușcat cu mare entuziasm în 1989, dar nici după 26 de ani nu s-a stârpit prin asta abuzul, corupția, hoția, manipularea, nepotismul, incompetența și sărăcia. De ce? Pentru că nu ne-am schimbat noi, „prostimea”! Și nu doar din ’89.  ” Până acum oamenii nu au găsit alt drum mai bun spre adevăr decât greșeala„, ne spunea mai marele românilor Nicolae Iorga.

În fotbal, Nașu și Mitică, ex-capii considerați „cancerul fotbalului românesc”, au fost „executați”. „Și cu asta ce-am făcut„?, vorba comicului Constatin Tănase. S-a schimbat ceva în fotbal și arbitraj? Dimpotrivă, au luat-o mai tare pe tobogan. Cei doi erau o cauză reală, dar nu singura și nu cea esențială!

XRay