Pornind de la GgB

de | august 19, 2015

Seria de rezultate proaste l-a enervat rău pe GgB.  A făcut anunțul pe care-l așteptăm de-atâta vreme: ”Nu-mi mai trebuie. Vreau să vând Steaua!” Bine, când zice el ceva, poate l-or crede 2-3, că restul s-au învățat cu gargara ”latifundiarului din Pipera”. De data asta, ca să pară mai serios, GgB a dat amănunte precise: ”Anunţ public că eu, George Becali, vând echipa celui care îmi oferă 20 de milioane de euro, hai, poate 15 milioane de euro. Dacă o vor cei de la Clubul Sportiv al Armatei, le fac o reducere, le-o dau cu 10 milioane de euro”.

Păi, ce să vândă, bre? Stema aia caraghioasă? Brandul FCSB? Păi, de astea vrem să scăpăm toți, noi vrem Steaua noastră, aia în cinci colțuri. Ori, pentru asta, trebuie să se cadă la înțelegere cu CSA, deci tot acolo ajungem… Că, ne iesplică guralivul, jucătorii îi vinde separat, ca să-și recupereze investiția. Asta când ultimul bilanț contabil arăta că Steaua (FCSB, ca să priceapă Șumudică) nu mai are datorii la finanțator. Mă rog, e treaba lui, el știe ce bani a băgat, ce a scos, sigur că vrea și niscai profit, așa că, mai știi, poate găsește pe vreunul care-i gata să-i ia și pe jucători la pachet.

Treaba e că noul patron nu prea ar fi sigur pe ce a dat banii, că văd că nici juriștii nu cad de acord asupra singurului lucru care contează: palmaresul. La urma urmelor, dacă tot ce se vrea e un loc în prima ligă, ar ieși mai ieftin de cumpărat Chiajna. Sau Astra. Sau chiar Dinamo.

Toate belelele de azi își au originea în lucrul de mântuială făcut la preluarea secției de fotbal de la clubul Armatei. Chichițe avocățești pe care nici nu mă obosesc să le iau la puricat, că tot nu m-aș pricepe. E clar că nici avocații nu știu cum să clarifice totul. Pur și simplu, nimeni nu știe sigur ce a mai rămas Armatei, ce e al lui GgB, astfel ca una sau cealaltă din părți să poată deveni unicul deținător al mărcii, al palmaresului, a tot ce înseamnă Steaua, cea înființată în 1947. CSA își menține poziția rigidă, GgB dă din clanță bucuros că e pe sticlă iar, iar noi, suporterii, suntem dezbinați, oferind un spectacol dizgrațios. Iar Steaua e în derivă… Ultima pățanie, cu UEFA punând piciorul în prag în jenanta poveste a antrenorului ce nu e antrenor, se adaugă șirului de balcanisme ce condimentează fotbalul nostru pretins profesionism, dar de un amatorism de cămin cultural.

Steaua e singura echipă românească de fotbal cunoscută în Europa și în lume. Steaua e clubul cu care ar trebui să se mândrească toți românii. Istoria de aproape 70 de ani, cu atâtea împliniri, e terfelită astăzi de niște fanfaroni ce nu pricep ce înseamnă un simbol național. Egoismul, încăpățânarea sapă la temelia monumentului ridicat de atâtea generații de fotbaliști, de antrenori, de conducători de club. Și e păcat…

Trăim vremuri grele pentru fotbal. Centrele de copii și juniori sunt în paragină, valorile sunt puține. Speranțele, ce apar atât de rar, abia așteaptă să-și ia zborul spre țări unde curg laptele și mierea. În locul lor, un val de jucători de pe cele mai îndepărtate coclauri, a căror valoare nu le permite mai mult de bietul nostru campionat. Majoritatea modești mingicari, rar câte-o excepție fericită. Și ne obișnuim cu mediocritatea poleită de nume greu de pronunțat, din țări care abia de știm unde se află. Și rânjim satisfăcuți când nava amiral a fotbalului românesc ia apă… 

Pare blestemul nației… O nație gata să jubileze la eșecurile Simonei Halep, ale lui Bute și ale puținilor care mai încearcă să țină sus steagul României. Și ați văzut că ei se-mpuținează pe zi ce trece? Sportul nostru a obosit, gâfâie din greu. Să-i dăm un brânci, să-l terminăm de tot, ce dracu`…

Andrei Sava

8 comentarii la „Pornind de la GgB

  1. xray Autor articol

    Bocitoarele neamului au fost „la datorie” tot timpul, de-a lungul istoriei noastre. La fel și aruncătorii cu rahat pe orice realizare. De asta am și pus la „Featured image” o caricatură cu karma. Și din cauza lor ne merge atât de „bine” ca nație …

    Karma este un concept filosofic-religios, prin care fiecare acțiune, fizică sau spirituală, are în mod inevitabil o urmare. Swami Vivekananda definește sumar conceptul de karma printr-un exemplu banal, o piatră aruncată în vid, unde nu există forța gravitațională. Vivekananda spune că orice piatră în vid se va întoarce în cele din urmă la tine, cu un moment egal cu cel care l-ai folosit pentru a o arunca. Se știe din fizică că momentul = masă x viteză. Prin analogie, Vivekananda spune că orice acțiune se întoarce în cele din urmă, egal și in aceeași formă, la cel care a inițiat-o. „Karma” înseamnă acțiune cu intenții bune sau rele. Faptele bune se vor întoarce cândva la tine, la fel ca și cele negative. Depinde ceea ce proiectezi în viață, în fiecare moment. Cred ca noi ca nație suntem sub karma celor menționați la început.

    Există și un concept științific pentru relaționarea cauza-efect dintre prezent „negru” și un viitor văzut în „negru”.

    În programarea neurolingvistică, se numește ”feed forward”, concept elaborat de către Marshall Goldsmith. Este un proces ciclic de tip cauză – efect pentru a îmbunătăți continuu ceea ce facem în viața de zi cu zi. Conceptul din spatele acestui proces, ”feed forward”, a fost demonstrat științific. Pe baza ”feed forward” a fost realizat filmul SF ”The Secret”, plecând de la anumite principii neurologice corecte, însă autorii au forțat totuși scenariul pe alocuri.:) Există anumite instrumente și procese realiste, fundamentate științific, care funcționează pe acest principiu.

    Dar … nu este suficient să ne gândim că mâine dimineață vom avea un Mercedes în curte ca acesta să și apară. Stabilirea și formularea unui obiectiv nu sunt suficiente pentru ca acesta să fie deja atins. Trebuie ca obiectivul să fie realist și, evident, trebuie să inițiem și să susținem cu succes anumite acțiuni. Dacă obiectivele setate sunt fezabile în raport cu noi și cu mediul înconjurător, acestea pot fi atinse mult mai ușor având o gândire și o stare mentală potrivită contextului. Proiecția pozitivă nu exclude negarea unor posibile probleme, ele pot să coexiste. Este bine să fie luat în calcul și ce ar putea să nu meargă, să anticipăm și să contracarăm.

    Oricare ar fi obiectivul tău, presupunând că ți l-ai setat corespunzător, proiecția mentală, pe care o faci privind situația, devine cu rapiditate o cauză pentru modul, eficiența sau intensitatea cu care vei acționa. Oricât ar suna de ciudat, putem spune că anticiparea unui efect viitor devine o cauză pentru o stare din prezent. Psihicul fiecăruia dintre noi este, în mod natural, permanent angrenat în procese de tip ”feed forward” atât în sens pozitiv, cât și negativ. Nu mai mă lungesc cu detalii și exemple …

    Așa este și în fotbal. Dacă și obiectivele sunt nerealiste, atunci nici o gândire pozitivă nu mai ajută.
    Noi românii, nu numai suporii de fotbal, stăm prost și cu fixarea obiectivelor realiste și cu gândirea pozitivă!

    PS
    Să-l citez pe Joga Bonito: „karma e o curvă!” :)) Excelent a spus. M-am tăvălit de râs. :)))

    1. empyro

      Primul an ciobanul a fost in libertate. Problema e simpla. Ai staff capabil, ai si rezultate. Rezultatele nu au venit din neant si nici gratie incarcerarii lui Ggb, ci fiindca s-au investit sume bune (cam 15 milioane in vreo doi ani), pe jucatori care se afirmaseara in prealabil, precum si prin aducerea unui antrenor bun (Reghecampf), care la randu-i avea colaboratori pe masura.
      Totul s-a destramat dupa plecarea acestora si mergand cu rationamentul mai departe, de indata ce becali a revenit la caliceala si demagogia care-l caracterizeaza, aducand la echipa staff si jucatori low-cost.

  2. andyq

    Heh!

    Poate primea 20 de milioane… acum 2 ani, cand avea ce vinde, dar acum!? Inca o dovada ca ciobanul e senil… cat a avut masina in parcare si era in stare buna n-a vrut s-o dea. Acum, dupa ce a ramas doar cu sasiul, dupa ce au picat toate de pe ea, vrea bani ca pe una noua. Succes la targ, ciobane!

    1. empyro

      Sa vanda ce ? Jucatorii aflati sub contract ? Marca nu are, iar continuitatea (via locul de Liga 1) nu intereseaza pe nimeni in Romania.
      Aici se prefera stantarea echipelor din cele mai obscure sate, cu o marca „grea” si gata clubul, cu „istorie, traditiei si palmares” (vezi Timisoara care a ajuns la v 3.0).

Lasă un răspuns