Arhiva etichetelor: Revista presei

Practica implicării patronilor peste antrenori, confirmată

Implicarea activă a lui Becali la echipă nu e un secret pentru nimeni. „Supremul” însuși  o trimbițează în direct la TV, spre deliciul și caterinca presei, mai ales atunci când jocul echipei scârțîie și rezultatele sunt sub pretențiile „de Steaua”.


Deasemenea, nu mai era un secret și faptul că peste tot sunt implicări ale patronatului, de la strategia de marketing vizând unii jucători, până la „făcutul echipei”. Evident, nu ťoți și recunosc în public, spălându-și rufele în familie. În consecință, cel mai mediatizat club, FC Steaua, e cap de afiș și când este vorba de ingerința patronatului în lista „titularilor”.

Luna trecută, 12 aprilie, s-a făcut iar mare tam-tam pe o declarație a lui Becali legată de oportunitatea folosirii lui Marica după accidentare. Din păcate Becali avea dreptate. În aprilie era deja evident pentru toată lumea că Steaua a luat țeapă mizând în iarnă tot atacul pe cartea fostului nouar al naționalei. Becali își pierduse total încrederea în el și după play off nu i-a mai prelungit contractul. Evident, declarația lui Becali a fost preluată și de Șumudică, care cu ipocrizia caracteristică deplângea ironic soarta lui Reghe, bravând cabotin ca boronul  Munchausen că lui nu i-a făcut nimeni echipa niciodată. Însă doi oameni, care acum nu mai sunt implicați în fotbal, dar au fost personaje cheie la două cluburi, au dat pe goarnă implicări patronale la echipe care s-au luptat la titlu. Dezvăluirile arată că Becali era mic copil, iar Șumudică un mare mincinos.

La vremea respectivă, 13 aprilie 2016, erau alte priorități editoriale și nu am publicat materialul. Vă prezentăm devoalarea acum așa cum a fost transmisă de digisport.ro.

Digisport: Practica implicării patronilor peste antrenori, confirmată. ”Iancu i-a trimis lui Sabău echipa prin fax!”

Acțiunea lui Gigi Becali, cel care i-a transmis lui Laurențiu Reghecampf ce echipă să folosească în Cupa Ligii, cu Astra dar și când să revină Marica pe teren, nu a rămas fără urmări.

Gheorghe Chivorchian, fostul președinte executiv al celor de la Poli Timișoara, a povestit, prezent fiind în studioul emisiunii ”Digi Sport Matinal”, ediție zilnică a Digi Sport 1, între orele 10:00 și 12:00, cum fostul finanțator al bănățenilor dicta echipa antrenorilor.

”Am amintiri plăcute legate de Timișoara. Marian Iancu era un om care se pricepea la fotbal, dar avea tendința asta de a se băga mai mult decât era necesar. Cu Ioan Ovidiu Sabău obișnuiam să beau cafeaua dimineața la club sau după antrenament să ieșim la masă împreună, discutam foarte mult. 

Înaintea unui meci, m-a sunat domnul Iancu și mi-a spus: ’te rog frumos, m-a sunat Sabău să-i pui un fax acasă’. Am rămas puțin surprins. La antrenamentul de după-amiază l-am văzut pe Neluțu cam supărat și l-am întrebat: ’păi, bine, de ce nu mi-ai spus mie dimineață, la cafea, că vrei un fax? Trebuie să-l suni pe domn președinte?
Păi, nu vreau niciun fax’, mi-a spus el.

Și, a doua zi, la antrenamentul de finalizare de dinaintea meciului, Neluțu mi-a spus: ’uite, am primit foaia asta prin fax“. Era echipa, cu așezare cu tot.

Sabău însă a făcut tot cum a vrut el și chiar a și câștigat acel meci”, a povestit Chivorchian la ”Matinal”.

Chivorchian a mai spus că toți antrenorii din ”era Iancu” au avut de suportat această politică, inclusiv tehnicienii străini, Dusan Uhrin jr și Vladimir Petrovic.

”La fel a fost și cu Petrovic. A venit odată la București, s-a întâlnit cu domnul Iancu iar acesta i-a spus ce sistem să joace, ce echipă și așa mai departe. Petrovic l-a ascultat, i-a spus: ’yes, sir! yes, sir!’, după care i-a replicat: ’știți m-am gândit să aducem nu știu ce barjă de petrol de acolo, o barjă de petrol de dincolo…’
În acel moment, discuția s-a încheiat și Petrovic a plecat la Timișoara”
, a mai depănat amintiri Chivorchian în emisiunea Digi Sport.

Faptul că finanțatorii se implică activ în bunul mers al echipei a fost confirmat și de Ionel Dănciulescu. Oficialul roș-albilor a dezvăluit că Ionuț Negoiță vorbește des cu Mircea Rednic, dar că ulltimul decide cine joacă la Dinamo.

”Domnul Ionuț Negoiță are dialog cu nea Mircea, cei doi discută foarte mult, dar primul 11 și ce se întâmplă la echipă este în grija exclusivă a lui Mircea Rednic”, a spus Dănciulescu la ”Digi Sport Matinal”.

Și Adrian Porumboiu a recunoscut, la sport.ro, că făcea echipa la Vaslui, deși Marius Șumudică, actualul antrenor al Astrei, a spus că nimeni, niciodată nu i-a dictat ce să facă la echipă.

”M-am implicat în toata perioada, nu doar cât a fost Șumudică. La acel 3-1 cu Steaua a făcut și Șumudică schimbări. Doar că el a făcut schimbări proaste, iar eu bune pentru că până la urmă am bătut!

Am recunoscut mereu, nu m-am ascuns niciodată. Credeți că la Real Madrid sau la Milan e altfel? Am fost eu martor la un episod de genul ăsta la Milan, când eram observator la un meci din Champions League și Berlusconi a cerut o schimbare chiar de lângă mine!”, a spus Porumboiu.

Sursa: Digisport.ro

CSA, demisia!

Prejudiciul în cazul mărcii Steaua a fost calculat transparent, de vreme ce evaluatorul se afla după gratii

Pe 16 martie, evaluatorul mărcii Steaua a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, la cererea DNA. Gabriela Gângoe-Simion a fost adusă în instanţă pentru acuzaţii de corupţie, în Dosarul Murgeanu. Tocmai terminase de stabilit valoarea mărcii Steaua şi se apuca de calculat prejudiciul produs prin folosirea ei de către clubul lui Gigi Becali.

Arestul se pare că n-a reprezentat cine ştie ce piedică. A terminat de stabilit şi prejudiciul, după cum anunţă şefii CSA într-un comunicat: 36.826.310 de euro. Memorabilă sumă! Dacă rămâneţi vreodată în pană de cifre, iată motivul: le-au rechiziţionat.

Judecând după rezultat, nici nu era nevoie de evaluare. Doar de o operaţie de înmulţire, care, în context birocratic, nu avea cum să dureze mai puţin de două luni. Prejudiciul înseamnă taxa de licenţă, 3.694.220 euro, pentru zece ani.

Evaluator sub protecţia anonimatului
Şefii CSA n-au comentat arestarea evaluatorului „selectat printr-o procedură competitivă şi transparentă”. De fapt, până în ziua de azi, n-au anunţat public numele firmei care a câştigat licitaţia. N-au spus cine a evaluat, n-au spus la ce preţ. Curioşii n-au decât să caute în arhivele electronice. Conform Evenimentului zilei, firma Gabrielei Gângoe-Simion ar fi primit în jur de 80.000 de euro de la CSA.

Dar şefii Clubului Armatei nu se cramponează de cât plăteşte statul pentru distracţie. „Două sunt obiectivele majore aflate în atenţia prioritară a Ministerului Apărării Naţionale şi a CSA Steaua Bucureşti”, începe comunicatul. Observaţi că au cocoţat Ministerul pe baricade, ca pe Gavroche, să încaseze primul gloanţele de PR. Nici de data asta, în comunicat nu apare numele evaluatorului. Se menţionează doar că e „un evaluator independent, competitiv selecţionat”.

Independent, fie. Dar, dacă e vorba tot de Gabriela Gângoe-Simion, i-a avut clienţi şi pe Gigi Becali, şi vechea societate, AFC Steaua. Mai degrabă, e un evaluator dependent de ambele tabere ale cacealmalei. Un evaluator care, o vreme, a evaluat prejudiciul după gratii, sub pază. „În spirit de transparenţă”, cum formulează discret comunicatul CSA.

Bunul statului, pe mâini suspecte
Deşi e obligată prin lege, extensia jurist-sportivă a MApN nu spune cine a evaluat marca, cine a evaluat prejudiciul şi cât au costat toate astea. Fie că recunoaşte sau nu, CSA se află tot acolo, în ape tulburi, cu stadionul închis şi cu brandul cântărit de mâini suspecte. Gigi Becali oricum anunţase că va contesta în instanţă sumele cerute de Clubul Armatei. Acum războinicii SEAP-ului i-au dat şi muniţie.

O evaluare făcută de un expert urmărit penal pentru complicitate la trafic de influenţă, complicitate la dare de mită, fals în înscrisuri sub semnătură privată, spălare de bani, printre altele, e lipsită de credibilitate. E vulnerabilă la tribunal. Asta seamănă a dreptate numai în viziunea şefilor CSA: statul să plătească suspecţii de corupţie pentru a-i recupera bunurile şi pagubele. E ca şi cum l-ai pune pe Gigi Becali consultant la Scorpionii Roşii, pe motiv că a făcut schimb de terenuri cu Armata.

Toţi banii publici decontaţi pentru „procedurile” efectuate de Gabriela Gângoe-Simion au fost daţi degeaba. Urmează alte cheltuieli, altă evaluare, la ordin judecătoresc. Fiind calculat de un evaluator cel puţin controversat, prejudiciul acela cu opt cifre poate fi contestat cu mai multe şanse de reuşită decât dacă ar fi scos gratuit din burtă.

În comunicate, şefii CSA susţin că fac „toate demersurile de punere în valoare a mărcii”. În realitate, au dat marca pe mâna unei persoane anchetate pentru fals în acte şi le-au făcut meseria uşoară avocaţilor lui Becali. Asta nu e valorificare, e subminare a interesului public.

Maria Andrieș
Preluare de pe blogsport.gsp.ro/andries

Facebook și spălarea creierului

În timp ce evoluează, treptat, Facebook devine un veritabil instrument pentru spălarea creierului prin care, mai multor postaci le sunt schimbate ideile şi valorile prin manipularea informaţiei şi a unor tehnici psihologice specifice. Reţeaua de socializare a devenit terenul de joacă a unor trusturi mass-media, companii publicitare, partide politice, secte religioase, grupări new age, sau chiar mai rău, a unor indivizi gen Tony Poptamaș, ce oferă hrană “spirituală” suferinzilor depresivi sau maniacali.

În primul rând trebuie ştiut că procedeul de spălare al creierelor foloseşte legi psihologice, ca şi hipnoza, cu care de altfel, are foarte multe în comun, în ideea de a manipula, de a livra sugestii şi în final, de a dicta şi controla faptele şi acţiunile unei persoane sau ale unui grup de persoane. Facebook este locul perfect fertil unde aceste tehnici pot da roade foarte bogate.

Rețeaua abundă de informații controlate, pe care subiecţii le primesc. Dacă unor persoane, fie ele și cu o personalitate puternică, li se repetă acelaşi lucru de mai multe ori şi din surse diferite, atunci acea informaţie capătă în timp statutul de certitudine. Aceasta este tehnica folosită cu succes de către agenții electorali în actuala campanie, “picătura chinezească”. Aspectul bizar este ca nu își laudă candidatul pe care îl reprezintă, ci evidențiază exacerbat aspectele negative ale candidatului adversar.

Odată cu amploarea pe care o iau grupurile pe Facebook, tehnica psihologică numită “presiunea grupului” devine un instrument la îndemână. Omul este o fiinţă socială, individul simte nevoia de apartenenţa la un grup, dacă grupul în care a fost acceptat are o anumită părere sau convingere, individul tinde să se ralieze ei din dorinţa de a nu fi expulzat din grup.

Postacii cu autostima exagerată sau suferinzii maniacali cu ideație rebelă pot cădea în capcana “denunţării valorilor anterioare”. Aceasta constă în atacarea constantă a vechilor valori ce se doresc schimbate. Denunţarea şi demonizarea lor este o altă tehnică de spălare a creierului. Tehnica a fost folosită cu precădere de regimurile totalitare ce denunţau şi ponegreau sistematic valorile capitaliste, monarhia, democrația sau biserica, pentru a le înlocui cu noile valori ale “omului nou”. Pe Facebook are aplicații în politică, ateism sau în inocularea filosofiei new age. În această tehnică, cel mai mare impact îl au fotografiile cu citate “inteligente” unde se combină cu succes “derutarea”, prin folosirea unor texte al căror înțeles par a se potrivi perfect cu starea psihologică sau socială a celui care le citește, dar care texte încurajază de fapt acceptarea unor inepţii şi respingerea logicii din anumite texte de doctrină.

În multe cazuri manipulatorii de pe Facebook încurajază “dezinhibarea”. Folosesc dezinvoltura de care dau dovadă anumiți indivizi în comentarii și postări pentru a le determina un comportament necontrolat, ca al unui copil pentru ca apoi subiectul să poată fi educat şi dirijat tot ca un copil. Această tehnică mai este folosită și în mass-media. Nu dăm nume, lista ar fi prea lungă, observaţi și singuri infantilismele din avalanșele de postări și comentarii cu referire la o emisiune sau alta.

Un alt aspect ce necesită a fi evidențiat este “abuzul verbal” prin bombardarea cu un limbaj abject, amenințător și ofensator a postacului cu păreri diferite, unii simpatizanții politici sunt specialiști în asta (iese x-ulescu președinte și dați voi de dracu’). Avem de-a face cu o tehnică de spălare a creierului de natură coercitivă, ce era folosită în închisorile de “reeducare” din regimurile totalitare.

Privarea de somn şi de odihnă a dependentului de Facebook este un obicei la granițele viciului, menit să creeze dezordine interioară şi vulnerabilitate psihică. Singura metodă de apărare împotriva spălării creierului pe Facebook este ştergerea definitivă a contului.

Scris de Doctorul Mabuse și publicat pe defecți.ro.

Nota Redacției: Este valabil pentru toate mediile de socializare virtuale, în special cele cu teme sportive sau social-politice. Continuarea temei va fi în articolul următor.

Articol înrudit publicat anterior: Frustrarea online. Mut și furios!

Armata română a înfrânt

Marius Şumudică şi antisteliştii de clasa a treia au primit o grea lovitură: Steaua e Steaua, cum spunea o clasică tautologie din fotbalul nostru.  Nu ştiu dacă tautologia s-a predat la şcoala vieţii, la Romană, unde a absolvit Şumi, dar ea rămâne valabilă în cazul Stelei şi după ce Tribunalul Bucureşti l-a trimis la plimbare pe haiducul de popotă Talpan, cel care stă la pândă să-i răpească lui Becali Steaua şi s-o vâre din nou la cazarmă, ca pe vremea lui Stalin, Dej şi nea Nicu, reperele Talpanului şi ale peluzarilor de sud, de nord-est şi, în general, de internet.

Tribunalul a spus că echipa lui Becali se poate numi Steaua în continuare şi to(n)ţi cei care stăteau toată ziua cu fcsb-ul în gură au dat în bâlbâială. Cu această ocazie, s-au calmat şi cei de la Steaua Mizil, de la Steaua Dunării Galaţi, care-l dădea pe Ochiroşii, de la Steaua Roşie Belgrad, care a cucerit şi ea, colea, o Cupă a Campionilor Europeni şi chiar şi Red Star din liga a doua franceză. Cu toţii au scăpat de prigoana armatei române care-şi dorea substantivul ăsta să fie scos din circulaţie sportivă şi vârât la ea în rastel.

Lovitura este dureroasă pentru ministerul care, în loc să aibă grijă să ridice armata română la un nivel decent şi să nu stăm atârnaţi doar de nădragii americanilor cantonaţi care pe la Deveselu, care pe la Kogălniceanu, aleargă după beşica moştenită de la comunişti numită fosta echipă a armatei comuniste şi a familiei dictatoriale ceauşiste, Steaua Bucureşti. Oricum, Talpanii şi Boroii nu găseau niciun individ cu bani care să le aducă fantoma la viaţă şi Steaua de cazarmă să intre în lumea fotbalului. Au eşuat lamentabil când l-au momit pe Bumbescu cu o cinzeacă, dar când şi acesta s-a trezit şi-a dat seama că „proiectul” e doar un jalnic fâs. Acum, când vicecampioana României continuă, în mod oficial, să se cheme Steaua, chiar că este imposbil să mai găseşti vreun nene care să treacă pe la cazarmă şi să semneze un pact cu aromă de comunism nătâng prin care să ducă o echipă a armatei române din secolul 21 în Champions League.

Nişte tablagii cu mintea de tablă ar putea înţelege salutarea deciziei Tribunalului Bucureşti ca pe o ofrandă adusă becalismului. Becali a preluat echipa în condiţii obscure. Culmea, armata nu vrea să lămurească cum s-a realizat acea preluare pentru că atunci nişte ofiţeri şi totodată uriaşe glorii ale sportului românesc precum Oţelea sau Gaţu ar cam trebui să răspundă unor întrebări teribil de incomode.

Însă Steaua trebuia preluată de un Becali. Aşa cereau legea, UEFA, mersul istoriei, bunul simţ, realitatea înconjurătoare, adică, să zicem, cam tot ce contează. Individul care a preluat echipa DE LA ARMATĂ şi nu de la vreun şmenar din colţul străzii, doar dacă statul român nu e chiar un şmenar de colţul străzii, i-a asigurat continuitatea Stelei, menţinerea la un nivel ridicat, i-a păstrat Stelei statutul de cea mai de succes echipă românească. Asta este Steaua, stelişti, peluzari bosumflaţi, Şumudică, ofiţeri cu mentalitate retrogradă, ministru tehnocrat, câini roşii ce veneraţi Dinamo, verişoara venită pe aici pe acelaşi tanc sovietic ca şi Steaua. Prin cazarmele lui Talpan şi Boroi doar bântuie o fantomă.

Mihai Mironică
Preluare de pe prosport.ro

Sevilla ’86, ca o pasăre Phoenix după 30 de ani

Cea mai mare realizare din istoria fotbalului românesc, câștigarea Cupei Campionilor Europeni, a întrat și ea in linia întâi a frontului CSA vs FCSB.

Screenshot_12După ce în ultimii 20 de ani evenimentul a fost celebrat anual numai de suporteri și dream team-ul Steaua ’86, anul ăsta și-a amintit brusc de Sevilla ’86 și Clubul Sportiv al Armatei Steaua, deși proaspătul general, comandantul CSA George Boroi, și juristul colonel Florin Talpan ne-au spus în 2015 că Steaua fotbalistică nu a plecat niciodată de la CSA. Ultima omagiere s-a petrecut în 1996, la 10 ani, când a fost organizată în Ghencea rejucarea meciului de la Sevilla.

Cum a fost sărbătorită de-a lungul anilor performanţa Stelei din 7 mai ’86 la Sevilla

  • 1986 Casa Poporului – Nicolae Ceuşescu a acordat Ordinul Steaua RSR clasa I echipei pentru „contribuţia adusă la creşterea sportului românesc peste hotare”.
  • 1996 Stadionul Ghencea (CSA Steaua) – Steaua a organizat un meci demonstrativ cu FC Barcelona.
  • 2001 Hotel Interconti­nental (AFC Steaua)– Viorel Păunescu a oferit câte o plachetă fiecărui component al echipei. Au mai participat ministrul Tineretului şi Sportului, Georgiu Gingăraş, şi alte personalităţi din lumea politică.
  • 2003 Hotel Marriott (FC Steaua) – Gigi Becali a înmânat rentele viagere în valoare de 5 milioane de lei pe lună foştilor jucători. Obiceiul nu l-a ţinut foarte mult.
  • 2006 Corbeanca (echipa Steaua ’86)– numai componenţii Stelei împreună cu familiile. Au sărbătorit singuri 20 de ani de la câştigarea CCERedacţia ProSport – componenţii Stelei 1986 au fost sărbătoriţi la sediul ziarului.
  • 2009 Sediul din Bulevardul Ghencea – clubul Steaua a oferit jucătorilor câte un tricou de joc cu numele fiecăruia inscripţionat pe spate.
  • 2011 Palatul Cercului Militar Naţional (MApN)– Ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, a oferit emblema „Onoarea Armatei Române” antrenorilor şi componenţilor lotului. Jucătorii au mai fost invitaţi la un restaurant. (N.R.- În 2011 a început procesul pentru marcă finalizat în 2014)

La aniversarea de 30 de ani de la eveniment, Clubul Sportiv al Armatei Steaua îi va omagia pe cei care au obţinut cea mai mare performanţă din fotbalul românesc, la Sevilla, pe 7 mai 1986. „Pe 3 mai, la Cercul Militar, va avea loc o festivitate la care va participa inclusiv ministrul apărării. Şeful clubului, generalul George Boroi, s-a ocupat de toate formalităţile. L-au găsit inclusiv pe Anton Weissenbacher, i-au plătit biletul. Pentru prima dată la o astfel de aniversare va fi şi el alături de noi”, a spus un fost component al generaţiei Sevilla.
Weissenbacher a fost fundaş stânga. În campania spre Cupa Campionilor Europeni 1985-86, el a evoluat doar 1 minut, fiind introdus în minutul 89 la returul semifinalei Steaua – Anderlecht (3–0), 16 aprilie 1986, Bucuresti. Titularul postului era Bărbulescu.

În 1991, el a părăsit România, stabilindu-se în Germania, unde a mai jucat până în 1999 la amatorii de la Eintracht Trier 05. Ulterior s-a angajat la o firmă de construcţii, ca betonist.

Eroii Stelei ’86: Duckadam, Iovan, Belodedici, Bumbescu, Bărbulescu, Bălan, Boloni, Iordănescu, Balint, Majearu, Lăcătuș, Pițurcă, Radu II, Stoica, Weissenbacher. Antrenor: Emerich Ienei.

Pe 4-5 mai, componenţii generaţiei Sevilla vor sărbători, ca de obicei în ultimii ani, la Cheile Grădiştei, alături de familii. Va fi organizat şi un meci, cu artişti şi cântăreţi, dar „pe teren redus, că abia mai fugim, suntem graşi şi bătrâni”.

Pe de altă parte, clubul SC FC Steaua București SA contraatacă și el să dreagă busuiocul. Oferă lojă gratuită eroilor de la Sevilla și a discutat cu sponsorul tehnic, Nike, pentru ca echipamentul de rezervă pentru stagiunea viitoare să fie alb, asemănător celui pe care l-au purtat campionii de la Sevilla în urmă cu 30 de ani. Atunci, steliștii erau deja în Spania când au fost anunțați: „Barcelona joacă în roșu și albastru. Trebuie să folosiți altă culoare!”. Până la urmă au primit echipament alb, adus de urgență de la o reprezentanță Adidas din Franța. Mai mult, din spusele președintelui Valeriu Argăseală se pare că și FC Steaua va organiza o festivitate pe 7 mai: „Helmuth este preocupat de sărbătoarea de 7 mai și are în vedere să se implice în organizare. În perioada următoare voi vorbi cu el și vom vedea ce vom face pe această dată”.

„Eu cred că poate exista o împăcare între Becali și legendele Stelei. Dacă eu pot să mă duc la festivitatea organizată pe 3 mai de către CSA, cu care am avut multe conflicte, orice este posibil”, Helmuth Duckadam, director de imagine Steaua.

  • „Foarte Bine” că CSA Steaua și FC Steaua omagiază 30 de ani de la Sevilla ’86!
  • „Foarte Rău” că abia acum, când le frige buza, o scot de la naftalină să o folosească drept imagine și mijloc de propagadă în lupta dintre ele!

Vă prezentăm un articol interesant și foarte bun pe această temă, care pune câteva întrebări pertinente și punctul pe „i” la lupta mediatică dusă numai pentru imagine, fără a se rezolva nimic din adevărata problemă cu care se confruntă imaginea fotbalului stelist, pusă pe butuci de goana după banii mascați sub sigle și mărci.

xray

Armata şi parastasul vesel

Şefii CSA vor să bea şampania statului şi din Cupa Campionilor Europeni

CSA se află în focul pregătirilor pentru sărbătorirea a 30 de ani de la Sevilla. Ce altceva ar mai putea sărbători Armata? Un an de la ultimul meci jucat în Ghencea. Două săptămâni de când evaluatorul mărcii Steaua a fost arestat pentru fapte de corupţie. Un an şi patru luni de când a recuperat marca Steaua şi a expus-o sub pază la Antipa. Patru ani până la Euro 2020, când se va juca din nou fotbal în Ghencea.

Treisprezece ani de când comandantul CSA, George Boroi, pe atunci membru în Consiliul de Administraţie al AFC Steaua, vota „pentru” preluarea clubului de către firma lui Gigi Becali. În fine, iată o aniversare rotundă: un deceniu de când actualul evaluator al mărcii a şters, în calitate de lichidator, datoriile către stat ale Stelei.

Dansul şi cântecul, din partea CSA
Pentru toate aceste distracţii, au plătit contribuabilii. Plătesc în continuare şi ruina din Ghencea, şi timpul pierdut fără fotbal, şi licitaţiile, şi avocaţii. Fiecare manevră din birourile CSA e decontată din bani publici. Fără explicaţii. Şi-acum trebuie să plătim pentru un alt cocteil controversat, cu dans şi cântec, în cadru formal.

Se împlinesc 30 de ani de la Sevilla. Unde-a fost CSA când s-au împlinit 10 ani de la Sevilla, când s-au împlinit 20 de ani? Câştigarea Cupei Campionilor Europeni era o povară pentru Becali, alergic la orice glorie în afară de cea personală. Iar specialiştii în speţe de la CSA habar n-aveau că marca e a statului şi trofeul, asemenea.

Să trăieşti din amintiri nu e un rău în sine. Rău e să trăieşti din lapsusuri. După ce a înstrăinat deliberat bucăţi din memoria Stelei, Armata mai dă o dată cu buretele şi cheamă suporterii la meciuri aniversare. Pe Arena Naţională, cel mai probabil. În Ghencea, iarba n-ar creşte la timp nici dacă-i ordin. CSA tocmai i-a anunţat pe stelişti că echipa aceea din ’86 nu mai există, s-a dus! Şi că echipa din campionat e un fals, care trebuie retrogradat. Şi-atunci care-i bucuria? Care-i sărbătoarea?

Şefii CSA ţin morţiş să servească şampanie la parastas. Pişcoturi pe colivă. Să adune jucătorii de acum 30 de ani şi să-i oblige la o miuţă festivă. Să facă frumos, să dea onor, cu mingea la picior! Dacă ar fi respectat cu adevărat istoria Stelei, şefii CSA n-ar fi dat-o la cântărit pe mâna unei firme de apartament şi a unui expert care l-a avut client şi pe Becali.

Trofeul, ca muniţie
Suporterii Stelei ştiu ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Nu e nevoie să le reaminteşti cu fanfara. Ştiu ce s-a întâmplat şi în anii care au urmat după Sevilla ’86. Dar e greu să se lămurească în legătură cu ultimele luni. Nu mai vorbim despre viitor. Până acum, şefii CSA n-au dovedit că pot gestiona cum se cuvine marca Steaua. Tot ce s-au priceput să facă a fost s-o împăieze. S-o pună în vitrină la fosilizat.

Ceea ce organizează pe 7 mai domnii Boroi, Talpan şi alţi manageri gradaţi e o farsă. Totul pentru deruta fanilor! Cupa aceea nu e meritul lor. Ei doar au lăsat-o să se umple de praf, să aibă în ce săpa tranşee. Nu ei i-au produs pe eroii de la Sevilla. CSA de după ’89 doar le-a dat un brânci în braţele lui Becali, care i-a azvârlit din lojă, ca pe ultimii impostori.

Acum şefii CSA nu fac decât să cheltuiască alţi bani publici pentru a-l imita pe duşmanul lor de acte. Adică ei de ce n-ar avea voie să folosească trofeul pe post de muniţie? E jucăria lor, acum. E perfect pentru lovituri de imagine. Altfel, n-avea rost să se agite şi să-l ia înapoi.

MARIA ANDRIEŞ
Preluare de pe blogsport.gsp.ro/andries

 

Adiţionalul, ochiul soacrei

Din ciclul, în aranjamentul nostru grafic,

vă prezentăm un articol scris de un cârcotaș despre alți hahaleri ai tristelor figuri în „chestiunea arzătoare la ordinea zilei”, arbitrajul din Pandurii-Steaua.

xray

Adiţionalul, ochiul soacrei

Faza care decide meciul dintre Pandurii şi Steaua nu este grea, ci extrem de grea. Fiecare variantă are argumente foarte solide: nu ar fi trebuit să se dicteze penalty pentru că mâna era apropiată de corp, pentru că Hora a făcut un gest involuntar prin care să se protejeze de minge, pentru că, probabil, Hora nu a văzut mingea din cauza unui adversar. Pentru cealaltă variantă, există argumentul că Hora face un superb stop cu mâna, împiedicând balonul să se ducă spre locul unde a fost centrat, şi, poate cel mai important, a făcut o mişcare cu mâna spre minge. Eu împărtăşesc varianta a doua, cred că a fost acordat penalty corect, dar admit că este o fază care are şi argumente împotriva acestei decizii. Arbitrul a trebuit să ia o decizie într-o fracţiune de secundă, acum vedem foşti mari arbitri care enunţă opinii contrare după ce văd faza de zeci de ori cu încetinitorul, cel mai celebru dintre ei ajungâng chiar în situaţia de a-şi schimba părerea peste noapte.

Şi acum ajungem la arbitrul care a luat decizia. Acesta este adiţionalul Adrian Comănescu, că doar centralul Marius Avram nu a făcut altceva decât să arate că are încredere în ce i-a transmis colaboratorul său. Este acelaşi arbitru care, tot din postura de adiţional, a semnalizat o simulare a lui Rusu şi, astfel, i-a refuzat Viitorului un penalty împotriva Pandurilor. De fiecare dată, Comănescu a luat decizii foarte curajoase în care centralii Radu Petrescu sau Marius Avram au avut încredere.
Adrian Comănescu a arătat că rolul unui adiţional este unul foarte important şi nu unul decorativ, cum s-a întâmplat de cele mai multe ori până acum cu aceşti arbitri în Liga 1. Şi că de aceea s-a inventat această poziţie pentru că unui aditional îi este mai accesibilă o fază precum cea de la Hora decât unui asistent.

Marius Avram a avut o partidă extrem de grea. Nu cred că a fost cumpărat de Steaua, cum s-a mai sugerat, dacă dorea să ajute campioana cu tot dinadinsul atunci dicta lovitură de la 11 metri la duelul dintre Popa şi Săpunaru, avea “acoperirea” necesară. E adevărat că a greşit în favoarea Stelei, Mrzljak nu trebuia eliminat, în schimb trebuia eliminat Chipciu. În momentul în care atacantul Stelei avea deja un galben, el a simulat în careul advers, lucru subliniat în direct şi de comentatorul Digisport. Chipciu s-a simţit cu musca pe căciulă, a făcut un semn că “n-a fost”, dar regia care a transmis partida a decis să muşamalizeze momentul, oferindu-ne, în schimb, reluări de la tot felul de faulturi lipsite de importanţă. Avram cred însă că a fost inspirat când nu l-a eliminat pe Enache, faulturile făcute de stelist după ce a primit galben nefiind de un al doilea cartonaş.

Arbitrii au luat prim-planul într-un meci în care fotbaliştii au dezamăgit, inclusiv atât de lăudatul Stanciu precum şi ceilalţi jucători pe care cele două echipe i-au dat naţionalei la recentele amicale. Însă, în timp ce România fierbe în jurul deciziilor lui Comănescu şi Avram, fluieraşul nostru de EURO, Ovidiu Haţegan, este inclus în faimosul program de protecţie al arbitrilor iniţiat de CCA, fiind trimis să conducă o şuşă, Voluntari – CFR, meci toropit de căldură şi în care echipa clujeană a arătat că a ajuns din leu capră. Nu este exclus ca la EURO chiar să fie trimis un arbitru adevărat căruia să i se pună pe faţă o mască cu figura lui Haţegan.

Mihai MIRONICĂ
Preluare de pe prosport.ro

Iordănescu, adu-i pe toţi Stanciu în naţională!

Prefațăm acest articol cu un scurt remember, pentru a demonstra că Nicușor Stanciu nu a apărut peste noapte, din spuma mării, cu două jocuri la națională și am căzut toți pe spate. Nu! Stanciu este o certitudine probată în aproape 3 ani la Steaua, unde nu rezistă oricine. Sub Laurențiu Reghecampf, Stanciu a crescut încă din primul an, 2013. Steaua a câștigat titlul în Liga 1, iar în afara jucătorilor cu experiență, în lotul campioanei unul dintre cei mai promițători a fost Nicușor Stanciu (21 de ani), mijlocaș care a primit premiul de „Cel mai bun tânăr din Liga 1”.

„Are calități, a reușit să se impună la Steaua, nu e ușor acest lucru. Mă bucur că a reușit să câștige acest premiu și sper să devină un jucător important, să fie puternic, să devină titular la Steaua și la echipa națională. Este un băiat cuminte, un profesionist, își dorește să joace meci de meci și să o facă foarte bine. Este tânăr, dar nu are constanță în momentul de față. A dat de 7-8 ori în bară în acest campionat. Dacă marca măcar jumătate din ocaziile pe care le-a avut, mai avea cel puțin 5-6 goluri în plus”, a spus Reghe.

Fotbalistul Stelei a fost premiat în cadrul emisiunii „Fotbal Club”, în urma clasamentului alcătuit pe baza parametrilor furnizați de InStat.  Premiul i-a fost înmânat de o legendă a Stelei, Ilie Dumitrescu. Declarația video a fostului mare fotbalist.

„Îmi plăcea Adrian Cristea pentru că era tehnic și ieșea în evidență foarte ușor. Atunci nu avea o viață extrasportivă. După aceea mi-a plăcut foarte mult Sânmărtean, atunci când am fost la Vaslui, iar după ce am venit la Steaua a început să îmi placă foarte mult și de Tănase”, a spus atunci Nicușor Stanciu despre modele sale, la „Fotbal Club”.

În 2015, Gala premiilor AFAN l-a desemnat pe Nicolae Stanciu „Cel mai bun mijlocaş în 2015”, fiind a doua ediție consecutivă când Stanciu și-a adjudecat un premiu de recunoaștere națională.

Jurnalişti de la L’Equipe îl laudă şi pe jucătorul echipei Steaua Bucureşti, Nicuşor Stanciu despre care spun că ” În faţa Lituaniei, evoluţia sa i-a sedus pe români dar şi pe selecţioner. Astfel că a fost titularizat împotriva dublei campioane europene şi a confirmat. Mijlocaşul ofensiv al Stelei a avut a fost foarte prezent în ofensivă, obligându-l pe Casillas la două parade şi căutând mereu spaţii, el a trimis un lob de la 45 de metri într-o situaţie de 3-2, în minutul ’76. A fost singura lui decizie greşită în meciul de aseară. După tristul egal contra Italiei (1-1), Spania a fost ţinută pe loc cu un alt egal enervant în România (0-0). Puţin îngrijoraţi, aliniind o echipă secundă, La Roja a suferit uneori în faţa surprinzătorilor români. În faţă, Stanciu s-a distins şi l-a încercat pe Iker Casillas de mai multe ori. Adversară a Franţei la Euro, această Românie e greu de clintit”.

Cealaltă publicaţie sportivă importantă, France Football scrie că România nu ştie doar să se apere şi că selecţionerul Didier Deschamps ar trebui să-şi ia măsuri speciale pentru a-i bloca pe Nicuşor Stanciu şi Adrian Popa, cei mai buni jucători ai României.

XRay

Iordănescu, adu-i pe toţi Stanciu în naţională!

Când avea 22 de ani, Hagi venea la Steaua şi încă din primul meci, Supercupa Europei, prelua autoritar comanda, deşi în jurul lui erau nişte băieţi care tocmai cuceriseră Cupa Campionilor Europeni. La aceeaşi vârstă, 22 de ani, Stanciu intră în teren pentru naţională de parcă ar avea 5 ani petrecuţi cu tricoul galben pe el şi arată că liderii adevăraţi nu se fac prin jocuri de culise, prietenii cu antrenorul, ţipete către coechipieri, relaţii de rudenie cu şeful de club sau federaţie, ci prin jocul efectiv. Deja şi Iordănescu pare a fi gelos pe succesul extraordinar al noului decar al României declarând penibil că “din ce îşi aminteşte el, doar Hagi şi Dobrin au fost decari pentru România”.

De aceea putem spune că ascensiunea lui Stanciu i se datorează unui Reghe, care pompează în mentalul unui jucător, şi nu selecţionerului bun la tăiat aripi în cazul unor fotbalişti rafinaţi precum Stanciu, Alibec sau Budescu. Reghe i-a dorit enorm şi pe ultimii doi la Steaua, Iordănescu îi vede ca pe o belea de care trebuie să scape.

Stanciu este singura sclipire într-o echipă în continuare aridă, cu un selecţioner care a fost un fotbalist cu o tehnică încântătoare, dar care are o adevărată aversiune pentru jucători de atac prieteni cu mingea. Degeaba avem un detaşament de alergăreţi corecţi dacă aceştia nu ştiu să facă nimic deosebit cu mingea în faţa apărătorilor adverşi, mai ales în situaţii de unul la unul. Inevitabil te gândeşti cam cu ce avea de-a face Casillas dacă Stanciu îi aşeza mingea pe stângul lui Alibec şi nu lui Andone la cea mai mare ocazie a noastră din acest meci. Alibec, refuzat pentru că nu ar fi destul de dinamic, dar adus Rusescu, faimos pentru pufoşenia sa lentuţă. Iar flăcăul din Spania, Andone, aflat la un nou meci în care nu arată nicio sclipire, nimic deosebit tehnic, pare a fi convocat mai ales pentru povestea sa, de băiat emigrat cu familia şi care a izbândit la un nivel decent printre străini.

În continuare, avem parte de eterna galerie de selecţioneri fricoşi. În timp ce Del Bosque trimitea în teren jucători de un estetism pur, noi suntem în continuare disperaţi să ne placăm cu Bănei, ca la EURO 2008. OK, am făcut egal cu Spania, aşa cum am făcut şi cu Franţa sau Italia acum opt ani, dar vom avea nevoie să dominăm cu Elveţia şi cu Albania, aşa cum a trebuit s-o facem şi cu Olanda în 2008, va trebui să construim, să asediem, să driblăm, să desfacem, nu doar să venim pe contre. Suntem obsedaţi să blocăm, nu să cucerim. Era atât de clar când Stanciu urca având mingea la picior sau când dădea o pasă de decar adevărat, domnule Iordănescu, că nu are cu cine.

Apărarea a confirmat frumos, Tătăruşanu – Chiricheş – Grigore – Pintilii formează un romb colţuros, solid dar şi destul de tehnic pe baza căruia se poate construi mai departe. Filip ne arată că nu trebuie să ne panicăm în aşteptarea lui Raţ. Iar Săpunaru este fundaşul dreapta de meciul cu Franţa, dar cu Albania şi Elveţia trebuie adus în primul 11 Măţel, un partener de joc ofensiv pentru cei din atac.

În rest, am văzut fotografii de la suporteri cu bilete de top, de 200 de lei, care nu vedeau jocul din cauza nenorocitei de piste în combinaţie cu cele două bănci care obturau vizibilitatea pentru multe rânduri de spectatori de la tribuna întâi. Am trait în sfârşit minunea de a vedea, după atâţia ani de la inaugurare, Cluj Arena plină la un meci de fotbal. Până acum am crezut că e doar o discotecă. Şi am ascultat un announcer care îi amuza pe spectatori cu prestaţia lui bolovănoasă, singura lui abilitate fiind probabil doar aceea că este pila cui trebuie. Un plus pentru terenul care a fost adus la standarde decente într-un timp record. Dar ăştia suntem noi, avem gazon doar cînd vine Spania, că doar suntem în ţara în care se aduceau drumurile la un nivel decent doar pe unde trecea Ceauşescu. Revoluţiile politice se fac infinit mai uşor decît cele de mentalitate.

Mihai Mironică
Articol preluat de pe prosport.ro

 

Cum a distrus MApN-ul un nume de tradiție pentru că nu aducea profit

De mai bine de un an, între Ministerul Apărării și Gigi Becali e un război deschis, pe tema emblemei și a palmaresului. Într-o situație asemănătoare, Armata a avut însă un comportament complet opus. Citește mai jos povestea + un interviu exploziv, care pune totul într-o altă lumină!

MApN susține că formația patronată de Gigi Becali nu este continuatoarea echipei înființate de Armată, echipă care câștiga Cupa Campionilor Europeni. Anul trecut a redobândit emblema în instanță și acum se pregătește să ceară recuperarea unui prejudiciu provocat de clubul lui Becali în intervalul 2004-2015.

Ministerul Apărării Naționale este convins că, sub conducerea lui Gigi Becali, marca Steaua are de suferit și trebuie salvată, decizia venind exact în momentul în care echipa mergea foarte bine și producea bani.

57.000.000 € este suma la care a fost evaluat brandul Steaua

UN ALT CLUB DE TRADIȚIE A FOST DESFIINȚAT

MApN-ul nu a procedat la fel când a venit vorba despre clubul A.S.A Tg. Mureș, echipă înființată de Armată în 1962. Sub titulatura de Asociația Sportivă Armata Târgu Mureș echipa a dispărut de pe scena fotbalul românesc, după ce Ministerul Apărării a decis că nu mai are nevoie de acest brand și l-a lăsat să moară, observând că echipa nu produce nimic și nu aduce niciun beneficiu financiar.

Comandații Armatei nu s-au mai interesat de club și au decis să îl caseze. Astfel, formația la care au evoluat printre alții Ladislau Boloni sau Florea Ispir a murit din cauza lipsei de interes. E vorba despre un club care a participat de 3 ori în Cupa UEFA, a fost o dată vicecampion în Divizia A și a avut în spate o istorie uriașă, de care ardelenii erau mândri.

Chiar dacă actuala echipă a lui Mutu se laudă pe site-ul oficial că a preluat numele și culorile formației de tradiție a orașului, clubul nu are, în acte, nicio legătură cu vechea formație mureșeană, fiind continuatorul echipei FCM Tg. Mureș, deținută de primărie și care în 2008 cumpăra locul de Liga a 2-a de la Unirea Sânnicolau. În 2013 FCM Tg. Mureș și-a schimbat numele, sigla și culorile, apărând astfel actuala ASA Tg. Mureș.

„Ministerul mi-a spus că a desființat clubul …”

Daniel Stanciu, președinte la FCM Târgu Mureș în 2013, a fost cel care s-a ocupat de schimbarea de nume a echipei și a explicat pentru GSP.RO că între echipa A.S.A Tg. Mureș, deținută de Armată, și actuala ASA nu există legături și că Armata a îngropat definitiv acea echipă, cu palmares și istorie.

– Domule Stanciu, dumneavoastră v-ați ocupat direct de schimbarea numelui echipei FCM Tg. Mureș în ASA Tg. Mureș, în 2013. Cum a avut loc acest proces?

– Clubul actual se numește Asociația Fotbal Club ASA 2013 Târgu Mureș. ASA nu înseamnă absolut nimic. Clubul de acum este continuatoarea echipei numite FCM Târgu Mureș, care a preluat locul celor de la Unirea Sânnicolau, din Liga a 2-a. Eu am schimbat numele echipei, culorile și sigla. Când înregistrezi numele echipei trebuie să dai trei variante, iar eu inițial am vrut să întregistrez echipa ca Asociația Sportivă Ardealul Tg. Mureș, dar m-au dat în judecată cei de la Clubul Sportiv Ardealul. Așa că am pus ASA. Nu este niciun acronim și nu înseamnă nimic.

– Actualul club are vreo legătură cu vechiul A.S.A?

– Vechea societate era o unitate militară care se numea Asociația Sportivă Armata și care nu mai există. A fost desființată și a dispărut prin anii ’90-2000. În 2013, eu am vrut eu să schimb totul la FCM Tg. Mureș, denumirea și culorile, ca să aduc echipa spre A.S.A. Echipa actuală nu are nicio legătură cu Armata sau cu patrimoniul MApN. Actuala echipă nu are nici palmaresul echipei Armatei. Nu pot spune că acestă formație este echipa lui Boloni. Nu am cum să spun asta pentru că nu este așa.

– Ați încercat atunci să preluați palmaresul vechii echipe? Ați discutat despre asta cu Ministerul?

– Da, am încercat să preluăm palmaresul și tradiția vechii echipe. Am făcut hârtii către MApN, dar cei de acolo nu aveau ce să ne dea. Unitatea militară s-a dizolvat și vechiul club ASA a fost casat. A dispărut. Nu aveam ce să mai iau de la ei. Am încercat să iau patrimoniul și tot palmaresul, dar nu am putut. Oamenii de la Armată mi-au spus că nu mai este nimic.

Sergiu Alexandru
Preluare de la gsp.ro

 

Nota Redacției

Menționăm că și Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti este Unitate Militară (UM 02301) cu sediul în Bucuresti, sector 6, blv. Ghencea, nr. 35, referire care este făcută  în documentele oficială juridice. Exemple:

  • ÎCCJ – Decizia nr. 3425, dosar nr. 42805/2014

Din motive de confidențialitate, cel care a publicat decizia pe internet a șters numărul.

  • OFICIUL DE STAT PENTRU INVENŢII ŞI MĂRCI (OSIM)

Cine a evaluat marca Steaua?

Deşi e o informaţie de interes public, nici MApN, nici CSA n-au anunţat ce firmă a stabilit preţul psihologic al Stelei

Lipşeşte ceva din comunicatul MApN privind evaluarea mărcii Steaua! Acelaşi lucru care lipseşte şi din explicaţiile juristului CSA, Florin Talpan, pe acelaşi subiect, după publicarea comunicatului! Lipseşte numele evaluatorului. Cel care a fost selectat „printr-o procedură competitivă şi transparentă”, cum susţine Ministerul. Nu ne spune şi cum îl cheamă. Că nu s-a ajuns până aici cu transparenţa. Încă nu se poartă în armată indispensabili Victoria’s Secret şi camuflaj din pene de egretă.

Iluzionism de supermarket
Misteriosul evaluator este recunoscut de ANEVAR, Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România. Asta şi faptul că a primit contractul „printr-o procedură de achiziţie publică, la care au participat trei ofertanţi” reprezintă singurele informaţii oficiale legate de el. Marca Steaua aparţine statului român. Avem dreptul să ştim măcar numele entităţii care i-a fixat preţul exact la 57.306.150 de euro. Să recunoaştem, e un preţ psihologic, psihedelic chiar, cu multe cifre. Îţi ia ochii. Dar cine l-a calculat?

Şeherezada jurist de la CSA vorbeşte în locul evaluatorului pudibond. Ne povesteşte etapele evaluării. Să ne povestească şi care a fost valoarea totală a acordului-cadru. Aşa, se pare că doar achiziţia e publică, nu şi restul: sumele şi numele.

Trecând sprinten peste faza de evaluare, juristul CSA anunţă o licitaţie pentru „împrumutarea” mărcii Steaua şi „o procedură de omologare” a stadionului din Ghencea. Fireşte, păstrează discreţia asupra costurilor acestor operaţiuni.

Procedura pentru stabilirea evaluatorului mărcii a durat opt luni. Evaluarea în sine a durat şase luni. Dacă Ministerul menţine ritmul vijelios, ne prinde Anul Nou cu Ghencea ferecată şi cu marca de 57 de milioane de euro făcând ouă de aur în sertarul cu tipizate.

Bilete de papagal de la MApN
Toate comunicările despre acest proces care vizează cea mai populară marcă din sportul românesc sunt îmbrăcate într-un neglijeu verbal încheiat până la ultimul nasture. Talpan îi înştiinţează pe milioanele de proprietari ai Stelei că evaluarea brandului „s-a făcut la standardele internaţionale 4S pentru activele necorporale”. Încă un bilet de papagal care nu spune nimic. Trebuie decodat apelând la un evaluator, nu?, care să ne explice pe înţelesul nostru, al tuturor, ce înseamnă „standarde 4 S” şi „active necorporale”.

Şefilor CSA le e mai uşor să recite astfel de informaţii tehnice decât să spună nume. Cine a evaluat marca Steaua? Cine? Juriul de la Oscar? Culegătorii de batate din paradisul fiscal? Eroul evaluator necunoscut? MApN le e dator românilor cu această informaţie. În comunicat, Ministerul precizează că acelaşi evaluator va stabili „valoarea prejudiciului creat prin folosirea mărcii” în perioada 2004-2014, „taxa de licenţă pentru clasa fotbal” şi „pentru toate celelalte produse din certificatul de marcă”. Firma anonimă are o misiune serioasă, aşadar. Aproape ca Fiscul! Măsoară paguba din bugetul statului. MApN ne asigură că „şi pe mai departe” procedurile se vor derula „în maniera cea mai transparentă şi corectă”. Transparentă, da, dar nu prea decoltată, încât să se vadă dintre dantele numele evaluatorului!

MARIA ANDRIEŞ
http://blogsport.gsp.ro/andries

Nota Redacției:

Evaluarea mărcii Steaua a făcut-o o firmă de apartament, condusă de Gabriela Breza, 58 ani, o fostă colaboratoare a lui  Marian Iancu cu care  a devalizat Rafo Onești.

EvalDeşi avea la îndemână zeci de firme, CSA a decis să angajeze pentru evaluarea mărcii Steaua exact una deţinută de o apropiată a unui fost important patron din Liga I, în prezent după gratii, Marian Iancu. Este greu de spus dacă avem de-a face doar cu o coincidenţă bizară sau există alte interese în lumea fotbalului.

Obscura firmă plătită de MApN cu 80.000 de euro pentru evaluarea mărcii Steaua, este SC Eval Best Office SRL, cu sediul social în satul Roşu, comuna Chiajna, înfiinţată în 2010, de Gabriela Breza (asociat unic și administrator) cu un singur angajat. Cele mai importante tunuri în afaceri conduse de doamna evaluatoare a mărcii Steaua au fost cele din cadrul unor foşti coloşi industriali deţinuţi de Marian Iancu.

  • În mai 2012, Gabriela Breza era administrator la Uton SA Oneşti, lichidată mai apoi cu datorii de aproape 7 milioane de euro. În CA-ul Uton era şi Florin Cristian Miclea, avocatul lui Marian Iancu, care s-a sinucis împuşcându-se în piept.
  •  În aprilie 2012, Gabriela Breza, angajată de Armată să evalueze marca Steaua, era cea pe care Marian Iancu a propulsat-o în CA-ul de la Uton SA, în locul lui. Anterior, în octombrie 2010, Gabriela Breza era cenzorul BKP Management & Invest Group SA Bucureşti, perla coroanei lui Marian Iancu, prin care finanţa şi echipa de fotbal Poli Timişoara.
  • Tunurile financiare date cu Marian Iancu. SC Best Insolvency IPURL a fost administrator judiciar şi la BKP TRUST INVEST SRL, una dintre firmele lui Marian Iancu, prin care a devalizat RAFO Oneşi, impreună cu Ovidiu Tender și alți jefuitori ai banului public. În anul 2011, Marian Iancu a cerut insolovenţa BKP TRUST INVEST S.R.L, iar Best Insolvency a fost numită firmă lichidatoare. Urmarea, Marian Iancu a fost condamnat în 2014 la 13 ani şi opt luni de închisoare în dosarul RAFO Oneşti și Best Insolvency a fost pusă să plătească în solidar cu BKP TRUST INVEST peste 31 milioane euro.

Cum a ajuns contractul MApN pe mâinile firmei controlate de controversata Gabriela Breza, colaboratoarea lui Iancu?

Caietul de sarcini a fost întocmit de juristul Florin Talpan. S-au înscris trei societăţi – PRECISS CONSULTING (Bucureşti), Birou Expert Contabil Trocan A. Cornel (Calafat), SC Eval Best SRL (Chiajna), iar criteriul de departajare a fost cel mai mic preţ.

Ofertele celor trei societăţi au fost mai departe analizate de o comisie formată în cadrul MApN din Liviu Ionică, Marian Alexe şi Camelia Anghel. Această comisie a fost cea care a stabilit firma câştigătoare: SC Eval Best Office SRL.

Când MApNa văzut ce firmă a selectat CSA drept câștigătoare, a depus cerere să anuleze licitația, dar nu i-a mai permis Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor.
Detalii aici: Licitația lu’ pește (click)

Alte articole despre licitație evaluare și evaluatori marca Steaua:

Face Covrigi Steaua București?

Remus Răureanu, după evaluarea mărcii: „Pentru ce ar trebui să plătească Becali?”

Armata a evaluat marca Steaua la 57 de milioane de euro. Ministerul cere schimbarea numelui echipei pe care o conduce Becali, interzicerea ei în competiţiile UEFA şi retrogradarea în ultimul eşalon din fotbalul intern.

Să presupunem că o instanţă va confirma: Ministerul are drept exclusiv asupra denumirii, aşa că iniţiala S din FCSB va trebui să semnifice altceva decât Steaua. Asta fiindcă Becali nu acceptă să plătească pentru brand. Dar pentru ce ar trebui să plătească? Moise Guran a comentat la Digi24: „La 57 de milioane de euro, marca e subevaluată!”. În acelaşi comentariu, citat de prosport.ro, jurnalistul a argumentat: „Dacă pun sigla asta pe o pungă de covrigi şi fac covrigi Steaua, am şanse mult mai mari să iau bani pe ea decât dacă fac covrigi Guran sau covrigi Popescu”.

Pare logic, doar că brandul în fotbal nu funcţionează întocmai ca o franciză obişnuită. Marca Steaua are valoare, de vândut covrigi sau bere, doar dacă e lipită şi pe tricourile unei echipe. Or, pierderea până la capăt a litigiului de către Becali ar falimenta FCSB şi ar lăsa marca Steaua în sertarele Armatei. Ar mai fi bună atunci pentru vândut covrigi?

Dacă un nume  merită 57 de milioane de euro ca să-l împrumuţi pentru covrigi, Mercedes şi Coca-Cola s-ar apuca şi ele de deschis covrigării. Nu se întâmplă aşa ceva fiindcă pe pieţele de covrigi, bere vin şi alte mărfuri există deja jucători cu tradiţie şi cu cote mari. Marca Steaua se referă la o tradiţie şi o cotă uriaşe numai când e judecată în sport. În fotbal, singurul sport care produce bani.

O franciză obişnuită, de pe altă piaţă, să spunem McDonald’s, oferă un avantaj clar. Burgerii McDonald’s se vând mai uşor decît burgerii Vasile. În fotbal, un club nu are neapărat şanse mai mari fiindcă îl cheamă Steaua. Dinamo, al doilea brand sportiv românesc, tocmai a ieşit din insolvenţă, scuturat de datoriile imense pe care le acumulase.

În aceeaşi competiţie, o marcă dintre cele mai mici din istoria campionatului românesc, Unirea Urziceni, a produs 20 de milioane de euro în 2009 graţie participării în Champions League. Doi ani mai târziu, a încasat cam aceeaşi sumă Oţelul Galaţi. Pentru că rezultatele aduc profitul unui club de fotbal, marca doar atrage atenţia media şi a suporterilor.

Nici numărul fanilor nu justifică evaluarea numelui Steaua. Cel mai mare venit sigur al unui club îl constituie drepturile TV. Ele nu se vând individual, cota fiecărei echipe depinde exclusiv de clasarea ei, audienţa nu contează deloc! Poate Steaua ar fi capabilă să adune nişte bani din merchandising, iar alt club, nu.

Becali a investit în materiale promoţionale, apoi a oprit activitatea la începutul crizei, speriat că pierdea bani, într-o ţară în care puterea de cumpărare a oamenilor anulează comparaţiile Steaua-Barcelona la încasările din vânzarea tricourilor.

Şi atunci, ce valorează 57 de milioane? Dreptul de a te lăuda cu Cupa Campionilor Europeni şi cu Supercupa Europei? Becali habar nu are de rezultatele din finale, îl ştie pe Duckadam fiindcă îl are angajat. Nu va plăti pentru aşa ceva, probabil o să închidă clubul dacă Armata va obţine în instanţă şi despăgubiri pentru folosirea neautorizată a numelui Steaua. Iar Ministerul proprietar al denumirii nu are dreptul să deţină un club profesionist de fotbal. Va mai rămâne doar marca, într-un sertar sau pe produse din hipermarketuri.

Remus Răureanu
Sursa: gsp.ro

Nota Redacției

Articole tematice:

Pe mâna 
lui Marica

Marți, 16 februarie 2016, 3:51

Deschizând scorul încă din minutul 6 și distanțându-se la 2-0 în jumătate de oră, Steaua n-a avut emoții la Chiajna. Și-a asigurat victoria, apoi nu s-a mai omorât cu firea. A dominat fizic și psihic, dar n-a insistat, împărțind posesia balonului cu Concordia, fifty-fifty.

Deși ocupă penultimul loc, învinsa a jucat curajos, uneori cu tupeu. În aceeași fază a ratat egalarea prin Purece și Pena, după care a atacat rar și anemic poarta lui Niță. Aș asemăna-o pe Concordia cu o fată drăguță care, intens curtată, întârzie însă să se mărite. Despre ea se zice că n-are noroc.

De la Steaua, din rândurile căreia s-au distins N. Stanciu, Hamroun și Varela, adică amândoi străinii titularizați, lumea i-a urmărit în mod special pe “fiii risipitori” Tamaș și Marica. Cel dintâi a fost discret, dar n-a comis nicio gafă. A căutat să se controleze și 
a izbutit. Celălalt a convins mai puțin, Justin Gafiuc 
notând în cronica meciului că “în acest film a existat un singur actor ieșit din decor: Marica”. E opinia lui 
și trebuie respectată. Într-adevăr, luni seară, la prima apariție oficială 
din ultima jumătate de an, prinsese doar 7 minute 
în tricoul Konyei pe 16 august 2015, Marica n-a rupt gura târgului.

A ratat o ocazie uriașă în startul partidei, când a încercat să înscrie cu capul din plonjon, după care a cam dispărut. Paradoxal însă, statistica 
întâlnirii contrazice impresia generală, asta în ideea 
în care datele înregistrate îl susțin pe Ciprian, sunt 
aliatele acestuia: 74 la sută pase precise, 36 de acțiuni reușite din 59, 7 driblinguri, 14 dueluri câștigate din 21, 3 șuturi la poartă etc.

Evident, nu-i un bilanț de scos pălăria, dar niciunul de lepădat. Concret, contribuția lui Marica a fost peste ce s-a observat la masa presei. Faptul că a rămas pe gazon 84 de minute reprezintă o altă bilă albă pentru golgeterul actualei “naționale”, autorul a 25 de goluri în 72 de meciuri.

Acesta dă dovezi că se pune la punct cu condiția fizică, ori s-a și pus, după ce a suferit câteva intervenții chirurgicale 
la genunchiul drept și a stat pe margine timp îndelungat. Asta-i o veste bună pentru Reghecampf, dar și, firește, pentru Iordănescu.

Cu atât mai importantă 
cu cât, dintre contracandidații lui Marica, Budescu 
a emigrat tocmai în China, ba și la o grupare din eșalonul secund!, Fl. Andone nu mai marchează în liga a doua spaniolă ca în toamnă, la fel și B. Stancu în Turcia, iar Keșeru încă n-a reluat campionatul. O va face duminică, zi în care e programat la Razgrad derby-ul dintre Ludogoreț (locul 1) și Levski Sofia (2), ambele 
cu 38 de puncte după 20 de etape.

Cât despre plecarea lui Budescu, de reținut, dar și 
de regretat, aspectul că un club minor din China, Dalian Yifang, a izbutit să pună mâna pe un fotbalist după care a alergat însăși campioana României, cea mai galonată dintre echipele noastre! Scuze, dar dacă atât putem, atât avem și trebuie să ne mulțumim cu ce ne lasă alții!

OVIDIU IOANIŢOAIA
Preluare de pe blogsport.gsp.ro/ioanitoaia

Batalionul de pîrîcioşi

Într-un relativ secret militar, CSA se pregăteşte să dea asaltul la FIFA şi să alipească UEFA la România

Imaginaţi-vă reacţia celor de la FIFA şi UEFA cînd, după FBI, CIA, Interpol, Europol şi poliţia elveţiană, se vor trezi la uşă şi cu Armata română furioasă. Vor ceda nervos şi se vor preda necondiţionat! Ce altceva să facă? Vor semna o pace ruşinoasă, dar sănătoasă, evitînd astfel să fie bombardaţi cu jalbe, reclamaţii, pamflete şi alte arme secrete de către şefii CSA.

„SC FC SB SA este de rea-credinţă”, susţine juristul de la Clubul Sportiv al Armatei, „nu vrea să respecte hotărîrile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”. Nimic de făcut decît o nouă reclamaţie. „Voi solicita la FIFA şi la UEFA să dispună măsurile care se cuvin”, ameninţă oficialul CSA. În ce hal nevolnic a ajuns Înalta Curte dacă nu se poate apăra singură de obrăznicia echipelor de fotba! Trebuie să intervină respectabilii Blatter şi Platini, s-o ajute să treacă strada.

Asta ar fi o premieră: asediată de CSA, FIFA obligă FRF să pună în aplicare hotărîrile Înaltei Curţi. O să intre cu şut în manualul de Istoria românilor, sub numele de Păruiala de la Zurich, moment de cotitură pe coate pentru democraţie. De asta avea nevoie justiţia din România: de un jurist care să o apere! De cineva care ştie „sicretu’, parola şi răspunsu’”, cum ar zice moş Teacă.

Înalta Curte a decis că sigla Stelei, culorile şi palmaresul, pînă în momentul preluării echipei de către Becali, aparţin CSA. (Nota Redacției – Precizăm că în data de 03.12.2014 ICCJ prin Decizia 3425/2014 a anulat inregistrarea marcii din 29.01.2004 deținută de SC FCSB SA din 2004, fără să se refere în sentință la culori şi palmares cum susține autoarea. Această marcă este deținută de CSA din 2014, dată când a fost omologată de OSIM ) N-a decis că Steaua trebuie să retrogradeze, să dispară din fotbal, apoi să sape o vizuină în pămînt şi să se ascundă acolo, ruşinată de ocările gradaţilor. Cu riscul de a fi trimisă la săpat şanţuri, Înalta Curte nu retrogradează echipe. Nu e treaba ei. E treaba FRF.

FRF n-a dat încă un răspuns oficial la adresele de la CSA. Va răspunde fix cînd se va încheia campionatul sau cînd noul şi lejerul regulament va fi aprobat de tribunal. „Au trecut şapte luni. Nu ne-a răspuns la notificări şi nu a dispus măsuri!”, acuză juristul marţial. În comparaţie cu cei 12 ani în care CSA a dormit în frontul fotbalului, şapte luni nu reprezintă cine ştie ce retard. Cît despre ciorba de reguli de la FRF, acolo nu se amestecă decît TAS-ul. Şi doar aşa, cît s-o dreagă cu puncte, contra cost.

Nici un club din Liga 1 n-a cerut încă retrogradarea Stelei. Pentru că Steaua nu e singura în această situaţie pestriţă. Şi pentru că un campionat fără Steaua dăunează afacerilor. Dacă vrea satisfacţie, CSA ar trebui să ceară în instanţă recuperarea fotbalului, sport pe care l-au inventat locotenenţii lui Burebista, între două tăieri de vii. Şi l-au perfecţionat plăieşii, în cupele europene, împotriva celor de la Galatasaray.

Armata poate proceda şi altfel. Să pună şenila pe Casa Fotbalului şi să impună vreo dictatură militară pe-acolo. Puţină instrucţie nu dăunează muncii de birou. Hasta la victoria la Lausanne! Altă cale nu există. CSA are deja hotărîri ale Înaltei Curţi care-i dau dreptate. Mai mult de atît nu obţine de la o instanţă a statului român.

Întrebarea e: care-i planul CSA după ce scoate echipa lui Becali de pe harta lumii? Faptul că FRF nu răspunde la notificări sau că UEFA nu recunoaşte schimbarea de nume nu împiedică Armata să valorifice pe cont propriu sigla, culorile şi palmaresul. N-o împiedică să dea o utilizare stadionului, pînă la Euro 2020. Să întreprindă şi altceva decît această vendetă personală pe bani publici.

După cîştigarea procesului cu Becali, singura strategie a CSA a fost să nu ia prizonieri şi nici chiriaşi. A mers cu pîra pe la unii, pe la alţii. S-a dus moda demonstraţiilor de forţă brută. Facem paradă de neputinţă rafinată. Azi CSA pîrăşte la forurile fotbalistice, mîine va pîrî la CNA pe oricine spune Steaua în loc de FCSB. Nouă, care le plătim salariile, avansările în grad, uniformele, sediile, bugetul clubului sportiv, ce ne iese din manevrele astea de tambur-major? Un pac-pac şi-o paragină.

MARIA ANDRIEŞ
Sursa: blogsport.gsp.ro/andries

Nota Redacției 

Articole tematice:csa-fcsb

ANALIZĂ. Campanie spectaculoasă de transferuri făcută în această iarnă de Steaua!

Steaua a efectuat 10 transferuri în această iarnă, dar nu s-a oprit aici. Cel de-al 11-lea jucător care va ajunge sub comanda lui Laurenţiu Reghecampf este Gabi Tamaş (32 de ani).  Stoperul şi-a reziliat aseară contractul cu Cardiff City, locul 9 în liga a 2-a engleză, echipă unde a ajuns la finalul lunii august din 2015, și s-a înţeles cu oficialii Stelei. La Cardiff a fost, de 10 ori, rezervă în campionat și a jucat un singur meci (titular și 90 minute)  în FA Cup, pe 10 ianuarie 2016, în partida pierdută cu 1-0 împotriva echipei de liga a 3-a Shrewsbury Town.

Tamaș a mai jucat pentru FC Brașov, Tractorul Brașov, Dinamo București, Galatasaray, Spartak Moscova, Celta Vigo, Auxerre, West Bromwich Albion, Doncaster Rovers, Watford și Steaua. A cîștigat titlul în Liga 1, trei Cupe ale României, Cupa Ligii și Supercupa României. Fundaşul a evoluat pentru campioana României în returul sezonului 2014-2015.

Cotat la 1,1 milioane de euro de site-ul de specialitate transfermarkt.de, Tamaş va ajunge gratis la Steaua și va semna un contract pe 6 luni, cu opţiune de prelungire pe încă doi ani. Exact ca şi germanul Gebhart.

Tamaş a plecat deja din Anglia şi în cel mai scurt timp se va prezenta în cantonamentul Stelei din Antalya. În cazul în care va ajunge sub comanda lui Reghe marţi, aşa cum tehnicianul îşi doreşte, Tamaş va avea ocazia să evolueze în două amicale: cu Djurgardens şi cu AS Trencin. Oricum, fundaşul se află la potenţial normal în ceea ce priveşte pregătirea fizică, el evoluând chiar în urmă cu o săptămână pentru Cardiff.

  • 3 trofee a câștigat Gabriel Tamaș cu Steaua: titlul în Liga 1, Cupa României și Cupa Ligii României, toate în 2015 și cu Costel Gâlcă antrenor
  • 45 de meciuri a jucat în Premier League, 44 în Championship (Liga a 2-a Anglia),  29 în Primera Divison (Spania), 27 în Ligue 1 (Franța), 17 în UEFA Cup, 6  în Europa League și 4 în Champions League.
  • 65 de meciuri și 3 goluri are Tamaș în prima reprezentativă a României, pentru care a debutat în 2003.

Dolce Sport a făcut o analiză a transferurilor efectuate de Steaua pe care o supunem dezbaterii pe fcsteaua.ro.

Dolce Sport: Campanie spectaculoasă de transferuri făcută în această iarnă de Steaua! Au adus cei mai mulți jucătorii din ultimii cinci ani, dar au și băgat mâna în buzunar pentru unele transferuri

Steaua a făcut cele mai multe transferuri în această pauză de iarnă din ultimii ani. Finanțatorul clubului a plătit pentru a aduce sub comanda lui Reghe jucători de valoare, dar pe marea majoritate i-a adus liberi de contract. Chiar și așa, doar în această iarnă, campioana României a legitimat până acum 11 jucători, unii cu CV important, iar în zilele viitoare sunt șanse ca în cantonamentul din Antalya să mai sosească cel puțin doi fotbaliști!

DolceSport a analizat ultimele perioade de mercato ale steliștilor din pauzele de iarnă din ultimii cinci ani, iar cea din acest an este cea mai spectaculoasă. Atât din punct de vedere al numărului de fotbaliști transferați, dar și ca nume ale acestora. Poate doar în urmă cu doi ani, Steaua a avut nume legitimate ca acum, atunci când în Ghencea ajungeau Claudiu Keșeru și Lucian Sânmărtean, dar numărul fotbaliștilor a fost mult mai mic.

Primii jucători aduși de Steaua în această pauză de iarnă au fost trei fotbaliști înregimentrați de la Ceahlăul, înainte ca Reghe să revină în Ghencea. Doar că ei au început efectiv munca alături de colegii de la Steaua în această iarnă. Sebastian Chitoșcă, Rareș Enceanu și Alexandru Tudorie nu vor mai rămâne și din februarie sub comanda lui Reghecampf odată cu reluarea sezonului. Aceștia sunt doriți de Dumitru Dragomir la Voluntari, iar patronul campioanei e gata să-i cedeze sub formă de împrumut până la vară.

Mihai Pintilii și Alexandru Bourceanu au fost primele mutări pe care Reghe le-a făcut imediat după instalare. Dacă Bourceanu era liber de contract după ce și-a reziliat contractul cu turcii de la Trabzonspor, pentru Pintilii, Steaua a plătit 250.000 de euro israelienilor de la Hapoel Tel Aviv! Imediat după primele două mutări, la Steaua s-a întors și finul antrenorului, Paul Pârvulescu. Chiar dacă era împrumutat la FC Voluntari până la finele acestui sezon, Reghe a decis ca fundașul să revină la echipă încă de acum.

Apoi, Steaua a băgat din nou mâna în buzunar pentru a aduce un fundaș stânga de valoare. Anamaria Prodan a negociat cu Pandurii și cu Narcis Răducan pentru Marko Momvilovic și l-a convins pe sârb să semneze cu Steaua. 250.000 de euro au primit gorjenii în schimbul internaționalului! Următoarea mutare a venit de la Craiova. Thaer Bawab și-a reziliat dimineață contractul cu oltenii, iar în jurul prânzului deja parafa actele cu Steaua! A fost al 8-lea jucător transferat în această iarnă de campioana României. Doar că achizițiile nu se opreau aici.

După mai bine de 2 luni în care au negociat și-au vorbit deschis despre o revenire în România, la Steaua, Ciprian Marica a acceptat contractul propus de campioana României și-a semnat după mai multe zile în care toată lumea credea că această mutare nu va mai avea loc! Ciprian a avut oferte tentante din Spania care nu s-au concretizat, așa că a preferat să revină în România, la mare rivală a lui Dinamo.

Odată cu venirea atacantului în curtea roș-albaștrilor, Steaua a mai dat o lovitură. Prin intermediul lui Marica, steliștii au ajuns la Timo Gebhart, un mijlocaș de 26 de ani cu care Ciprian a evoluat la VfB Stuttgart în Germania. Anamaria Prodan a fost cea care a intermediat transferul neamțului, iar oficialii campioanei au fost de acord ca acesta să vină în România și să primească 15.000 de euro lunar!

Ultimul jucător adus de Reghecampf la Steaua este chiar Gabriel Tamaș, fotbalist care a fost dat afară de Mirel Rădoi de la echipă pentru indisciplină! Fundașul central nu a confirmat la Cardiff City, echipă unde nu a jucat nici un minut în campionat, iar Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf l-au convins să se întoarcă la Steaua. Fotbalistul de 32 de ani urmează să ajungă în cel mai scurt timp în cantonamentul echipei din Turcia!

CUM AU ARĂTAT TRANSFERURILE STELEI DIN PAUZA DE IARNĂ DIN ULTIMII 5 ANI

2011: Răzvan Stanca (U Craiova), Nicolae Dică (Manisaspor), Maicon Oliveira (Volyn Lutsk), Valentin Iliev (U Craiova), Lucian Burdujan (Pandurii)
2012: Vlad Chiricheș (Pandurii), Alexandru Chipciu (FC Brașov), Paul Pârvulescu (Gaz Metan), Gabriel Machado (U Cluj), Ovidiu Dănănae (Tom Tomsk)
2013: Cornel Râpă (Oțelul), Gabriel Iancu (Viitorul), Ionuț Năstăsie (U Cluj), Valeriu Lupu (U Cluj)
2014: Lucian Sânmărtean (FC Vaslui), Claudiu Keșeru (SC Bastia), Martin Bogatinov (Karpaty Lvov)
2015: Gabriel Tamaș (FC Watford), George Țucudean (Charlton Athletic), Sitya Guilherme (Greuther Furth), Rareș Enceanu(FC Brașov)

* în paranteză sunt trecute ultimele echipe unde au evoluat jucătorii respectivi înainte să semneze cu Steaua

NUMĂRUL JUCĂTORILOR TRANSFERAȚI DE STEAUA ÎN PAUZA DE IARNĂ ÎN ULTIMII 5 ANI

2011: 5
2012: 5
2013: 4
2014: 3
2015: 4

BURSA TRANSFERURILOR LA STEAUA ÎN 2016
Veniri: Sebastian Chitoșcă (Ceahlăul), Doru Popadiuc (Ceahlăul), Cătălin Ștefănescu (Ceahlăul), Alexandru Bourceanu (liber), Mihai Pintilii (Hapoel Tel Aviv), Paul Pârvulescu (FC Voluntari), Marko Momcilovic (Pandurii), Ciprian Marica (liber), Tha’er Bawab (liber), Timo Gebhart (liber), Gabriel Tamaș (Cardiff)
Plecări: Guilherme Sitya (FC Bari), Aymen Tahar (Boavista Porto), Jean-Sony Alcenat, Alexandru Aldea, Nicandro Breeveld, Alexandru Târnovan, Gregory Tade (puşi pe lista de transferuri)

 Sursa: dolcesport.ro

„Mamaliciki, come home”

Si totusi, e mai bine sa pierzi cu 3-0 cu Ludogoret decat sa castigi cu 5-1 cu Torpedo Kutaisi. Mai bine sa te evaluezi intr-o astfel de oglinda cruda decat sa te amagesti cu niste adversari usor ridicoli (mult-transferatul Ivan se mintea chiar la declaratiile de dupa partida cu anonimii georgieni ca a marcat primul lui gol pentru „nationala”). Ce diferenta intre acest adevarat test de pregatire, cu o echipa bulgara care este indreptatita sa spere ca se poate intoarce in Champions League, si partida derizorie in care a jucat selectionata aproape divizionara a lui Anghel Iordanescu.

Steaua a fost lamentabila, surclasata de liderul campionatului bulgar. Singurul lucru laudabil de remarcat la echipa lui Reghecampf este discursul lui Reghecampf de dupa meci. Antrenorul campioanei Romaniei nu a incercat sa se ascunda dupa scuza cu oboseala din perioada de pregatire si a taiat in carne vie spunand transant ca „nu se vede pregatirea”. El a subliniat ca echipa sa nu are nicio scuza si ca Ludogoret trebuie sa fie un etalon pentru fotbalistii lui. Reghecampf a precizat ca nu-si face totusi probleme, dar a adaugat un „deocamdata” care ne semnalizeaza ca acest insucces dur i-a declansat totusi un beculet rosu. Reghe a demonstrat in alte sezoane ca poate redresa o echipa care arata rau in pregatire. Sa vedem daca va izbuti si acum.

Niciun jucator al Stelei nu a aratat cat de cat rezonabil in aceasta partida. Chitosca, vazut drept un chistoc in acest lot plin de nume mari, dar goale de continut in acest moment, este autorul singurei pase care a creat o problema in apararea echipei bulgare si poate ca nu mai trebuie considerat un jucator sigur cedabil. Fata de dubla de cosmar in care Ludogoret o bara pe Steaua din drumul spre Champions League, decalajul dintre cele doua echipe s-a adancit. Ludogoret ne-a aratat cat de importanti pot fi niste brazilieni adusi pe sume decente, dupa modelul vazut la alta scara si la Sahtar Donetk, si astfel ne convingem inca o data de stupizenia deciziei lepefisto-ferefiste de a bloca accesul brazilienilor, argentinienilor, uruguayenilor in fotbalul nostru.

Chiar daca nu arata cine stie ce in joc, Marica arata mai bine decat ne-am fi asteptat dupa belele din ultimul an. Bourceanu este o „cumetrie” de-a lui Reghecampf, in mod normal acestui jucator i-ar fi greu spre imposibil sa-si gaseasca un locsor la Voluntari, noul satelit al Stelei. Chipciu se contureaza si el ca o amintire si, cu Stanciu, Hamroun, Bawab si Popa luptand pentru linia din spatele varfului (pe Gebhart inca nu-l luam in calcul), va deveni cea mai costisitoare rezerva din istoria fotbalului romanesc. Reghe are nevoie de un portar pentru obiective mai marete, inovatia cu Papp fundas dreapta mai traieste doar din cele doua goluri cu Irlanda de Nord, Bawab ramane singura speranta la Steaua pentru un strop de rafinament tehnic. Cu o echipa asa arida dezastrul e dupa colt cand nu se mai simte nici TRX-ul in joc.

Nu e nicio pierdere ca stelistii au fost la asa-zisa nationala doar 40 de minute si acelea prin tribune. Singurul jucator selectionabil din aceasta partida a fost Moti, vechiul prieten al stelistilor. Cel care, in declaratia de dupa meci, a dat o mana de ajutor la curatarea biografiei stelistului Marica de dinamovism. Ne-a asigurat ca Marica nu este caine. Parca suntem in vremurile in care Romania se pricopsea cu Steaua si Dinamo si trebuia sa-ti stergi din biografie tot ce facusei „nesanatos” inainte de instalarea puterii comuniste. 13 ani, de cand Marica reprezinta ceva in fotbal, am stiut de el ca este dinamovist, iar el latra in spatiul public pe limba cainilor din Stefan cel Mare. Acum, descoperim ca Marica nu avea pasiuni alb-rosii, ros-albastre ar fi fost culmea, ci doar bruneto-roscato-blonde. Astea ar fi fost singurele culori pe care le-a iubit Marica.

Mihai Mironică
Sursa sport.ro

Nota Redacției: Editorialul se referă la meciul amical comentat și pe fcsteaua.ro în articolul Steaua – Ludogorets Razgrad 0-3! Portarii și Bourceanu artizanii unui eșec la scor.

Curiosul caz al domnului Ivan. Andrei Ivan

Scriu rar despre fotbalul românesc. Nu din motive de cine știe ce orgoliu, pur și simplu nu e domeniu meu de activitate și nu-l stăpânesc foarte bine. Prefer celălalt fotbal și prefer să vorbesc altfel despre el la emisiunile de Fotbal European. Dar nu acesta e subiectul, ce scriu sau vorbesc eu. Ci altul. Iar azi o să scriu despre o situație din fotbalul de la noi. Mai exact despre un personaj ajuns, îndrăznesc să spun peste noapte, suficient de cunoscut încât să nască dezbateri cu iz de luări de opinie. E vorba de Andrei Ivan.

Curiosul caz al domnului Ivan. Andrei Ivan

Acum câteva  zile am fost sunat de la Radio Marca din Barcelona să vorbesc ceva despre una dintre țintele celor de la Espanol. Și anume Andrei Ivan. Inițial, cel sunat fusese un fost coleg de la ProSport, care i-a îndreptat  pe  catalani spre mine, el nevorbind spaniola, ei nevorbind engleza. ”Menos mal”, ar zice spaniolii. ”Mal”, am zis eu, cerând un time-out de câteva minute. Timp în care l-am sunat pe George Dobre, să aflu mai multe detalii despre Andrei Ivan. Ca un om ce comentează fotbalul din România și-și pregătește conștiincios fiecare partidă, George  avea sigur toate datele, m-am gândit. Și chiar așa a fost. Între timp, actualitatea a intervenit brusc peste colegii catalani, mai exact apariția unui transfer ce a devenit oficial, fundașul central din Costa Rica, Oscar Duarte, adus de la Bruges, astfel că discuția radiofonică avîndu-l pe Andrei Ivan ca subiect a trebuit amânată. Spre norocul meu, căci am avut timp să-mi updatez informațiile, puține trebuie să recunosc, despre un fotbalist dorit în Primera Division, dar și de Steaua.

Mi se pare un caz destul de curios. De ce spun asta. Interesul celor de la Steaua pentru el mi se pare destul de bizar. Nu-mi amintesc să fi auzit despre Andrei Ivan că ar fi capul listei de priorități a noii bănci tehnice de la Steaua. Asta până cînd au apărut informațiile dinspre Spania. Mai exact, până au apărut informațiile despre divergențele existente între catalani și craioveni  referitoare la felul în care ar urma să fie făcută mutarea. În vreme ce Espanol ar fi dorit un împrumut pe 6 luni, cu o eventuală cumpărare definitivă în vară, Craiova dorea un transfer cu banii jos. Adică acum.

Ambele entități aveau, din punctul ăsta de vedere, marja lor de dreptate. Espanol nu dispune în momentul ăsta de prea multe lichidități, clubul e în plin proces de preluare de către noul investitor chinez, iar o cheltuială acum ar fi încărcat exercițiul bugetar al sezonului în curs. În plus, această formulă de împrumut + cumpărare a devenit uzuală, mai ales când vine vorba de fotbaliști proveniți din țări ce nu oferă suficiente garanții pentru viitor. E limpede, nici un transfer nu oferă garanții de viitor, dar România și-a pierdut acel statut pe care-l avea în Spania acum 15-20 de ani, perioadă în care puteam duce (și am dus) contingente de fotbaliști spre Primera și Segunda. Problema e că nu toți au confirmat, iar impresia generală despre jucătorul român s-a degradat continuu. Românii nu-s croați, a căror imagine a rămas mereu bună, chit că au mai dat și ei rateuri, nu-s nici măcar bosniaci sau sârbi. Trebuie să ne obișnuim.

Craiova avea dreptate în felul său gândind că până la vară e mult timp și că s-ar putea trezi, în iunie, cu jucătorul trimis pachet înapoi. E posibil ca el să nu confirme, e posibil ca, situație pe care nu ne-o dorim dar care se poate întâmpla, Costel Gâlcă să nu mai fie și-n sezonul viitor la Espanol, astfel că ideea ”banii acum” are oarece acoperire.

Ce nu pricep eu este acest brusc interes al Stelei pentru jucător. Mai ales la sumele vehiculate. Uriașe, imense chiar pentru fotbalul de la noi. Foarte strâns la pungă de când a ieșit de pe Poarta Albă, ”finanțatorul” a devenit brusc generos în cazul acestui jucător. În condițiile în care l-a adus pe Marica (pot juca împreună, știu, mă gândeam doar la acumularea de nume noi într-un singur compartiment) și-n condițiile în care lotul Stelei e suficient populat cu fotbaliști de acest profil.

Adaug la semnele mele de întrebare și situația absolut bizară și incertă a acestui băiat. Înțeleg că și fostul șef de la Dinamo, Nicolae Badea, dispărut de ceva vreme din prim-plan, ar avea ceva procente din drepturile lui Andrei Ivan, înțeleg că agent îi este un fost jucător de la Steaua și mai înțeleg că ”finanțatorul” Craiovei, cu problemele sale cunoscute, tare ar avea nevoie de ceva lichidități. N-aș vrea să mă hazardez în nici un fel și nici să arunc cu certitudini, dar totul îmi sună a strategie prin care să se forțeze mâna celor de la Espanol. E foarte posibil să greșesc, e doar o părere. Explicațiile ”finanțatorului” din Ghencea, cum că-i place felul în care Ivan celebrează golurile marcate nu merită comentată, intra în categoria perlelor, căci un club serios îi va interzice lui Andrei astfel de manifestări, în urma cărora chiar s-ar putea accidenta.

Între timp am vorbit cu cei de la Radio Marca din Barcelona. Și le-am spus și lor ceea ce cred despre Andrei Ivan, punând cap la cap informațiile adunate de la diverse surse. E un fotbalist foarte talentat, de mare viitor, dar în nici un caz o certitudine. Știu, talentele se plătesc, promisiunile de asemenea, dar mă tem că Espanol și Costel Gâlcă au nevoie de altceva. Din acest punct de vedere, cele 4 milioane investite în costaricanul Oscar Duarte mi se par mai bune, căci vorbim totuși de o certitudine, chit că mie personal nu mi se pare fostul fundaș de la Bruges cu mult peste Varela, de exemplu. Iarna însă e greu de găsit marfă de calitate la preț accesibil.
La 19 ani, Andrei Ivan e pus într-o situație destul de ingrată. Pe de-o parte a intrat în malaxorul celor care îl acuză că a refuzat Steaua. Există în continuare  destui  care cred cu convingere că Steaua nu se refuză. Ba da oameni buni, se refuză, orice se refuză dacă mintea îți spune altceva. De cealaltă parte se află cei care cred că în străinătate creșterea lui ar fi putea fi mai eficientă, din toate punctele de vedere, nu doar fotbalistic. Ambele tabere uită însă că pun o presiune uriașă pe umerii unui puști de 19 ani, de la care așteptările vor fi foarte mari de-acum încolo. Hai să ne gândim o clipă cum eram fiecare dintre noi la 19 ani și apoi să vedem ce-i cerem unuia de vârsta asta. Mai ales că la noi există o altă unitate de măsură, un altfel de barometru al maturizării fotbaliștilor. Nu știu câți titulari de 19 ani avem noi în Liga 1.

Dacă Andrei Ivan va ajunge la Steaua sau la Espanyol vom vedea. Sau dacă va rămâne la Craiova. Eu personal mi-aș dori pentru el, mai ales că-l cheamă Andrei, dar și pentru  România, să ajungă mai întâi fotbalist. Deocamdată e doar un jucător. Cu mult talent, cu multe calități și cu foarte multe rânduri scrise brusc despre el. Astea nu te transformă însă în fotbalist. Golurile, poate. Golurile importante, care să conteze, cu siguranță da.

Autor: Andrei Niculescu
Realizator și moderator al emisiunii Fotbal European Digi Sport
Preluare de pe Digisport

 

Nota Redacției

Ivan2Fiind un subiect la ordinea zilei despre care nu am publicat nimic pe fcsteaua.ro, am folosit acest excelent articol al lui Andrei Niculescu pentru a aduce pe prima pagină cazul Ivan și oferta halucinantă de 2 milioane de euro, cel mai scump transfer din fotbalul românesc.

Oficial,  Steaua a anunțat  de mai multe zile că a bătut palma cu CS U pentru un transfer al lui Andrei Ivan, insă fotbalistul ezită să semneze. Cele 2 milioane de euro oferite de Becali lui Rotaru de la CS U, plus 20% sau 700.000 euro din următorul transfer și 300.000 de euro la Nicolae Badea (ex-Dinamo) i-au facut până și pe șefii Craiovei să-i transmită lui Ivan că ar fi mai bine să plece, însă fără rezultatul așteptat.

Tânarul de 19 ani al Craiovei mai așteaptă si alte oferte concrete din Spania,  după ce s-a scris că Barcelona și Espanyol ar fi interese de serviciile sale. Ultima „dudă” e cu AS Monaco.

 Gigi Becali a discutat in ultimele zile cu Sorin Paraschiv, impresarul lui Ivan, dar si cu Anamaria Prodan-Reghecampf. Acum, ca o ultimă încercare, Anamaria a fost mandatată să meargă în Turcia pentru a ajuta la definitivarea  contractului cu Gebhart și a-l convinge pe Ivan să semneze.

Ultima declarație: Sâmbătă, 30 ianuarie, după partida România-Torpedo Kutaisi 5-1, Ivan a declarat la Digi Sport: ”Am văzut și eu că eram la antrenament seara și când ajungeam în cameră aflam că eram dat la Steaua. N-am știut că sunt la Steaua. Sunt jucătorul Universității Craiova și în momentul acesta și o să joc pentru Universitatea Craiova”.

Dacă va fi „cel mai scump transfer din fotbalul romanesc” sau „cea mai mare țeapă” ori „cazul Budescu” – 2, vom trăi și vom vedea!
xray

 

Cum pierde Armata Română încă un război al civililor

editorial2Miza conflagrației sînt teritoriile, substratul, anii de pușcărie

 

sâmbătă, 30 ianuarie 2016, 11:29

Civilul Gheorghe Becali e în război cu generalul nea Puiu Iordănescu și cu Armata Română cam din aceleași pricini pentru care și țările se luptă și se distrug între ele prin cuceriri și victorii păguboase. Pentru teritorii, adică. Civilul maxim Becali, dar și un ministru din cale afară de Babiuc al oștirii noastre s-au învins între ei tot pentru un teritoriu, cîștigînd totuși ceva: niște ani de pușcărie. Că astăzi teritoriile se cheamă Steaua, cu tot ce-a însemnat acest club de-a lungul deceniilor, sau echipa națională, cu tot ce nu mai înseamnă ea de cînd la comanda fotbalului e răcanul Burleanu, războiul e război și va avea un cîștigător și un învins. Cîștigătorul va fi generalul pravoslavnic nea Puiu sau civilul Gheorghe Becali. Iar învinsul, tot Armata Română. Deși scandalul armat se poartă sub steagurile ei, Armata Română nu contează în nici un fel. E singura care pierde cu adevărat, la onorabilitate, respect, istorie și moral.

Și totul plecînd de la statutul militar comunist al unor colonei și generali de pace, care mai stau și azi cu fundul în două luntri și cu luntrea în două funduri. Or fi fiind ei gradați cu fir de aur, dar militari cu adevărat n-au fost niciodată și nici n-au cum să fie. Înainte de 1990, Armata noastră militarizase tot felul de distracții sută la sută civile, plătindu-i de două ori pe fotbaliști, cîntăreți, dansatori și pe mulți alți practicanți ai unor îndeletniciri și mai civile – cum ar fi poeții, bunăoară. Cu solda și cu gradele. Sîntem, foarte probabil – după Rusia, desigur –, armata cu cei mai mulți colonei și generali care n-au știut niciodată ce-i poziția de drepți pentru că, în fața lor, luau automat poziția de drepți toți ofițerii superiori de carieră. Așa erau vremurile, e drept, numai că Armata Română de azi e în bună parte sub regulile acelor vremuri, lăsîndu-se reprezentată în niște afaceri ale fotbalului de toată rușinea de niște cătane de plumb. Fiindcă nu numai generalul cu crampoane pe epoleți se bate pe piață și pe moarte cu mareșalul stînii, dar și anonimul alergător de garduri Boroi, colonel sau ce-o mai fi ajuns el în ultimii ani, luptă din greu prin comisii, cabinete și tribunale ca să recucerească o bază sportivă. Sportivi Armata nu mai are, dar stadioane e musai să aibă!

Dacă am face un sondaj de opinie privitor la acest război al orgoliilor, nu m-aș mira prea mult dacă din el ar rezulta că așa e bine, fiindcă așa vrea poporul, ca Armata să aibă și generali brutari, și colonei clarinetiști, și o întreagă armată de scribi care au slăvit cu verbul și cu gradul culesul porumbului. Memoria publică e plină de reziduuri afective. Nu e nevoie însă de nici un sondaj ca Ministerul Armatei să vină cu o opinie fermă și să nu-și mai lase murdărit blazonul de afacerile Federației. La cîți penali a livrat fotbalul penitenciarelor, s-ar cuveni ca Armata să stea mai departe de mizeriile fotbalului și mai trează pe la granițe.

TUDOR OCTAVIAN
Sursă: blogsport.gsp.ro/octavian

Nota Redacției: Pozele le-am pus noi.

Neubert, această Mariana

Numai în fotbalul nostru, încă folcloric, un preparator fizic are şansa să fie vedetă

De cînd s-a întors Neubert, la Steaua nu se mai fac transferuri, se fac pelerinaje. Jucătorii vin smeriţi pentru tratamentul cu tava de jăratic. Marica a mărturisit că a semnat cu roş-albaştrii impresionat de metodele lui „Tommy”. În 2014, acelaşi Marica povestea cum s-a dus să-şi salveze cariera în Serbia, la vraciul Mariana Kovacevici. „Dacă eşti programat să revii în trei săptămîni la antrenamente, ea te face bine în trei ore”, spunea atacantul. A şi explicat cum: „Lucrează cu un aparat electric, care are o bilă de metal”.

Soluţiile magice au o popularitate mai facilă şi mai durabilă decît soluţiile clasice. Marica nu e singurul fotbalist tratat cu bilă de metal şi nu va fi nici ultimul pe lista consumatorilor de bioenergii. Şi Raţ, şi Sînmărtean, şi Pancu au trecut pe rînd pe la vestita clinică din Belgrad, pentru cure-fulger cu lichid amniotic. Dar Neubert are metode ştiinţifice. Nu apelează la pase cu eter, incantaţii şi autosugestii. Faptul că a devenit o curiozitate, o atracţie turistică, un vînzător de gheaţă în Sahara, o Mariana Kovacevici a Stelei spune multe despre nivelul profesionismului din Liga 1.

În loc să fie un angajat banal, o prezenţă firească în staff, preparatorul fizic al campioanei e un fel de şaman, un scamator al ligamentelor, iar ştiinţa care dublează sportul oscilează între mit urban şi fanatism rural. Neîncrederea fotbaliştilor români în medicina alopată, în sala de forţă şi în efortul fizic de orice fel e veche şi dovedită. Nu e o întîmplare că noi am furnizat lumii, spre hazul general, primul dopat cu sibutramină. Noroc că a venit Neubert să predice alte metode revoluţionare de slăbit, cum ar fi alergatul.

Trecînd peste stupefacţia generală, peste superstiţiile pe care le avem despre nemţi, să ţinem cont că vorbim doar despre un preparator fizic. Metodele lui, pe care Reghecampf le preţuieşte mai straşnic decît metodele lui Iordănescu, au limite. Îi vindecă pe jucători de lene, lehamite şi ţesut adipos, dar nu le insuflă altă calitate sau altă mentalitate, cum susţinea într-un interviu preparatorul Stelei. Jucătorii nu devin mai tehnici, porţile nu devin mai mari, terenul – mai mic, iar fazele – mai fixe, dacă antrenamentele sînt conduse de Neubert.

În campionatul nostru, descîntatul muşchilor s-ar putea să fie suficient în lupta la titlu. Dar, pentru Liga Campionilor, printre echipe care au şi ele „vrăjitorii” lor, e nevoie şi de alte strategii decît TRX. În mod normal, preparatorul fizic n-are decît vizibilitatea umbrei din spatele antrenorului. Cu Neubert, lucrurile stau exact invers. E centrul atenţiei unui trib gălăgios care vede pentru prima oară un chirurg operînd fără lipitori. Specialistul Stelei profită prea puţin de asta. Dacă ar lansa o linie proprie de ceai de muşeţel, ar vinde tone în Liga 1. Un ghid despre flotări semnat de el ar deveni best-seller. Orice ar face, are succesul asigurat, cîtă vreme nu se prind celelalte cluburi că Neubert are colegi de breaslă. Poate au alt stil, poate au alt preţ, dar de existat, există.

Folclorul despre vindecătorul neamţ are dublu tăiş. Acum Reghecampf a făcut pasul în spate, expunîndu-şi talismanul, folosindu-l pentru a-i magnetiza pe fani, pentru a-l hipnotiza pe patron şi a-i deruta pe adversari. Dar, cînd elementul surpriză se va evapora şi metoda fizică a lui Neubert se va uza psihic, preparatorul neamţ va deveni încasatorul neamţ. El a stors echipa de puteri, el a forţat jucătorii, el, cu bila lui de metal, l-a vrăjit pe Reghecampf şi i-a vlăguit autoritatea.

Steaua nu va avea altă soluţie decît să scape de el, ca de o piază rea, iar Marica va lua din nou drumul Serbiei, pentru a nimeri, ca prin farmec, scurtătura mentalistă spre gloria golului.

MARIA ANDRIEŞ
marți, 26 ianuarie 2016

Preluare de pe blogsport.gsp.ro/andries

Cele 5 câștiguri ale lui Reghecampf din disputa cu Iordănescu

reghecampf contra iordanescu

Dacă n-ar fi avut parte de disputa cu Goliat, probabil că David ar fi rămas un simplu golan care azvârlea cu pietre. Reghecampf și-a găsit “Goliat”-ul în Iordănescu

În caz că nu s-a finalizat deja, această dispută va avea oricum un singur câștigător. Nu mă refer aici la cine are dreptate pentru că e o chestiune secundară în astfel de confruntări. Mă refer strict la cine are ceva concret de câștigat de pe urma faptelor concrete și a schimbului de declarații.

1. Reghecampf va fi  cel mult victimă simpatizată și răzbunată

Înainte de orice, trebuie spus că Reghecampf nu ar putea pierde ceva nici măcar în cazul în care, printr-un absurd zdravăn, Steaua ar fi sancționată în țară.

Chiar și-n acel caz, Reghecampf ar câștiga-n primă fază de pe urma statutului de victimă a sistemului, iar în cea de-a doua fază, foarte probabil, de pe urma statutul de victimă care și-a găsit dreptatea la TAS.

Dacă se ajunge până la TAS, atunci nu doar că Reghecampf va avea zdravăn de câștigat, dar Iordănescu și Federația ar avea zdravăn de pierdut.

2. Orice dispută cu un adversar superior este un câștig

Apoi, antrenorul Stelei câștigă din start la capitolul imagine prin simplu fapt că intră-n conflict cu o personalitate uriașă a fotabalului nostru.

Alături de Lucescu, Hagi, Boloni, Balaci, Gică Popescu, Cornel Dinu și alți câțiva, Iordănescu formează cel mai respectabil grup din fotbalul nostru. A, sigur, oricui îi ia doar câteva secunde să spună despre oricare dintre aceștia că sunt în fel și chip, dar când n-ai minte totul e simplu de gândit și rapid de spus.

Prin urmare, Reghecampf câștigă statut doar prin simpla opoziție cu un nume precum cel al lui Iordănescu.

Vorba ceea, inclusiv David ar fi rămas un simplu golan care azvârlea cu pietre dacă nu avea un adversar precum Goliat. În cazul de față, Iordănescu este Goliat prin personalitatea sa și prin statutul de antrenor al echipei “naționale”, nu neapărat prin argumentele pe care le aruncă-n dispută.

3. Reghecampf joacă rolul tânărului revoluționar care sfidează vechea ordine

Apoi, Reghecampf câștigă prin faptul că provoacă o dispută cu un reprezentant al gărzii vechi din fotbalul nostru. Genul acesta de dispută atrage aproape mereu sprijin suplimentar pentru luptătorul mai tânăr și pune sub semnul întrebării prospețimea de idei a celui mai în vârstă.

Dacă am discuta strict despre cine are dreptate, ar trebui să spunem inclusiv că dorința lui Iordănescu de-a avea jucătorii Stelei la dispoziție este una legitimă. E absolut firesc pentru un selecționer să-și facă un plan și să încerce să-l urmeze de vreme ce Comitetul Executiv i l-a aprobat.

Dacă privim mai în profunzime, s-ar putea să observăm însă că această dorință a lui Iordănescu are și o legitimitate dată de un anumit egoism. Este vorba despre acel egoism născut pe vremea în care “naționala” conta pentru toată lumea, iar Mircea Sandu avea grijă să subordoneze orice interes intereselor Federației.

Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat. Banii reușesc să fie mai puternici decât simbolurile și decât puterea. Uneori, banii iau locurile acestora, alteori doar le cumpără.

4. Reghecampf își mobiliează jucătorii cu filosofia Rapidului

În fine, toată această dispută îl ajută pe Reghecampf să-și mobilizeze jucătorii cu ajutorul formulei “singuri împotriva tuturor”.

Dacă Rapid se bazează pe o istorie a faptelor concrete când afișează sloganul acesta, Reghecampf speculează doar un moment. Nu doar cei 6 fotbalișit ceruți de Iordănescu privesc la acest conflict, ci și ceilalți componenți ai lotului. Dintre mesajele care ajung la ei există și acela conform căruia autoritățile fotbalului le sunt potrivinice.

Pentru niște fotbaliști obișnuiți zi de zi să identifice adversari, o astfel de ideea devine mobilizatoare. Mai mult, îl vor privi pe antrenorul lor ca pe un tip curajos, plin de personalitate, genul care ia decizii importante.

Toate aceste aspecte le și alimentează motivația, îi și face să-i ofere respect suplimentar lui Reghecampf.

5. Reghecamp își construiește statutul de lider în breasla antrenorilor

Nu vorbesc despre cât de plăcut e Reghecampf printre colegii săi, ci despre ce determină faptele și vorbele antrenorului Stelei. Într-o breaslă care suferă crunt la capitolul personalitate – antrenori care acceptă contracte cu clauze aberante, antrenori care fac orice să preia o echipă, antrenori care nu au curajul să-și exprime părerile despre aproape nimic – Reghecampf vine și sfidează o autoritate supremă a antrenoratului din România.

Categoric, vor fi mulți care se vor amăgi că Reghecampf își permite asta pentru că îl are pe Becali în spate sau pentru că are bani…

Mai sunt și alții care l-au avut pe Becali în spate sau care au avut bani și care în afară de-a spune că oaspeții au fost mai buni după pauză n-au îndrăznit să producă niciun tremur nimănui.

Unii dintre antrenori îl vor privi cu invidie pe Reghecampf, alții cu un soi de dispreț. Dincolo însă de primul strat al simțirilor, e posibil să apară și un pic de respect. Respectul acela pentru oamenii care îndrăznesc să facă lucruri pe care tu nu ai curajul vreodată să le gândești, d-apăi să le faci.

PS: dincolo de culise, părerea mea este că Iordănescu avea dreptate să solicite jucătorii Stelei atât timp cât Comitetul Executiv a aprobat respectivul turneu. Jucătorii au nevoie să interacționeze cu un selecționer, cu cerințele acestuia, cu programul acestuia, cu secunzii acestuia.

Metodele lui Iordănescu pot fi învechite sau nu, dar el este selecționerul României, are un mandat și dreptul moral de-a-ncerca să facă tot ceea ce ține de el pentru a îndeplini obiectivele. Întâmplător, toată dreptatea lui Iordănescu intră-n conflict cu dorințele lui Reghecampf.

Iordănescu pierde.

Ștefan Beldie
Preluare de pe 3surse.ro

De ce nu riscă Steaua nimic după refuzul de a trimite jucători la națională

Pe scurt, dincolo de stupiditatea acestui cantonament, Steaua nu riscă nimic din motive de regulament clar. Mai mult, nici jucătorii nu riscă nimic. Mă refer în primul rând la regulamentul FIFA, pentru că, și în acest caz, cel românesc nu e la fel de clar.

Iată regulamentele care altfel pot fi rezumate și cu declarația lui Reghecampf: „Asta oricum nu e echipa națională, e o selecționată divizionară”. Corect și asta… Dar și dacă ar fi…

1. FIFA: „NU E OBLIGATORIU”

În regulamentul FIFA pentru Statutul și Transferul Jucătorilor scrie clar nu doar că este obligatorie prezența la națională în cadrul datelor oficiale, ci e în mod explicit specificat și că nu e obligatorie în cazul meciurilor care nu fac parte din calendarul internațional. 

fifa

2. FRF ESTE AFILIATĂ LA FIFA

În statutul FRF se precizează clar că „FRF, LPF, membrii afiliați (…) sunt obligați (…) să respecte statutele, regulamentele, directivele și deciziile FIFA și UEFA”. Adică inclusiv regulamentul de mai sus.

statut

3. REGULAMENTUL FRF E INCOMPLET

Cam ca de obicei, în Regulamentul Disciplinar de la noi sunt lipsuri. Nu se specifică atât de clar ca la FIFA la ce acțiuni ale naționalei sunt obligați să se prezinte jucătorii, iar în caz de refuz ar risca 4-8 etape de suspendare. Clubul oricum n-ar risca nimic decât dacă ar folosi jucătorii suspendați. Referirile la regulamentele FIFA sunt atât de multe în hârțogăraia FRF încât mă îndoiesc că în acest caz FRF poate trece peste reglementarea internațională ca să aplice una mai puțin clară a ei.

disciplina

Chiar în acest Regulament Disciplinar există o precizare care întărește dependența de regulamentul FIFA. Ortografia fără spații le aparține celor de la FRF. Cum neprecizarea cazurilur când e / nu e obligatori prezența poate fi încadrată la omisiune (de vreme ce la FIFA e prezentată) rezultă, încă o dată, imposibilitatea unei sancțiuni.

omisiuni

Și dacă ar decide să „sancționeze dur Steaua” cum cere Iordănescu, din punctul meu de vedere ar pierde fără emoții un apel la TAS și ar risca, pe lângă o imagine deteriorată, să plătească și despăgubiri.

4. V-AM MAI SPUS O DATĂ

Acum, eu nu zic să nu mă contraziceți. Vă reamintesc doar că și în cazul Mureșan unii m-ați contrazis degeaba, inclusiv după ce v-am explicat cum vede FIFA problema. Inclusiv Valeriu Argăseală, care a pierdut și un pariu. Între noi fie vorba, nerespectat nici în ziua de azi de ditamai președintele. Și în virtutea acestei observații – cazul Mureșan – aș aprecia și dacă n-ați trage concluzia stupidă că sunt stelist doar pentru că sunt de părere că Steaua nu poate fi sancționată. Nu sunt stelist.

 

Autor: LUCIAN LIPOVAN
„Realizator emisiuni la sport.ro. Părerile exprimate pe blog îmi aparțin însă doar mie, nu postului. Pasionat de sport și IT. Născut la Timișoara, mutat la București. Țin cu Poli, care nu mai există.”

Preluare de pe lipovan.ro

Superstarul minim pe economie

Dupa negocieri dure intre guvern si sindicate, dupa proteste in Piata Victoriei, s-a obtinut marirea salariului lui Ciprian Marica la Steaua la 1.250 de lei din luna mai. Becali anuntand ca Marica va fi platit la campioana Romaniei cu „salariul mediu pe economie”.

De fapt, Becali se referea la salariul minim pe economie, dar mediu, minim, cam tot aia e, platesti cu el doar aperitivul cand iei masa la Loft. Miroase a evaziune fiscala o asemenea schema, dar nea Gigi spune ca si-a insusit lectiile de educatie civica in parnaie si nu mai face. In schimb, pe Marica l-ar astepta ditamai milionul in cazul in care va juca in minimum 50% din partidele din preliminariile Champions League si echipa se va califica in grupe.

Va fi interesant de vazut cum vor inghiti in sec jucatorii care-i vor crea sansele de gol lui Marica si vor incasa niste 10.000  de euro prima si-l vor vedea pe varful de atac, care nu-i nici Messi, nici Neymar si nici macar vreo optime din Giroud, sa zicem, si care ar lua de cateva ori mai mult decat toata echipa la un loc.

Becali spune ca Marica este 99,9% al Stelei si asa cred ca va fi in realitate si dupa ce va deveni 100% al Stelei, patronul anuntand ca Marica poate pleca in orice moment de la Steaua fara vreo piedica din partea clubului. Steaua a fost un excelent sanatoriu de recuperare pentru Arlauskis, un fotbalist care jucase, de asemenea, foarte rar in istoria recenta inainte de a veni la Steaua. Ramane de vazut daca va izbuti si cu un atacant care a fost unul dintre marii jucatori ai nationalei, dar care a devenit un semipensionar in ultimele sezoane.

Laurentiu Reghecampf n-a parut nici pe departe la fel de entuziasmat precum Becali in pragul finalizarii aducerii lui Marica. Antrenorul aproape ca a tinut sa spuna ca Steaua ar mai avea nevoie de un atacant. Peste o luna e greu de crezut ca Steaua va putea sa conteze in campionat pe un Marica care sa joace in stilul atletic, maniaco-fizic aproape, cu care ne-a obisnuit Reghe. Insa Marica este o fantezie a lui Becali de multi ani si acum patronul Stelei este pe cale sa si-o satisfaca.

Ramane sa vedem daca va fi ca in povestea cu maharul autohton care a visat toata tineretea la Samantha Fox si, cand in sfarsit si-a permis sa o aduca in Romania sa concerteze, s-a grabit la finalul spectacolului sa o conduca la hotel. Si, cand a ajuns la hotel, i-a vazut chipul in toata splendoarea in lumina candelabrelor din hol. Moment in care maharul n-a stiut cum sa plece mai repede.

In acest timp, dinamovistii vad cum cainii lor se inghesuie la macelaria lui Becali si ignora ofertele venite din groapa in care au crescut. E cu atat mai trist sa vezi ca astfel de povesti precum atat de invocata dragoste pentru un club nu mai exista si ca totul e doar pe baza de interes chiar si in cazul unui fotbalist care e doldora de bani. Asa vedem ca se intampla acum la Marica, asa se intampla, de exemplu, cu Gica Popescu, Dumnezeul oltenilor care s-a dus in final de cariera la cea mai urata echipa in Oltenia, Dinamo, pe filiera comerciala Netoiu.

Acum Marica ar avea interesul prezentei la EURO, eu mizez insa pe faptul ca in Franta, la vara, va fi dinamovistul Filip, dar nu si stelistul Marica. Cat o fi el de vopsit.

Mihai Mironica
Preluare de pe sport.ro

Nota Redacției: Poza am adăugat-o noi.