Sign in to follow this  
Followers 0
Virgil

Ion Voinescu si Costica Toma

7 posts in this topic

5385.jpg

 

Ion Voinescu intr-o interventie de efect.

 

Ion Voinescu și Costicã Toma s-au "bãtut" pentru poarta CCA-ului și a "naționalei" în anii 50. Ultimul abia merge, dupã un atac cerebral, dar fostul sãu "dușman" îi este alãturi. Sînt douã legende vii. Ion Voinescu (78 de ani) și Costicã Toma (79 de ani). În urmã cu peste o jumãtate de secol, timp de 10 ani, au dus una dintre cele mai crunte bãtãlii din fotbalul românesc. Pentru postul de portar al celei mai galonate formații românești a timpului, CCA, mai apoi lãrgind "frontul" și la echipa naționalã. Dacã îi vezi cîteva minute înțelegi: dupã atîta timp, rivalitatea a rãmas la fel. Chiar dacã Toma a rãmas fãrã "aripi" și abia mai merge, dupã un atac cerebral, urmat de o fracturã de bazin.

 

"Sînt fraier dacã nu-l pot învinge"

Spiritul le-a rãmas însã neatins amîndurora. Pare cã a rãmas doar prietenia, dar cicatricele vechiului "rãzboi" se simt și acum. Toma îl mai înțeapã pe vechiul sãu coleg: "Dacã nu eram eu, ãsta nici acum nu știa cum se bea un pahar cu vin! Cã îl duceam la Mon Jardin". ªi rîde. Rîde și Voinescu. ªi totuși, parcã se pîndesc, ca doi inamici. Ilie Savu, fostul lor antrenor, trebuie sã facã iar pace: "Lasã, cã amîndoi ați fost buni!".

 

Cei doi s-au întîlnit la Steaua în '52. "Þop" Voinescu era acolo de 2 ani, titular incontestabil. "Nu m-a speriat asta. Prietenii mi-au zis: "................". "ªi ce dacã, are trei picioare?", le-am rãspuns. Așa cã m-am dus și am început antrenamentele". Amîndoi aveau doar 1,74 m înãlțime. Voinescu era mai subțirel, numai 60 de kilograme, Toma mult mai robust, 80. "Amîndoi erau însã ca niște cîini la antrenamente. Mã obligau sã-i bag cu rîndul în poartã", își amintește Ilie Savu.

 

Se tachineazã continuu

Cînd a ajuns la Steaua, Toma era clar în dezavantaj. Jucase doar 6 luni în Divizia B, la Armata Iași, iar Voinescu ajunsese deja la echipa naționalã. Pe lîngã antrenamentele pe care le fãceau împreunã, la finalul cãrora își mai "împușcau" cîte 100 de penaltyuri, Toma fãcea "ore suplimentare". El mãrturisește: "Þopicã nu știa". Chemam 4 colegi și fãceam încã un antrenament, dimineața, la 8:00. Le fãceam cinste seara, cu cîteva baterii, la restaurant. Venea Þopicã la stadion și mã gãsea la dușuri. "..................", mã întreba. "................", îi rãspundeam. El a aflat mult mai tîrziu. A luat foc". "Lasã, cã și eu fãceam antrenamente fãrã sã știi tu", a intervenit Voinescu. "Ce antrenamente, cã dacã fãceai ce fãceam eu, a doua zi nu mai erai bun de nimic!", l-a contrat Toma. "Pãi, eu nu aveam nevoie, cã nu mi se potrivea ce fãceai tu", nu se lasã nici Voinescu. Rivalitatea se simte plutind prin camerã. E acolo, atît de vie, ca la 20 de ani.

 

 

"Voinescu era iute la mînie, Toma mai echilibrat"

Ilie Savu, cel care le-a fost antrenor în perioada '53-'59, i-a descris însã altfel: "Amîndoi aveau calitãți excepționale. Voinescu pare mai sobru, însã era iute la mînie, exploda mai des. Se supãra mai rãu dupã ce lua un gol, de exemplu. Toma, deși era mereu pus pe glume, era cel mai echilibrat. Adesea a lãsat de la el, tocmai ca sã evite orice conflict. ªi chiar au reușit ca, în ciuda rivalitãții, sã nu se certe niciodatã! Pentru cã Toma era mai stãpîn pe el, eu, la CCA, dar și antrenorii de la echipa naționalã din acea vreme îl preferam de multe ori, mai ales în meciurile grele, din deplasare".

 

Amintiri cu Arsenal

În '56, CCA a fãcut celebrul turneu din Anglia. Înaintea meciului cu Arsenal, antrenorul Ilie Savu se decisese: va apãra Voinescu. Pe drum însã, s-a rãzgîndit: "L-am vãzut pe Voinescu agitat. La vestiare, i-am anunțat. Voinescu era în transã, nu se echipa. "................", l-am întrebat. "...............". "..............". A ieșit imediat pe teren". La încãlzire se arunca din barã în barã. Se descãrca. Ion Aurel, conducãtorul delegației, a insistat sã-l bag pe Voinescu. Dar am rãmas pe poziție: apãrã Toma! A fãcut-o foarte bine. Noi conduceam cu 1-0. Dar în minutul 79, fãrã sã știu eu, Ion Aurel l-a schimbat pe Toma cu Voinescu. Care a greșit la o centrare și am fost egalați. Ce i-am fãcut lui Ion Aurel dupã aceea! Se ruga de mine sã nu-l spun în țarã".

Toma frînge brusc povestea lui Ilie Savu: "Ce nu știți voi e cã eu l-am perpelit puțin atunci pe Ion Aurel. Mi-a dat o primã bunã ca sã-mi țin și eu gura".

 

Rivalitate și ca antrenori

În discuțiile dintre cei doi, Voinescu și-a amintit cã el a fost cel care l-a pregãtit pe un alt mare portar al Stelei, pe Vasile Iordache. "Altul mai știi? Mai e vreunul pe care l-ai fãcut tu?", l-a tachinat imediat Toma, care a format, ca antrenor la Luceafãrul, "peste 20 de portari de Divizia A, Prunea, Gîrjoabã, Alexa, Iașko și mulți alții". "Pãi, mai e și Duckadam", a rãspuns iritat Voinescu. "Da, dar eu, ca portar, am fost cãpitan la echipa naționalã, ceea ce tu n-ai reușit", a mai aruncat o "grenadã" Toma. Rîd. Dar bãtrîna rîcã îi tot îi momește.

 

Nemulțumiți de portarii de azi

Fãrã nici o urmã de ranchiunã, Voinescu și Toma sînt de acord asupra unui subiect: portarii de azi. "Marea majoritate nu au nici o chemare pentru postul ãsta, n-au calitãțile native necesare", spune "Þopicã". "Miki" îl completeazã: "Mai mult, nici nu sînt pregãtiți cum trebuie, n-au tehnicã, nu știu cum sã iasã pe centrãri. Nu-mi vine sã cred ce vãd!". Amîndoi mai au un punct comun: "Steaua de azi nu mai înseamnã nimic pentru noi. Steaua pe care o știm noi e cea a Armatei. Acum, nu ne mai bagã nimini în seamã acolo".

 

"Voinescu avea suplețe, mobilitate, era excelent, dar pe linia porții. Toma era calm, determinat, curajos, ieșea mereu pe centrãri"

Ilie Savu (fostul antrenor al CCA-lui, alaturi de Stefan Dobay)

 

Constantin: "Au dus o luptã durã!"

Gheorghe Constantin, zis "Profesorul", a fost coechipier cu Voinescu și cu Toma atît la CCA, cît și la echipa naționalã. "Voinescu avea reflexe, era spectaculos. Toma era mai sobru, dar extrem de precis. Dacã Voinescu mai lua și goluri ușoare, lui Toma nu i se prea întîmpla. Au dus o luptã durã, n-am mai auzit de așa ceva. Noi glumeam cu ei. Le spuneam sã nu ațipeascã, sã nu fugã celãlalt sã se antreneze! Voinescu, care era mai nervos din fire, aproape plîngea cînd era Toma titular. Tomițã era mai blajin, nu turna gaz pe foc". -am rãspuns. Așa cã m-am dus și am început antrenamentele".

 

Un reportaj realizat de Marius Margarit, publicat in

Gazeta Sporturilor/ 13 iulie 2007

_______________________________________

 

Nota pentru cei mai tineri suporteri ai Stelei:

 

- C.C.A. este numele purtat anterior de Steaua.

 

- Dobay, ªtefan (DOBAY István) - Nãscut la 26 septembrie 1909, la Timișoara. A fost legitimat la Unirea Timișoara, Banatul, Ripensia, Karres Mediaș, precum și, în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial, în Ungaria. Extremã stângã, poreclit “Calul”, participant la CM 1934 și 1938, avea un șut rãmas legendar. A antrenat pe Gaz Metan Mediaș, Dinamo, CCA, UTA și CFR Cluj, cea mai prolificã perioadã fiind cea în care a condus marea echipã a CCA, între anii 1955-1957. Decedat 4 iulie 1994.

Share this post


Link to post
Share on other sites

In loc de replicile lor de ce apar puncte?

 

 

Oricum un articol care te face mandru ca esti stelist. Ce insemna sa ai portari de valore care sa se lupte pentru postul de titular. Daca ar fi asa si azi...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pacat ca nu exista videouri de pe vremea aceea.Mi-ar fi placut o comparatie cu Duckadam.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Pacat ca nu exista videouri de pe vremea aceea.Mi-ar fi placut o comparatie cu Duckadam.

Era alt fotbal atunci prin anii 50.Portarii se antrenau mult in nisip si erau mai scunzi.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Voinescu stă intr-o casă veche din nordul Bucurestiului si se bucură să fie vizitat si să vorbească despre fotbal. Portarul de legendă al Stelei vorbeste si se deplasează greu din cauza unui atac cerebral pe care l-a suferit la sfirsitul lui 2009

 

"Lumea se schimba E suficient să mă uit pe fereastră ca să-mi dau seama de asta". E o poveste spusă de doi batrinei din cartierul bucurestean 1 Mai. Stau intr-o casă cu o placuță la intrare, pe care e scris "Col. Ion Voinescu". Portarul legendar al Stelei si al echipei nationale si-a pastrat gradul de colonel de Armata

 

Elena, sotia lui, e cea care te intimpină: "Iertati-l pe sotul meu. Mai durează doar un pic pină apare. Se pregateste de aseara de cind ati sunat". Femeia e elegantă si are ceva straniu in gesturi si in discurs, ceva din alt timp. Casa si manierele ei studiate si calde te fac să simti că ai trecut in altă lume cind ai pășit peste prag. Șemineul din colt copia după Gioconda de pe un perete, statuetele egiptene de pe mobile sunt in perfectă armonie cu vocea ei: "Eu sunt copilul cartierului, m-am nascut aici si doar am traversat strada după ce m-am maritat. Pină atunci locuisem vizavi".

 

Ion Voinescu si-a petrecut in fotbal 51 de ani, amintirile lui cuprinzind marile succese ale CCA-ului si ale echipei nationale din perioada veche

 

Portarul agil si batrinelul cu bretele.

"E atit de liniste aici....". "Era! Asa e mai bine spus, fiindcă s-au schimbat multe. Pe vremuri, pe strada paralelă locuia Gheorghiu Dej. Își facuse si un buncar in curte, o ascunzatoare captusită cu beton armat. Au stat si trei ministri ai Educatiei in zona Linistea a trecut cind au aparut oameni cu dare de mina care s-au apucat de demolat casele vechi si de construit altele". "Ileana!", se aude dintr-o altă incapere. În citeva secunde, femeia revine alaturi de sot de Ion Voinescu. Pe o copertă a revistei fotbal, aflată pe masa din living, "Țop" prinde o minge cu miinile goale. Mingea e din fîșii late de piele, ale caror cusaturi se vad clar pe poza alb-negru. Textul laudă priza goalkeeperului din ilustratie, "pozitia corectă a bratelor si a picioarelor".

 

În urmă cu aproape 50 de ani, Voinescu pregatea viitori portari ai Stelei

Voinescu din poză are miini tinere, puternice, cu degetele lipite de balon. Batrinelul din fata ta se deplasează greu si e fisticit de faptul că nu poate vorbi foarte clar. Se intristează dacă te miri: "Am avut un atac cerebral inainte de Sarbatori, anul trecut. Nu mi-am dat seama de asta decit după ce mi-a spus-o medicul". "Nu mai putea pronunta unele cuvinte, asta ne-a pus pe ginduri. Dar el mă pacalise că are o problemă la dantura La control, medicul ne-a zic că a fost atac cerebral", completează nevasta. "Țop" pare schimbat un pic si la față. Doar un pic. Chiar te atentionează zimbind: "Alte tare nu mai am, să stiti, doar defectul asta de vorbire!". Întirziase citeva minute ca să imbrace costumul. "Să nu se vadă bretelele in poze!", cere sotia. El ride: "Ei, lasa că Marius Tucă aparea la televizor cu bretele!".

 

"Caldură pentru suflet"

Discutia revine la boală si la regimul pe care i l-a impus accidentul cerebral. "Țop" se mindreste că "toată viata mea am avut o dietă de sportiv, adică fară excese. Eu, dacă nu pun sare in mincare, nici nu remarc, fiindcă m-am obisnuit asa. De un singur lucru imi pare rau: n-am mai baut un spriț demult! Aaa, mă enervează si pastilele. N-am stiut ce-i aia aspirină o viață intreagă si acum inchit pastile cu pumnul. Dar asta e, ce să-i faci...sunt chestii inerente la virsta asta". Sotia vine cu prajituri, "baclava facută in casă", apă minerală si fructe, struguri si capsune. Boabele sunt infipte in bratele ascutite ale unei fructiere ciudate, ca un palmier din plastic. În semineu e un licar rosu. "E lemn adevarat?". "Aaa, nu! E electric! Rar il folosim, doar asa, pentru suflet. Caldură pentru suflet, de asta avem mai mare nevoie la virsta noastra că frig in casă să stiti că nu e", explică doamna Voinescu.

 

Sotul ei prinde discutia, ca să povestească de ce nu e niciodată frig in camere: "Am lucrat cu miinile mele la casa asta. Veneam zilnic cind era santierul intins, discutam cu muncitorii, le mai dadeam cite o mie de lei ca să folosească cele mai bune materiale. Mia de lei era importantă pe vremea aia! Bani multi!". "Țop" revine la fotbal ca să arate un interviu cu Iasin, dintr-un ziar vechi, pastrat intr-un album de fotografii. Portarul URSS il lauda pe el. Concluzia? "Pe vremea aia exista respect, domnilor! Parcă nu se punea atita preț pe cîștig, pe latura financiara Ieseam de cite trei ori pe saptamină la teatru, mergeam in parc, aveam o viață activa dar si relaxată in acelasi timp. Ne stiam cu toti vecinii din cartier, ii salutam cind ieseam pe veranda Acum ies si vad numai cladiri de birouri, pe cine să mai saluti? Lucrurile se schimba dar nu intotdeauna in bine".

 

Voinescu se ridică de la masă si te conduce in hol. E mindru de costumul si de pantofii pe care le poartă special pentru interviu, zimbeste linistit după o discutie de o oră si jumatate:

 

"Vă multumesc sincer că ati venit! Mă bucur si cind mă mai sună tineri si-mi zic că mă stiu din povestile tatilor sau ale bunicilor lor. Unii dintre ei mă salută in tramvai. La virsta mea, satisfactia asta o mai am, că mă mai tine minte lumea. E mare lucru!".

 

De la intelepciunea celor 81 de ani ai sai, Ion Voinescu face o radiografie dură Ligii I: "Fotbalul in Romania e chin, nu pasiune!"

 

Creierul ramine!

Fostul mare portar al CCA-ului ii desfiintează pe Becali si pe Argaseala spune că Gheară l-a distrus pe Mutu, il oferă exemplu pe Chivu, crede că Dragomir ar trebui să se ocupe de comertul cu blugi si că Dinu complică fotbalul cu filosofiile lui

 

Acum 3 luni a suferit un atac cerebral, insă e la curent cu toate evenimentele din fotbalul romanesc. "Cum e posibil ca abia acum, după ce s-au certat Solomon cu Mititelu, să apară si probele DNA despre ei?". Declaratia lui e argumentul că stie tot ce se petrece. De aici, acceptă un interviu necenzurat despre personajele din fotbalul romanesc, despre Steaua, despre Becali, despre Dragomir, despre Razvan si Mircea Lucescu. Dar si despre viitor. Pe care "Țop" Voinescu il ia pe piept cu acelasi curaj cu care se arunca, fară manusi, direct in bocancii atacantilor in urmă cu peste o jumatate de secol.

 

- Domnule Voinescu, să incepem dialogul de la Steaua, asa cum ati inceput si dumneavoastră in fotbalul mare.

- Foarte bine. CCA si Steaua vor ramine in inima mea pină cind nu voi mai fi.

Una dintre principalele calit�ţi ale lui Voinescu era viteza de reacţie

 

 

- Dacă vorbim de Steaua trebuie să incepem cu Gigi Becali.

- (Ride)... Da, Gigi Becali.

 

- De ce rideti?

- Domnule, Gigi Becali patron la Steaua? Hmm... hai, domnule, să fim seriosi!

 

- El a spus că deja iubeste Steaua, că e pasionat, ca..

- Stasi, stati. Să nu-mi vorbiti mie că pentru el e o pasiune. Nu, e o afacere. Doar o afacere. Totul la el se reduce la bani. N-ati vazut că una, doua bagă mina in buzunar si scoate teancul de bani? (Face si Ion Voinescu acelasi gest, scoțindu-și buzunarul gol al pantalonului)... El trece totul prin intermediul banilor. Nu există performanță, strategie, trofee. Nu. Bani, bani, bani.

 

- Chiar credeti că a intrat in fotbal pentru a scoate bani?

- Cu siguranță. Cine crede altceva, e problema lui. Normal că a venit la fotbal unde sunt bani multi. Pai, pe un singur jucator iei sute de mii de euro, nu mai vorbesc dacă il vinzi pe milioane. Plus banii din Liga Campionilor. De aici a facut bani multi, pentru că investitiile au fost minime.

 

"Nu pot să anticipez cum va arata viitorul Stelei. Dar vreau si cred că el nu va mai apartine multă vreme lui Gigi Becali"

 

"La Becali nu e vorba de pasiune la Steaua, ci de bani, bani, bani. A intrat in fotbal ca să se imbogățeasca Pai, domnule, cîți bani credeti că poti să scoti doar din lapte si brinza"

 

- Ce parere vă fac oamenii din conducerea Stelei?

- Acum e Panduru. (Se strimbă)... Pare un tip OK, dar, totusi, Steaua are nevoie de oameni de mare calitate. Oameni capabili, cum erau cei din cadrul Armatei. Impuneau respect, disciplina ofereau un model de conduita de civilizatie.

 

- Argaseala

- I-am returnat abonamentul pe care a vrut să mi-l ofere pe Ghencea. I-am zis: <Nu, multumesc!>.

 

- De ce?

- Pentru că mi-a dat un abonament la tribuna I. Eu am peste 80 de ani si nu astept mila nimanui. Am o pensie din care traiesc decent pentru că e pensie de fost ofiter, nu ca a nevestei, de citeva sute de lei. Îmi permit să-mi iau bilet la loja acolo unde asteptam să-mi dea cei de la Steaua un abonament. Era vorba de un gest de respect, că doar nu cerseam eu un abonament. Dar dacă tot oferi ceva unuia care a facut istorie, fă un gest de conducator adevarat si pofteste-l in loja Dar ce pretentii să ai de la unul ca el? Argaseală să stea el la tribuna I, nu să mă trimită pe mine acolo.

 

"Fotbalul e simplu. Nu e nici o filosofie"

- Trecem la cei care conduc echipele din Romania.

- Eu cred că toată această gloată de conducatori, patroni, presedinti din fotbalul romanesc vor disparea. Mai devreme sau mai tirziu. Uitati-vă la Jean Padureanu! Acest om care a construit Cooperativa, cu blaturi, cu jocuri de interese, cu influente, cu tot. Unde nu putea rezolva, unde nu stia, unde nu cunostea, gasea intermediari, gasea persoane pe care le corupea in acel sistem in care aproape toti au fost introdusi.

 

- Dumitru Dragomir?

- Ne vorbeste despre cum a facut el bani multi. Vindea blugi, aducea aparate video si vindea sapunuri sau ce mai vinde el. Atunci să se duca domnule, să facă tot comert să se ocupe in continuare de vinzari si cumparari, ce caută el la fotbal?! Pe deasupra să mai fie si presedintele Ligii? Cum ar putea el să ne invete si să-i invete pe oameni fotbal dacă el stie atit de bine cum e cu comertul.

 

"Penescu parea si el unul p-acolo, dar ati vazut ce influență malefică avea in structurile importante. Pai, dacă ii luam pe toti conducatorii ăștia si ii scuturam, la fiecare gasim cite ceva in neregulă"

 

- Cornel Dinu vă place?

- A fost un jucator bun, nu contest. Bun, foarte bun, dar el aduce prea multă filosofie intr-un sport in care nu există asa ceva. Să-i spuneti domnului Dinu că fotbalul este foarte simplu, nu trebuie complicat cu explicatiile lui filosofice.

 

- Chiar nu vă place nimeni?

- Îmi place Chivu. Îmi place seriozitatea lui, maturitatea lui, modul lui de a fi fotbalist si om.

 

- Și Mutu?

- Mutu? (Dă din mină a lehamite) Cum e posibil, mai baieti, să iei lingă tine un personaj ca Gheara Ce cauta mai baieti, unul ca Gheară lingă Mutu? A pus mina pe el luindu-i un iaht si gata, l-a dat pe spate. Ce i-o fi trebuit lui Mutu iaht nu pot să-mi dau seama! Anturajul lui Mutu cu acest Gheară prin preajmă l-a stricat.

 

"Petschovski, Dobrin beau si ei"

 

- Nu existau fotbalisti din acestia capriciosi si pe vremea dumneavoastra cu o viață extrasportivă nu foarte buna

- Existau. Mai mergeau să petreaca să mai bea un pahar. Ozon, Petchovschi, Dobrin, ăștia erau mari domnule, chiar dacă le mai placea si spritul. Eu, unul, n-am umblat cu femei, sunt casatorit de 55 de ani, dar imi aduc aminte, de exemplu, de Best, englezul Best. Pai, despre el au aparut povesti asemanatoare, dar la finalul carierei, după ce le facuse deja.

 

- De ce credeti că Mircea Lucescu nu a vrut să preia nationala Romaniei?

- Pentru că nu i se ofereau banii necesari. De fapt, banii cu care a fost obisnuit in ultimii ani ai carierei lui in Turcia si Ucraina. Banii ăștia. (Face un gest de lehamite)... Să stiti că eu n-am pus mereu pe primul plan banii. La mine contau si trofeele, si gloria sportiva Mereu am trait cu un gind, atit timp cit am fost activ: că dacă nu ajung să fiu si la echipa nationala atunci inseamnă că nu am facut mare lucru. Și acum cred la fel, că trebuie să fii jucator de natională ca să fii declarat fotbalist bun.

 

"Razvan Lucescu nu ajungea niciodată la echipa natională dacă nu era cine e. De fapt, dacă nu ar fi fost fiul lui Mircea Lucescu"

 

- De unde vă luati informatiile despre fotbalul romanesc?

- În general, de la televizor. Totusi, televizorul mă dezamageste din ce in ce mai mult. Nu prea mai am la ce să mă uit. Meciurile nu le mai vad, că acum banul face legea si au pus partidele pe o altă firmă de cablu, iar eu nu o am. Nu stiu de ce n-a intervenit statul, Ministerul Sportului să facă ceva pentru că meciurile să le vadă tot omul. În lipsa lor, noua pasiune e să mă uit la baschetul american. Este ceva dincolo de sport ce e acolo.

 

- În ce sens?

- În baschetul american vad placerea si pasiunea adevarată pentru sport. Modul in care joacă acei baieti mă face să cred că americanii stiu ce inseamnă notiunea de intrecere sportiva de placere, de sport in adevaratul sens al cuvintului. Domnilor, voi ati vazut cum rid, cum se bucura cum se imbrățiseaza Mă uit apoi la fotbalul de la noi si vad o chinuiala o ceva ce trebuie facut din obligatie, nu din pasiune, nu din placere. Nu mai vad placere, vad doar chin.

 

"Hagi a fost mare. În felul lui, pentru că nu poti compara ce facea Hagi cu ce facea Gerd Muller, de exemplu. Hagi acum e implinit, are de toate, il vad după cum zimbeste, tocmai de aceea nu e disperat să lucreze in fotbalul romanesc" - Ion Voinescu

 

- Ce parere aveti despre portarii de azi ai Stelei?

- Zapata este un portar bun, dar care după ce a venit in Romania nu numai că nu a mai evoluat, dar nici macar parcă nu si-a mentinut nivelul aratat. Eu cred că e vorba despre lipsa antrenamentelor specifice. Nu e posibil ce fac azi antrenorii cu portarii. Pai, de exemplu, Zapata trebuie pus să exerseze incontinuu iesirea pe centrari. Eu l-am vazut de prima dată că nu iese. Bun, ce fac ca antrenor? Îl determin la antrenamete să-și alunge frica de a iesi pe mingi, nu-i trag suturi la poarta antrenamentul specific al multor antrenori cu portarii din Romania.

 

- Credeti că aici e problema portarilor romani, că cei care ii antrenează nu sunt bine pregatiti?

- Am auzit, am vazut si stiu că unii fac niste exercitii la sedintele de pregatire cu portarii, pe care respectivii portari nu le intilnesc poate decit o singură dată pe an. Vă dau si un exemplu. Vasile Iordache a facut o dată o ruptură pentru că la un antrenament era pus să fugă după o minge, apoi i se arunca balonul mult peste el si trebuia să se intoarcă brusc si să o ia la fugă să-l prinda Mă uitam si cautam o fază asemanatoare intr-un joc, dar nu mi-am adus aminte, iar el trebuia să indure asta aproape in fiecare zi!

 

"Lobonț imi place, Vasile Iordache mi-a placut si cam atit. Nu mai avem mari portari pentru că nu mai are cine să-i descopere. Cine să-i mai invete azi pe portari că o minge venită dintr-un sut puternic, de exemplu, nu o opresti doar punind palmele in față, ci iți trebuie o tehnică a corpului specifica"

 

Ion "Țop" Voinescu

- pe 18 aprilie va implini 81 de ani, fiind nascut in 1929, la Valea Dragului (Giurgiu)

- la 10 ani s-a legitimat la Olimpia Bucuresti, unde prima oară a evoluat ca mijlocaș

- a trecut pe la mai multe echipe, după care a ajuns la CCA, echipă pentru care a jucat intre 1947 si 1963.

- la CCA si, ulterior Steaua, a cucerit 11 trofee: 6 titluri si 5 cupe

- a bifat 22 de selectii pentru echipa nationala pentru care a evoluat la Jocurile Olimpice din 1952, de la Helsinki

- a fost primul sportiv al țării decorat cu "Ordinul Muncii" in anul 1951

- pină la pensionare a ramas antrenor in cadrul grupelor de copii si juniori de la Steaua

 

"Cu cine să mai pastrez legatura dintre colegii mei, că toti au murit?! Din pacate, traim intr-o tară in care esti apreciat atunci cind nu mai esti"

 

gsp

Share this post


Link to post
Share on other sites
- Dacă vorbim de Steaua trebuie să incepem cu Gigi Becali.

- (Ride)... Da, Gigi Becali.

 

- De ce rideti?

- Domnule, Gigi Becali patron la Steaua? Hmm... hai, domnule, să fim seriosi!

 

- El a spus că deja iubeste Steaua, că e pasionat, ca..

- Stasi, stati. Să nu-mi vorbiti mie că pentru el e o pasiune. Nu, e o afacere. Doar o afacere. Totul la el se reduce la bani. N-ati vazut că una, doua bagă mina in buzunar si scoate teancul de bani? (Face si Ion Voinescu acelasi gest, scoțindu-și buzunarul gol al pantalonului)... El trece totul prin intermediul banilor. Nu există performanță, strategie, trofee. Nu. Bani, bani, bani.

 

- Chiar credeti că a intrat in fotbal pentru a scoate bani?

- Cu siguranță. Cine crede altceva, e problema lui. Normal că a venit la fotbal unde sunt bani multi. Pai, pe un singur jucator iei sute de mii de euro, nu mai vorbesc dacă il vinzi pe milioane. Plus banii din Liga Campionilor. De aici a facut bani multi, pentru că investitiile au fost minime.

 

"Nu pot să anticipez cum va arata viitorul Stelei. Dar vreau si cred că el nu va mai apartine multă vreme lui Gigi Becali"

 

"La Becali nu e vorba de pasiune la Steaua, ci de bani, bani, bani. A intrat in fotbal ca să se imbogățeasca Pai, domnule, cîți bani credeti că poti să scoti doar din lapte si brinza"

 

- Ce parere vă fac oamenii din conducerea Stelei?

- Acum e Panduru. (Se strimbă)... Pare un tip OK, dar, totusi, Steaua are nevoie de oameni de mare calitate. Oameni capabili, cum erau cei din cadrul Armatei. Impuneau respect, disciplina ofereau un model de conduita de civilizatie.

 

- Argaseala

- I-am returnat abonamentul pe care a vrut să mi-l ofere pe Ghencea. I-am zis: <Nu, multumesc!>.

 

- De ce?

- Pentru că mi-a dat un abonament la tribuna I. Eu am peste 80 de ani si nu astept mila nimanui. Am o pensie din care traiesc decent pentru că e pensie de fost ofiter, nu ca a nevestei, de citeva sute de lei. Îmi permit să-mi iau bilet la loja acolo unde asteptam să-mi dea cei de la Steaua un abonament. Era vorba de un gest de respect, că doar nu cerseam eu un abonament. Dar dacă tot oferi ceva unuia care a facut istorie, fă un gest de conducator adevarat si pofteste-l in loja Dar ce pretentii să ai de la unul ca el? Argaseală să stea el la tribuna I, nu să mă trimită pe mine acolo.

 

 

gsp

Fragmentul asta ar trebui sa dea peste nas tuturor becaliotilor!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now
Sign in to follow this  
Followers 0