Palmaresul – războiul fals al falșilor războinici

Am dorit sa scriu acest articol de mai mult timp, constient fiind de faptul ca printre stelisti circula prea multa rau-informare si dezinformare.

Nu am nicio iluzie; câtiva compatrioti sunt prea patrunsi de ura împotriva lui Becali si stârniti de articolele imbecile din presa scrisa pentru a mai alege sa-si puna întrebari înaintea postarilor exaltate de tipul „FCSB nu e Steaua”. Pentru ceilalti, cei care poate sunt nedumiriti asupra directiei în care ar trebui sa o ia, o astfel de analiza s-ar putea dovedi utila si capabila de a oferi argumente solide în lupta virtuala contra minciunii si fanatismului periculos.

Precizez de la bun început ca acest material nu e o apologie la adresa actiunilor vreunei parti, fie ca se numeste Becali sau CSA; sustinerea pe care o acord actualei echipe este pur sportiva si nu va justifica niciodata actiunile ilegale sau gri ale actualului si fostului patronat.

Pe parcursul acestui articol voi încerca sa arat urmatoarele lucruri:

1. Ce este palmaresul
2. Palmaresul, ca obiect de disputa în instantele civile, respectiv sportive
3. Cum îsi rezolva echipele românesti problema palmaresului incert (studiu de caz)

1. Ce este palmaresul?

Cuvânt cheie al scandalului CSA-Steaua, palmaresul e, în acelasi timp, o notiune absolut straina pentru mai toti ziaristii si aparatorii demersului MAPN. Ca sa recapitulam, s-a zis ca palmaresul înseamna trofeele unei echipe, ca face parte din patrimoniul clubului, ca apartine de drept institutiei MAPN prin reprezentanta sa sportiva CSA, ca a facut obiectul procesului de la ÎCCJ si ca a revenit oficial la matca militara. FALS! FALS! FALS!

Dictionarul Explicativ Român precizeaza ca „palmaresul este o lista în care se înscriu succesele sau victoriile sportive obtinute de cineva; totalitatea unor astfel de succese sau victorii”. De la bun început observam cuvântul cheie: lista. Gânditi-va la cele mai bune 10 filme pe care le-ati vazut si scrieti-le pe o bucata de hârtie: ala e palmaresul cinematografic al dumneavoastra, o lista de itemi ce însumeaza totalitatea realizarilor. Nimic mai mult.

Diferenta fata de exemplul cinefil e ca în fotbalul profesionist palmaresul e decernat de catre institutiile conducatoare ale fotbalului (UEFA, FRF) si tine de particularitatea acestui sport. O echipa de fotbal întruneste mai multe elemente particulare (nume, sigla, culori, loc în campionat, comunitate, organizare juridica, patronat, suporteri) ce se mai modifica din când în când. În acele momente, institutiile proteguitoare intervin pentru a stabili daca modificarile aduc vreun afront continuitatii echipei si implicit palmaresului acesteia. Unul din cazurile celebre s-a petrecut acum aproape trei ani, dupa ce compania care detinea Glasgow Rangers a fost lichidata iar formatia a fost retrogradata în a patra divizie scotiana. Situatia era delicata dar forurile europene au decis în favoarea clubului.

„Taking into account that the ‘new entity’ also acquired the goodwill of the ‘old entity’, it was held by the ECA executive board that the goodwill, taking into account legal and practical arguments, also included the history of the ‘old company’.

De ce e interesant acest citat? Pentru ca pune în valoare elementul „continuitatii” ca factor decisiv în hotararile privind istoria si palmaresul unui club (si nu e continuitate juridica ci sportiva). Contestatarii echipei Steaua duc în derizoriu cuvântul „continuitate”; eu îl vad mai important chiar decât numele unei formatii. Si e evident asta daca urmarim evolutia echipei Steaua din 1947: unica piesa ce reuneste generatiile succesive de fotbalisti, jucând sub nume, culori si sigle diferite, sub sefi diferiti si pe stadioane distincte, e continuitatea sportiva. Si care, întâmplator sau nu, a facut obiectul contractului dintre Becali si CSA, nefiind contestata pâna acum în nicio instanta. Da, locul în Liga I primit de catre echipa lui Becali are mai multa valoare vis-a-vis de palmares decât celebra hotârâre a ÎCCJ-ului.

Ce nu e palmaresul? În primul rând, nu e trofeu. Trofeele au existenta fizica (în muzeul clubului), consecinte financiare si emotionale. Trofeele sunt asumate de catre echipa, de catre patronat, de catre suporteri, de catre tara si, pâna la urma, de catre unul gen Duckadam, fara de care CCE ar fi fost doar un vis frumos al stelistilor. În al doilea rând nu e bun contabil, nu e mijloc economic care sa faca parte din patrimoniul efectiv al unui club. A te mira ca palmaresul nu a facut obiectul cedarii patrimoniului clubului catre Becali e o prostie; practic nu ai cum sa-l incluzi neputând fi evaluat în expresie baneasca. Si aici e esenta scandalului: nefiind un bun de patrimoniu, ci doar o expresie sportiva a continuitatii si definit ca atare de catre institutiile sportive, nu poate fi cedat, împrumutat, vândut, pastrat, risipit sau împartit.

„Nu ai dreptate”, mi se va spune. „Înalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca palmaresul face parte din marca Steaua, pe care a returnat-o CSA-ului”. Ei, aici trebuie sa facem un mic ocol si sa vorbim de jurisdictii.

2. Palmaresul, ca obiect de disputa în instantele civile, respectiv sportive

Un MAPN-ist de forum a spus zilele astea o prostie mare cât casa: „Steaua e o clona. O SPUNE I.C.C.J., Inalta Curte de Casatie si Justitie, care este peste toate tribunalele”. Ma amuz de fiecare data când vad ca lucruri relativ simple nu sunt întelese de suporterul normal, ocupat sa raspândeasca mincini si mai putin sa caute adevarul. Fotbalul profesionist e guvernat de catre UEFA, prin federatiile nationale afiliate la ea. Mai mult, conform statutului (articolele 59 si 61), membrii asociatiei, jucatorii sau oficialii nu au permisiunea de a apela tribunalele civile pentru rezolvarea conflictelor aparute, ci doar Tribunalul de Arbitraj Sportiv din Lausanne, detinatorul jurisdictiei exclusive de a judeca asupra disputelor dintre UEFA si cluburile de fotbal. Si nu e o gluma. În 2009, FC Sion a încercat sa se lupte cu UEFA, apelând la tribunale civile elvetiene si rezistând încercarilor TAS de a media conflictul. Nu i-a iesit (povestea e oricum interesanta si ar trebui urmarita, pentru a întelege nivelul de influenta pe care îl au instantele europene ale UEFA în relatie cu tribunalele de drept civil). Se aplica aceasta poveste si Stelei? Da si nu.

Procesul marcii si potentiale conflicte legate de înfiintarea societatii comerciale sau preluarea patrimoniului de catre Becali nu au treaba cu UEFA. E cât se poate de evident. UEFA va avea, însa, un cuvânt esential în problema palmaresului. Daca veti citi cum trebuie motivarea ÎCCJ, cuvântul „palmares” nu e rostit macar o singura data; în fapt, vedem ca judecatorii nu se baga deloc în reglementari ce tin de aspectul sportiv al conflictului. Si asta pentru ca nu au jurisdictie. Contestarea „palmaresului” sau a existentei unei echipe ce joaca deja într-o liga nationala nu poate avea ca parte apelanta ministerul(lipsit de orice calitate procesuala), ci doar acei semnatari ai regulamentelor UEFA, adica FC Steaua Bucuresti si Federatia Româna de Fotbal. În fanteziile sale de salvator al neamului, juristul Talpan nu s-a gândit macar o singura data ca palmaresul Stelei trebuie contestat nu la tribunalul civil, ci la FRF, urmând ca federatia sa se sesizeze si sa depuna dosarul la TAS.

Mai mult, conform standardelor UEFA, deciziile ce tin de istoria unui club de fotbal au treaba cu continuitatea SPORTIVA si au ca subiect entitati exclusiv SPORTIVE, afiliate Federatiei Române de Fotbal. Ceea ce e o problema pentru MAPN. Nu pot sa recurga la tribunale civile caci deciziile lor nu vor fi luate în seama de catre UEFA; nu-si pot înfiinta echipa proprie caci nu va fi acceptata în sistemul competitional profesionist deci nu va putea deveni club afiliat FRF; pâna si înfiintarea unui club de catre o terta parte (atentie, în acel caz MAPN-ul nu ar putea sa fie nici macar membru simplu al noii Asociatii Sportive, daramite sa aiba atributii executive) e o idee proasta, caci ar lipsi atât continuitatea sportiva cât si legatura directa cu defuncta sectie de fotbal a CSA-ul. Singura sansa a MAPN-ului ar fi ca FRF-ul sa le devina „avocat”; dar chiar si în acel caz e greu de crezut ca Tribunalul de Arbitraj Sportiv ar decide în favoarea unei entitati anonime, înfiintata pe vine ca Asociatie Sportiva de Liga a IV-a, fara nicio conexiune directa cu echipa Steaua (daca nu punem la socoteala numele si sigla).

3. Cum îsi rezolva echipele românesti problema palmaresului incert (studiu de caz)

Avem trei situatii distincte:

„Lasa-ma sa te las”. Amatorismul din fotbalul românesc, instaurarea comunismului si climatul economic ostil nu au fost factori favorabili la adresa supravietuirii cluburilor de fotbal. În ultimul timp, însa, au început sa fie resuscitate vechi formatii sub stindardul unor Asociatii Sportive: Ripensia Timisoara, Venus Bucuresti, Progresul Bucuresti, ASA Tg. Mures etc. Ceea ce e foarte bine la nivel de încurajare si sustinere a fotbalului românesc. Problema e când acele asociatii îsi aroga drepturi asupra palmaresului unor echipe moarte, disparute iar institutii de presa si suporteri le tin isonul. În lipsa unor decizii oficiale FRF/UEFA, aceste echipe sunt simple clone, asumându-si în mod neoficial un trecut la care nu au fost vreodata partase.

„Cazul Craiovei”. În urma cu câteva zile site-urile de sport anuntau marea veste: Tribunalul Dolj a decis sa acorde palmaresul Universitatii Craiova echipei lui Mititelu. Colegul Empyro a fost intrigat de stire; un tribunal civil nu are putinta de a decide în probleme de palmares (vedeti din nou chestiunea jurisdictiei sportive), asa ca am sapat un pic mai adânc. Ce am descoperit? Ca banuielile noastre erau complet fondate.

„În acțiunea introdusa la Tribunalul Dolj prin care Clubul Sportiv Universitatea Craiova cerea sa se constate ca palmaresul cuprins între perioada 1948-1992 îi aparține de drept, instanța a decis sa respinga cererea.”

Practic, instanta si-a declinat competentele neacordand palmaresul nici uneia dintre parti. Acum, de ce oare CSU Craiova nu introduce o actiune la TAS pentru a i se confirma palmaresul? Pai pentru ca e cam greu sa explici de ce vrei sa iei locul unei echipe care a disparut, si care (culmea!) ti-a fost si adversar un an în liga secunda si de care nu esti legat prin continuitate sportiva. E mai usor sa faci o actiune în România, judecatorul sa te trimita la plimbare, tu sa trimiti comunicate exuberante iar presarii români sa le preia pe nemestecate, asa cum au facut si în cazul Stelei.

„Cazul Timisoara”. Acum am ajuns la cel mai interesant exemplu. Stiti povestea, Poli Timisoara, Zambon, Dobos muta AEK-ul, apoi apare si Marian Iancu in peisaj. Ulterior se bat pentru palmares pâna ce în 2012 Marian Iancu anunta triumfator: mi-a dat dreptate TAS-ul, noi avem palmaresul.

Treaba putea rau. În viziunea celor de la Timisoara, oficialii europeni conferisera palmaresul unei clone, ceea ce contrazicea toate regulamentele si cazurile judecate de catre Tribunalul de Arbitraj Sportiv. Dupa niste mici investigatii, am descoperit adevarul: Marian Iancu mintea. Într-adevar TAS-ul l-a fortat pe Zambon sa renunte la numele „Politehnica Timisoara”, la istoria, culorile si palmaresul acelei echipe. Însa doar atât. Iancu nu a introdus deloc o actiune prin care sa i se recunoasca echipei sale palmaresul, ci a mers pe ideea: „Daca nu e Zambon, sunt eu”. Ceea ce o fi frumos pentru a impresiona publicul românesc dar e perfect inutil pentru reglementarea unei situatii incerte.

Dupa cum vedeti din aceste exemple, palmaresul nu e o stare de fapt doar pentru ca zic unii ca e. Daca stim sa facem diferentierea între instantele civile si cele sportive, între cele doua tipuri de jurisdictie, si mai ales sa stim ce reprezinta notiunea de palmares, vom întelege de ce acesta nu a aterizat (si nici nu va ateriza) nici în birourile generalilor si nici buzunarele lui Becali, ci strict acolo unde exista echipa de fotbal care si l-a insusit pe teren.

Exista o boala printre conducatorii stelisti. Se cheama spatiu gol între urechi. Daca pe plan juridic Becali ar putea sa aiba probleme, lucrurile sunt foarte clare dpdv sportiv. Recomandarea mea ar fi sa faca o adresa catre UEFA prin care sa ceara ca institutia sa decida care sunt legaturile directe dintre actuala echipa si cea din 1986, în vederea detensionarii situatiei din tara, ca si regasirea unui curent favorabil printre suporterii stelisti. Apoi ar fi treaba MAPN-ului sa se judece cu TAS-ul. Nu mai poti detensiona situatia nefacând nimic, doar asteptând sa treaca valul.

Alexandru H

Nota Redacției: Articol republicat, fiind scris de Alexandru H și postat pe fcsteaua.ro în  24-02-2015. Decizia republicării este legată de actualitatea subiectului, mai ales că CSA a publicat recent pe csasteaua.ro și un palmares la fotbal ciudat, cu Campionate Mondiale etc.

Vă prezentăm mai jos o reprezentare grafică ciclului de continuitate al echipei sub diferite denumiri și apoi sub diferie sigle. Drumul de la ASA la FCSB.

Sursa: Steaua roș-albastră


  • Fatal error: Uncaught exception 'Exception' with message 'Class members could not be loaded (tried to load class-file /var/www/vhosts/fcsteaua.ro/httpdocs/wp-content/plugins/fcs.ipb.integration/lib/ipbwi/lib/members.php)' in /var/www/vhosts/fcsteaua.ro/httpdocs/wp-content/plugins/fcs.ipb.integration/lib/ipbwi/ipbwi.php:38 Stack trace: #0 /var/www/vhosts/fcsteaua.ro/httpdocs/wp-content/themes/fcs/fcs.comments.template.php(11): ipbwi->__get('members') #1 [internal function]: fcs_comments(Object(WP_Comment), Array, 1) #2 /var/www/vhosts/fcsteaua.ro/httpdocs/wp-includes/class-walker-comment.php(180): call_user_func('fcs_comments', Object(WP_Comment), Array, 1) #3 [internal function]: Walker_Comment->start_el('', Object(WP_Comment), 0, Array) #4 /var/www/vhosts/fcsteaua.ro/httpdocs/wp-includes/class-wp-walker.php(146): call_user_func_array(Array, Array) #5 /var/www/vhosts/fcsteaua.ro/httpdocs/wp-includes/class-walker-comment.php(140): Walker->display_element(Object(WP_Comment), Array, '5', 0, Array, '') #6 /var/www/vhosts/fcst in /var/www/vhosts/fcsteaua.ro/httpdocs/wp-content/plugins/fcs.ipb.integration/lib/ipbwi/ipbwi.php on line 38