Pilat din Pipera

În „Nunta in turnul Babel” am făcut o premoniție satirică: „Patronul a ieșit mai cucernic decât Maica Tereza după penitența de la Poarta Albă. Parcă sedat cu scopolamină, își mărturisește senin la TV lipsa de emoție la meciuri și de interes la titlu.  Zici că-i vodă Lăpușneanu când a fost călugărit dându-i-se numele de Pahomie. Nu cred că ar mira pe nimeni dacă ar da și bonusuri la înfrângere. Asta dacă nu cumva își șoptește în barbă: „de pierd titlul, mă voiu scula și pre mulți am să popesc.”

Nu am crezut o iotă din reality show-ul cu New Becali, care se duce la meciuri ca la liturghie și iese fără ca geana să-i tremure, deși echipa e invinsă. În scurt timp și-a lepădat sutana de călugăr, ca Lăpușneanu, și s-a spălat pe mâini, ca Pilat din Pont. Deși nu i-a găsit nici o vină lui Isus, la strigătele mulțimii: „Răstignește-l, răstignește-l!”, ca să arate nevinovăția sa, Pilat s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii zicînd: „Nevinovat sunt de sângele mortului. Voi veți vedea!”

Cu siguranță, Becali a auzit glasul mulțimii roș-albastre din retur: „Capul lui Costel îl vrem! Demisia!”. În mod paradoxal, Becali este sensibil la reacția suporterilor. Nu la cei care-l contesta non stop, indiferent ce ar face, ci la cei „pro” și neutri. În filozofia lui, mărturisită public, un antrenor trebuie să plece singur de la Steaua când este contestat de fani. Așa au făcut Lăcătuș și Ilie Dumitrescu. Evident, nu mai este valabil dacă cei ce contestă antrenorul sunt aceeiași care îi cer și lui plecarea, cum a fost la Stoichiță.

Că nu-l mai voia nici el pe Gâlcă mi-a fost clar, dar nu-l putea arunca mulțimii înfuriate, ca Lăpușneanu pe Moțoc, dându-l afară. Pentru asta a pregătit mediatic momentul. Întâi s-a spălat pe mâini, ca Pilat din Pont, la emisiunea lui Vali Moraru, și apoi l-a răstâgnit în mulțime făcându-i contractul avioane de hartie „Pa și pusi”.

La spălatul pe mâini, în direct la Digisport, și-a pus masca de cucernic, spunând ca mulți i-au cerut capul lui Costel, dar el nu l-a demis din sentimente umane, redobândite în celulă cu cartea de rugăciuni. Mai mult, dacă va lua titlul si cupele, va continua la Steaua, tot din noblesse oblige. Vrăjeli! Printre cuvinte, spunea clar că din omenie nu la demis, nu pentru ca nu ar fi meritat! Nu a ratat nici ocazia să arunce de sub sutana de călugăr și câteva săgeți spre cei care voiau postul lui Gâlcă. De fapt, el s-a apărat preventiv de suporteri, și în cazul că Steaua pierdea titlul, și că nu i-a adus pe Reghe sau Petrescu.

Dacă îl demitea pe Gâlcă, din beciul de la Poarta Albă, valul de nemulțumiri s-ar fi intors în capul lui, ca în cazul Bergodi. După ce l-a demis, Bergodi a devenit si eroul celor care l-au contestat ca antrenor. Toți suporterii și-ar fi amintit cum a lălăit-o vara trecută cu transferurile de s-a pierdut play off-ul, cum la fiecare conferință Gâlcă a spus că mai are nevoie de jucători, fiind angrenat în 4 competiții, și Becali … pauză, cum în iarnă a vândut axul central și a completat golul cu accidentați și jucători care nu au confirmat, cum i-a scos din lot, peste capul lui Gâlcă, pe Arla, Prepe și Lato cu o zi inaintea de meci, cum Gâlcă a facut un super tur și înainte de retur el i-a spart lotul și multe altele. În butoiul cu pulbere din club numai de fitilul ăsta nu avea nevoie.

Totuși, i s-au oferit soluții fără frământări în tribună, înlocuindu-l cu Reghe sau Dan Petrescu. Numai că variantele ar fi adus în curte altă sămânță de scandal, atât cu fanii, cât și cu antrenori propuși.

Dan Petrescu ar fi venit gratis până în vara. Însă din vară, Dan ar fi plecat dacă Becali nu accepta condițiile financiare cerute pentru noul sezon. Iar și-ar fi pus suporterii în cap, cum i-a pus și când a plecat Reghe, devenit și eroul celor care până atunci l-au atacat vehement. În plus, știa că el și Petrescu sunt incompatibili, având amândoi un temperament coleric.

Varianta Reghe reloaded devenise costisitoare, fițoasă, instabilă și tabloidă, fiind la pachet cu soția. În 2013, atenționat de Reghe -„Eu o iubesc pe Ana și mă doare ce spui!”, Becali și-a mușcat buzele să nu o mai atace în media, după meciurile Anei cu verii săi și desele conflicte mediatizate în care implica Steaua prin soțul ei. Norocul cu pușcăria, care i-a inchis gura. După cele pățite în vara lui 2014, fuga la Al Hilal, Becali și-a pierdut și încrederea în „fratele mai mic”.

Pentru Becali, indiferent de ce s-ar fi întamplat cu titlul, Gâlcă trebuia să-și încheie mandatul la termen. În fond, Steaua putea să căștige titlul și cu Gâlcă, ceea ce s-a intamplat. La meciul cu Botoșani, când Steaua a rămas în 9, și la Iasi, când meciul era spre final, Becali și-a arătat fața. Era transfigurat de emoții. Călugărul, rupt de cele lumești, plecase din el și i-a lăsat un morcov din care nu se mai vedeau nici frunzele. Când a înscris Oțelul golul victoriei, a explodat tot ceea ce ținuse în el de când a ieșit din închisoare. Morcovul ăla era deja o rachetă sol-aer spintecând văzduhul.

Eu nu sunt invidios și ipocrit să-l condam că s-a bucurat exagerat de titlu, aruncatul pe brațe, dușul cu „Șampania 26”, urcatul pe garduri etc. NU! Bucuria e pur umană! Fiecare avem libertatea și felul nostru de a ne manifesta, neîngrădită de nimeni, atât timp cât nu facem rău celor din jur. În fond e și titlul lui, căstigat de echipa angajată de el, iar pușcaria l-a ținut departe de precedentele două festivități. Ok! Se știe, 8 din 10 s-ar fi bucurat la fel și numai 2-3 ar recunoaște.

Răstâgnirea antrenorului s-a produs mai târziu, când era în drum spre mașină, cu titlul adjudecat și puzderie de lume în jurul lui. Gâfâind, i-a spus unui reporter: „Lui Gâlcă îi mulțumesc și gata! Contractul lui s-a încheiat!” Tradus: „contractul l-a dat afară, că a expirat, nu eu”. S-a spălat pe mâini, înainte de finală, și de garanția postului dată la Digi, dacă Gâlcă va lua 3 din 3.

Este adevărat, e dreptul lui să pună ce antrenor vrea. În business nu există sentimentalism, dar există diplomație. La Becali a fost o mârlănie parșivă. Nu era momentul pentru o astfel de declarație. Nici nu se uscase „Șampania 26” de pe el și de pe Gâlcă. A făcut-o în lipsă de respect față de cea mai respectabilă persoana din club, după Duckadam. Costel Gâlcă! Poate a făcut-o din motive temeinice, ne sifonate în presă. Nu știu. Ce știu este că nu-l costa nimic să îi comunice decizia face-to-face, după finala Cupei României. Așa il va costa „obrazul” gros, deși s-a lăudat, în pocăință, că i l-a subțiat consistent pușcăria și credința. Palavre, bre Gigele, palavre! Mai bagă penitențe și mătănii!

XRay