“Fotbalul este cel mai complex fenomen din lume”, a declarat incomparabilul Gigi, la Sport.ro, citîndu-și unul dintre nenumărații fini, pe primarul Pandele din Voluntari. Acuma, ce să zicem? Cam așa și e, pe undeva, dacă mă-nțelegi. Mai ales la noi, pe gazoanele mioritice, fenomenul este atît de complex, încît toți cercetătorii britanici, cu toate studiile lor, n-ar putea să-l priceapă, darmite să-l îmbunătățească într-o manieră rațională. De exemplu, doar un savant genial (sau nebun) ar putea explica dacă a fost ceva rațional (sau, mai degrabă, nu) în politica de transferuri de la Steaua (sau FCSB). Noi, ceilalți, oamenii obișnuiți și cît de cît normali, înțelegem cu greu.
Complexitatea fenomenului nostru mic, da, întrece complexitatea marelui fenomen planetar. Scriam, săptămîna trecută, că, la noi, niște idei bune sfîrșesc prin a fi aplicate aiuristic. De atunci, totul a rămas la fel, doar noi am rămas datori cu o masă, bazată pe semipreparate FRF & LPF, idei halite pe nemestecate. Din meniu, vă recomandăm:
Fair-play financiar. Delicios, de nerefuzat, doar corupții incurabili îl resping. Partea nasoală e că, tras de curentul corectitudinii, întreg fenomenul s-a gripat. Atît de dure au fost măsurile dictate de comisia celebrului domn Duru, încît campionatele ultimului deceniu s-au decis la TAS, la Lausanne. În legătură cu asta, ar fi și penalizările constînd în luarea de puncte. Arde-l la bani pe club, nenică, nu modifica administrativ clasamentul! Sînt atîția jucători – buni, mediocri, trompete, cum or fi – care își scuipă plămînii și își rup picioarele pe teren. Oricît de modești, tot merită șansa unei clasări obținute sportiv, pe teren, nu în birouri. Pentru toate celelalte, pentru faptul că ajung iobagi pe moșia cluburilor, se pot găsi măsuri inteligente.
Sistemul cu play-off și play-out. O dulceață, boala noastră. Cică ar fi mai atractiv, veritabilă oportunitate de marketing, unt pe pîine pentru mass-media. Așa e și-n Belgia sau Cipru. Deci ne-ar veni mănușă și nouă, ca Belgie a Orientului, ca insulă de latinitate. Hai, nu zău, pe bune? După cum se arată bilanțurile contabile, va fi vorba mai mult de o negociere a locurilor în clasament. Dar mergem mai departe, nu ne lăsăm. Aici, acum, de data asta, nu ne mai raportăm la cele mai tari campionate – Germania și Spania, Anglia, Italia și Franța –, care n-au adoptat acest sistem. Pesemne că-s tîmpiți, nu ca noi. Știm noi ce știm, că d-aia sîntem români dăștepți.
Și tot ce-i complex în lume se preschimbă în complexe băștinașe tot mai mari.
Viorel Moțoc
Preluare de pe cațavencii.ro
Nota Redacției:
Mercato l-am trăit în paranomalul unui serial „Transferuri sub hipoza voltei lui Ivan”. Actor, regizor și producător „Il Maximo” de Pipera, vorba lui nea Puiu.
Mă rog, și în regia lui nea Puiu, Supremul Naționalei, ne-am suplimentăm adrenalina sub zero grade cu tragicomedia stagiunii de iarnă „Convocarea generalului în Zona Crepusculară și ordinul de execuție în fața Comisiilor”. Un remake la filmul „Să mori rănit din dragoste”. Dragoste de stelist, evident! Clipul de promovare este: „Mi-e mai aproape fiul decât chipiul (de selecționer)”!
N.B. „Există o a cincea dimensiune, dincolo de ceea ce este cunoscut pentru om. O dimensiune la fel de vastă ca spațiul și atemporală ca infinitul. Aceasta este calea de mijloc între lumină și umbră, între știință și superstiție. Ea transcende toate temerile noastre și se află într-un vid al cunoașterii. Aceasta este dimensiunea imaginației: este o zonă numită Zona Crepusculară!”
