Arhiva etichetelor: Restituiri

Restituiri: Înainte de legendă și Steaua Sfinxulului

Nota Redacției: Cele mai frumoase articole despre Sfinx publicate pe fcsteaua sunt cele scrise de doi maeștri ai condeiului printre redactorii fcsteaua, all time: „Apoi am intrat in legenda… (1980-1985)”, autor Andrei Sava, 16.04.2009 și  „Steaua Sfynxului”, scris în data de 14.05.2007 de Constantin Ardeleanu.

Aceste două articole sunt puse intenționat, cu mesaj, într-unul singur după 7, respectiv 9 ani, ca restituiri din tezaurul publicistic al fcsteaua pentru „pro memoria” unora sau „pro știința” steliștilor mai tineri.

Înainte de „Legendă” a fost o Steaua în zona gri, la fel cum a fost gri spre negru și după pensionarea forțată a Sfinxului, în ajunul trecerii secției de fotbal „CSA Steaua București” la asociața  „FC Steaua București”. Noul şef al secţiei de fotbal devenea Marcel Puşcaş, dar la scurt timp a fost dat afară și el de Cristian Gațu, comandantul CSA, fiind înlocuit cu Tică Dănilescu, cel care se afla pe funcţie la separarea secției de fotbal de CSA, pe 9 aprilie 1998.

Pe 21 iunie 2000, miercuri dimineața, ora 4:30, Sfinxul trecea în neființă…

Click pe imagine pentru a mări.

Sunt sigur că în eternitatea și infinitul Cerului, Sfinxul suferă când vede în ce marasm mercantil și talcioc a ajuns Steaua lui fotbalistică. Acum unora le sună populist, dar au fost și oameni care au pus numai sufletul și viața lor în tot ce au făcut pentru binele și mândria celorlalți, fără să se gândească o clipă la bani.


Apoi am intrat in legenda… (1980-1985)

Perioada 1980-1984 este, probabil, cea mai zbuciumata, din punct de vedere al incercarilor de a alcatui o echipa puternica. Au fost testati un numar foarte mare de jucatori, atat din pepiniera proprie, cat si fotbalisti de perspectiva de la cluburile din tara.

Rand pe rand aveau sa dispara din randurile echipei portarul Iordache, sau jucatori ca Anghelini, Sames, Fl.Marin, Zahiu sau Aelenei. Marcel Raducanu avea sa fuga in Germania in 1981, facand sa se auda adesea scandarea: „Cel mai bun din RSR joac-acum in RFG!”… In lot apareau si dispareau repede sperante ce nu aveau sa confirme: fundasii Rotar, Ion Gheorghe, Nitu, Barna sau Andreicuti, Tudor sau Pinter, mijlocasii Isaia, Mateffi, Lucian, Muresan sau Florea, atacantii Jurca, Bolba, Ralea, Cernescu, Camui, Udrica, Pauna sau … Nae Manea.

Dar, incet-incet, se contura echipa care avea sa uimeasca lumea fotbalului. Gavrila-Pele Balint abia trecuse de 17 ani cand a sosit la Steaua de la Gloria Bistrita, Stefan Iovan avea 21 de ani cand a venit de la Resita, „Vidra” Majearu venea de la Galati la 21 de ani. In anul urmator soseau Miodrag Belodedici si Helmuth Duckadam, apoi Marius Lacatus, Victor Piturca si Stefan Petcu (1983), pentru ca lotul sa fie completat in 1984 de Lucian Balan, Ile Barbulescu, Laszlo Boloni, „Colonelul” Adrian Bumbescu, Radu II si portarul Dumitru Stangaciu (1984). Iar rezultatele aveau sa depaseasca orice asteptari, Steaua intrand in elita fotbalului mondial.

Initial, din diverse motive – ambitiile Internelor, dar si ale altor potentati ai vremii, precum si framantarile si desele modificari ale lotului au amanat obtinerea unei noi performante, jocul echipei fiind caracterizat prin inconstanta, meciurile bune si foarte bune alternand cu sincope neasteptate. Trei ani de zile, prezenta Stelei a fost modesta, locurile 4 (1980-81), 6 (1981-82) sau 5 (1982-83). Practic, Steaua nu a contat in lupta pentru titlu, pentru care se luptau echipa Ministerului de Interne si ceea ce avea sa fie numita Craiova Maxima. Dinamo lupta cu mijloace specifice impotriva unei echipe surprinzatoare, rodul interesului deosebit aratat in acea perioada de organele locale de partid, sub obladuirea unei inalte personalitati ca ministrul de externe Stefan Andrei…

Daca de Dinamo se stie cum impletea activitatea din teren cu cea din … culise, craiovenii incearca sa acrediteze ideea opozitiei impotriva echipelor militare, dictaturii etc. Ca Stiinta era o echipa puternica nu poate contesta nimeni, dar performantele ei n-au fost doar rodul entuziasmului nutrit cu praz si zaibar … Meritul Craiovei este insa altul. Semifinala Cupei UEFA din 1983 a avut rolul de a stimula ambitiile celor doi granzi. Si sprijinul acordat de MapN sportului, in general, si fotbalului, in special, a dat curand roade.

Craiova isi castigase multi suporteri pe atunci, desi stilul echipei era tipic tuturor echipelor romanesti ale acelor vremuri: teama fata de echipele straine, aparare betonata si speranta in contraatacuri surprinzatoare. Stil care avea sa fie schimbat radical de „vitezistii” Stelei, care-si sufocau adversarii cu atacuri devastatoare, incheind adesea meciurile cu scoruri mari, chiar si in deplasare: 3-0, 5-1 …

Revenind la Craiova, fostii jucatori ai „Craiovei Maxima” recunosc ceea ce suporterii ei evita sa accepte: existenta unor aranjamente, a unor partide strategice, a unor blaturi la care participau jucatorii majoritatii echipelor, cu sau fara stiinta conducerii. Aurica Beldeanu amintea si de „stimulatoarele” care li se dadeau jucatorilor …

Orbiti de ambitii nebunesti, si unii si altii pareau ca interpretau intr-un mod original chemarea lui Nicolae Ceausescu: „Sa facem totul!”. Asa a fost posibila ajungerea in prima divizie a echipei din satul natal al lui nea Nicu, FC Olt Scornicesti, dupa un duel cu Flacara „cu epoleti”, protejata generalilor de militie Ghenoiu si Dragnea. Curand aveau sa se alature dinamovistilor atat Flacara Moreni, cat si (Dinamo) Victoria, intru cimentarea aliantei anti-steliste …

Editia 1983-84 a fost cea a revenirii stelistilor in lupta pentru titlu. In tur, Steaua obtinea o victorie de senzatie in Groapa: 3-0! Cu numai trei zile inainte, Dinamo invinsese Hamburg cu 3-0. Dinamo, care avea sa ajunga in semifinalele CCE … Dar, asa cum ne obisnuise, Steaua a pierdut puncte pretioase in meciurile cu echipele mai slabe: 0-1 la Bihor, 1-1 cu Rapid, sau 1-3 cu Dunarea Galati, astfel ca Dinamo termina prima turul, cu un punct avans. In retur, aceeasi poveste – infrangeri neasteptate: 0-3 la Bacau, 0-1 la Valcea sau Baia Mare. Un retur in care Steaua n-a primit decat 10 goluri! Un retur cu cantec, atata vreme cat, la final, situatia era 1. Steaua 46 p. 2. Dinamo 45 p, dar Dinamo mai avea trei restante (amanari datorate meciurilor din CCE cu Dinamo Minsk si Liverpool): meciul direct cu Steaua, apoi meciul cu Arges si deplasarea la Tg. Mures …

Din pacate, Dinamo a smuls un 1-1 in Ghencea, astfel ca victoria asteptata din meciul cu Arges a facut-o pe Dinamo campioana. Al treilea titlu consecutiv. Dinamo se distantase in raport de numarul de titluri cucerite: 12- 9 …

In plus, Dinamo avea sa castige si finala Cupei, cu 2-1, dupa ce Lacatus deschisese scorul foarte repede.

Urma perioada de glorie a Stelei, 1985 – 1998, cu 11 titluri castigate din 14 editii …

Un mare merit in formarea celei mai bune echipe romanesti din toate timpurile + Magica Steaua – a avut-o fostul ei jucator din echipa de aur a turneului din Anglia, Ion Alecsandrescu. Dupa ce a fost 20 de ani secretar general al Federatiei Romane de Fotbal (cum, bre, si n-a pus si el o pila, cevasilea?) comandantul clubului Steaua, Ion Aurel, il numeste in 1982 vicepresedinte la Steaua, ulterior presedinte al echipei. Pana la decesul sau, in 2000, Steaua a dominat categoric fotbalul romanesc, cucerind nu mai putin de 11 titluri si 6 cupe …

Primul pas spre gloria europeana avea sa fie facut in editia 1984-85, cand Steaua realiza eventul. Un campionat castigat clar, singurul moment dificil fiind in etapa a 12-a, cand Dinamo a invins cu 2-1 in derby. Nici in retur ,,manjii” Stelei nu au reusit sa invinga, meciul terminandu-se fara goluri. Peste numai o luna, in semi-finala Cupei, aveam sa vedem adevarata valoare la care ajunsese echipa militara: un zdrobitor 5-0 pe „23 August” cu Dinamo!

Apoi? Apoi am intrat in legenda …

Andrei Sava


Steaua Sfynxului

Ion Alecsandrescu - SfynxulCoridorul prin care apareau pe teren jucatorii parca devenea un tunel al timpului, atunci când pe una din marginile sale zareai parul alb al lui Ion Alecsandrescu. O vreme urmarea jocul in picioare, apoi se aseza pe scaun. Urmarea fazele de joc fara schita un gest de bucurie sau lehamite, impasibil, de parca fusese teleportat de pe o alta planeta. Functia sa se numea, in actele birocratice „Şeful sectiei de fotbal al Clubului Sportiv al Armatei”. Vorbea rareori. De cele mai multe ori se inchidea in propria-i tacere. In tinerete, coechipierii ii ziceau „Mutu”. La maturitate a devenit Sfynxul (definit astfel de Octavian Paler „nevoia de absolut a pietrei”).

Am insotitit Steaua la Bastia ca turist. Nea Ion s-a asezat pe rândul al doilea, a rasfoit presa sportiva si apoi a privit, taciturn, pe hublou, migraţia norilor. La intoarcere, dupa un meci dramatic, in care cele doua goluri ale lui Catalin Munteanu au retezat jocul la timorare al gazdelor (scor 2-3, dar Steaua a mers mai departe, dupa ce se impusese cu 1-0 in Ghencea), entuziasmul general nu l-a molipsit pe Sfynx. Ar fi extrem de simplist sa credem ca el a fost un om necomunicativ, daca nu chiar ursuz. In tot mandatul sau de conducator al echipei de fotbal, la transferul de jucatori sau antrenori, prima intrebare a Şefului clubului militar era, invariabil: „Dar nea Ion ce zice ?”

Ion Alecsandrescu a jucat 12 ani in echipa de aur a C.C.A., fiind golgetrul României in editia din 1956. Jocul C.C.A. era axat ca vârf ultim pe „Mutu”, fapt care il nemultumea, mai in gluma, mai in serios, pe Constantin:„Nea Savule, Cacoveanu si Tataru centreaza de pe extreme, Zavoda paseaza la Ion, iar mie imi revine nobila misiune sa-l trag pe stoper sau portar de tricou, ca el sa marce. Nu e drept, trebuie sa regândim sistemul”. A câstigat 5 titluri Şi 5 cupe ale României cu C.C.A. Din 1962 pâna in 1982 a lucrat la federatia de fotbal si, in aceasta perioada, Steaua a avut perioada cea mai nefasta, cucerind doar 3 titluri (1967/68, 1975/76 si 1977/78).

Revenirea Sfynxului in Ghencea a insemnat ofensiva dezlantuita a Stelei din ultimele doua decenii ale secolului XX: o suita de 5, respectiv 6 titluri consecutive (in cariera sa de jucator si conducator nea Ion a fost implicat in obtinerea a 16 titluri pentru clubul militar).

Statistica e statistica, dar iata câteva mutari ale jucatorului de Şah (la propriu, ore in sir, la figurat lungi nopti solitare): eliminarea din lot, in anul premergator cuceririi Cupei Campionilor Europeni, a unui mijlocas foarte talentat, Fane Petcu, care prin boemia sa isi atragea coechipierii inspre ratare; descotorosirea discreta de câteva vedete consacrate in epoca vânzarilor de meciuri pe cont propriu din anii ’70, sub alte pretexte decât a lipsei de caracter; renuntarea in 1992 la serviciile orgoliosului antrenor Victor Piturca, croit parca pentru locul 2 (peste 8 ani, faptele l-au confirmat, Piti cucerind caznit un singur titlu in cei câtiva ani de antrenorat la Steaua); a avut ochi pentru cativa dinamoviŞti „expirati” (Bumbescu, Dobos, Danciulescu, Bucur Bogdan). Şi cine ştie câte alte mutari n-au fost facute publice de prea discretul Sfynx.

Implicarea in transferul lui Ilie Dumitrescu, dupa metodele tranzitiei (contract falsificat din lire sterline in dolari) i-a fost fatala. Artizanii transferului, sub presiunea schimbarii de regim politic, au indreptat ancheta inspre batrânul manager, caruia inima nu i-a mai rezistat. De la entuziasmul tribunei, la zumzetul insinuant al tribunalului caderea s-a dovedit a fi insuportabila.

Intr-o zi de vara torida (21.06.2000), salariatul civil cel mai pretios al Armatei Române s-a transferat in Divizia A Celesta, el marginindu-se, in modestia sa emblematica, sa fie doar un star al secolului XX. Zadarnic va veti uita la gura tunelului din Ghencea. Silueta grava a Sfynxului, in rotocale de fum de tigara, a fost inlocuit un timp de fumurile lui Meme, insotite de gestica larga ca nimeni nu iubeste Steaua ca el.

Constantin Ardeleanu