Întors de la arabi, Mirel ibu Rădoi s-a dat sultan şi l-a dat afară pe Tamaş, care n-a venit la antrenament. Asta-i situaţia, muncise omul în schimbul de noapte, la „şpriţuri mari de vară” (Şt.O. Iosif) şi la spart uşi – ce, credeţi că lui i-a fost uşor? Tamaş în norocul lor de machitori din fotbalul românesc, că aşa făceau şi Pîrcălab, şi Dumitrache, şi Iovan, şi Bumbescu. Cu cît erau mai de neînlocuit, cu atît mai vîrtos trăgeau la măsea! Ultimii doi, Iovan şi Bumbescu, ne-au mîncat (băut) finala Cupei Campionilor Europeni, din 1989, de la Barcelona. Pe „bulevardele” lor au zburat turboreactoarele Gullit şi Van Basten, care ne-au dat cîte două goluri. Nu-mi venea să mă ridic de pe scaun şi să ies din stadion.
Unde era Gigi Becali atunci? Făcea de strajă la uşa blocului unde locuia prietenul meu, Gigi Becali aşteptîndu-l cu bidoanele de brînză, mai albă ca Biserica Albă de peste drum. Azi, prin tot felul de şmecherii proprii acestei familii de machidoni, s-a făcut stăpîn pe cel mai important brand al fotbalului românesc. Pe care l-a transformat într-o afacere de familie. A vrut el, proaspăt eliberatul (că doar e scriitor!) să-l ungă antrenor pe finul lui? L-a uns! Cine era să-i stea împotrivă, Viorel Hrebenciuc (tot cu un picior în puşcărie) şi Viorel Păunescu (a împlinit, recent, 80 de ani, să trăiască)?! Niminea. Numai că Mirel nu e antrenor. Nu numai că n-are licenţa necesară, dar el n-a antrenat, niciodată, nimic. Cheia succesului din Slovacia a fost prezenţa lui Tamaş ca stîlp al apărării. Cheia eşecului din România a fost eliminarea, brutală, a lui Tamaş din lot. Nimeni nu-i atît de naiv să creadă că foarte crudul Rădoi şi-a permis o asemenea măsură radicală de capul lui. E clar că ordinul l-a dat naşul. Care, probabil, vrea să facă o echipă din călugării de la Muntele Athos. În poartă: Varsarafie. Fundaşi: Pafruntie, Nectarie, Macarie, Sofronie. Şi tot aşa.
Fireşte că nu trebuie tolerate actele de indisciplină. Dar cînd ai vîndut o întreagă echipă, în frunte cu fundaşul central Chiricheş, te mulţumeşti şi cu înlocuitorul acestuia, n-ai încotro. Adică tu, ca patron lacom de bani, ai voie să-i haleşti pe jucători la micul dejun, dar jucătorii n-au voie să bea nimic, pe canicula asta? Respectă, ca să fii respectat. În rapacitatea lui de om disperat, Gigi Ţînţarul a făcut ca Steaua să fie de nerecunoscut. Nu mă refer doar la steaua (vigneta) echipei, care a fost schimbată, fiindcă cine este el să se facă stăpîn pe ea? Mă refer la peticirea dalmaţiană a lotului. El, care nu suporta nici negri, nici arabi, a băgat în teren cea mai „colorată” echipă din Europa! La un moment dat, dacă nu mă înşel, erau 6 străini la 5 români! Unde se va opri, în ritmul ăsta? Pe cine a mai pus ochii lui de bişniţar? El însuşi a spus-o, că Steaua e o afacere (?!). Nu-ţi e, mă, ruşine? Iar te trage aţa la puşcărie? Pune, mă, echipa în bidoane şi vinde-o la preţ de telemea, dacă numai asta ai în creierul ăla plin de muci. Cum te-a reeducat închisoarea? Aiurea, ai ieşit şi mai ticălos de acolo.
Am scris toate aceste rînduri după ce am dormit cîteva ore. Aşadar, nu imediat după meciul de coşmar. Noaptea e un sfetnic bun. Poate. Dar ce sfaturi să-mi dea ea, noaptea asta, ca să scap de senzaţia de vomă pe care o am? Ca stelist şi ca român. Ne-a umilit, acasă la noi, o adunătură de anonimi. În 1988, am fost la Praga, la meciul prin care Steaua zdrobea, cu 5-1, pe campioana Cehoslovaciei. Azi, epigonii cei mai îndepărtaţi ai cehoslovacilor, negroslovacii, au dat stingerea în garnizoana unde un analfabet se crede „războinicul luminii”. Care lumină? Feştila de la căpătîiul unei legende. Nu merge aşa. Cineva trebuie s-o scoată pe aschimodia asta, îmbătrînită în rele, de la cîrma echipei. Decît să te bată, la tine acasă, orice anonimă, mai bine lipsă. Ce-am ajuns noi? Sacul de box al tuturor samsarilor Africii şi Ţărilor Arabe?
CORNELIU VADIM TUDOR
23 iulie 2015
Preluare de pe ziarultricolorul.ro
Nota Redactiei:
Corneliu Vadim Tudor este un stelist cu vechi state, nu un jurnalist oarecare. Stelist convins, a fost un apropiat și un obișnuit al clubului militar Steaua, insoțind oficial echipa în toate deplasările externe, chiar si la Sevilla ’86.
- Imagini-document filmate in 1988 cu Valentin Ceausescu, Hagi si Vadim Tudor (click). Mai pot fi vazuti: Gica Hagi, Marius Lacatus, Tudorel Stoica, Adrian Bumbescu, Silviu Lung, Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu, Iosif Rotariu, Miodrag Belodedici, Adrian Bumbescu si Cosntantin (Tica) Danilescu.
- Imagini rare, filmate in toamna lui 1988, dupa victoria obtinuta de Steaua la Moscova, 2-1 cu Spartak (goluri Lacatus si Balint). Video cu echipa in avion (click). Era si Vadim Tudor( min 2:38).
- Pe 19 aprilie 1989, Steaua se califica pentru a doua oara in finala Cupei Campionilor Europeni, dupa un rezultat de egalitate, 1-1, obtinut în deplasare cu Galatasaray, campioana Turciei. Meciul nu a avut loc la Istanbul, ci la Izmir. La acel joc a asistat si Valentin Ceausescu. Corneliu Vadim Tudor a asistat şi el la partida, fiind trimisul special al publicatiei “Saptamana”. Delegatia romanilor s-a intalnit, la Izmir, cu marele violonist roman Ion Voicu. Fostul senator a insistat pe langă Valentin Ceausescu ca Ion Voicu sa se intoarca la Bucuresti în acelasi avion cu echipa Steaua. Cum ros-albastrii s-au intors fericiti si calificati, maestrul violonist le-a oferit un mic recital de vis în avion, cu vioara Stradivarius pe care i-o oferisera autoritatile romane.
Publicăm/preluăm toate opiniile steliștilor care spun ceva argumentat și coerent despre Steaua. Această cronică-pamflet este savuroasă și cât de cât obiectivă, dar nu suntem de acord cu tenta xenofobă a bardului, referitoare la lot, și ne delimităm de ea.
XRay