xray

Redactori FCSTEAUA.RO
  • Content count

    4,702
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    70

Everything posted by xray

  1. Dacă ii prelungea lui Marica nu mai era la "minim pe economie", ci minim vreo 400-500.000 euro/an, plus 1 mil dacă intră in UCL. Mă rog, dacă intră.
  2. Ciprian Andrei Marica este un atacant nascut pe 2 octombrie 1985, in Bucuresti, format la clubul Dinamo din 1996, care a inceput fotbalul profesionist tot la Dinamo in anul 2001, unde a disputat până in 2004 doar 23 de meciuri in Liga 1 și a marcat 4 goluri. In ianuarie 2004 a fost transferat de Sahtior Donetsk, acolo unde a evoluat, sub comanda lui Mircea Lucescu, pana in vara lui 2007, cand a fost vandut la VfB Stuttgart. Dupa 4 ani la echipa svaba, s-a transferat, in 2011, la Schalke 04, de unde a plecat in 2013, semnand un contract de un sezon cu Getafe CF. Intre iulie 2014 si octombrie 2015 a avut un angajament cu Konyaspor, din Turcia, unde a evoluat destul de putin, din cauza problemelor medicale. In Bundesliga, Ciprian a adunat 125 de partide si 24 de goluri, in prima Liga din Ucraina a jucat de 50 de ori si a marcat 12 goluri, in timp ce in Primera Division a marcat de 6 ori in 27 de partide. De asemenea, a adunat 31 de partide si 7 goluri in UEFA Champions League, precum si 43 de partide si 10 goluri in Cupa UEFA/UEFA Europa League. Are in palmares 2 titluri de Campion al Romaniei si o Cupa a Romaniei cu Dinamo, precum si 2 titluri de Campion al Ucrainei, o Cupa a Ucrainei si o Super Cupa a Ucrainei cu Sahtior Donetsk. La nivelul echipei nationale, Ciprian a strans 70 de meciuri oficiale si 25 de goluri, fiind unul dintre cei mai importanti jucatori ai selectionatei din ultimii ani. La FC Steaua a ajuns liber de contract semnand un contract valabil pe un an. Atacantul român cu un CV impresionat va purta tricoul cu numarul 9. Îi urăm succes in tricoul Stelei și al naționalei! Articol: Oficial: Ciprian Marica este jucătorul Stelei
  3. Ciprian Marica şi-a anunţat in această după-amiază despărţirea de Steaua. Deşi avea contract cu roş-albaştrii până după preliminariile cupelor europene, cele două părţi au ajuns la un acord privind rezilierea contractului. Informaţia a fost confirmată de vârf pe pagina sa de Facebook, acesta ţinând să le mulţumească lui Reghecampf - pentru increderea de care s-a bucurat -, oficialilor, colegilor, dar şi fanilor. "Dragi prieteni, aşa cum v-am promis, vă ţin la curent cu planurile mele de viitor. Contractul meu cu Steaua s-a incheiat la finalul acestei ediţii de campionat. Am venit să câştig toate competiţiile in care era angrenată echipa şi să jucăm in grupele UCL. Din păcate, nu am reuşit să câştigăm titlul, nu am reuşit să ne atingem obiectivele, ale echipei şi ale mele, personale. Aşa ca am decis ca experienţa mea la Steaua să se oprească aici. Le mulţumesc mult celor din conducerea clubului pentru increderea acordată, in mod special patronului. Îi mulţumesc mult şi lui Laurentiu Reghecampf. Le mulţumesc băieţilor pentru experienţele trăite impreună. Şi vă mulţumesc din suflet vouă, celor care mi-aţi scris şi mi-aţi cerut să rămân. M-a impresionat căldura cu care m-ați primit, vă mulțumesc! Eu cred insă că e timpul pentru o nouă experienţă. M-am refăcut după accidentare, sunt sănătos, mi-e dor de fotbal după doar câteva zile de vacanţă, asa că voi porni pe un drum nou. Vă salut, să aveţi o săptămână grozavă", a scris atacantul pe pagina de socializare. Marica nu a reuşit să joace decât 9 meciuri la Steaua in toate competiţiile fără a marca vreun gol, prestaţiile sale fiind afectate din cauza accidentărilor. Unul dintre obiectivele sale personale era să joace la EURO 2016, dar nu a fost nominalizat in lotul de 28 de jucători pentru turneul final din Franţa.
  4. Anghel Iordănescu a anunțat azi lotul de 28 de jucători care vor merge in cantonamentul din Italia, unde România va juca impotriva lui Congo și Ucraina. Meciurile vor avea loc pe 25 mai, respectiv 29. Lipsesc jucători precum Raul Rusescu, Alex Bourceanu, Gabi Tamaș, Paul Papp, Florin Tănase, Lazlo Sepsi, Paul Anton și Constantin Budescu. Din lot fac parte și 5 steliști: Alin Toșca, Mihai Pintilii, Adrian Popa, Alexandru Chipciu, Nicolae Stanciu.
  5. FC Steaua Bucuresti anunta ca jucatorul Lucian Filip a suferit o accidentare in timpul antrenamentului de sambata, de la Domnesti. Luni 09 Mai 2016 21:00 Acesta a fost consultat imediat de catre medicul clubului nostru, Dr. Flavian Aramitu, stabilindu-se diagnosticul de ruptura a ligamentului incrucisat anterior al genunchiului drept. Diagnosticul a fost confirmat in cursul zilei de luni, in urma efectuarii unei rezonante magnetice. Astfel, s-a decis ca jucatorul sa fie operat in cursul zilei de marti. Interventia a fost realizata de Dr. Ion Bogdan Codorean, care a reconstruit ligamentul incrucisat anterior si a suturat meniscurile intern si extern. Operatia a fost un succes, iar perioada de recuperare a jucatorului va fi de aproximativ sase luni post-operator. Clubul nostru ii doreste lui Lucian multa sanatate si sa revina pe teren mai puternic decat a fost inainte de accidentare! DEPARTAMENTUL MEDICAL AL FC Steaua Bucuresti
  6. Avancronică: ASA Tg Mureș – Steaua. Ultimul cartuș pentru o cauză pierdută
  7. Schimbări in fotbal. FIFA a modificat nu mai puţin de 95 de reguli. Cum se va da de la 1 iunie lovitura de start International Football Association Board (IFAB), singurul organism care poate schimba regulile fotbalului, a anunţat astăzi 95 de modificări in ”sportul rege”. Noile reguli vor intra in vigoare incepând cu 1 iunie, ceea ce inseamnă că România va face cunonştinţă cu ele la EURO 2016. IFAB, organism ce funcţionează in cadrul FIFA, a considerat că unele reguli din fotbal sunt depăşite şi au nevoie de un update. Începând cu 1 iunie 2016, fotbalul va avea 95 de noi reguli. Unele au fost modificate, altele au intrat acum in regulament. Cele 95 de modificări au fost anunţate luni, in cadrul unei conferinţe de presă. Iată câteva dintre cele mai importante modificări: La out-uri, mingea va fi aruncată cu ambele braţe. Până acum, unii jucători impingeau balonul cu un braţ şi ii dădeau direcţia cu celălalt Lovitura de start va putea fi bătută de acum in orice direcţie, inclusiv in spate. Până acum, se pasa doar in faţă. Însă niciun jucător al echipei care are lovitura de start nu are voie să intre in jumătatea adversă Un fotbalist care rămâne fără gheată in timpul meciului poate juca aşa până la următoarea oprire a meciului Un jucător care primeşte ingrijiri medicale pe teren nu mai este obligat să iasă apoi pe tuşă şi să aştepte semnul arbitrului, pentru a reveni pe gazon. Însă numai dacă tratamentul nu durează mai mult de 20 de secunde. Jucătorii care fentează in momentul in care bat un penalty sau o lovitură liberă vor primi cartonaş galben şi se va dicta lovitură liberă indirectă Arbitrii pot arăta cartonaş roşu unui jucător care se bate pe tunelul de acces, inaintea fluierului de start. Dar se va juca in continuare 11 contra 11, deoarece jucătorul eliminat va putea fi inlocuit Se va acorda doar cartonaş galben jucătorului care faultează un adversar aflat intr-o poziţie iminentă de gol, dacă se dovedeşte că acesta a intenţionat să joace mingea ...
  8. Prima pagină: Retrăiește 7 mai 1986 cu Gabi Balint
  9. Nota RedacÈ›iei: Gabi Balint a avut o iniÈ›iativă inedită È™i a decis să le ofere suporterilor È™ansa de a retrăi ziua în care Steaua a devenit campioana Europei printr-o serie de texte postate pe pagina de facebook. IniÈ›iativa lui Balint are numele de "RetrăieÈ™te 7 mai". Am pus episoadele în ordinea cronologică într-un singur articol document, un film de lung metraj al zilei de 7 Mai 1986 scris de eroul nostru de la Sevilla. Bună dimineaÈ›a, Sevilla! E 9 dimineaÈ›a fix, în Spania. Bate cineva la ușă. - Bună dimineaÈ›a, copilaÈ™i! Ah, e nea Mitică, maseorul. Nea Mitică Neagu e mai punctual decât cocoÈ™ul bunicii care mă teroriza când eram mic. Tot un terorist È™i Nea Mitică. - Hai, trezirea È™i la 9:30 coborâÈ›i la micul dejun! AÈ›i dormit bine, copilaÈ™i? Avem treabă serioasă diseară. A venit ziua cea mare! Trage draperia, se asigură că ne intră soarele în ochi, ca să nu ne culcăm la loc È™i iese din cameră. Il auzim în surdină cum bate iar, la uÈ™a camerei alăturate, să le bage È™i lui Boloni È™i PiÈ›urcă soarele-n cameră È™i în cap. Mamă, da’ ce enervantă e lumina asta! Aseară am adormit destul de târziu. Cine-o mai sta la taclale cu Belo, colegul de cameră, înaintea unei finale de Cupa Campionilor Europeni?! Dar am stat cu folos. Ne-am uitat la televizor, la imagini cu F.C. Barcelona. Drumul calificării în finală, interviuri, pregătirea fanilor pentru deplasarea la Sevilla, imagini cu restaurantul unde e pregatită celebrarea câÈ™tigării Cupei Campionilor în compania Regelui È™i a 300 de invitaÈ›i... Erau siguri de victorie. Aha, deci, aici vor petrece ăștia diseară, vorbeam între noi cu voce tare, deÈ™i în sufletul meu visam că noi o să fim cei care… È™tiÈ›i… am putea să câÈ™tigăm… nu, tac, mai bine tac. Am tăcut, gata, dar ce-ar fi să… mâine seară… poate câÈ™tigăm noi… Gata, tac! Ia uite, totul e pus la punct în cele mai mici detalii pentru spanioli. Cred că îÈ™i repetaseră È™i moaca de la final, de la bucurie: “Hai, acum să părem surprinÈ™i!”. Nu ne dădeau nicio sansă. Și după ce-am văzut aseară la TV, îmi cam picase È™i mie elanul. Plus ochii în gură. Mamă, ce somn îmi e, măi Belo! - Închide-l, dă-l în p*** mă-sii!, a dat Belo aseară stingerea la noi în cameră. N-a mai rezistat nici el È™i m-a pus să închid televizorul. SimÈ›ea la fel ca È™i mine. Dar nici eu, nici el n-o ziceam cu voce tare. ȘtiÈ›i despre ce vorbesc, nu? SenzaÈ›ia aceea că-È›i intră plumb în picioare È™i ceață pe creier. Aia! Și degeaba am închis televizorul, că imaginile s-au mutat pe tavan. În continuare, ne uitam ca proÈ™tii la tavan, cu luminile stinse È™i cu visele aprinse. Era beznă în cameră, dar tavanul părea cel puÈ›in HD. Și mă vedeam că rup plasa aia, È™i tabela care arăta un miracol, cu Steaua Bucarest Campeon… Taci, Găboajă! Gata, tac! Ne trezim, deci. Să trăieÈ™ti, nea Mitică! Gata, suntem în picioare! Avem o jumătate de oră să ne pregătim de micul dejun. Îl las pe Belo să intre primul la baie È™i mă duc la fereastră să văd cum e afară. Soare È™i liniÈ™te. Se vede frumos Sevilla de la ultimele etaje ale hotelului Macarena. Deschid fereastra È™i încerc câteva miÈ™cări de gimnastică. Îmi trec o mie de gânduri prin cap, o mie de imagini. E un întreg televizor în capul meu, plus tavanul de azi noapte. Oare aÈ™a o iau oamenii normali razna? Taci, tavane, taci! Mă gândesc la tata È™i mă liniÈ™tesc. Ochii lui calzi È™i albaÈ™tri dau pe mute televizorul din capul meu. Urmează s-ajungă azi la Sevilla cu grupul de soÈ›ii al colegilor mei. Oare cum o să suporte pentru prima dată avionul? Îmi fac griji pentru el, dar în acelaÈ™i timp mă gândesc cât de mândru o să fie în tribune înconjurat de 70.000 de spectatori la finala Europei. Finala cu mine în teren. Cu băiatul lui pe care È™i l-a dorit fotbalist din prima secundă de viață. Asta da răsplată. O merită din plin. Brrr. Mi se face pielea de gaină È™i mi se umezesc ochii. Da' mama ce-o face? Sigur pregăteÈ™te o È›uică È™i niÈ™te clătite pentru vecinele din bloc. Parcă le văd cum se adună ele în faÈ›a televizorului diseară, la noi acasă, să vadă meciul. Cred că tot blocul vine în apartamentul parinÈ›ilor mei din Sângeorz-Băi. Televizorul tresaltă È™i el odată cu mine. Sper ca imaginea să nu fie cu purici. - Gata, mă! Am terminat. PoÈ›i să intri tu acum la duÈ™!, îmi strigă Belo sec È™i îmi alungă gândurile pe loc. Intru în duÈ™, televizorul din capul meu începe iar să facă gălăgie È™i pare-mi-se că am È™i o emisiune a mea: “Cai verzi pe pereÈ›i cu Gabi Balint în cea mai importantă zi din viaÈ›a lui!”. Dau drumul la apă È™i zâmbesc ca fraierul, sper să nu mă curentez, că n-am mai intrat cu televizorul pornit în duÈ™ până acum! 9:30 È™i coborâm la micul dejun. Curaj, Găboajă, curaj! Ora 10:00, încă suntem la masă. Îmi place micul dejun în străinătate că pot să aleg orice de la bufet. Doctorul nu ne impune nimic. Mâncăm ce ne place. Mai c-ar intra È™i o palincă pentru poftă de mâncare. Dar nu în ziua meciului. Nu în ziua finalei Cupei Campionilor Europeni. Curaj, Găboajă, curaj!, îmi strigă televizorul meu din cap, de parcă mi-ar citi gândurile. De mi-ar citi È™i-n cafea să È™tiu ce facem diseară... Omletă cu bacon prăjit, o roÈ™ie, o chiflă È™i un pahar cu lapte rece. Asta-mi pun în farfurie È™i încep să mestec la ele fără prea mult chef. Parcă sunt pe pilot automat. Mănânc ca să am ceva în stomac È™i atât. Îmi vine mie să muÈ™c, dar nu din chifla asta. Ci din spanioli! Ah, cum È™i-au pregătit ei È™i locul de petrecere de după meci. Ah!!! SiguranÈ›a asta a lor mă înfurie. Am nevoie de cafea. Reperez rapid aparatul, mă duc glonÈ› să îmi torn o găleată, dacă ar fi după mine, dar mă pierd în butoanele alea. Mă enervează, nu mă pot concentra pe dracovenile astea, ce să apăs, cum să apăs, nu mai am răbdare, televizorul nu mai tace È™i noroc că mă vede chelenerul spaniol, care vine È™i îmi face el cafeaua. Simplă, fără lapte È™i cu un singur pliculeÈ› de zahăr. Televizorul îÈ™i începe iar programul, cred că e-n reluare emisiunea de azi-noapte, aia cu Balint È™i cu caii verzi de pe pereÈ›i, dar nea Imi parcă aude È™i întrerupe brusc, ca un Breaking News venit de nicăieri: - Mai băieÈ›i, la 11:00 ne vedem la autocar, să mergem într-un parc la plimbare! Check-in din Sevilla, parcul cu fântâni! AÈ™a era tradiÈ›ia în zi de meci. Mergeam să ne plimbăm în parc. Alegem Plaza España care e în parcul Maria Luisa. Cel mai frumos loc din Sevilla! Oau! V-ar plăcea aici. Sunt fântâni peste fântâni cu numele celor mai mari oraÈ™e din Spania. La fântâna Barcelonei, eu, LăcătuÈ™, Pistol È™i Weisenbacher facem o fotografie. ToÈ›i avem ciorapi albi. Sunt la modă. Apoi facem încă una în parcul Maria Luisa cu ceilalÈ›i colegi. Ne plimbăm, discutăm despre meci È™i tare ne deranjează fanii Barcelonei care încep să se adune, din ce în ce mai mulÈ›i, printre noi. Ne tot arată, ba două, ba trei, ba patru degete de la o mână È™i zâmbesc cu aÈ™a o superioritate încât ne vine să-i luăm la bătaie. Televizorul nu mă ajută nici el, rulează imaginile cu bucuria, cu restaurantul, cu Regele È™i Cupa. Nu mai È™tiu care-s reale È™i care-s visuri. Nea Imi e iar pe fază È™i ne trezeÈ™te din visare È™i din starea asta de război instalată în televizoarele din capul fiecăruia: -Măi băieÈ›i, sunt numai culori roÈ™u-albastru aici. ÎnchipuiÈ›i-vă că sunt fanii noÈ™tri. Nu-i ascultaÈ›i! PriviÈ›i-i, doar! Ce să-i priveÈ™ti?! Cum ne arată degetele? Cuuum? Și până la urmă azi jucăm în alb. Prima dată în istorie când Steaua joacă în alb. Suntem gazde la ei acasă. AÈ™a s-a tras la sorÈ›i. Echipamentul de joc Adidas abia a ajuns aseară din Germania. Dacă nu ajungea la timp jucam în unul de rezervă făcut la fabrica Apaca. NiÈ™te tricouri lăbărÈ›ate cu anchiorul până la buric. S-ar fi asortat perfect cu ciorapii albi. De vis! Moda 1986. Ciorapi albi È™i gânduri negre în ziua finalei Nu mai am răbdare. Vreau să bag niÈ™te sprinturi în parc, să se termine naibii plimbarea asta mai repede. Să mergem la hotel, să rămân eu cu mine (bine, È™i cu televizorul din cap)È™i să mă pot concentra la meci. Nu mai am răbdare! Nu mai am răbdare! Nu mai am răbdare! Nu mai am răbdare! Cum mi-am pierdut minÈ›ile după masa de prânz 13:30. Ora de masă. Prânzul e pur românesc. Pentru asta l-am adus special pe Nea Tănase, master-chef-ul nostru, cu tot cu proviziile româneÈ™ti din dotare. Nea Tănase a gătit toată dimineaÈ›a s-avem un prânz beton. Supă, ceafă de porc cu cartofi prăjiÈ›i È™i salată verde cu roÈ™ii. Toate aduse de acasă. Nicio urmă de vreun ingredient spaniol. Să nu-i mai văd! Și aÈ™a împung cu furculiÈ›a în cartofii ăștia de parcă sunt degetele suporterilor spanioli din parc. Câte 2, câte 3, câte 4 cartofi o dată. Infing furculiÈ›a cu draci È™i îi mestec bine. - Nea Tănase, mai pune-mi o bucată de friptură, că mi-au rămas niÈ™te cartofi prăjiÈ›i în farfurie! Ä‚sta era Bumbescu care îl lua tot timpul la miÈ™to pe bucătar. Ce mă mai distram cu asta! Voie bună la masă dar sub presiunea emoÈ›iilor. Parcă eram, pe bune, o oală sub presiune! Terminăm de mâncat, eu am grijă să nu rămână niciun deget de spaniol în farfurie, ba aÈ™ mai fi întins furculiÈ›a È™i la Belo, dar mă opresc, că nu mă dau în vânt. Nici după cartofi, nici după spanioli. Mergem spre cameră, la odihnă. Lângă lift, pe o măsuță, găsesc un exemplar din ziarul "Sport", cotidian sportiv din Barcelona. Aproape toate paginile erau despre finală. Interviuri cu jucătorii lor, reportaje cu suporterii pregătiÈ›i pentru deplasarea la Sevilla, articole cu titluri optimiste scrise de cei mai buni gazetari. Am aflat din ziar că sunt 250 de autocare, 10 avioane È™i 9 trenuri speciale încărcate toate cu cartofi prăjiÈ›i, pardon, suporteri. Plus alÈ›ii care se deplasau în maÈ™inile lor personale. În total vor fi 50.000 de fani ai Barcelonei. Cincizeci de mii. DE MII. Noi aveam aproximaiv 1.000. Restul până la 70.000 erau neutri, veniÈ›i de peste tot s-o vadă pe Barca campioana lumii, normal, că doar nu p-ăia din România. Am căutat să citesc ceva despre noi (am căutat bine-bine) È™i am găsit o pagină cu două poze de la antrenamentul nostru cu o zi înainte de finală È™i câteva rânduri. Super! Nu prea ne dădeau multă atenÈ›ie, în afara lui LăcătuÈ™, care în opinia lor era cel mai periculos atacant. Julio Alberto, cel care trebuia să-l marcheze pe Lăcă, declara într-un reportaj pe juma de pagină, că pe partea lui nu trece nimeni. Mi-a fugit gândul la Sergiu Nicolaescu È™i la filmul lui: "Pe aici nu se trece". - S-o crezi tu, Julio! Stai, să-l vezi pe Lăcă!, m-am trezit certându-mă cu voce tare cu Julio. Acum mi s-a pus pata È™i pe ziarul ăsta al lor, de parcă nu-mi ajungea televizorul din cap. TotuÈ™i păstrez ziarul È™i nu-l arunc aÈ™a cum îmi sugerează din nou Belo: - Aruncă-l, dă-l în p**** mă-sii! Pe una dintre pagini apăreau echipele probabile È™i eram È™i eu acolo. Pletos, zâmbăreÈ›, dar cu numărul greÈ™it de pe tricou. Ei, lasă că află ei diseară cât port pe tricou, când or trece numele pe tabelă!, mă trezesc visând cu voce tare. Belo se uită la mine ca la un nebun. Dormim de prânz, adică ne facem "la siesta" cum spun spaniolii. Pun televizorul pe mute, nu È™tiu, sincer, cum reuÈ™esc asta, îl scot din priză ca să nu mă mai È›ină el pe mine în priză. Adorm în sfârÈ™it. Visez în culori. În roÈ™u È™i albastru, deÈ™i jucăm în alb. Doamne, cred că înnebunesc. Înnebunesc visându-mă campion. Un campion înnebunit de fericire, purtat pe braÈ›e de cei mai înfocaÈ›i suporteri. Suporterii steliÈ™ti. Discursul lui nea Imi scoate tot plumbul din picioare! -Hai, trezirea! La ora 18:00 în sala de È™edinÈ›e, cu geanta pregătită de meci! TreceÈ›i mai întâi pe la restaurant, la gustare È™i cafea! Au, viață! Iar È™i-a luat nea Mitică rolul de “cocoÈ™ deÈ™teptător” È™i a intrat în cameră să ne trezească. Nu deschid bine ochii, că se deschide È™i televizorul. Dar deja nu mă mai enervează. Ba chiar îl agreez: Salut, prietene! Facem È™i noi un meci mare diseară? Vezi, când apar românii în tribună, ia tu telecomanda È™i dă volumul mai tare pe ei, bine?, îi spun televizorului din capul meu È™i mă întreb dacă într-adevăr am luat-o razna sau mai am o scăpare. Înainte să ieÈ™im din cameră, îl bag È™i pe Belo în priză: - Mă trompeto!!! (aÈ™a îl tutuiam din când în când) - Uh? - Măi, am ajuns până aici, hai să nu ne facem de râs! Vezi ce faci acolo, în apărare, să nu ne dea ăștia vreo 3! MotivaÈ›ional È™i eu, È™tiu, dar aÈ™a mi-a venit să îi zic. Cu gândul la degetele arătate în parc, nu voiam decât să mă asigur că, de-o fi să murim, măcar să murim luptând cu tot ce avem pe masă. De la furculiÈ›e, răutatea lui LăcătuÈ™, duritatea lui Bumbescu, eleganÈ›a lui Belo, oportunismul lui PiÈ›urcă, fantezia lui Majearu, nervii È™i emoÈ›iile mele… - Stai liniÈ™tit! VedeÈ›i voi ce faceÈ›i în atac, că ne descurcăm noi în apărare!, mi-o întoarce Belo. Și iese din cameră. Cu un “Doamne fereÈ™te să ne dea ăștia vreo 3!” în gând, ies È™i eu după el bătând în lemnul de la tocul uÈ™ii. Televizorul mă aude È™i bagă un marÈ™ militar pe fundal. Mersi, prietene! Oare tata a ajuns? Ce-o face acum? I-o fi plăcut cu avionul? Câte emoÈ›ii o avea în traista de Sângeorz-Băi? Cu niÈ™te fursecuri È™i o cafea mă îndrept spre sala unde urma să ne desfășurăm È™edinÈ›a de pregătire a jocului. Nea Imi începe discuÈ›ia tactică È™i sunt nevoit să las alte gânduri deoparte. Concentrare È™i atenÈ›ie maximă la vorbele antrenorului. Bine, nu că era vreo noutate ce ne zicea nea Imi. Deja eram obiÈ™nuiÈ›i cu discursul lui. Îl È™tiam pe dinafară. Nu vorbeÈ™te mai nimic despre Barcelona ca să nu ne ia din elan. Să nu ne bage plumb în picioare. Inspirat omul. Începe: - Măi, băieÈ›i, am ajuns aici datorită vouă. Voi singuri v-aÈ›i făcut drumul ăsta. Am crezut tot timpul în voi È™i cred în continuare. Dacă ne facem jocul nostru, ăla pe care îl È™tim, ăla pe care l-am făcut până acum, o să reuÈ™im. Nu avem nimic de pierdut. Am trecut prin atâtea împreună încât nu are nimeni să ne reproÈ™eze nimic dacă pierdem. Dar nu o să pierdem. Eu vă garantez. Vă cunosc prea bine È™i È™tiu de ce sunteÈ›i în stare. Și ce dacă joacă cu 50.000 de suporteri în tribune? GândiÈ›i-vă că voi aveÈ›i câteva milioane acasă în faÈ›a televizoarelor. GândiÈ›i-vă la cei dragi. Azi jucaÈ›i pentru ei! Primul 11 de la Sevilla PuteÈ›i intra în istorie È™i să rămâneÈ›i acolo pe veci. E È™ansa voastră. ÎncercaÈ›i să È›ineÈ›i cât mai mult mingea în cadrul echipei. Mingea nu oboseÈ™te. PasaÈ›i-o! Și nu uitaÈ›i că din atacul nostru ne construim defensiva. MoÈ›atei, Belo, Bumbi È™i Ilie, aproape de adversari. Îi călcăm pe ochi, dar în limita regulamentului! La mijloc, Gabi È™i MiÈ›i daÈ›i drumul repede la minge. Nu încercaÈ›i acÈ›iuni individuale departe de poarta adversă. În ultimii 30m aveÈ›i toată libertatea. Începem cu: Duckadam - Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu - Balint, Bălan, Boloni, Majearu - LăcătuÈ™, PiÈ›urcă. Rezerve: Stangaciu, Weissenbacher, Pistol, Radu II È™i Iordănescu. Căpitan de echipă, Iovan. Dacă avem penalty bate MiÈ›i. Vă doresc baftă È™i vă rog, încă o dată, aveÈ›i încredere în voi!!! Spun un “Doamne, ajută!” în gând È™i mă îndrept spre autocar. Suntem escortaÈ›i de maÈ™ini È™i motocicliÈ™ti de poliÈ›ie. Discursul lui nea Imi îmi scoate plumbul din picioare È™i îmi dă încredere. Îmi urlă sufletul (sau e televizorul?): Se poate, Găboajă! Azi scrieÈ›i istorie, Găboajă!!! Curaj, Găboajă! Sau o fi LăcătuÈ™? Sunt coleg de autocar tot cu Belo (tradiÈ›iile sunt tradiÈ›ii!) È™i stăm chiar în spatele lui nea Imi. Mă mănâncă degetele să nu îl bat pe umăr È™i să îi spun să stea liniÈ™tit. Azi facem istorie! Atât de motivat mă simt. Și eu, È™i colegii mei. Îi simt, pur È™i simplu. Sau poate am început, cu televizorul meu, să prind È™i posturile lor. Antena e dată peste cap, se vede cu purici, inima e în gât, mă ia cu furnicături pe È™ira spinării, dar mă stăpânesc. Plecăm cu incredere spre stadion. Belo, nu È™tiu ce faci tu cu perna aia în braÈ›e, dar azi facem istorie! Nu, c-am luat-o razna, mi-e clar. Dar televizorul mă aude È™i îmi pune pe repeat un text în cap, ca la È™tirile de ultima oră: Azi facem istorie! Gata, începe meciul. MECIUL! Ora 19:00. Am ajuns la stadion. Forfotă mare în jurul lui. Un elicopter îl survolează. Intrăm în vestiar, lăsăm genÈ›ile È™i ieÈ™im să luăm pulsul arenei. Doamne, ce e aici! Fanii Barcelonei sunt deja în tribune, cu degetele lor ridicate când ne văd cum pășim emoÈ›ionaÈ›i pe gazon. Cu rânjetele lor pline de superioritate ne arată, din nou, câte 2, câte 3 sau 4 degete, ca È™i cartofii lui nea Tănase! Deja încep să fie obraznici. AJUNGE! Simt cum începe sângele să circule cu viteză prin vene. Hooo! Stop, că mai e până începe meciul. "Calmează-te, Găboajă! Nu-È›i irosi energia înainte de meci!" O fi fost televizorul sau Belo, care se uită la mine ascunzându-È™i emoÈ›iile cu un zâmbet trist? Sunt 50.000 de catalani deja È™i fac un vacarm de nedescris. Cu o oră È™i ceva înainte de meci! Nea Tănase începe să plângă. După el, hop È™i căpitanul CruÈ›escu, organizatorul nostru, o dă È™i el cu lacrimi È™i jale. Noi suntem înmărmuriÈ›i. Nu, pe bune? Acum v-aÈ›i găsit să plângeÈ›i? Pe LăcătuÈ™ îl apucă spumele alea mari È™i îi trimite la vestiare: - Ce naiba faceÈ›i? AÈ™a ne încurajaÈ›i? PlecaÈ›i în p*** mea la vestiar! Stadionul Ramon Sanchez Pizjuan. STADIONUL! Doamne, bine că i-a trimis de aici. Are dreptate Fiara. Avem nevoie de încurajări, de bărbaÈ›i adevăraÈ›i È™i nu de lacrimi È™i suspine "vai de capul nostru ce ne aÈ™teaptă!". Gazonul e 'biliard' numai bun de pasat, dar tribunele nu sunt pe gustul nostru , aÈ™a cum a fost friptura de la prânz. Hei, dar uite È™i o delicatesă românească! O tribună mică È™i a naibii, gălăgioasă în draci. Mergem s-o salutăm È™i ne creÈ™te inima în noi de atâta drag È™i mândrie. Sunt românii noÈ™tri! O mie de suflete venite să ne încurajeze. Și e È™i tata printre ei!!! Știu că e! Nu-l văd, dar È™tiu sigur-sigur că flutură timid un steguleÈ› roÈ™u-albastru confecÈ›ionat la fabrica de tricotaje din Sângeorz-Băi. Încerc să-l caut din priviri. Nu îl văd, dar îl simt. Închid ochii, sunt È™ocat, oau, tace È™i televizorul. Nu aud nici fanii Barcelonei. Nimic. Îl văd pe tata, aÈ™a cu ochii închiÈ™i, îi simt privirea în lacrimi, blândă È™i curată. Simt că e mândru de mine È™i îmi vine È™i mie să plâng de atâta emoÈ›ie. Oare poÈ›i să plângi cu ochii închiÈ™i? Tată, te iubesc! Stai să înceapă meciul È™i vezi tu de ce sunt în stare!, îi spun în gând È™i apoi plec la vestiar teleghidat, pe pilot automat. Masajul de încălzire al lui nea Mitică îmi scoate plumbul din picioare care, din nou, s-a instalat după primul contact cu stadionul. Încep să fac câteva miÈ™cări de mobilitate È™i mă pregătesc să ies la încălzire cu echipa pe terenul de joc. IeÈ™im toÈ›i în alergare spre centrul terenului È™i ca niÈ™te jucători educaÈ›i È™i cuminÈ›i salutăm publicul. EducaÈ›i È™i ei ne aplaudă. Nu prea tare să nu ne-o luăm în cap. Deja ne-am obiÈ™nuit cu vacarmul făcut de fanii barcelonezi. PregătiÈ›i de meci Ne concentrăm pe miÈ™cările de încălzire È™i după 20' intrăm la vestiar încălziÈ›i È™i pregătiÈ›i. Mai avem 15' până la startul meciului. Urmează încurajările reciproce, încurajările lui nea Imi, ale preÈ™edintelui Alecsandrescu, Valentin, nea Puiu, Tudorel Stoica... ToÈ›i sunt strânÈ™i în jurul nostru să ne ureze baftă. Bate cineva la uÈ™a vestiarului. Aoleu, visam iar? - Belo, vezi că e nea Mitică! A. Nu. Sunt arbitrii, ne cheamă la meci. Gata. ÎNCEPE FINALA ANULUI, FINALA EUROPEI, FINALA ROMÂNILOR, A MEA ȘI A TATEI. Gata! Începe meciul. Lăcă, eu undeee traaag? E 20:15 (ora Spaniei). Vautrot la centru pregătit de primul fluier. Omul ăsta impune respect doar când te priveÈ™te între ochi. Haos în tribune. Vacarm de nedescris. TăceÈ›i, degete! TăceÈ›i! Plumb în ghetele mele. Pleacă, plumbule, du-te unde vezi cu ochii! EmoÈ›iile se luptă să intre în minÈ›ile È™i sufletele noastre. Sunt pentru prima oară recunoscător televizorului din capul meu. Face atât de urât, încât bruiază emoÈ›iile să nu mă copleÈ™ească. Merge în continuare pe programul lui, fără să îi pese nici de emoÈ›iile astea nesuferite, nici de spaniolii cu degetele lor prăjite în tigaia lui nea Tănase. Primul fluier al arbitrului alungă tot ce e mai greu de suportat din mine. Plumb, emoÈ›ii, teamă, televizoare din cap cu programe spaniole... Sufletul nostru vibrează atât de tare, că simt cum îi reducem la tăcere pe spaniolii din tribune numai cu vacarmul care răsună din cele 11 piepturi de pe teren. Nu mai e loc de nimic altceva. Gata. GATA! A început. A ÎNCEPUT! Suntem 11 suflete pe teren, nu 11 fotbaliÈ™ti. Suntem conectaÈ›i unul la celălalt, nu trebuie să ne vedem, ci ne simÈ›im. Ce dacă jucăm în alb pentru prima dată? Ne pasăm fără să ne uităm, È™tim unde ne aflăm fiecare, în orice moment. Suntem protejaÈ›i de un scut în jurul nostru, format din românii din tribune È™i cei de acasă. Pe bune, chiar îl simÈ›im. Plus tata, care conduce Armata în dreptul meu de scut. Jucăm pentru noi, pentru ei, pentru România. Pentru tata. Pentru mama È™i vecinele de acasă de la noi, cu clătitele în față, împăturite cuminte pe È™ervet. În minte, am strigătul galeriei din Ghencea: "Jucăm, jucăm, jucăm È™i câÈ™tigăm! Steaua nu uita, astăzi vrem victoria!" Vedem tribunele roÈ™-albastre. Și visăm. Alergăm. Visăm. Jucăm. Visăm. Pauză! Repriza a doua. Prelungiri. Se fluieră o dată, de două ori, de trei ori. Au trecut 120 de minute. Nu È™tiu când. Sunt epuizat, am dureri musculare È™i cârcei. Sunt mulÈ›umit c-am rezistat È™i am ieÈ™it cu fruntea sus. Acum nimic nu mai contează. Penalty-uri?! Ok, fie. Important e că am terminat neînfrânÈ›i. Sunt liniÈ™tit. Spaniolii din tribună È™i-au băgat degetele cartofare în buzunare. Nu ne-au dat 3 sau 4, aÈ™a cum îÈ™i doreau mulÈ›i. Sunt liniÈ™tit. Sunt liniÈ™tit… sunt pe naiba liniÈ™tit! Stai că m-am enervat. Nu sunt prea mulÈ›umit de jocul meu. Puteam să fac mai mult. Chiar puteam. De ce naiba n-am făcut? Ba că începe să mi se pară È™i puÈ›in, acest rezultat de 0-0, după 120 de minute. Puteam să dau gol. De ce n-am făcut mai mult? Televizorul tace mâlc, că nu mai are loc de vocile din capul meu. M-ar lua în braÈ›e, dacă ar putea. Nea Imi începe să facă lista cu cei care execută loviturile de la 11 m. Și îmi întrerupe vocile din cap. Primii executanÈ›i, Majearu È™i Boloni!, anunță nea Imi. E-n regulă! De regulă, ei bat È™i în campionat È™i o fac bine. Super! O să fie bine. O să fie bine. Stai! N-o să fie bine! Staaaaaiiiiii! Avem o problemă. Nea Imi nu mai găseÈ™te alÈ›i voluntari pentru penalty-uri!!! Nea Puiu a refuzat, Iovan a refuzat, alÈ›ii se plâng de crampe... -Hai, măi băieÈ›i! Avem doar doi până acum. Cine mai vrea să bată? Hai, curaj! Nu se întâmplă nimic dacă rataÈ›i. Nu vă ia nimeni capul! LiniÈ™te. Nimic. Maseurii ne fac masaj, noi ne plângem de dureri È™i cârcei de parcă eram răniÈ›i după o luptă pe front. La un moment dat îl aud greu pe LăcătuÈ™ care era lângă mine: - Găboajă!... GÄ‚BOAJÄ‚Ä‚Ä‚!!! Hai, mă, ce p*** a mea, batem? - Păi, eu aÈ™ bate, dar dacă nu mă întreabă nimeni..., mă trezesc vorbind È™i eu cu voce tare. În adâncul sufletului meu, speram să se ofere altul. Oricine!!! - Nea Imi, batem eu È™i Gabi È™i te facem cel mai mare antrenor!, anunță sigur pe el LăcătuÈ™ È™i în momentul ăla mi se opreÈ™te inima în loc când îmi văd numele scris pe listă de către nea Imi, încep să tremur din toate încheieturile È™i îmi vine să-i spun ceva lui LăcătuÈ™, dar mi se pune un nod în gât. Gata. Sunt pe listă. Nu pot să dau înapoi. Lăcă, baga-mi-aÈ™... Ce naiba È›i-a venit?! Nu stăteam eu liniÈ™tit cu visul împlinit? Întrebările erau doar în televizor, adică în capul meu, nu eram în stare să le rostesc cu voce tare. Sare È™i 'Cap de mort' (Bărbulescu) È™i se oferă să bată ultimul. Gata! Asta e lista finală. Aoleu. Ion Alecsandrescu se îndreaptă spre noi È™i ne încurajează cu calmul lui caracteristic: -Hai, băieÈ›i, ce a fost mai greu a trecut! Da, da. A trecut pe naiba!!! De abia acum urmează partea cea mai grea. IADUL! Privesc spre Duckadam care stă concentrat pe iarbă. El oricum era pe listă. Nu putea să se sustragă. - Hai, ursule, să te văd acum, că după antrenamente ne luai banii la pariuri, îl încurajează LăcătuÈ™. Am făcut multe pariuri pe câte o sută de lei cu el după antrenamente. Trebuia să-i marcăm 5 din 5 la penalty. Niciodată n-am câÈ™tigat. NICIODATÄ‚, mă înÈ›elegeÈ›i? Acum urma pariul cel mare cu spaniolii. Și nu era 100 de lei miza. Era viitorul nostru. Era istorie. O istorie pe care o scriam noi. 16 jucători È™i doi antrenori (cu nea Puiu în ambele grupuri) într-un stadion cu 50.000 de suporteri ostili, cu niÈ™te cartofi prăjiÈ›i în loc de degete. 1, 2, 3, 4, 5… respiră, Găboajă! Se trage la sorÈ›i ordinea executării loviturilor de la 11 metri. Noi primii. 1, 2, 3, 4, 5… respiră, Găboajă! Majearu începe. Cel mai bun executant al nostru. Le-a marcat pe toate în campionat. Nu-mi fac probleme. Mă gândesc că plecăm cu avantaj. Dar, Urruti apără È™utul trimis de Majearu în stânga lui. Băga-mi-aÈ™!!! Simt cum plumbul îÈ™i face loc în picioarele mele. Asta e. Până la urmă e o loterie. Cine are noroc câÈ™tigă. Noi am avut noroc că am ajuns până aici. Un noroc amestecat cu sudoare, valoare È™i sacrificii. Nu-i nimic, MiÈ›i. Încă nu s-a terminat. E doar începutul. Te salvăm noi. Mai au È™i ei de tras. Hai, ursule, fă o minune! Ia-le banii! Trage Alexanco È™i ursul meu apără, plonjând în dreapta. O luăm de la zero. 1, 2, 3, 4, 5… respiră, Găboajă! Urmează Boloni. Mă uit la Lăcă, el se uită la mine È™i înÈ›eleg ce vrea să-mi spună: “Stai liniÈ™tit că-i facem!”. Ne uităm amândoi la Boloni care îÈ™i aÈ™ază mingea, îÈ™i ia elan È™i trage în dreapta lui Urutti. Ne punem mâinile în cap când vedem că portarul spaniol pleacă, ghicindu-i colÈ›ul È™i apără È™utul lui. Mă uit la Lăcă È™i vorbesc cu el în gând: “Am belit-o! N-avem nicio È™ansă. Au ratat cei mai buni executanÈ›i!!!”. Se uită la mine cu privirea lui de fiară È™i mă liniÈ™teÈ™te: “Ai răbdare! Încă nu s-a terminat. Curaj, Găboajă!” Ce curaj?! Deja tremur tot. TOT! Mă gândesc că o să-mi vină rândul. Trebuie să fiu calm. Respiră! Hai, să vedem ce fac ei. Trage Pedraza È™i ursul pleacă tot în dreapta. Apăra! Mamă! Nebunie totală. Avem aceleaÈ™i È™anse!!! E rândul lui Lăcă. - Unde tragi?, îl întreb, gândindu-mă la MiÈ›i È™i Boloni, care au tras în colÈ›uri opuse È™i au ratat. - Știi ceva? Mă duc È™i-i f** una unde s-o nimeri. Nu mai stau eu să aleg colÈ›uri! Îl urmăresc cum merge hotărât să ia mingea să execute. Întotdeauna mi-am dorit să am tupeul lui LăcătuÈ™. Nu l-am avut, dar m-am folosit de el. M-a motivat în multe meciuri. Sigur, de câteva ori a trecut peste limita regulamentului, dar tot a fost un imbold pentru mine. Îmi spuneam: “Mai, dacă el, cu un an mai mic decât mine poate să facă asta È™i asta, are curaj, eu de ce naiba nu pot să fiu ca el?! Asta îmi lipseÈ™te. Curajul lui LăcătuÈ™. Cu el pot dărâma munÈ›ii!” Pleacă Lăcă să execute, ia mingea hotărât, îÈ™i ia elan È™i îi f*** una pe gustul meu. Gol! GOOOOOOL! GOOOOOOOOOOOOOOL! GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! În sfârÈ™it, primul gol. Avem avantaj. Răsuflu uÈ™urat. EÈ™ti mare, Lăcă!!! Ai scăpat. Urmez eu È™i mi se înmoaie È™i mai mult genunchii. Dar până să leÈ™in, mai au È™i ei de tras. Pichi Alonso. Greu pentru Duckadam. Al treilea e greu de apărat. Mă uit să văd unde execută spaniolul. Ursul a plecat de două ori în dreapta. Poate schimbă acum. Tremur tot, mă rog în gând, deschid ochii È™i privesc. Alonso trage în acelaÈ™i colÈ› È™i ursul meu pleacă acolo pentru a treia oară. Mă, ăsta-i nebun?!, mă întreb fericit văzând ce se întâmplă. 3 penalty-uri aparate! TREI!!! AÈ™a ceva nu s-a mai văzut. Vai! E rândul meu. AL MEU. Urmez eu. EU! Vautrot mă cheamă. Îmi vine să-l întreb: EU?!?!?!?! Nu am putea să sărim peste asta? Dar îl aud pe Lăcă: - Hai, Găboajă, curaj! - Unde să bat?!??! - Hai, lasă că È™tii tu! Știu pe naiba, murmur în gând. Genunchii nu mă ascultă, tremură ca niÈ™te piftii. Televizorul vâjâie, inima îmi sare din piept. Dar gândul îmi fuge la tata. Este în tribună, nu îl văd, dar îl simt cum strânge în mână fanionul roÈ™-albastru. Nu pot să-l fac de ruÈ™ine. Nu pot. Nu l-am făcut niciodată. Nu m-oi apuca acum! Hai, curaj, Găboajă, că nu-È›i taie nimeni capul! Și oricum nu-l plec. Oricum, ieÈ™im cu capul sus după finala asta. Ma încurajez singur degeaba. Dar ce-ar fi să facem istorie? Unde naiba să bat? Undeeeee? Iau mingea, o aÈ™ez pe punctul de 11m È™i-mi iau elan. M-aÈ™ fi dus până la poarta opusă, până la hotel, până-n România la Sângeorz-Băi pe jos în acel moment, numai să fac elanul ăsta cât mai lung. În fine. Curaj, Găboajă! Plec să trag. Unde naiba trag? În ce colÈ›? Parcă pășesc pe nori când mă îndrept spre minge. Nu, nu, sunt într-un vis. Îmi vine să închid ochii, s-adorm pentru un moment È™i să mă trezesc cu cupa în braÈ›e. Să scap naibii de această povară. Cine m-a pus? Cineeeee? Ei, cine. Uite acuÈ™, acuÈ™, acuÈ™, e vina lui LăcătuÈ™! Ia gata, că trag. Trag! Îl simt pe Urruti că pleacă în stânga È™i-mi lasă colÈ›ul din dreapta lui liber. Ca o invitaÈ›ie: "Măi, țărane, trage acolo dacă vrei să marchezi!", parcă îl aud È™i acum în închipuirea mea. Ia gata, că trag. Și trag. Și... GOOOOOOOOOOL! GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! 2-0 È™i m-am liniÈ™tit. GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!, urlă la reluare È™i televizorul din capul meu. Răsuflu uÈ™urat ultima dâră de oxigen care mi-a rămas. Și-mi vine să zbor. Avem 2-0, ce naiba!!! Cum ar fi dacă… Urmează al patrulea pentru ei È™i Duckadam. Văd ursul cum se pregăteÈ™te. ÎÈ™i ia poziÈ›ia în poartă. Se concentrează. Hai, ursule! Apăra-È›i puii! Fă-ne campioni! Și închid ochii. Trage Marcos. Recunosc, nu pot să privesc. Ascult doar. Se aude mica noastră galerie. Duckadam! Duckadam! Duckadam!!! Deschid ochii È™i sunt campion european! Visez? Ce mai contează. Plutesc? Da!!! Marcatorii... Ai avut idee bună, Lăcă! Îmi zăresc colegii alergând ca nebunii spre portarul nostru. Bărbulescu a luat-o în altă direcÈ›ie. Unde naiba fuge ăsta?! Plec È™i eu spre Duckadam, dar nu pot să alerg. Sunt ameÈ›it. Nu-mi vine să cred. Îl caut pe Belo din priviri, pe LăcătuÈ™, pe LoÈ›i... dar văd doar niÈ™te jucători îmbrăcaÈ›i în alb care nu seamănă cu ai mei. Noi eram roÈ™-albaÈ™tri. Doar în acele culori îi recunoÈ™team cu uÈ™urință. Ne îmbrățișăm cu toÈ›ii, suntem fericiÈ›i, suntem campioni, suntem români!!! Îl caut iar pe tata în tribună cu privirea È™i nu reuÈ™esc să-l găsesc. Oricum e în sufletul meu. Și mama la Sângeorz-Băi È™i sigur plânge în acest moment. Dar plânge de fericire. Lacrimile curg È™i pe obrajii noÈ™trii. Hai, daÈ›i-ne cupa! Nu mai avem răbdare când primim medaliile. Vrem cupa! S-o ridicăm È™i s-o arătăm plini de mândrie spectatorilor din stadion. Să facem turul de onoare! Televizorul tace È™i el. Cred că plânge cu lacrimi 3D, prea a rămas fără voce. Facem turul de onoare împreună, purtăm cupa în braÈ›e, de la unul la altul. Ne oprim în faÈ›a micii noastre galerii, îi salutăm pe ai noÈ™tri È™i, gataaaa!!!, îl văd pe tata fluturând steguleÈ›ul cu însemnele echipei mele de suflet. Uite-l pe tata! Și ochi în ochi cu el, acum izbucnesc în plâns. Și acum îmi dau seama ce-am făcut. În sfârÈ™it, s-a sfârÈ™it! Tot ce-mi doresc e să mă odihnesc. Sunt sleit. Terminat. Sunt fericit. Sunt în istorie. Vise frumoase, Sevilla! Gata! Cupa e în vestiarul nostru si eu tot parcă visez. “Cai verzi pe pereÈ›i cu Gabi Balint” rulează în continuare în capul meu, doar că acum genericul e cu trofeul ăsta. Televizorul tremură È™i el de emoÈ›ie. Sau o fi de la antenă. I-aÈ™ repara-o, dar nici eu nu sunt mai lucid. Visez sau chiar am câÈ™tigat noi? Intru la duÈ™, unde rămân minute bune cu ochii închiÈ™i sub apa fierbinte. Sunt epuizat, dar fericit. Hărmălaie mare în vestiar. Auzim non-stop, non-stop, non-stop "bravo, mă!". Ceea ce mă face să încep să cred că trofeul din vestiar e chiar real. Vin pe rând È™i conducătorii să ne felicite. Suntem anunÈ›aÈ›i că soÈ›iile ne aÈ™teaptă afară la autocar. Nu au vrut sa plece fara noi la hotel. Păi, dacă soÈ›iile ne aÈ™teaptă, sigur e È™i tata cu ele, aÈ™a că bag viteză. Încep să mă grăbesc cu îmbrăcatul să ies cât mai repede. - Măi Belo, vreau să-l iau pe tata să doarmă cu mine în noaptea asta. Crezi că poÈ›i să-È›i găseÈ™ti un loc unde să dormi? - Stai liniÈ™tit, asta nu-i noapte de dormit. Trebuie să sărbătorim până dimineață! L-a luat securistul care ne-a însoÈ›it în cameră la el până la urmă. Cred că voia să fie sigur că Belo al nostru nu are de gând să rămână în Spania. Ies din vestiar, mă îndrept spre autocar, văd o parte dintre colegii mei îmbrățiÈ™ându-È™i soÈ›iile în lacrimi de fericire. În sfârÈ™it, îl văd È™i eu pe tata! Mă aÈ™teaptă cuminte cu steguleÈ›ul în mână. Mă strânge în braÈ›e cu putere! Antena se repară pe loc. Imaginea e mai clară ca niciodată. AÈ™a arată fericirea. Când tata îÈ™i strânge în braÈ›e băiatul, câÈ™tigătorul Cupei Campionilor 1986. Ajungem la hotel unde, surpriză!, suntem invitaÈ›i la petrecere. Noi nu pregătiserăm nimic, dar au avut grijă gazdele noastre să se ocupe. Ne-au făcut È™i un tort mare. Când naiba au avut timp? Aha, deci nu mi s-a părut mie. Meciul chiar a durat o viață! Îl duc pe tata în cameră, îl las să se pregătească È™i-l iau pe Belo la plimbare. - Hai, să ieÈ™im puÈ›in pe stradă! Am nevoie de puÈ›ină liniÈ™te înainte de vacarmul petrecerii. Nu pot să realizez ce am reuÈ™it. Televizorul face ca toÈ›i dracii, văd imagini cu mine la meci, de-azi noapte, cu loviturile de la 11m, cu Ursul, cu Lăcă, cu degetele de la plimbare. E o nebunie de nedescris. Aer. Am nevoie de AER! IeÈ™im împreună pe străzile liniÈ™tite din jurul hotelului. E trecut de miezul nopÈ›ii. - Mă, tu realizezi? Mă!, mă întreabă colegul meu de cameră. - Nu pot să cred. Parcă visez! O să ne dăm seama când ajungem la BucureÈ™ti. - Păi, ce, mai plecăm la BucureÈ™ti? Acum e momentul. ÎÈ›i dai seama ce viitor avem aici? - EÈ™ti nebun. N-am cum să rămân. Ce o să se întâmple cu părinÈ›ii mei? Rămân fără serviciu. Și apoi, cine È™tie când o să-i revăd. Și pe sora-mea. Nu pot, Belo! - Știi cu cine o să dorm în cameră în noaptea asta? Cu securistu'!!! Izbucnim amandoi în râs. Ne întoarcem. Petrecere mare în restaurantul hotelului. Nebunie. Surpriza È™i mai mare când vedem vinul de pe mese. ROMÂNESC! Aha! Deci se pregătiseră È™i ai noÈ™tri. L-au adus cu noi în caz că... È™tiÈ›i... câÈ™tigăm Cupa... Nu, nu pot s-o spun cu voce tare. Mi-e că dispare trofeul ăsta. Dacă e doar un vis? Mai bine îl mai prelungesc, de ce să mă trezesc acum? Petrecem, bem vin, cântăm. Televizorul e cu mine, mă pune să mă uit din nou È™i din nou la aceleaÈ™i imagini. - Hei, Găboajă! Știu că te stresez, dar bagă-le bine în cap, să nu le uiÈ›i niciodată. Să-È›i aduci aminte de ziua asta toată viaÈ›a ca È™i cum s-a întâmplat ieri. Cine È™tie unde o să fii peste 30 de ani, dar mereu o să fii Campionul de la Sevilla. Lumea trebuie să vă afle povestea, povestea unei zile de 7 mai. Cea mai frumoasă dintre zile. Ai băgat la cap, da? Ä‚sta era televizorul. Da. Oficial am înnebunit. Am vedenii È™i aud voci. Mi-e clar, e doar un vis, mă aÈ™tept din moment în moment să bată la ușă nea Mitică să ne trezească să coborâm la masă. Și apoi îl văd pe tata. Are ochii plini de lacrimi. Mândrie. Dragoste. EmoÈ›ie. Nu trebuie să vorbim, că acum È™tiu. O văd în ochii tatei. Nu e niciun vis. Chiar am câÈ™tigat Cupa Campionilor!!! Încep să È›ip, să mă bucur, să leÈ™in, să îmi revin, să cânt È™i să strig în gura mare, ca o revelaÈ›ie, ca È™i când acum s-a terminat meciul pentru mine: AM CÂȘTIGAT CUPA CAMPIONILOR! Gabi Balint Text È™i imagini preluate de pe pagina de facebook Gabi Balint
  10. O cupă nu ți-o ia tradiția, ci jucătorii și antrenorii angajați de cub. Ce dacă are tradiție?? Trebuie să-i dea cupa pe vechime??? Ai tradiție și nu ai bani, inghiți in sec. Ai bani, ai jucăťori de top, ai performanță. Toate echipele de top, și nu numai, au "mercenare" la greu. La handbal, româncele au contribuit la cupele unguroaicelor astea "de tradiție"! E valabil in toate sporturile! PS. Ghilimele erau pentru că te-am citat, nu ironic la tradiția echipei, club inființat in 1904 și din 1948 are și handbal.
  11. Echipa aia maghiara "de tradiție" e mai plină de mercenare decât CSM-ul și sponsorizată de nemți (Audi)
  12. De povestit nepoÅ£ilor! Pe 8 Mai, CSM BucureÅŸti, o debutantă în competiÈ›ie, a câÅŸtigat Liga Campionilor la handbal feminin după 25-25 ÅŸi lovituri de la 7 metri cu Gyor! Echipa CSM: Pessoa, Grubisic, Iordache - portari; Gullden 15 goluri, Curea, Rodrigues 2, Jorgensen, Vărzaru 1, Bazaliu, Brădeanu, Torstensson 3, Nan, Vetkova, Martin 4, Manea 3, Fisker. Antrenor: Kim Rasmussen CSM a luat tot! Jelena Grubisic, portarita croata a CSM-ului, a fost desemnata MVP-ul Final Four-ului Bella Gullden, CSM, a castigat titlul de golghetera a competitiei, adjudecat anul trecut de Cristina Neagu CSM Bucuresti este a doua formatie care ridica trofeul la debut, dupa Zvezda Zvenigorod, in 2008 Felicitări!!!! După 52 de ani! CSM BucureÈ™ti se alătură celorlalte două echipe româneÈ™ti care au triumfat în cea mai importantă competiÈ›ie intercluburi: ȘtiinÈ›a BucureÈ™ti (1960-1961) È™i Rapid BucureÈ™ti (1963-1964). În sezonul 2009-2010 Oltchim Râmnicu Vâlcea a pierdut finala în faÈ›a lui Viborg.
  13. Echipa si staff-ul Stelei sunt alaturi de marea rivala, dupa moartea tragica a lui Ekeng. Alex Chipciu cere amanarea ultimei etape, dupa decesul lui Patrick Ekeng de la Dinamo. "As vrea ca aceasta etapa sa nu se mai joace. Sunt prea marcat! Nu as mai avea forta sa intru pe teren. In astfel de momente, nu te poti gandi la fotbal. Nu am cuvinte. M-am gandit toata noaptea numai la asta. Odihneste-te in pace, Patrick Ekeng!”, a spus Chipciu la Digi si pe facebook.. Si Reghecampf cere amanarea etapei si sa se ia masauri pentru siguranta jucatorilor. "Dupa aceasta tragedie trebuie sa gasim solutii si sa nu mai stam asa! De acum incolo trebuie sa ne asiguram ca nu vom mai avea parte de asemenea evenimente. Nu trebuie sa dam vina pe nimeni acum, pentru ca toata lumea a vrut sa ajute. Nu sunt de acord cu cei care acuza personalul de pe salvare. E important sa analizam tot ce avem de facut de acum incolo. Este un lucru tragic, a murit un copil, este un moment greu pentru toata lumea, inclusiv pentru cei de la Dinamo. Este greu sa mai jucam fotbal, dar mai avem o etapa si trebuie sa terminam acest play-off. Jucatorii, normal ca sunt socati, dar nu avem ce face, trebuie sa ne concentram. Acest eveniment a fost ceva ce eu sincer nu mi-as mai dori sa vad in fotbal. In mod normal, nu trebuie sa mai jucam pentru ca unor jucatori le e posibil teama, dar trebuie sa mergem inainte. In momentul asta nimeni nu se mai gândeste la fotbal", a declarat Reghecampf la Dolce. Presa a anunțat apoi că FRF și LPF au decis suspendarea tuturor activităților sportive din acest weekend.
  14. Fără rivalitate când vine vorba de moarte. Reacția clubului FC Steaua
  15. Tragedie in fotbalul românesc! Înainte de a fi suporteri suntem oameni! În timpul meciului Dinamo-Viitorul (3-3), in min. 70, la doar 7 minute după ce Mircea Rednic l-a trimis in teren, mijlocaşul la inchidere de 26 de ani Patrick Ekeng din Camerun s-a prăbuşit pe teren fără să fi fost lovit de vreun adversar şi a rămas inert. Ambulanţa a pătruns imediat pe teren, iar medicii i-au acordat primul ajutor, pentru ca apoi să il transporte la Spitalul de Urgenţe in stop cardio-respirator. Patrick Ekeng nu a răspuns manevrelor de resuscitare şi a decedat la Spitalul de Urgenţă, acolo unde 10 doctori au incercat să ii salveze viaţa. Dumnezeu să-l odihnească!
  16. "Comitetul Executiv al Federatiei Romane de Fotbal a stabilit ca finala Cupei Ligii Adeplast sa se desfasoare duminica, 17 iulie 2016, urmand ca ora partidei sa fie stabilita de comun acord cu detinatorii drepturilor TV. Liga Profesionista de Fotbal a acceptat aceasta data, consecventa fiind ideii de a oferi cat mai mult timp de pregatire componentilor echipei nationale a Romaniei, in vederea participarii la EURO 2016. Reamintim, finala Cupei Ligii Adeplast, editia 2015-2016 se va disputa intre detinatoarea trofeului Steaua Bucuresti si Concordia Chiajna.", scrie site-ul LPF.
  17. Să sperăm la un meci bun fără erori grave de arbitraj care să incline balanța intr-o parte sau alta. Articol pe prima pagină: Play off| Avancronică Steaua – Pandurii. Ticketul de masa bogaților
  18. Comunicat Peluză Sud. Uniți pe 7 mai!Sursă: SudSteaua.ro
  19. „Stanciu, crema Carpaților” este unul dintre tinerii tricolori care au fost foarte vizibili in acest an a fost inclus de France Football, cel mai prestigios săptămânal fotbalistic din lume, intr-un top al celor mai așteptați 50 de jucători la Euro 2016. France Football| Euro 2016 : Nicolae Stanciu (Roumanie), 46e joueur le plus attendu Articol: Stanciu, crema Carpaților
  20. Ciprian Marica a anunţat prin intermediul contului său de Facebook situația sa: "Dragi prieteni, se vorbeşte din nou in media despre mine in necunoştinţă de cauză, aşa că am să clarific lucrurile aici, pentru voi. Aşa cum a anunţat patronul echipei, nu sunt disponibil pentru fotbal in aceasta perioadă. Nu m-am reaccidentat, aşa cum s-a scris, doar că nu m-am refăcut complet dupa accidentarea pe care am suferit-o in martie. Poate că nu a fost o decizie bună să reintru când incă resimţeam dureri, dar mi-am riscat sănătatea pentru a mă pune in slujba echipei şi a colegilor intr-o perioadă foarte importantă pentru Steaua. Am făcut din nou un RMN zilele trecute, medicii au constat că nu sunt probleme, dar mi-au recomandat o perioadă de pauză in care să nu fac antrenamente, ci doar exerciţii specifice de recuperare. Sper să revin pe gazon foarte curând şi ce va fi apoi, vom vedea!".
  21. @Virgil Se pare ca e sindromul "capitanilor"... Cronica: Steaua – Dinamo 2-2! Un arbitru, două trofee și cinci zile…
  22. Fotbal Club Steaua Bucuresti anunta ca jucatorul Timo Gebhart a semnat sambata, 30 ianuarie 2016, un contract valabil pana la sfarsitul lunii august cu clubul nostru, cu optiune de prelungire pe inca doi ani. Mijlocasul german in varsta de 26 de ani s-a alaturat lotului condus de Laurentiu Reghecampf, in cantonamentul din Turcia, inca de joi seara si va purta tricoul cu numarul 18. Clubul nostru ii ureaza Bun Venit si sa aiba parte de cat mai multe succese in tricoul ros-albastru! Timo Martin Gebhart este un mijlocas german nascut pe 12 aprilie 1989, la Memmingen, care a inceput fotbalul profesionist la centrul de copii si juniori din orasul de bastina. A fost transferat, in 2004, de catre TSV 1860 Munchen, club la care a activat, la toate categoriile de varsta, inclusiv la echipa mare, pana in 2009, cand a fost transferat de VfB Stuttgart. Dupa trei ani petrecuti la echipa svaba, a fost cumparat de 1.FC Nuremberg, formatie de care s-a despartit recent. A adunat, de-a lungul carierei, 100 de partide, 6 goluri si 10 assist-uri in Bundesliga, 43 de meciuri, 6 goluri si 6 assist-uri in a doua Liga germana, 9 meciuri, un gol si doua assist-uri in UEFA Champions League, dar si 8 partide, 5 goluri si 2 assist-uri in UEFA Europa League. La nivel de echipa nationala, Timo se poate lauda cu castigarea Campionatului Mondial U19 in 2008 cu nationala Germaniei, pentru care a evoluat la toate categoriile de varsta, cu exceptia selectionatei de seniori. Timo Gebhart a oferit, in exclusivitate pentru www.steauafc.com primul interviu dupa semnarea contractului cu Steaua. Acesta a vorbit despre motivele care l-au determinat sa aleaga Campioana Romaniei, dar si despre gandurile cu care porneste in aceasta noua aventura din cariera sa. Timo, bine ai venit la Steaua. Cum te simti in acest moment? Multumesc. Sunt foarte fericit ca am ajuns aici, deoarece este vorba despre un club recunoscut pe plan international. Sunt onorat ca am semnat cu Steaua si vreau sa le multumesc mult patronului echipei, antrenorului, impresarului care a intermediat transferul si, bineinteles, lui Ciprian Marica, fostul meu coleg de la Stuttgart, care mi-a vorbit foarte frumos despre echipa. Ce te-a determinat sa alegi Steaua? Faptul ca este un club mare din Europa a contat enorm. Este o mare sansa pentru mine sa revin in circuitul partidelor internationale. De asemenea, faptul ca am vorbit foarte mult cu antrenorul si m-am simtit dorit si sprijinit mi-a dat incredere. Ce stiai despre fotbalul romanesc? Am jucat in Romania de doua ori, in meciuri de UEFA Champions League, la Timisoara si cu Unirea Urziceni. In primul am si inscris. Imi aduc aminte ca au fost meciuri de calitate, cu doua echipe bune. Iar despre Steaua stiam ca este cel mai titrat club din Romania si o echipa cu prezente constante in cupele europene. Ce asteptari ai de la tine si de la echipa in acest sezon? In ceea ce ma priveste, pot spune ca voi da tot ce am mai bun. Am fost accidentat o lunga perioada de timp, dar acum sunt bine si mai am nevoie de putin timp pentru a ajunge la potential maxim. Cei din staff ma vor ajuta sa ma pregatesc foarte bine si sa rasplatesc increderea care mi s-a acordat prin jocuri foarte bune. Imi doresc sa ajut noii colegi sa indeplineasca obiectivele clubului si sa ne bucuram de cat mai multe trofee. Despre fanii Stelei ce ne poti spune? Si ce mesaj ai pentru ei? Din momentul in care presa a inceput sa vorbeasca despre venirea mea la Steaua, am fost contactat de foarte mult suporteri, care mi-au recomandat sa vin in Romania. Am realizat cat de pasionali sunt si cred ca este un lucru extraordinar sa ai atat de multi suporteri. Sper sa ma ridic la nivelul asteptarilor lor si sa-i fac fericiti, alaturi de colegii mei! De pe fcsteaua.ro citește și: Panzerul lui Reghe. Talentatul domn Gebhart Salvați soldatul Timo! Socializare: Instagram, facebook
  23. Instagram timo_gebhart#Brothers timo_gebhart#[email protected]
  24. Sulley Muniru - 22 de ani, mijlocaș inchidere. Mijlocasul ghanez de la CFR Cluj, a semnat cu Steaua un contract valabil pe 4 ani , 2015-2019, stabilindu-i o clauza de reziliere de 10 milioane de euro. Va purta tricoul de titular cu numarul 11 purtat, pana acum de Prepelita. Steaua plătit 500.000 de euro plus TVA pentru mijlocaşul Sulley Muniru şi se pare că CFR nu va mai păstra procente dintr-o eventuală revânzare. Market value: 850 Th. €. Sulley Sariki Muniru este un mijlocas defensiv nascut pe 25 octombrie 1992, la Konongo (Ghana) si care si-a inceput cariera de profesionist la Liberty Professionals Accra. In februarie 2013 a semnat cu CFR Cluj, club pentru care a evoluat in 46 de jocuri de Liga 1, 6 de Cupa Romaniei si 4 in preliminariile UEFA Europa League. Este fratele mai mic al celebrului Muntari Sulley, care a evoluat pentru Echipe precum Udinese, Portsmouth, Sunderland, Inter Milano sau AC Milan. ”Am semnat cu Steaua un contract pe patru ani și este o zi fericită pentru mine. A contat foarte mult că Rădoi m-a sunat și mi-a spus că mă vrea la echipă. Sunt fericit! Sunt superîncântat! Abia aștept să-mi sun părinții și să le spun. Vreau să câștig trofee cu Steaua și să evoluez in grupele UEFA Champions League. Normal că am vorbit și cu fratele meu, l-am consultat in privința ofertei iar el mi-a spus să nu ratez șansa ”, a spus Muniru. Ghanezul a avut o dorinta imediat dupa ce a semnat cu Steaua. "Vreau sa o sun pe mama mea", a spus acesta, care a luat telefonul in mana si a dat un mesaj acasa. "Mama, am semnat cu cea mai tare echipa din Romania, Steaua", a scris emotionat ghanezul Site-ul ghanasoccernet.com publica prima reactie a fotbalistului dupa anuntul transferului sau in Ghencea. Muniru si-a anulat vacanta pentru a semna cu Steaua. A plecat de urgenta de la Accra. „Trebuie sa plec din tara pentru ca viitorul meu e in joc. Ma voi intalni cu agentul meu si el imi va spune tot. Eu raman calm„, a spus Muniru pentru sursa citata. Basarab Panduru, fostul ”decar” al Stelei, a vorbit despre transferul mijlocașului Sulley Muniru. ”Este un jucător foarte tînăr, care a crescut ușor, ușor la CFR. Mi s-a părut in ultimul sezon că este foarte sigur pe el. Știe ce trebuie să facă atunci cînd vine mingea la el. Nu inseamnă că o să rupă norii. În momentul acesta, Prepeliță e mai bun, dar Muniru mai poate să crească. Ai putea să-l aduci lîngă el pe Stanciu. Mi se pare că nu-i ușor să ii iei mingea de la picior și pasează destul de bine. Nu știu dacă e la fel de rău ca Bourceanu, in prima perioadă la Steaua”, a spus Basarab Panduru la DolceSport. Bine ai venit și succes in tricoul roș-albastru!