Majoritatea pronosticurilor indicau o victorie lejeră a Franței, mulți se așteptau la un scor mare. Păi, deh, Ucraina ne băgase patru goluri, ce ne aștepta din partea africanilor? Numai când l-am văzut pe Pogba ăla și m-am gândit că egalul în care speram e utopie.
Și, na, că după doar câteva minute a ratat Stancu o ocazie cât roata carului. A Carului Mare… Arbitrii au lăsat jocul liber, permițând intrările tari. Ceea ce i-a avantajat pe francezi, mai solizi, mai puternici. Și au luptat băieții eroic. Așa cum au putut, așa cum s-au priceput. Cred că și-au câștigat respectul francezilor.
Remarcabil inepuizabilul Pintilii, foarte bun Chiricheș, bine secondat de Grigore, aproape perfect Tătărușanu. Stancu a făcut eforturi extraordinare, atât în atac, cât și în apărare. Păcat că a ratat cele două uriașe ocazii, bravo pentru execuția penalty-ului. Apreciabilă și contribuția lui Hoban, Andone și Adi Popa, extrem de muncitori, dar nu întotdeauna inspirați. Mai slab aportul lui Stanciu, ai cărui umeri or fi cedat sub greutatea tricoului cu numărul 10. Săpunaru a alternat momentele bune cu gafe care ne-ar fi putut costa. Raț, chiar dacă a jucat mai bine decât împotriva Ucrainei, a fost veriga slabă… Chipciu, Torje și Alibec au încercat și ei câte ceva, dar nu prea le-a reușit. Și să nu-i uităm pe rumânașii din tribune, cică au fost 15000, care au fost la înălțime.
În ciuda unor inevitabile bâlbe, per total, am făcut un meci bun, care ar fi putut să ne bucure din prima zi. Ratările lui Stancu, penalty-ul neacordat la Andone și alte câteva faze ar fi putut schimba soarta jocului. Ca să nu mai vorbim de golurile francezilor. La primul consider că Giroud l-a lovit cu cotul peste mâini pe Tătărușanu, când acesta se pregătea să prindă mingea. Al doilea a fost o execuție fabuloasă, pe care excelentul Payet nu cred că va mai fi în stare s-o repete vreodată. Dar, știți vorba aia: tabela e singura care vorbește… Așa că nu ne mai rămâne decât să batem cele două echipe albaneze și să ne vedem de treabă mai departe…. Deci, rămâne cum am stabilit: hai România! Că, zău, se poate…
Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray