Ca la orice meci al Stelei, ochii ageri de prin Groapă, Giulești sau aiurea au anticipat un blat evident. Pentru că, altfel, Steaua n-are cum să învingă, nu? Iar dacă mai e vorba și de un meci în familie… Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.
Să nu insist asupra ”pregătirii pentru meci”, la turbarea care i-a cuprins pe cei care văd că Steaua își urmează imperturbabil drumul spre triplă. E suficient să recitiți mâzgălelile apărute în presa sportivă… Sau, mai nou,în… ”Cancan”. Da, ați citit corect: ”Cancan”. Până și acolo avem șpețialiști. De la ei aflăm că… am scăpat de GgB. ”Cineva i-a luat clubul patronului și nu este armata!” Cine sunt noii patroni ai Stelei? Mă rog, cum i-o mai zice acum – FCSB, FCSP, FCSD… Totul e dezvăluit aici: Cineva i-a luat clubul patronului şi nu este armata! Noii patroni ai Stelei! Nasol, nea Gigi, te fură ăștia din ochi. A! ce coruptă soțietate!… Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul...
https://www.youtube.com/watch?time_continue=266&v=-WLH2lvDc4g
Așadar, să vedem ce-a fost aseară. Un meci vioi, că nu era să-nghețe băieții, aud că s-a jucat la minus patru grade. Mânjii lui Hagi au zburdat de-a lungul și de-a latul, înainte și-napoi, au încercat un pressing agresiv care le-o mai fi ridicat moralul celor puși pe gânduri de dubla umilință suferită de ”campioana morală”. Dar, ușor-ușor, lucrurile au revenit la normal, jocul Stelei semănând din ce în ce mai mult cu cel din primul mandat Reghe – viteză, agresivitate, joc combinativ. Și e doar începutul, mai e mult de lucru.
La pauză era 2-0, după două goluri contestate. Nu e cazul să despicăm firul în patru, are cine să o facă. Dar o părere pot să am și eu. Penalty-ul mi s-a părut evident – matahala aia de Goulon (de care cred că o să mai auzim, e un jucător interesant) l-a tras de umăr pe firavul Stanciu și i-a tras una zdravănă peste picioare. La al doilea gol, reluările au arătat că a fost henț la Popa, dar un henț ciudat. Piticul a fost făcut sandwich de doi constănțeni, mie mi s-a părut că primul atinge mingea cu mâna jucătorul Viitorului, și tot el îi împinge mâna lui Adi Popa spre minge. Henț, desigur, dar eu l-am văzut abia după a treia, a patra reluare. Arbitrului îi era imposibil să vadă ceva, iar declarația lui Benzar – ”…henț evident. Nici Cristina Neagu nu prelua mingea așa…” e chiar amuzantă. Cea mai bună vizibilitate o avea Peçanha, care n-a protestat deloc. A, da, și el tre` să fie sclavul ciobanului, precis…
În fine, spre disperarea boromanilor, tabela, singura care contează, indică sec: Viitorul 1 – Steaua 3. Suntem la 3 puncte de primul loc, ceea ce dăunează grav sănătății lui Mironică… În miez de noapte, el ne-a fericit cu o altă nemuritoare creație, scrisă cu unghia muiată-n jugulară: Regele vasal. Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. Precis că Mironică e fan Ion Heliade – Rădulescu, care îndemna tinerii scriitori: ”Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” Dar de unde să știe Heliade că o să se apuce de scris și ”generația Pro”? O generație de cațavenci gata mereu să zbiere: Fraților! domnilor! un moment, onorabili concetățeni! Am voit să acoper o rușine care se petrece de atâta vreme în sânul orașului nostru… am voit să cruț opinia publică de o lovitură scandaloasă;… astăzi însă am fost lovit așa de crud în dignitatea mea, încât nu mai pot tăcea.
Ei, până pe 30 martie, la meciul ce se anunță cel mai dificil, cu Pandurii, o să ne mai delectăm cu de-astea, de-ale mironicilor de tot felul. Națiune, fii deșteaptă! Dar să vedem ce-o fi după aia. Câinii latră, caravana trece. Iar ținta e aceeași: al 27-lea titlu. Restul e cancan…
P.S. Gesepiștii plusează la tâmpenie cu titlul unui articol: ”Steaua bârsană » Gafele arbitrilor au influențat rezultatul din Viitorul – Steaua 1-3 » Henț și un penalty ușor!” Bun, am înțeles, deciziile sunt discutabile, dar care-i treaba cu ”Steaua bârsană”? Jocul de cuvinte vrea să arate că arbitrul Bârsan ar fi ”tras” cu Steaua. Numai că aluziile bat în altă parte. Și n-am văzut să apară vreun articol intitulat, să zicem, Rapidul cu aripi negre. Sau Maidanezii umiliți în Cupa Ligii…
Scrieți, băieți, orice…
20 Mar 16
Supărat, supărat sunt, doamne…
Rednic s-a supărat pe Şumudică. I-auziți ce-i ardea lui înaintea meciului cu Pandurii:
Două egaluri… Prilej de mândrie pentru antrenorul logodit cu bafta chioară. Dar să nu credeți că omul e prost. Nu, dincolo de umorul căznit al declarațiilor lui, la care e singurul care rânjește, Rednic vede limpede că are o echipă subțirică rău, care a ajuns acolo sus întâmplător, profitând de o incredibilă serie de rezultate mincinoase. Pentru că, în mod normal, locul ei era în play-out…
Ieri, Pandurii au prins o seară proastă, dar și așa i-au dominat copios pe cei care visau, nici mai mult, nici mai puțin, la… triplă. Dar, deloc surprinzător, echipa gazdă, care se apăra în binecunoscutul stil care face uitată autobaza Cârțu, a terminat prima repriză cu 1-0, la singurul șut pe poartă… Și era cât pe-aci să asistăm la un nou triumf (al câtelea oare?) al fotbalului puchinos. Gorjenii s-au mulțumit, până la urmă, cu o remiză pe final, deși puteau învinge lejer. Meci urât, nervos, cu durități de divizia secundă, cu manifestări mitocănești, după chipul și asemănarea pecehașilor.
Strâmbu a rămas același. Anunță ușurat că ”această pauză e binevenită pentru că sunt jucători la care au apărut crampe.” Și o dă la întors. Cică ”Obiectivul nostru n-a fost niciodată campionatul. Obiectivul nostru a fost play-off-ul și primele trei locuri.” Dar nu uită să se umfle în pene: ”Noi n-am mai pierdut în campionat de nu știu când.” Îi amintesc eu: de la meciul de pomină cu Viitorul, 1-5 în Groapă… După care au urmat șapte victorii și șase remize. Cum, necum, scorul contează, nu? Numai că, pare-se, se cam termină norocul. Și Rednic e primul care a văzut asta. Se apropie momentul adevărului, meciul cu coșmarul roșu-albastru, și spectrul ulciorului. Așa că omul își ia măsuri de precauție încă de pe acum. Iar apar zvonuri că e dorit în Belgia lui dragă, așa că Rin-Tin-Tin Negoiță ar face bine să pluseze cu ceva ca să păstreze diamantul ce conduce haita spre triplă.
Cât despre ”înțelegerea din Cipru” cu Cimpanzeul Roz, ea nu face decât să dovedească din nou că, în fotbalul românesc, totul se raportează la Steaua, singura care contează. Singura care are mereu ca obiectiv titlul, cupele și nu se sfiește să declare asta. Ceilalți? La ciupeală, poate au baftă cumva…
Cu excepția perioadei 2006-2012, când politicul a impus campioane ce au contribuit din plin la bugetul unor anumite partide, Steaua a dominat categoric fotbalul românesc, din 1984 încoace. 17 titluri, în timp ce toate celelalte abia au strâns 14 în total… Pentru ceilalți, orice mic succes, chiar și un 0-0 smuls nemeritat, e o performanță. Pentru Steaua, orice remiză, orice eșec, înseamnă prilej de bucurie boromană. Dar titlul ajunge tot acolo… La cei care le-au câștigat și pe ultimele trei.
Iar norocul celor doi antrenori puși pe înțelegeri… Norocul e pârghia Lenei. O spune Iorga. Nu, nu fotbalistul, ci Nicolae Iorga.
21 Mar 16
Articole scrise de Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray
Nota Redacției: Din motive „tehnice” … medicale, încă în vigoare, au fost preluate și publicate mai târziu. Nu sunt singurele excepții din ultimul timp. Dar un articol bun nu are termen de valabilitate.