După aflarea sentinţei și a motivării, clubul SC FC Steaua București SA (SC FCSB SA) a anunţat că se va da o interpretare deciziei de către renumita casa de avocatură Piperea şi Asociaţii, angajată de oficialii steliști în 2015 să reprezinte clubul pe speța de proprietate intelectuală în litigiu cu CSA Steaua București (CSASB).
În această lună, avocații Petre Piperea și Ruxandra Argăseală, fiica preşedintelui Stelei Valeriu Argăseală, care este avocat la firma Piperea, au publicat-o pe www.juridice.ro sub titlul “Marca Steaua. Cronica unei anulări nedrepte”, în care critică judecătorii de la ÎCCJ pentru decizia nr. 3425/03.12.2014 și aduc argumente cu litera legii. (Ruxandra Argăseală este avocat în Baroul Bucureşti din 2014, licenţiată a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, promoţia 2014, și a urmat un semestru cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Valencia)
Nu mi-am propus o analiză pe text. Justiția este cea abilitată să o facă. În 6 februarie 2015, SC FCSB SA, prin casa de avocatură Piperea, a intentat proces clubului CSASB și OSIM-ului pentru recuperarea siglei din 2004. Sursa: Tribunalul Bucuresti (tmb.ro) – Click pentru Dosar la TB.
“Marca Steaua. Cronica unei anulări nedrepte” este scrisă în termeni juridici și prea lungă pentru prima pagină, de aceea am postat-o integral pe forum la „Revista presei” (topic închis). Aici voi face o foarte scurtă prezentare a principalelor argumente enunțate de autori, pentru a da posibilitatea să comenteze celor care citesc integral articolul semnat de avocații casei Piperea, reprezentând punctul de vedere al FCSB în această speță.
Principalele argumente juridice prin care se consideră o „decizie nedreaptă”:
- Încălcarea regulilor de competenţă funcţională a ÎCCJ. „Înalta Curte de Casație și Justiție a judecat un apel la apel„. Mai pe românește, ÎCCJ a făcut un recurs să devină un apel mascat. Critica se referă la competența funcţională a ÎCCJ, care “nu poate judeca pricina pe fond, întrucât legea nu dă în competenţa sa funcţională astfel de atribuţii”. Adică, magistraţii nu ar fi trebuit să judece în recurs procesul în sine, ci hotărârea de la Apel atacată de CSASB, pentru că recursul este o cale de atac extraordinară, nicidecum un apel, o procedură prin care să permită reanalizarea fondului cauzei.
- Nu a existat rea credinţa. „În judecarea recursului formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut aprecieri cu privire la buna sau reaua-credință în pofida faptului că acestea reprezintă chestiuni de fapt, lăsate la aprecierea instanțelor de fond și care nu pot reprezenta suportul unor critici de nelegalitate”. Avocații casei Piperea susțin că ÎCCJ a răstălmăcit situaţia de fapt și înlătură “reaua credinţă” pe care judecătorii Curţii Supreme au atribuit-o la SC FCSB SA, pentru utilizarea mărcii fără acordul CSASB. Petre Piperea și Ruxandra Argăseală vin cu decizia Curţii de Apel Bucureşti, care a respins „rea credința” motivând logic: “utilizarea mărcii s-a făcut în mod public, iar SC FCSB SA a utilizat marca respectivă chiar şi la încheierea diferitelor contracte cu MApN”. Deci recunoscute și asumate de MApN.
Fără a avea pregătire juridică, ci doar logică și bun-simț, poți observa că ceva e putred, nu doar în Danemarca. Se știe că înainte de decizia ÎCCJ, toate contractele încheiate de CSASB cu SC FCSB SA, in perioada 2003-2014, au fost semnate de George Boroi – comandant CSA și Florin Talpan – șef departament juridic, iar MApN-ul a fost de acord cu relaţiile comerciale încheiate între cele două părţi. În speță, contractele de închiriere stadion, a bazei sportive și acordul de investiții făcute de „FC Steaua București SA”, (cu sigla/marca din 2004 pe documente), în modernizarea proprietății statului.
Cu siguranţă, nu vor avea loc anchete DNA pentru a se vedea cum de a fost posibil ca acuzatorii, reprezentați de comandantul George Boroi și juristul șef Florin Talpan, să semneze contracte comerciale cu o societate privată învinuită că le folosește ilegal marca din 2004, încasând și ei „ilegal” de la „pârât” milioane de euro timp de 10 ani, bani obținuți din folosirea „frauduloasă” a mărcii chiar pe proprietatea statului!
Nici Armata nu pare interesată de lămurirea acestei situaţii (aflată sub incidența legii). Mai degrabă o mușamalizează sub comunicate și licitații prin care nu spune nimic. Nimeni nu protestează să pună presiune pentru a se afla adevărul și nimic nu se va schimba. Ba, da! Alți bani de „buzunar”, de data asta publici, din Centrul de copii și juniori. Exact ce-i lipsea Armatei finanțate de popor.
De fapt, ce poate fi mai sarcastic decât însăși ironia sorții. Armata a ajuns să fie condusă de un dinamovist, Mircea Duşa, iar Ministerul Afacerilor Interne de un stelist, Gabriel Oprea.
Vom trăi și vom vedea. Până „vom vedea”, pătimim cu to(n)ții.
XRay