Sunt din ce în ce mai convins că a fost un accident, cum a fost și la Maccabi – Steaua 5-0 (2011), iar apoi a bătut Steaua cu 4-2. Cum a fost și acel 1-5 cu Stuttgart (2012), după ce la nemți acasă, Steaua ratat de puțin victoria (2-2) , fiind egalată în minutul 85… Și exemplele pot continua la nesfârșit, nu doar din istoria Stelei.
Dincolo de diferența mare de valoare dintre loturile Steaua și Man City, dintre antrenorii Reghe și Pep, dintre puterea financiară și infrastructura celor două cluburi, au fost și unele aspecte de circumstanță, care au generat accidentul.
Aseară am urmărit partida dintre Astra și West Ham United (1-1) contând pentru play off-ul Europa League. West Ham, nu numai că a terminat sezonul trecut la 4 puncte de Man City și United, dar a bătut în Premier League 2015-16 toti granzii: West Ham- Man City (2-1 deplasare, 2-2 acasa), Arsenal (2-0 d), Chelsea (2-1 a), Liverpool (2-0 a, 3-0 d), Man United (3-2 a), Tottenham (1-0 a)…
Ei bine, joi seara, acea West Ham, cu o echipă bazată pe rezerve și trimisă de Slaven Bilic în teren împotriva Astrei, a părut, ca joc, o glumă de echipă pe lângă „cetățenii” lui Pep Guardiola. Astra a smuls un egal 1-1, cât să umple „indispensabilul” Șumudică din nou ecranele TV.
Și totuși, West Ham a jucat împotriva Astrei de acum, ciuca bătăilor în acest început de sezon, violată de câini în Giurgiu (4-1 a), de juveții altui câine, Mulțescu, CSU Craiova (2-1 a), demolată de Copenhaga (3-0 d)… și cu o singură victorie la o altă ciucă a bătăilor ACS Poli Tim (3-1 a), echipă pe care Botoșaniul lui Leo Grozavu a scufundat-o aseară pe Bega cu 5-0.
E drept, există și o diferență de motivare a granzilor în Play off de Champions League și unul de Europa League, însă chiar și așa, ca joc, Man City a părut marți de pe altă planetă în comparație cu prestația echipei West Ham împotriva Astrei. E limpede că elevii lui Pep Guardiola au prins și o zi de grație, după victora chinuită cu Sunderland (2-1), însă ajutați substanțial și de Steaua, aflată în acea zi neagră de la polul opus grației.
Ce i-a lipsit Stelei cu „cetățenii”?
Să parcurgem, pe scurt, factorii esențiali, care în opinia mea au dus Steaua la starea „de accident”, dincolo de diferențele uriașe de lot și tactici de joc.
Cuțitul la os
Steaua nu mai a jucat cu cutitul la os ca în dubla cu Sparta Praga. Marți seara, roș-albaștrii aveau deja ticketele de Europa League în buzunar, dar și buza umflată după tragerea la sorți. Statistic, aproape de fiecare dată, Steaua a reacționat cu peste 100% din potențial în situații limită, strânsă cu ușa. Marți acea ușa era larg deschisă de isteria generală care a eclipsat până și concertul Rihanei. Nimeni nu avea cea mai mică emoție despre soarta calificării. Numai mai conta în nicio speranță. Era numai o imensă bucurie, că se trăiește un așa eveniment cu Man City pe Arena Națională.
„Răutatea” și concentrarea
Cu sacii văzuți în căruță, și după tonele de laude, jucători au intrat pe teren relaxati, fără răutate pozitivă, fără pic de presiune din miza calificării care să le mărească concentrarea, nu visarea. Ambalați frumos de presă, de patron și de toată nebunia din jurul evenimentului, Reghe si elevii lui au tratat meciul ca pe un spectacol de gală, un bonus, nu ca pe un meci de calificare esențial, când in primul rand ai grijă sa nu iei gol acasă și apoi să incerci să fructifici oportunitățile create din desfășurarea jocului. Stanciu & Co. s-au comportat pe teren ca atare, conștienți că drumul în grupa de Champions League s-a închis încă de la tragerea la sorți. Acum mai trebuia să joace un rol de imagine, ca la un casting printre scouteri, nu după scenariul unei piese de succes urmărite de peste 45.000 de suflete pe Arena Națională și alte milioane la TV. Cu grupele EL în buzunar, un transfer bun în gând și „loser vs Man City” în subconștient, nici nu au atacat, nici nu s-au apărat.
Coeziunea în relaționarea grupului
Montată psihic după descrierea de la punctul 2, Steaua a arătat ca o echipă întocmită atunci dintr-un trial de jucători. De la Reghe până la Stanciu, toți au pornit cu gandul să-și tranșeze propria valoare și imagine intr-un meci de audiență maximă. Șansele de calificare erau nule din start. „Dacă tot nu pot să înving, încerc să mă vând bine”. Asta a făcut praf forța de grup. Nu conta scorul, ci realizările lor individuale, șuturile, driblingurile etc., care să le crească substanțial cota. Steaua se trasformase într-o echipă de pianiști, fiecare cu partitura scrisă de el.
Stanciu căuta un șut-gol care să-l facă de brusc de la 10 la 20 de milioane de euro, cum îi prezicea oracolul Gigi Becali. Reghe dorea să demonstreze că el nu are „mentalitate românească” în fața „granzilor”. Nu bagă echipa în defensivă, ci o trimite în pressing avansat și să atace în valuri, unde jucătorii, împresariați și de Anamaria, să-și etaleze calitățile individuale și să capteze atenția cuburilor bogate. Mai pe românește și mai în glumă, marți seara, Reghe i-a scos la produs.
Treptat insă, pe unii i-a coplesit atmosfera si pe alții adversarul. Pressingul nu a funcționat fără dublaj pentru că duelurile „unu contra unu” au fost pierdute sistematic. Pasele când nu au fost greșite, parcă nu au fost deloc. Nu pasau pentru că încercau să demonstreze individual ce pot, nu ca echipa. Până și Popa, cel care a creat ceva panică englezilor, și-a epuizat cele câteva sarjele bune prin finalizari personale, esuate în deposedări ca în curtea școlii, fiind sufocat efortul „de unul singur împotriva tuturor”.
În această stare de fapt, rezultatul era previzibil. Pe o Steaua rarefiată precum coada unei comete, cu fundasii fără sprijinul mijlocașilor, au destabilizat-o si Chiajna și Botoșaniul. Nu era nevoie de starurile de la Man City să o demonstreze. Numai că „cetățenii” au și goleatori, nu pe alde Matulevičius, Pena etc. E drept că Steaua nu i-a avut nici măcar pe ăia. Sărmanul Golubovic, motivat de o fractură de pomete și cu ochiul cât sarmaua, era mână moartă din minutul 9. Din minutul 45 a fost înlocuit cu altă mână moartă, Tudorie. Valid medical, dar „învalid” pentru un astfel de joc. Cei doi au fost singurii atacanți ai unei echipe cu pretenții de grupe UCL. E o glumă, nu?
Norocul
Da, i-a lipsit și norocul. Cel al Astrei, de exemplu. Steaua a prins-o pe City într-o zi fastă, în formație completă și super motivată, pentru că Pep Guardiola chiar a luat-o în serios pe fosta deținătoarea a Cupei CE. În contrast a fost ziua proastă a Stelei. Mai mult, și slabită din start prin absența lui Pintilii, a unui vârf de atac după doar câteva minute de joc și motivată de Reghecampf să se dea în spectacol, nu să tragă de un rezultat pozitiv care să rămână în istorie. Oricum, și acel 0-5 este deja bornă istorică. Din păcate.
Concluzia finală
Până la urmă, ca imagine, au pierdut toți steliștii, însă financiar, clubul și jucătorii au câștigat. Rămâne ca meciul din retur să confirme sau să infirme dacă jocul și scorul au fost un accident. Steaua va pierde, dar nu cred că va mai presta un joc atât de slab.
Ceea ce s-a întâmplat marți seara, ca eveniment complet, nu poți să nu legi și de meciul următor, cel cu câinii de sâmbătă. Teoretic, Steaua nu ar trebui să fie afectată de eșecul cu Man City. Nu a fost ca răvășirea sfâșietoare de după 4-2 cu Middlesbrough, când câteva etape steliștii au fost ca sedați. Marți seara toți se așteptau să piardă. E drept, nu cu 5-0, dar nu mai conta. Înfrângerea și cu 1-0 tot înfrângere este pentru un club ca Steaua, însă fiind vorba de Man City se uită instant. Sunt și lucruri din acea seară neagră care nu se uită.
Dacă sâmbătă Steaua nu calcă potăile în picioare, atunci Reghe&Co. vor avea o mare problemă de credibilitate și onoare! Ei sunt răspunsul în teren așteptat de toată suflarea stelistă după mizeria câinilor din tribune de marți seara și circul mediatic care a urmat. Sâmbătă, fiecare roș-albastru intrat în teren trebuie să-și dea și ultima picătură de energie pentru victorie. Nu mai merge „Dilaila” de marți prestată cu cetățenii. Sâmbătă nu mai e Unicul Derby, e Judgment Day!
X Ray