FCSTEAUA.RO

POLO: Avancronica Steaua – Posillipo Napoli, semifinala EuroCup

Tragerea la sorti a semifinalelor EuroCup la polo a dezvaluit numele adversarului cu care Steaua Bucuresti se va lupta pentru un loc in finala.

Este vorba despre echipa italiana Posillipo Napoli, pe care Steaua o va infrunta in dubla mansa, primul meci fiind programat pe 11 februarie la Bucuresti iar al doilea in data de 4 martie la Napoli.

Regasiti in rindurile de mai jos o prezentare a adversarei Stelei din semifinala.

Circolo Nautico Posillipo

ISTORIC

Club polisportiv italian, dedicat sporturilor nautice, infiintat in 1925, cu sediul la Napoli. Sectia de polo are in palmares 11 titluri de campioni ai Italiei (1985, 1986, 1988, 1989, 1993, 1994, 1995, 1996, 2000, 2001, 2004) , 3 Cupe ale Campionilor Europeni (1997, 1998, 2005), 2 Cupe ale Cupelor (1988, 2003) si o Supercupa a Europei (2005). In ultimele 3 editii ale campionatului italian Posillipo s-a clasat pe locul 3(2012), 5(2013), 3(2014). Culori:rosu-verde. Disputa meciurile de acasa in piscina Felice Scandone, cu o capacitate de 4.500 locuri.

In a doua jumatate a anilor ’90 Posillipo a fost una din cele mai bune echipe de polo din lume; atunci s-a construit mitul Posillipo, care va fi principalul nostru adversar in confruntarea din semifinalele EuroCup. La succesele din acei ani a contribuit si ex-stelistul Bogdan Rath, membru al echipei napolitane intre 1998-2003.

LOT

1 – Enrico Caruso (1994); portar
2 – Vincenzo Dolce (1995); inter/extrema
3 – Lorenzo Briganti (1994); fundas
4 – Gianluigi Foglio (1995); fundas/inter
5 – Filip Klikovac (1989); centru – 1.89 m/96 kg. International muntenegrean.
6 – Aleksandar Radovic (1987); fundas – 1.91 m/95 kg. International muntenegrean.
7 – Vincenzo Renzuto Iodice (1993); fundas – 1.91 m/91 kg. International italian.
8 – Valentino Gallo (1985); inter dreapta – 1.93 m/95 kg. International italian.
9 – Elio Russo (1995); inter/extrema
10 – Zeno Bertoli (1988); inter/extrema – 1.94 m/100 kg
11 – Jacopo Mandolini (1989); centru – 1.93 m/90 kg
12 – Paride Saccoia (1989); fundas – 1.90 m/80 kg.
13 – Tommaso Negri (1986); portar – 1.98 m/108 kg

Antrenor (interimar; numit doar pina la sfirsitul sezonului curent) – Mauro Occhiello (din 22.01.2015; fost antrenor al echipei de tineret). Fostul antrenor, Bruno Cufino, considerat unul din cei mai valorosi antrenori italieni de polo, a demisionat pe 22 ianuarie din cauza rezultatelor slabe.
Formatia standard: Negri – Bertoli, Gallo, Radovic, Renzuto, Dolce, Klikovac

Vedeta lotului e Aleksandar Radovic, poloist cu o forta impresionanta de sut; este golgeterul Posillipo in sezonul trecut si totodata al cincilea marcator din liga italiana. Va trebui marcat om-la-om, dar cu atentie sporita pentru a evita faulturile la 5m, dupa care el trage direct; este actiunea sa favorita, din care inscrie cam jumatate din golurile sale.
A doua gura de foc a echipei este Valentino Gallo, jucator de baza al nationalei italiene (178 prezente), cu care a castigat argintul la Jocurile Olimpice din 2012 si medalia de bronz la Europenele din 2014. Stingaci rafinat, este cel mai experimentat poloist al lui Possilipo, pentru care evolueaza din 2004, inregistrind 515 aparitii in Serie A. E capitanul echipei si liderul moral de necontestat.
Ar mai fi de remarcat centrul Filip Klikovac, titular al nationalei Muntenegrului la Europenele de anul trecut, jucator cu o prezenta fizica impozanta, precum si Vincenzo Renzuto Iodice, un fundas tinar convocat in premiera in acest an la nationala Italiei – bun aparator si finalizator inspirat in atac; alterneaza suturile in forta cu finalizari elegante, reusind citeva loburi de efect.

TRASEU INTERN – sezon curent

Sezonul 2014-15 este, pina in acest moment, cel mai slab din istoria recenta a clubului italian. Dupa 12 etape, Posillipo se situeaza pe locul 10 in Serie A, cu 12 puncte si un bilant de 3 victorii – 1 egal – 7 infringeri (are un meci mai putin disputat).
Regasiti aici parcursul complet, pe etape, al napolitanilor: Click!

TRASEU EUROPEAN – sezon curent

Liga Campionilor
Qualification Round 1

Posillipo – Ligamus Tbilisi 12-4
Posillipo – Spartak Volgograd 8-13
Posillipo – OSC Budapesta 1-10
Posillipo – Marseille 13-14
Posillipo – Radnicki Kragujevac 6-10

Qualification Round 2

Posillipo – Yuzme Istanbul 14-6
Posillipo – Szolnok 4-14
Posillipo – Radnicki Kragujevac 5-9

Posillipo s-a clasat pe locul 3 in grupa si a obtinut dreptul de a participa in preliminariile Euro Cup.

Euro Cup
Qualification Round 2

Posillipo – Kinef 9-8
Posillipo – White Sharks Hannover 14-9
Posillipo – Olympic Nice 8-8
Posillipo – Dauphins Sete 17-9

Posillipo s-a clasat pe locul 2 in grupa si s-a calificat in sferturi

Sferturi de finala

Sintez Kazan – Posillipo 9-6
Posillipo – Sintez Kazan 12-7

Golgeterii echipei in meciurile europene: Radovic 34 g, Gallo 24, Renzuto 16, Klikovac 14.

ANALIZA JOCULUI

Atac – se alterneaza asezarile 3-3 si 4-2; directiile principale de atac: angajarea centrului sau schimburi de pase intre jucatorii de pe pozitiile 2-4 cu scopul de a-l pune in valoare pe Radovic, care trage direct sau incearca sa obtina fault pe 5m, urmat de sut. Din cauza faptului ca nu au extreme de meserie, zona de atac e inghesuita pe centru; extremele stau departe de interi, nu sint angrenate in jocul de pase si nu au pozitii prin care pot ameninta poarta. Ca atare, sarcina finalizarii prin suturi din perimetrul zonei le revine exclusiv interilor, in principal Radovic(stinga) si Gallo (dreapta). Comentatorii italieni remarca faptul ca jucatorii tineri – Foglio, Dolce, Russo – evita sa-si asume responsabilitatea sutului, chiar daca au pozitii favorabile.
Nici jocul cu centrul nu da rezultatele asteptate. Klikovac are un sezon slab, cu doar 3 goluri marcate, iar rezerva sa, Mandolini, a fost accidentat la inceputul campionatului si revine greu in forma.
Superioritatile numerice reprezinta o mare problema a atacului echipei italiene. Intr-un joc ermetic, in care apararile fac legea, eficienta situatiilor de om in plus este foarte des elementul care face diferenta; in conditiile in care 50% e considerat o borna minima a eficientei, este usor de apreciat cit de valoros e procentul de 24% inregistrat de Posillipo in acest campionat. Se cauta prea des finalizari din partea lui Radovic, lucru pe care toti adversarii l-au inteles si-l contracareaza marcindu-l om la om pe muntenegrean; pe de alta parte, mingea nu circula suficient de rapid pentru a le oferi altor jucatori ocazii clare de sut; in consecinta, se intra in panica iar sutul vine fortat, la expirarea superioritatii, prada usoara pentru portar sau aparatori. In ultimele 2 meciuri au functionat bine angajarile pe bara, aducind citeva goluri usoare, dar in continuare se apeleaza prea rar la ele in detrimentul suturilor din perimetru.
Toate acestea conduc la o medie de 7,6 goluri pe meci, sub posibilitatile echipei si evident mult sub cerintele unui loc pe podium. Ca o concluzie, in acest sezon atacul este static, previzibil si foarte dependent de principalul realizator, Radovic.

Aparare – traditional punctul forte al lui Posillipo si al echipelor italiene, in general, are si ea mult de suferit in campionatul acesta (medie de 8,8 goluri primite pe meci). Napolitanii folosesc preponderent pressing-ul om la om, tactica ce tine la distanta suteorii adversi dar este vulnerabila la intrarile jucatorilor de perimetru, majoritatea eliminarilor suferite de Posillipo intervenind in astfel de situatii. Cealalta varianta defensiva este apararea in zona, care tine sub control centrul advers dar aduce interii mai aproape de poarta. S-au luat multe goluri in aceasta asezare, deoarece aparatorii nu se misca suficient pentru a inchide culoarele de sut, iar portarii n-au o valoare deosebita si nici nu par a fi in forma; de aceea, apararea in zona e utilizata numai cind oboseala generata de pressing o impune, sau cind adversarii au un centru foarte valoros.
Foarte prost se prezinta Posillipo in inferioritate numerica; primesc goluri in 42% de astfel de situatii, una din cele mai slabe cifre din campionatul italian. Au aparatori masivi dar lipsiti de viteza care pot fi surprinsi relativ usor de un joc de pase fluent si rapid; nici portarul nu-i ajuta la acest capitol, primind gol la orice sut decent.
Inca un lucru de subliniat: problemele pe repliere; in fiecare meci Posillipo primeste goluri pe contraatac sau faza a doua, din cauza replierii intirziate. Klikovac (mai ales) si Radovic se intorc greu din atac, fapt ce ofera sansa unor goluri usoare pentru adversari.

VIDEO

et.11 Roma – Posillipo 9-10
et.9 Pro Recco – Posillipo 8-6
et.12 BPM – Posillipo 13-8

SANSE DE CALIFICARE

Principalul atu al italienilor este brandul Posillipo, cunoscut, admirat si temut pe tot continentul. Stim, prin analogie, ravagiile pe care le face numele STEAUA in rindul adversarilor de mai mic calibru fotbalistic; la fel stau lucrurile si in polo, multe echipe lasindu-se invinse mental, din momentul tragerii la sorti, de rezonanta brandului Posillipo. E obligatoriu sa depasim acest obstacol imaterial, dar atit de puternic in plan simbolic, pentru a avea sanse reale de calificare. Cred ca studiul video e cel mai bun medicament anti-mit; trebuie ca baietii sa vada cit mai multe meciuri ale adversarilor, sa le simta slabiciunile astfel incit sa poata striga, cu toata convingerea, “Regele e gol”! Posillipo de azi este o echipa obisnuita, la ani-lumina de forta pe care o emana in anii trecuti, iar rezultate gen 1-10 cu OSC Budapesta, 4-14 cu Szolnok sau 8-13 cu Volgograd au sfisiat adinc substanta mitului.

Am subliniat, pe parcursul acestei prezentari, punctele vulnerabile ale lui Posillipo. Sintetizind, acestea ar fi: atac previzibil, lipsit de viteza, dependent de sclipirile unui singur jucator; aparare masiva dar lenta; portar mediocru. E important sa mentionez ca acestea sint slabiciuni observabile la o lupa de magnitudinea campionatului italian sau a cupelor europene; nu oricine le poate sesiza si, mai ales, nu oricine le poate specula. Nu vreau sa se creada ca Posillipo e o trupa slaba; e doar o echipa intr-o eclipsa de forma, bintuita de accidentari pe tot parcursul turului, si care are puncte vulnerabile de care pot profita doar echipele ce au depasit un anumit prag valoric. Aici apare intrebarea-cheie pentru calificare: are Steaua, in acest moment, valoarea necesara pentru a intrece Posillipo?

Parerea mea, cu subiectivismul inerent, este ca da. Ca valoare intrinseca, Steaua este, in prezent, la un nivel foarte apropiat de Posillipo; diferenta dintre jucatorii lor de prim-plan si vedetele noastre este mai mult de imagine si expunere decit de calibru, iar la nivelul celorlalti titulari, ce compun osatura echipei, cred ca Steaua e chiar usor superioara. Pentru calificare, insa, va trebui ca baietii nostri sa demonstreze ca se pot ridica la nivelul ritmului propus de orice reprezentanta a scolii italiene de polo; este vorba de un efort constant, in care fiecare faza e importanta, si unde lipsa de concentrare a adversarului e taxata instantaneu. Din pacate, echipele romanesti sint obisnuite cu efortul in salturi, momente stralucite de joc alternind cu o relaxare paguboasa. Campionatul romanesc, extrem de slab, permite genul asta de abordare a unei partide, iar un astfel de tipar mental, odata instalat, lasa urme greu de sters. E greu ca brusc, la ora Z a unei competitii continentale, niste poloisti romani sa se comporte asemenea celor italieni, egali cu sine in fiecare faza; psihicul, ca orice alt atribut al jocului, se antreneaza.

Avem nevoie de constanta in joc cu atit mai mult cu cit soarta calificarii, cred eu, se va decide in ultimul sfert al partidei de la Napoli. Oricit de mult mi-as dori, mi-e greu sa cred ca putem transa calificarea in primul meci de la Bucuresti; am avea nevoie de o victorie la cel putin 6 goluri, lucru putin probabil. Principalul nostru atu este siguranta apararii; in atac avem mici probleme, n-am inscris in nici unul din meciurile importante din EuroCup peste 10 goluri, si nu cred c-o vom face nici acum. Vad o victorie in tur la 2-3 goluri diferenta (8-5/6, 9-6/7), iar in retur va trebui sa facem o partida de intensitatea celei de la Hanovra pentru a ne califica. Daca vom rezista, si vom obtine calificarea, meciul acela va fi borna de nastere a unei mari echipe.

Procentual, as evalua la modul abstract sansele Stelei de calificare in finala undeva la 48-49%; micul plus pe care-l acord italienilor vine din obisnuinta de-a evolua la nivel inalt, in meciuri cu o presiune fantastica. Avind in vedere ca returul se desfasoara la ei acasa, voi cobori procentul pina la 45%, fiindca protocolul italian e extrem de tentant pentru un cetatean care traieste cu fluierul in bot; nu atit de tentant precum protocolul din oradea, campioana europeana a mizeriilor petrecute in culisele acestui sport, dar suficient pentru a le acorda niste sanse in plus gazdelor. Indiferent de evaluarea cifrica, fatalmente subiectiva, cred din tot sufletul ca avem sanse mari de calificare. Cele 2 echipe sint apropiate valoric, iar plusul de experienta europeana a italienilor poate fi contracarat printr-o pregatire tehnica inspirata a jocurilor si printr-o mobilizare extraordinara a baietilor nostri. Sper ca perspectiva unei finale europene, prima pentru toti jucatorii din lot sa-i faca pe stelisti sa-si depaseasca limitele; oricit ar suna a cliseu, cred ca acesta e ingredientul ce face diferenta la nivel inalt. Fie ca indirjirea romaneasca si mindria sirbeasca sa ne duca in finala EuroCup!

Autor: edmond_dantes

Nota Redacției

Multumin pentru materialul documentat și interesant trimis de edmond_dantes, și vă asteptăm în continuare cu contribuții personale la informarea steliștilor.

fcsteaua.ro – XRay

Exit mobile version