Așteptând elicopterul

Făcându-mi curățenie prin arhive, dau peste un articol pe care l-am publicat pe 4 aprilie 2007, pe blogul GSP ”sportstar”. Îl reiau aici. Dacă facem abstracție de numele la ordinea zilei de atunci, văd că problemele erau aceleași. Și au trecut aproape nouă ani… Iar de elicopter nici vorbă. Și nu știu de ce, îmi vine-n minte vorba aia: Boală lungă, moarte sigură… 

CEA MAI IUBITA ECHIPA DE FOTBAL A ROMANIEI E DE CATIVA ANI PE MAINILE UNUI PSIHOPAT.

Un timp am fost tentat sa-i trec cu vederea micile excentricitati cu ursul grizzly sau Mihai Viteazu. Preluarea Stelei de catre acest nouveau riche al tranzitiei a insemnat salvarea de la ruina in care o impinsesera Paunestii. Fostii mari sportivi stelisti sau fani declarati, care ar fi putut finanta activitatea fotbalistica cu mijloace proprii, nu s-au inghesuit sa contribuie la renasterea unui club pe care Armata nu-si mai putea permite sa-l intretina. Si a aparut el, fostul cioban ajuns latifundiar…

A urmat o perioada grea, de lupte la baioneta cu generalii M.Ap.N., care nu voiau sa lase din mana gaina cu ouale de aur, chiar daca nu ii puteau asigura ratia minima de graunte.

• Lupte cu verii sai, care directionau valorile fotbalului nostru catre vesnicii rivali din Groapa si spre noua amenintare, Rapidul resuscitat de un alt profitor al primilor ani de dupa Revolutie, cel pe care l-am numit Cel Mai Capitalist Utecist al Tarii.
• Lupte cu suporterii, care refuzau supunerea totala fata de toanele patronului.
• Lupte cu jucatorii recalcitranti, care nu se supuneau ordinelor noului stapan…

Si, iata, ambitia si, mai ales, banii aparent azvarliti pe geam de George Becali au readus Steaua acolo unde ii e locul: in frunte. Doua titluri, trei participari in primavara europeana, puncte adunate la zestrea tarii, care ne permit acum sa participam cu cate doua echipe in cele mai importante competitii ale continentului. Si totusi…

Si totusi, prezenta agasanta si sufocanta a lui George Becali ne-a adus la disperare. Media nu pierde niciun moment de exhibare a atotputerniciei noului Mesia, trimis de Dumnezeu intru salvarea fotbalului si, vai, neamului romanesc…

Becali impartind cu darnicie purcoaie de bani celor carora furia puhoaieleor le-a distrus viata. Si pentru asta, sincer, ii multumesc! Pentru ca a facut mai mult decat statul in care noi toti pompam o parte din banii muncii noastre… zabrautenilor care furau nonsalant energie electrica. Un gest populist, cu puternice note politicianiste, care a dat posibilitatea unor infractori sa sfideze nestingheriti legea.

Si care le-o fi dat si altora idea sa faca la fel, ca vine salvatorul Becali… Puzderiei de cersetori care-l inconjoara in desele preumblari prin tara. Bisericii, din tara sau de la Muntele Sfant. O ipocrita folosire a credintei, vazuta ca un fel de mituire a divinitatii: iti dau, da-mi!

• Becali punand tara la cale.
• Becali crescand vertiginos in sondaje.
• Becali visand la fotoliul prezidential…
• Becali sfidand suporterii, singurii “pana la moarte”…
• Becali psihologul… Psihologia mercantila, apud dr. Becali ot Pipera. “Bă, va dau 5000! Bă, va dau 10000!”
• Becali super-antrenorul. Peste capul antrenorului. Ca e banul lui, nu?
• Vrea sa joace Cristea. Si antrenorul il introduce. Beginner’s luck! Cristea inscrie si califica Steaua. Becali e infailibil!!!
• Nu-l mai vrea pe Carlos! Si Carlos pleaca, lasand Steaua intr-un singur portar, nici macar de valoarea celui alungat.
• Nu-l mai vrea pe Saban! Si antrenorul se supune, chiar daca variantele ramase sunt putine sau inexistente.
• Nu-si mai vrea finul la mijloc. Si Radoi e retras pe linia de fund. Chiar daca acolo se afla sudatul cuplu G & G…
• Ii impune antrenorului aruncarea in lupta a copilului cu ochi rosii. Reusita deplina, Becali e infailibil!!!

Indiferent la daruirea cu care a jucat in Giulesti echipa carpita a Stelei, la devotamentul dus pana la sacrificiu al lui Radoi sau Nicolita, la victoria care a adus bucuria in sufletele poporului stelist, laudă adversarul neputincios in fata zidului ros-albastru…

Becali geambasul, il vrea pe X, chiar daca antrenorul are alta parere. Nu-l vrea pe Y, daca nu-i plac ochii, urechile sau alunita de pe barbie. Alearga cu sacosele de bani pentru a-i convinge pe jucatorii altor echipe sa nu se dea deoparte din fata rivalelor Stelei… Dar aici parca tot de psihologie e vorba.

Of, multilateral dezvoltat mai e acest nou, vai, Ceausescu… Pe cand dizertatii pe teme lingvistice?

Dar cat o mai fi pana la Revolutie?

Se vede elicopterul?

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției

Autorul folosește metafora cu elicopterul făcând aluzie la „fuga” lui Ceaușescu în 22 decembrie 1989. De fapt nu a fost o fugă…  Nicolae şi Elena Ceauşescu n-au vrut să fugă din ţară, însă plecarea cu elicopterul, plănuită și sugerată de generalul Stănculescu, a fost scânteia care a detonat eșafodul statului comunist. S-a vrut să pară o fugă și s-a reușit. „Dictatorul a fugit!” a inundat radioul și TVR-ul și înstantaneu a ajuns pe buzele tuturor românilor. Drept răsplată, beneficiarii revoluției i-au dat lui Stănculescu 15 ani de pușcărie. El cel care l-a dat jos pe Ceaușescu și regimul său.

Ce spune un martor ocular într-un Interviu luat de Marius Tucă în Jurnalul Naţional pe 12 Dec 2009: „Sfatul l-a dat Stănculescu. În prima fază, el nu voia să plece. Ea nu făcea altceva decât să susţină ce spunea el. Dacă voiau să plece, puteau să o facă din 21, nu era nevoie să rămână în CC. Puteau să meargă în altă parte, unde nu era atâta mulţime. Puteau să meargă, de exemplu, în Primăverii sau la Snagov. Nu ştiu dacă se organiza lumea la pas să meargă la Snagov. Mai fuseseră nişte discuţii la el în cabinet.”

Jurnalul Naţional: De ce s-a stabilit plecarea cu elicopterul? Nu erau acolo şi nişte tuneluri subterane?

Şi ce să faci, să pleci pe jos şi să traversezi la clădirea de dincolo? Plus că subteranele alea sunt de pe vremea regelui, nu le-a făcut Ceauşescu, aşa cum bat ăştia câmpii. Sunt vechi.

Jurnalul Naţional: Cine s-a mai urcat în elicopter?

În afară de Nicolae şi Elena Ceauşescu şi de echipaj, deci comandant, secund, mecanic, mai erau aghiotantul Elenei Ceauşescu, unul dintre ofiţerii de Securitate, Manea Mănescu şi Bobu.

Jurnalul Naţional: Au văzut din elicopter, mulţimea din piaţă. Care era starea lor de spirit când au văzut sute de mii de oameni?

Când au văzut asta au realizat situaţia şi dacă iniţial au vrut să meargă la 23 August să le vorbească muncitorilor, atunci s-au răzgândit.

Jurnalul Naţional: S-au gândit atunci să plece din ţară? Ar fi putut pleca?

La momentul decolării de pe clădirea CC-ului, pe Aeroportul Otopeni erau pregătite amândouă avioanele pe care le folosea Ceauşescu. Două Boeing-uri 707, cu indicativele ABB şi ABD. Mai mult se folosea ABD, care avea în cala din faţă o instalaţie de securizare care îţi permitea să vorbeşti cu oricine fără să se intercepteze şi să se ştie. Deci erau pregătite pentru decolare, cu echipaj, cu tot ce trebuia, era obligatoriu, era o stare de urgenţă. Aveau combustibil suficient cât pentru o cursă Bucureşti – Phenian. Şi după cursa asta de 11 ore tot mai rămânea combustibil. Dar Ceauşescu nu a vrut să plece din ţară. A spus să mergem la Snagov, la palat. „

XRay