Privind spre vârf

Mai bine mai târziu decât niciodată… De ceva vreme, GgB își motiva zgârcenia care-l pălise prin grija față de bunăstarea familiei și zestrea fetelor. Treaba părea că merge și fără transferuri spectaculoase cu salarii babane, ba chiar și fără sprijinul galeriei. Superioritatea Stelei părea atât de evidentă, încât cel de-al patrulea titlu consecutiv n-avea cum să scape finului, chiar și fără licență PRO și cu tot felul de subterfugii care să-i permită prezența pe bancă.

Dar, iată, că treaba a mers din ce în ce mai rău. Fără stadion, fără teren de antrenament, cu un lot în care vedetele plecate pe bani buni fuseseră înlocuite de unii cu o valoare îndoielnică, cu neîntreruptele contre cu tălpanii, era oarecum de așteptat… De mirare și încăpățânarea lui Rădoi de a se crampona până acum de poziția de coach in disguise, când era clar că Stelei îi trebuie altceva.

Și, iată, Mirel a renunțat, în sfârșit, să mai conducă echipa spre dezastru. A urmat un scurt intermezzo cu nea Țiți și Dică într-un duo la fel de incapabil să pună lucrurile la punct. Și, surpriză:  GgB a reușit să dea, aparent, lovitura. Revin Reghe și echipa sa, din care se detașează, bineînțeles, Neubert. Nu am uitat renașterea Stelei declanșată de Reghe, care părea să anunțe hegemonia prezisă de MM cu ani în urmă. Entuziasmul fanilor e evident, declarațiile lui Reghe sunt pe placul lor: obiectivul e titlul, în ciuda distanței față de actualul leader, ce pare irecuperabilă. Irecuperabilă? Poate la prima vedere, dar permiteți-mi să continui să cred că actuala ierarhie e mincinoasă. La urma urmelor, în ciuda jocurilor slabe făcute, Steaua a pierdut foarte multe puncte pe mâna ei. E suficient să ne amintim, în primul rând, de cele două meciuri cu ”colțoasa” echipă a Cimpanzeului Roz…

Și, totuși… Vor putea Reghe și Neubert să întoarcă situația în cele  16 etape care au mai rămas? Mi-o fi revenit mie speranța pierdută după ultimele 6 etape, în care s-au obținut doar 5 (cinci!!!) puncte, dar nu pot să nu mă gândesc ce lot avea Reghe, ce atmosferă era la echipă și în jurul ei acum 2-3 ani, și la situația incredibilă în care se află campioana azi. Și-mi fac curaj cu atât de demonetizata zicere: la speranza è l’ultima a morire… Să vedem mai întâi ce-o să fie mâine seară cu oltenii, pe, vai, teren propriu. La Pitești… Apoi, restul: înțelegerea cu Armata, revenirea în Ghencea, întărirea lotului, recuperarea distanței. Privim spre vârf, acolo unde scrie, poate, ”27”.

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției