Noblețea și Nobelul Simonei

Simona Halep nu este un superman în fustă invincibil, gen Serena Williams. Mai importantă decât performanța ei este lecția de viață desprinsă din lungul drum spre performanță al unei copile cu o stare materială modestă. O „pitică” de numai 1,68 plecată printre goliate de 1,80 spre tronul din vârful tenisului mondial WTA.

Talentată, tenace, modestă, comunicativă cu un discurs echilibrat și o viață extrasportivă ireproșabilă lipsită de cancanuri publicitare de  vedetă, Simona Halep și-a câștigat un respect mondial și este pe buzele tuturor copiilor români ca un exemplu demn de urmat.

Trofeul turneului de junioare la Roland Garros în 2008

Se invocă cârcotaș absența unui trofeu la vreun turneu de Grand Slam. Dar la numai 16 ani, o copilă pornită de pe zgura Constanței cucerea pe zgura Parisului un turneu de GS la juniori, Roland-Garros, ca după 6 ani să joace tot acolo și prima finală de GS la seniori, din poziția de numărul 2 mondial. Totul numai prin forțe proprii, dar și cu mari sacrificii! Pentru asta Simona a trebuit să-și micșoreze sânii după probleme apărute la coloană vertebrală care o scoteau din sportul de performanță. Acolo unde toate fufele își îndeasă silicoane pentru sex-appeal, Simona își tăia pentru ca visul ei de performanță în tenis să se îndeplinească, deși nimeni nu-i garanta asta prin operație. Numai talentul, munca și voința ei formau cheia succesului.

  • Simona Halep a luat, în 2009, o decizie dificilă pentru a îşi continua cariera în tenis: să îşi micşoreze sânii. Simona a dezvăluit că totul a pornit de la durerile de spate care nu îi dădeau pace, iar după ce a câştigat finala de juniori de la Roland Garros din acel an, nu s-a mai putut mişca. S-a dus la un medic român stabilit în Germania, la care apelează mereu, iar acesta i-a spus din prima că nu coloana este problema, ci dimensiunea bustului. „Eu am avut probleme mari la coloană, după Roland Garros am rămas înţepenită, nu mă puteam mişca, am fost în Germania, la un doctor român. Mi-a spus că trebuie să lucrez la altceva, nu la spate. Când am auzit, am vrut să fac operaţia pe loc. Mi-a fost însă frică, am amânat-o cu şase-şapte luni. Am avut un pic de emoţii, poate din cauza anesteziei totale. Plus că nu făcusem nicio operaţie şi nu ştiam cum va reacţiona organismul”, a spus Simona.
  • Simona în 2008, înainte de operaţia de micşorare a sânilor.

Simona Halep este marcă Simona Halep, nu produsul unui club,  al unei școli sau Academii românești de tenis. Statul nu a contribuit cu nimic la formarea și ascensiunea ei într-un sport exclusivist și foarte costisitor pentru jucători. Tatăl Simonei a trebuit să facă un credit la bancă substanțial pentru a face față cheltuielilor cu formare celei care astăzi este numărul 1 mondial! Un număr unu mondial venit dintr-o țară săracă, de unde au venit Ilie Năstase în 1972 și Steaua în Europa în 1986, însă pe atunci era o susținere totală din partea statului comunist.

Imagini grăitoare din copilăria dedicată tenisului de Simonei Halep

Înfrângerea din finala de azi, jucată cu Caroline Garcia la WTA Beijing, era previzibilă. Simona este o jucătoare emotivă, de moral. N-are tăria și „nesimțirea” Sharapovei. Urcarea pe primul loc și toată sărbătoarea emoțională de ieri, au scos-o din tonusul de concentrare necesar pentru finala de azi. Urcarea a venit la un moment nepotrivit. Poate că lua bătaie și în condiții normale, dar cred că îi trebuia cel puțin o zi de pauză între meciuri pentru a reveni mental în competiție.
Caroline Garcia a venit lansată pe un val de formă, super motivată și flămândă de victorii. Simona, tocmai ce și-a văzut visul vieții împlinit!

Indiferent de rezultatul finalei, sunt mândru de Simona Halep, pentru că a redat milioanelor de români blazați sentimentul că pot conta în vârful topurilor mondiale și cu performanțe, nu doar cu aspecte negative! Mai mult, Simona a devenit un model de viață și speranță pentru milioane de copii din România.

Mai jos vă propunem spre lectură un excelent articol scris de Maria Andrieș.

X Ray

Nobelul Simonei

Halep numărul unu mondial e un mare motiv să visăm la o ţară pe potriva, nu împotriva elitelor şi a potenţialului ei

După zece ani în tenisul profesionist, Simona Halep a plâns pe teren. „Cred că e pentru prima oară”, a spus ea, la conferinţa de presă, după semifinala de la Beijing. Iată o ciudăţenie de mare sportiv.

O ciudăţenie şi, poate, un secret al rezistenţei. Şi-a îngăduit lacrimile abia după ce a devenit cea mai bună din lume. După ce „visul meu a devenit realitate”. Dincolo de momentul istoric pentru sportul nostru, o româncă trăindu-şi visul în fruntea ierarhiei WTA e o imagine a speranţei pentru noi, toţi. O dovadă că, vorba unui cititor al Gazetei, „se poate”, în ciuda a ceea ce se întâmplă cu ţara noastră.

De la Beijing la Stockholm

Triumful Simonei Halep este obţinut în ciuda stării de lucruri din tenisul autohton, nu datorită ei. La fel cum Anamaria Effler a ajuns în echipa premiată cu Nobel pentru fizică în ciuda bătăii de joc, care durează de decenii, din învăţământul şi din cercetarea românească. Se poate să avem elite, în ciuda războiului contra conceptului însuşi de elită, care se desfăşoară, zi de zi, sub ochii noştri indignaţi până la indiferenţă.

Vor schimba performanţele recunoscute mondial ceva? Va fi mai uşor pentru copiii talentaţi de la noi să se urce până pe acoperişurile lumii? Se va mişca prin instituţii ceva? Puţin probabil. E suficient că se mişcă gândurile noastre.

Durii aranjamentelor

„Simona are de toate”, a observat George Cosac, întrebat la DigiSport dacă FR de Tenis o va recompensa în vreun fel. A estimat apoi, modest, că Halep valorează „la ora actuală” de câteva ori cât instituţia pe care o conduce. „Un aranjament floral este suficient pentru o fată sensibilă cum e Simona”, a declarat Cosac. N-a precizat pe ce se bazează când emite judecăţi despre sensibilitatea Simonei. Probabil pe faptul că, spre deosebire de durii din FRT, jucătoarea a criticat public comportamentul lui Ilie Năstase, la meciul de Fed Cup cu Marea Britanie.

„E complet greşit ce a spus, nu îl pot apăra”, a comentat Halep show-ul căpitanului nejucător. L-au apărat, în schimb, şefii FRT, împotriva mult prea delicaţilor şefi de la ITF. Şi, în ultimă instanţă, l-au păstrat în funcţie. Au expus şi expun echipa feminină de tenis a României unui alt tip de promovare decât cel pe care-l oferă Halep. Promovarea prin scandalizare.

Juniorii pe cont propriu, Cosac – pe contul FRT

Nu e vorba despre sărăcia Federaţiei, în raport cu nevoile jucătorilor profesionişti. Halep şi celelalte fete din Top 50 WTA au dat încredere sponsorilor. Sponsorii au construit terenuri, au finanţat turnee pentru tenisul juvenil. Iar federaţia are şi ea ceva bani, de pildă, pentru deplasarea domnului Cosac, ca spectator la Turneul Campioanelor. Nu-şi permite, în schimb, să deconteze deplasările juniorilor la turnee de Grand Slam.

Ceea ce decontează FRT, conform site-ului oficial, sunt câteva antrenamente în bazele proprii, cu antrenori federali. Restul e contra cost, chiar şi pentru membrii loturilor naţionale. Nu numai Simona are de toate, părinţii juniorilor au de toate. Şi dacă n-au, n-au. Şi n-are nici domnul Cosac cu cine să mai fie contemporan.

Sportivii au puterea

Există o luptă în tribunale pentru şefia FRT. O luptă pentru puterea pe care Halep, Begu, Cîrstea, Dulgheru, Niculescu, Ţig, Mergea şi Tecău i-au redat-o acestui sport în România. Ei au arătat că se poate. Se poate şi fără sprijinul FRT. Se poate mai greu. Dar uşor oricum n-avea cum să fie.

Simona Halep e în vârful ierarhiei WTA. Anamaria Effler e parte din echipa de o mie de cercetători din proiectul LIGO, care a confirmat o teorie a lui Einstein. Avem la ce privi. Astfel de repere nu se pierd şi nu ne pierd, oricât de sus se caţără pe val mediocritatea şi nulitatea.

Valorile plâng la urmă. De bucurie. „I-am simţit vocea emotivă, poate a şi plâns înainte”, povestea mama lui Effler, în „Libertatea”. „Eu am simțit-o tristă. Am întrebat-o care-i baiul. Ea, de fapt, era fericită”. Nu numai că luase Nobelul. Demonstrase că baiul e relativ.

Maria Andrieș
Sursa: gsp.ro

Lasă un răspuns