Cronica cusurgiului la Steaua 2-0 CSU Craiova: “Iar îi băturăm…”

De când a apărut echipa asta din Craiova, al cărui nume aduce cu cel al Universității de demult, am jucat 12 meciuri. 2 remize și 10 victorii. Așa că aceasta de azi a fost una  normală, așteptată, meritată. Spre disperarea celor care sperau ca buturuga mică, echipa piticilor, să răstoarne carul mare stelist, iată că acest 2-0 ne aduce în frunte, cu două puncte în fața CFR-ului. În primele patru etape, clujenii au obținut doar o victorie și 6 puncte, în timp ce noi am strâns 10 puncte din 3 victorii și, păcat, doar un egal tocmai acolo unde trebuia să câștigăm, la Cluj. S-o ținem tot așa și e bine. Mai sunt șase etape și returul cu CFR e pe Arenă…

Absența lui Pintilii mă îngrijora, dar nu mai mult decât faptul că avea să arbitreze Kovács. Și nu pentru că ar fi anti-stelist, ci pentru că omul, pur și simplu, fluieră prost.  Chiar în primul minut era s-o zbârcească rău, Steaua putând înscrie în urma unei centrări a lui Cristi Tănase, care se afla în offside. Vă dați seama ce-ar fi fost dacă ieșea gol… Ce-ar fi vuit presa, ce furtună ar fi fost printre postaci… După alte câteva minute, un craiovean îl face KO pe Man, fault de… portocaliu spre roșu. Kovács? Nimic. Și Man a scăpat de un roșu prin minutul 70. Decizii aiurea care i-au enervat pe jucători. Numeroase faulturi grosolane ale oltenilor tratate cu indiferență, unul putând să aibă urmări foarte grave pentru Bălgrădean. Dar, slavă Domnului, lucrurile nu au degenerat și rezultatul final nu a fost influențat.

Dică a surprins puțin cu formula de echipă cu care a început, doar apărarea a fost cea standard. Nu mă așteptam la o pereche de mijlocași centrali Filip-Popescu, dar cei doi au jucat foarte bine, mai ales Filip. La fel de surprinzătoare a fost prezența lui Cristi Tănase, de la care mă așteptam la mai mult. Faptul că Dică a început acest meci, ce se anunța dificil, cu Alibec mi s-a părut, vorba lui GgB, o aroganță. E clar pentru oricine că Bizonul e mult mai util, dar ne-am obișnuit cu ideile mai ciudate ale antrenorului nostru. De Budescu, știți, nu discut – el e aparte… Probabil că Dică a considerat că adversarul poate fi învins și fără Nedelcu, cpt. Tănase și Gnohéré.

Prima repriză s-a încheiat cu (numai) 1-0, Marko Gollo reușind să-și învingă compatriotul din poarta Craiovei. Păcat de cele câteva ratări, ne-am fi liniștit mai repede. Nu de alta, dar m-am temut să nu rămânem fără nervoșii Budi și Alibec, care au luat prostește ”galben” și n-a lipsit mult să nu vadă și roșu. Motiv pentru care cred că Dică a procedat corect înlocuindu-l la pauză pe Budescu. Surpriza cea mare a fost Texeira, foarte slab în ultimele meciuri. Dar Filipe a jucat foarte bine, a obținut penalty-ul care a consolidat victoria, dar a făcut și alte lucruri bune, atât în atac, cât și în apărare.

Totuși, cusurgiu cum sunt, nu pot să nu întreb: cum naiba de n-a fost decât 2-0? Cu apărarea aia naivă a oltenilor? Ieșenii ne-au pus infinit mai multe probleme. Piticii n-au contat aproape deloc, fiind depășiți total. Era o bună ocazie de a le scoate din cap hazliile declarații că au șanse la titlu. Poate altă dată…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 10 Apr 2018