7-0, 6-1, 5-2… Să urmeze un 4-3? Fie și-așa, numai victorie să fie! Așa mă gândeam înainte de meciul cu Be`er Sheba, dar speram la un meci bun, fără emoții. Numai că nu uitam lipsa lui Benzar și Planić, ca și insistențele lui GgB ca Alibec să fie în teren. Deci fără killerul Gnohéré. Ce să mai zic când am văzut că Dică începe fără Momčilović, Tănase și Texeira… Bun, e oarecum de înțeles, din trei meciuri era suficientă o remiză pentru calificare. Trei mingi de meci, cum s-ar zice-n tenis. Așa că Dică și-a permis un nou experiment, de parcă juca împotriva Chiajnei sau Recașului…
Meciul a început în nota de dominarea campioanei Israelului, ai cărei jucători au cam arestat mingea în primele 10 minute. Apoi, încet-încet, lucrurile păreau să intre în normal, deși ai noștri greșeau în cascadă. Israelienii, fără cine știe ce jucători, arătau ca o echipă solidă, tenace, cu relații de joc bine puse la punct și, în plus, cu un stil… românesc de amestec de faulturi cu simulări, gesticulări și proteste vehemente. Rezultatul? Vreo 3 cartonașe galbene pe care le-au luat ”albii”, câteva ciocniri lăsate cu sânge și alte momente care mi-au adus aminte de Dinamo, Craiova sau Cluj…
Steaua a deschis scorul printr-un gol norocos al unuia dintre cei mai slabi jucători ai primei reprize, Coman, care a profitat de o uluitoare neînțelegere între doi fundași și portar. Credeam că va fi semnalul descătușării. N-a fost să fie. Cam tot la fel de norocos au egalat și israelienii, după câteva ezitări ale apărării noastre. O repriză de luptă, dar mă așteptam la mult mai mult de la băieți. Dar la ce să ne așteptăm când jucăm fără atac? Pentru că Alibec, Man și Coman au fost aproape inexistenți… Budescu? Parcă avea o singură misiune: să-l ajute pe Alibec să reușească să-i convingă pe cei veniți să-l vadă… Fundașii laterali, Enache și Morais, au alternat fazele reușite cu chifle care puteau să se termine rău de tot. Noroc cu Niță și, surprinzător, Larie, care a suplinit cu succes absența lui Planić…
Repriza a doua a fost mai bună, era și normal, cele trei mâini moarte au fost înlocuite cu Texeira, Tănase și Gnohéré. Și un alt Budescu, uneori strălucitor… Un moment care ar fi decis, probabil, soarta meciului, a venit rapid: în min.53, Budescu a șutat la poartă și un apărător a oprit mingea cu mâna. Penalty și eliminare pentru ”handbalist”? Nici una, nici alta. Și scorul a rămas 1-1… Suficient pentru calificare, insuficient pentru cusurgiul din mine, care nu poate să nu întrebe: cum e posibil să nu poți înscrie decât un gol unei apărări pe alocuri ilare, ca a celor de la Be`er Sheva? Dar, să privesc partea plină a paharului: mai vedem meciuri și la primăvară… Și, cu o echipă validă, cu speranțe mai mari la un fotbal mai aproape de ceea ce așteptăm de la Steaua noastră.
Andrei Sava
Blog – 03 Noi 2017