În Piaţa Universităţii, câţiva tineri au purtat o pancartă mare, pe care scria: „18.000 de biserici, 425 de spitale, și stăm şi ne uităm la fraţii noştri cum mor pe trotuare…”. „Vrem spitale, nu catedrale” este alt mesaj afişat duminică de oamenii care au mărşăluit în tăcere pe străzile din centrul Bucureştiului.
Peste flori şi lumânări, domneşte liniştea asurzitoare a indignării. 30 de morți și o realitate pe care vrem să o descoperim numai când se întâmplă o tragedie colectivă. În rest, parcă suntem orbi, surzi și muți, trecând absenți pe lângă o realitate strigătoare la cer.
O ţară care preferă să se roage pentru Raiul din Viața de Apoi, ignorând „iadul” din real life. O Românie în care, în 2014, numărul bisericilor şi catedralelor este oficial de 16.287. De 40 de ori mai mare decât al spitalelor. O Românie în care avem doar 13.521 medici în spitale, însă 14.933 preoţi şi diaconi bugetari în lăcașuri de cult. Nu bisericile sunt prea multe, spitale sunt prea puține!
22 de milioane de români sunt tratați în doar 425 de spitale și peste 260.000 îngropați pe an în 11.795 cimitire bisericeşti și alte câteva mii private și prospere. Moartea a devenit mai profitabilă decât viața! „Mens sana în corpore sano” e doar o vorbă de epatare culturală. Educația și sănătatea sunt cenusăreșele societății cu complicitatea tacită a celor cu drept de vot.
Trebuie să vină o tragedie în seara de Halloween, la un concert în care se cânta, ca o ironie a sorții, „The Day We Die”, pentru a ne redescoperi propriile capcane puse între viață și moarte. Din nefericire, ca de fiecare dată, va fi o minune de trei zile. Trei zile de doliu național și apoi se va așterne din nou uitarea până la următoarea.
Ce pune societatea la dispoziția doctorilor? Incompetență și nepăsare. După 15 ani de investiții și 7 luni de la inaugare, ”UNITATEA MODERNĂ PENTRU ARȘI” de la Floreasca nu a fost folosită până acum. Spitalul este proiectat pentru ”operaţii în caz de calamităţi cu arși şi accidente colective”. Nici un pacient nu a ajuns acolo de 7 luni. Nici măcar răniții de la ”Colectiv” pentru că la scurt timp după inaugurarea festivă, probleme tehnice au împiedicat-o să devină operațională.
„Fotbalul românesc nu s-a oprit în zilele de doliu naţional. Chiar dacă se oprea, era greu să prindă loc în primul rînd, la jelit, lângă bocitoarele alese prin vot direct„, descrie cinic o altă realitate, Maria Andrieș. Realitatea fățărniciei a celor care meritau să fie trași în țeapă printre miile de lumânări. Ei sunt vinovații morali ai tragediei, care nu ar fi fost posibilă fără largul concurs al lor când au închis ochii din fruntea instituţiilor de stat.
Cât îi privește pe capii prea fericiți ai Bisericii Ortodoxe Române, din reacția la tragedii și implicarea în asistența socială, din 1990-2015, au dovedit că sunt mai mult capitaliști-ortodocși decât creștini. Astfel, Patriarhia Română a raportat la Ministerul de Finanțe profituri totale de aproape 7,5 milioane de euro pe 2014. Evident, profitul din banii „prostimii” dați pe taxele pentru Lumea de Apoi, însă cheltuiți de episcopi şi mitropoliți pe lumea asta în 2015. Biserica Ortodoxă Română e doar o institutie ca toate celelalte, doar că ea se bazează pe increderea populației în proportie de 80%…
Dacă nu ne trezim, ne ducem dracului, cu Dumnezeu înainte!
Și „mie imi pasa de ingerii mei”!
XRay