Tag Archives: Ovidiu

ANII

Motto:
Anii care trec nu mai pot sa revina,
Anii petrecuti cu rau si cu bine,
Anii cei mai buni sunt cei care-o sa vina,
Anii…

Razboiul stelisto-stelist a ajuns in acea faza in care mi-am dorit mereu sa NU ajunga: la dispute juridice. Cand pui unui judecator in brate misiunea de a extrage, ca un chirurg, palmaresul unei echipe (ceva ce niciun chirurg n-ar putea face, pentru ca palmaresul e un intangibil…ca sufletul), atunci stii ca batalia e ca si pierduta.

De aproape 2 ani de zile vorbim despre “marca”, “palmares”, “continuitate sportiva”. Fiecare tabara sapa transee, din ce in ce mai adanc, convinsa ca are dreptate. Nu spun ca suntem in situatia unei dreptati solomonice, in care fiecare tabara are dreptate, pentru ca suntem totusi in unul din acele cazuri rare, rarisime, in care numai unii pot avea dreptate. Echipa de fotbal Steaua e numai una.

Lacatus a negociat cu CSA-ul si demareaza proiectul unei echipe de fotbal a Armatei care se va numi Steaua Bucuresti, pentru ca CSA-ul detine marca Steaua Bucuresti. Intre timp, inteleg din presa ca sunt pornite litigii de catre CSA prin care clubului de fotbal Steaua (ala care exista acum, FCSB cum ii zic unii, adica ala patronat de facto de cioban…la fel de bezmetic ca intotdeauna) sa i se interzica folosirea denumirii Steaua (o consecinta logica a detinerii marcii Steaua de catre CSA, asupra careia avertizam inca de acum 2 ani, cand unii repetau ca papagalii frazele ciobanului cum ca marca inseamna doar “un desen”).

Intre timp, razboiul fratricid dintre suporterii stelisti – fiindca toti sunt suporteri stelisti, sa nu ne amagim, macar daca ne gandim ca acum 2 ani si jumatate erau toti pe acelasi stadion (care nu era Ghencea…) sustinand aceeasi echipa – a atins cote paroxistice. E un fapt de viata, intotdeauna razboaiele dintre frati sunt cele mai dure si mai urate. Fiindca am prieteni buni care sustin cauza CSA-ului, imi mai apar din cand in cand in newsfeed-ul de pe facebook postarile contului Steaua Libera. Cateodata le mai si citesc. Niciodata pe site-urile dinamovistilor sau ale rapidistilor nu s-a vorbit cu atata ura despre suporterii actualei echipe de fotbal Steaua. Ura in stare pura e un lucru rar…macar si ca experiment antropologic sau sociologic merita s-o observi cateodata.

Tabara secesionista rescrie intr-o veselie trecutul. Brusc, e bine ca Steaua (aia adevarata, aia a lor) sa aiba putini suporteri. Conteaza calitatea si nu cantitatea. Nu conteaza ca, vreme de 20 de ani, asta era de fapt atuul Stelei, ca era cea mai iubita echipa din tara. Acum conteaza sa ramana doar ei, cei 500-1000-2000 de fideli. Brusc, nu ne dorim performante la Steaua, pentru ca Steaua e o stare de spirit, nu depinde de performante. Asta e adevarat doar daca facem abstractie de zecile de meciuri la care tabara secesionista ii chema la ordine pe jucatori dupa un rezultat prost, sub pretextul “bai mercenarilor, aici este Steaua, baaa!”. Brusc, “Steaua suntem noi” nu mai e un slogan metaforic, desemnand poporul stelist in raport cu conducerea inepta a clubului de fotbal, brusc el de fapt inseamna chiar ceea spune: Steaua sunt numai ei, cei 500-1000-2000! Desigur ca, in partea cealalta, tabara “Remain” (cata a mai ramas… in orice caz, nu pe stadion) l-a luat in brate pe cioban si, blestemand secesionistii, descopera ca trebuie sa zicem mersi ca ciobanul tine Steaua in viata, altfel ajungeam ca Rapidul sau ca Timisoara.

(De fapt, zic eu, din multe privinte suntem mai rau decat Rapidul sau Timisoara…)

Ce sa mai, pare ca nu mai pot exista suporteri ai Stelei “FCSB” care sa fie si anti-Becali. Si nici contestatari ai lui Becali care sa tina totusi cu Steaua “FCSB”. Desi, ca unul care nu rescrie trecutul ci doar si-l aminteste, mi-aduc aminte bine ca si secesionistii si eu eram fix in aceasta tabara acum nu multi ani…

Durerea mea ramane una singura: daca ne vom judeca, asa, ca la usa cortului, pentru marca si palmares, as vrea macar ca un capat de cerere sa ii ceara onoratei instante sa delibereze cu privire la un punct specific: ce se intampla cu anii 2003-2014? Pentru ca eu, care am trait acesti ani alaturi de Steaua, nu mai inteleg deloc cum a fost cu ei. Au fost sau n-au fost? Si daca n-au fost…ce-a fost?

Pentru ca daca aia n-a fost Steaua…

  • Atunci Mihaita Nesu n-a jucat niciodata la Steaua si, chiar mai rau, el n-a scos niciodata cu genunchiul o minge de pe linia portii in minutul 92, care a dus Steaua in semifinalele UEFA, in dubla europeana cu Rapid…
  • Atunci facliile de pe “Lia” (pe vremea cand inca era Lia) nu s-au aprins niciodata pentru Steaua, pentru calificarea dupa 10 ani in Liga Campionilor…
  • Atunci Marius Lacatus nu a calificat niciodata Steaua in Liga Campionilor ca antrenor. Si nici Hagi…
  • Atunci Peluza Sud Steaua nu s-a nascut pentru Steaua in anul de gratie 2005…
  • Atunci atatea coregrafii de exceptie, cu scripeti din Derby, cu mingea de fotbal veche, cu “Old number 7 is back”, cu cavalerul atacand cetatea cu Valencia, cu spray-ul indreptat spre rapidisti, cu “razboaie adevarate, toate de noi castigate”, cu “Mori Javra”, nu au fost facute pentru Steaua…
  • Atunci suporteri stelisti nu au fost impuscati si alergati cu caii prin Bucuresti in 20.09.2006…
  • Atunci atmosferele senzationale cu Villareal, Valencia, Halmstadt (va mai aduceti aminte? La Sud?), cu Timisoara la titlul din 2005, de la Brasov dinainte de meciul cu Timisoara (ce deplasare!…), cu Dinamo in finala Cupei de la Brasov si in general din atatea si atatea derby-uri, inclusive cele de trista amintire din 2007 (2-4), din 2009 (0-1 in Ghencea, Torje), din 2011 (0-1 in Ghencea, Tamas…) – TOATE ASTEA NU S-AU INTAMPLAT PENTRU STEAUA

As vrea deci ca onorata instanta sa delibereze ce s-a intamplat cu toti anii astia si cu toate care-au fost in ei, bune sau rele. Si daca ajunge instanta la concluzia ca anii astia apartin de fapt echipei pe care a infiintat-o CSA-ul acum, macar sa ne spuna. Sa ne gandim apoi fiecare dintre noi, in liniste si cu seriozitate, cum sa facem sa fie asa cum zice cantecul – “anii cei mai buni sunt cei care-o sa vina…

Ovidiu

 

Peluza SUD, incotro?

ps
In perioada aceasta, altfel destul de apatica in asteptarea Europeanului din Hexagon, la Steaua apele par sa se fi involburat iarasi. Dupa o primavara in care parea ca negocierile avanseaza, din moment ce clubul de fotbal tacea din gura (semn de mare bunavointa, cand il ai pe cioban in frunte), iar Ministrul Apararii dadea asigurari ca va fi bine, cineva pare c-a facut un pas gresit. Nu e clar inca cine, poate chiar clubul de fotbal, cu tentativa aceea penibila de a inregistra o noua marca („FC Steaua”) cu sigla cu crucea (!…), urmata de iesirea in decor a lui Becali vorbind de demontarea tabelei din Ghencea, de Clinceni etc. CSA a contraatacat cu niste cifre aiuritoare despre prejudiciul creat prin utilizarea frauduloasa a marcii Steaua, evaluat la nivelul de 36 milioane de EURO. Nu e clar inca daca acest prejudiciu a fost evaluat de acelasi evaluator independent care a calculat si valoarea marcii Steaua ca fiind 57 milioane de euro si care, aflam intre timp, face obiectul unui dosar la DNA pentru diverse fapte de coruptie.

De partea cealalta, suporterii din Peluza Sud s-au autodepasit si au reusit sa organizeze (impecabil, as spune) un eveniment de proportii, cum numai pe vremea AISS se mai reusea (si nici atunci nu-s convins ca la fel de mare) – Gala „Uniti pentru Mihai” dedicata lui Mihaita Nesu. Evenimentul a fost fara doar si poate un succes si un gest extraordinar de intr-ajutorare a celui mai sufletist jucator din marea generatie ros-albastra a anului 2006 (cand, inca nu mi-e clar, daca cea care juca era Steaua sau FCSB sau cine stie cine…). Peluza Sud a facut, evident, spectacol in tribune, ca-n vremurile bune.

In ciuda asteptarilor, inclusiv ale mele, Peluza Sud pare sa ramana cel mai inchegat si bine organizat nucleu de suporteri stelisti, cu un numar care nu scade, ba chiar pare sa creasca putin. Desigur, nu ma asteptam sa apara altcineva mai organizat decat ei (revenirea unei parti din Nord la stadion neavand niciun impact semnificativ asupra suporterilor stelisti), insa recunosc ca ma asteptam ca Sudul sa se rareasca si sa-si piarda suflul, mai ales in conditiile in care e din ce in ce mai clar ca Armata nu va face nimic radical de genul infiintarii unei noi echipe de fotbal. Chiar si-asa, cu toata organizarea si atmosfera pe care reusesc s-o mentina la meciurile de baschet, polo sau la diverse alte activitati, Peluza Sud e la un moment de cotitura, la care trebuie sa decida ce cale urmeaza in ce-o priveste pe Steaua (asa cum inteleg ei Steaua, evident).

In ce ma priveste, mereu am spus ca Sudul sta extrem de bine tactic, dar destul de prost cu strategia. Tactic, sunt capabili sa FACA multe lucruri, sa-si atinga tot felul de obiective punctuale, sa ridice diverse probleme, sa influenteze oameni din fenomenul ros-albastru, sa comunice cu presa. Si e evident ca si-au imbunatatit aceste abilitati cu trecerea anilor – explicabil din moment ce pustanii de 22-23 de ani din 2004-2005 (printre care ma numaram…) au ajuns azi sa aiba 34-35 de ani. Insa tactica nu te duce nicaieri, in lipsa unei strategii. Si care e strategia Sudului in acest moment, alta decat discreditarea completa a actualei echipe de fotbal, sub argumentul ca nu e Steaua adevarata?

Pai, nu prea pare sa existe alta ori e atat de bine camuflata ca nu o identific eu. Desigur, cu totii stim ca sa distrugi e intotdeauna mai usor decat sa construiesti ceva, iar deocamdata Sudul nu pare sa faca altceva decat sa sape cu zel la temelia clubului de fotbal, fie prin intermediul CSA (cu varful sau de lance Florin Talpan), fie in mod direct, prin portaluri de tip „Steaua Libera”. Insa furia distrugerii nu e o strategie, decat daca esti nihilist si nu ai alt obiectiv decat sa nu lasi piatra pe piatra in urma ta – si unii sudisti sunt in mod cert nihilisti, de cand ii stiu, dar nu majoritatea. Si atunci – incotro?

Problema Sudului de fapt nu e ca nu a avut deloc o strategie, ci ca a avut una singura si aceea a esuat. Strategia a fost sa mearga 101% pe mana Armatei in razboiul cu Becali, sa forteze infiintarea unei noi echipe de fotbal, girata de Armata si purtand marca Steaua. Aceasta ar fi fost varianta ideala pentru Sud chiar si in cazul – foarte probabil de altfel – in care majoritatea suporterilor stelisti nu ar fi considerat noua echipa ca fiind „adevarata Steaua”. Sudul ar fi considerat-o si romantismul unei echipe de divizia a 4-a, cu deplasari la Clinceni si Tunari, si spectacole pirotehnice pe terenuri dezafectate din judetul Ilfov ar fi fost mai mult decat suficient pentru ei. In fond, de foarte multi ani curentul ultras a cotit-o pe un drum ciudat, in care s-a cultivat mai degraba separarea de marea masa a suporterilor („cetatenii”). Prin urmare, „modelul SS Timisoara” ar fi venit ca o manusa Peluzei SUD, chiar daca – asa cum m-am contrazis pe facebook cu doi fosti redactori ai site-ului acum vreo 2 zile – situatia de la Timisoara nu seamna mai deloc cu cea de la Steaua, la momentul infiintarii SS Timisoara de catre suporterii peluzei timisorene fiind aproape cert ca Politehnica Timisoara nu mai exista „pe bune” de vreo 10 ani, in ciuda epocii Marian Iancu.

In concluzie, Sudul a avut o singura strategie si aceea a esuat. Strategic, sa te inghesui singur intr-un colt si sa nu-ti lasi cale de intoarcere, nu e foarte intelept. Din pacate, Peluza Sud e azi in acel colt. Iar pentru un grup care, cum singur sustine, se caracterizeaza prin „orgoliu” si „demnitate”, e foarte complicat sa mai iesi din acel colt. Pentru ca inseamna sa recunosti ca, poate, la un moment dat, ai fost cam radical si maximal in cererile tale. Ceea ce, iarasi, pare sa fie mai degraba un leitmotiv al vietii ultra’, decat o greseala de abordare.

Sigur ca se poate forta in continuare pe drumul acesta ingust. In fond, asa cum timisorenii au facut-o (chiar daca, e drept, ei au avut Institutul Politehnic de partea lor), si sudistii pot sa-si faca singuri o echipa. Si s-o rupa astfel cu fotbalul modern (alt leitmotiv…), cu cetatenii, cu Becali, cu Meme si Mache, cu toti si toate. Si ar avea tot dreptul si nimeni n-ar avea ce sa le zica. Si multi ar putea sa li se alature si unii o vor si face. Cu un singur amendament: ca acea echipa nu ar fi Steaua. Ar fi o stare de spirit, ar fi o idee, ar fi niste „valori” sau cum mai vrem noi sa le numim, dar nu ar fi Steaua. Pentru ca Steaua e la cioban. Simplul fapt ca Steaua e pe niste maini cat se poate de proaste si ca asta nu ne place (si nu ne place din 2007-2008, nu de la decizia ICCJ din 2015), nu inseamna ca avem dreptul sa sustinem ca de fapt asta nu e Steaua.

Alternativ, mintile mai luminate din Peluza Sud ar putea incerca sa imagineze un scenariu de repliere, care sa culmineze cu intoarcerea, in anumite conditii, alaturi de echipa de fotbal. Care da – este Steaua, indiferent ce zice Talpan sau nu. Data fiind degringolada din randul suporterilor stelisti, probabil ca asta ar insemna ca Peluza Sud ar deveni efectiv noul „Nord” al echipei, adica peluza ei principala, care da tonul. Si care ar putea sa-si continue rivalitatile vechi cu cei care, in mod parsiv, le dau semne de sustinere prin diverse mesaje prin Derby, dar in acelasi timp raman alaturi de echipa lor de fotbal, desi nimeni nu poate sa spuna ca actuala Dinamo Bucuresti ar fi succesoarea vechii Dinamo Bucuresti in conditii mai curate decat Steaua (sau poate aveti incredere in felul in care Badea si Borcea au privatizat vechile entitati non-profit, in timp ce si-au intesat consiliile de administratie cu generali MAI?).

Oricum ar fi, dat fiind ca scenariul 2 e foarte improbabil, nu pentru ca nu e posibil, ci pentru ca Peluza Sud insasi nu pare capabila sa-l urmeze, pentru ceilalti suporteri stelisti va continua „trecerea prin desert” care a inceput in primavara lui 2015, trebuind sa induram probabil inca destui ani de umilinte in fata rivalilor (mai nou, si a celor din Giulesti). Tocmai de aceea, o varianta ideala pentru „fenomenul stelist” ar fi aparitia unui nou nucleu de suporteri organizat, care sa incerce sa reinvie atmosfera de pe stadion si sa apere, asa cum poate, culorile Stelei. Pentru ca Steaua sub Becali ramane Steaua. Si Steaua a existat inainte de Peluza Sud si va exista si fara Peluza Sud. Iar daca Sudul nu crede, sa faca un sondaj intre jucatorii care au fost in teren la Polivalenta pe 9 Mai si sa vada cati dintre ei cred ca Steaua de azi este Steaua si cati cred ca Steaua e intr-un sertar din 2003, la care doar domnul Talpan are cheia.

Ovidiu

Steaua liberă

Recunosc că nu știu cine scrie pentru contul de facebook Steaua Liberă. Am însă prieteni buni care mai dau câte-un like postărilor de pe acel cont, așa că îmi mai apar în newsfeed. Cateodată sunt de acord cu ce scriu, dar alteori (mai des) mă enervează. Și rareori, mă mai și scârbesc.

Acum am văzut o referire la “clubul infect” care joacă duminică în Groapă. Și care, desigur, nu e Steaua. Nu știu cine a scris acea postare. Șansele sunt totuși destul de mari ca persoana respectivă să fi fost în “deplasare” pe Arena Națională, la un Derby, acum 1 an. Cântând și scandând pentru “clubul infect”. Făcând coregrafie pentru “clubul infect”. Suindu-se pe garduri la numeroasele goluri administrate câinilor în Derby de jucătorii “clubului infect”. Sunt convins că deținătorul contului “Steaua Liberă” e un suporter adevărat, iar suporterii adevărați nu ar fi ratat un Derby acum 1 an. Suporterii adevărați ai Stelei.

Între timp, Steaua a devenit un “club infect”, a devenit FCSB, iar suporterul Stelei Libere și-a dat seama că scandările și coregrafiile lui de-acum 1 an “nu se mai pun”. Și-a dat seama că e în război de ani de zile cu Becali (foarte bine, în război cu el suntem si noi, unii de pe acest site), chiar dacă uită că războiul cu Becali s-a manifestat ani de zile pe stadion, la meciurile “clubului infect”. În Ghencea, unde juca “clubul infect”, iar Becali iși lua bolovani pe Maybach sau bodyguarzii lui (Dediu parcă…) se trezeau cu luneta X5-ului avariată. S-ar putea ca suporterul Stelei Libere să fi aruncat chiar el cu bolovani, cine știe?, dar adevărul e că nu se poate… de ce ar fi aruncat el bolovani pentru un “club infect”, pentru FCSB? Sigur, era 2011, 2012, deci Steaua nu mai există din 2001, după cum am aflat între timp. Protestam cu toții, ca proștii, pentru un club infect. Pentru o clonă.

Am fost cu toții anti-Becali. Și mulți dintre cei care am rămas pe acest site (nu toți) încă suntem. Am fost anti-Becali cot la cot și umăr la umăr cu “Steaua Liberă” și cu cei care îi dau like și îi urmăresc postările. Doar că atunci eram anti-Becali pentru că eram pro-Steaua. Luptam cu Becali, ca să salvăm Steaua. Steaua exista, iar noi luptam pentru ea.

Azi, grupul “Steaua Liberă” a obosit în lupta cu Becali și și-a dat seama că cel mai simplu să câștigi această luptă e să decretezi că obiectul luptei de fapt nu există. Steaua nu există, nu a existat vreme de 14 ani. Există un concept, un gând, o dorință – există un fular roș-albastru ascuns într-un sertar. Și toate astea sunt Steaua, Steaua adevărată. Dar toate sunt mai vechi de 2001. Din 2001 nu mai poate exista nimic, decât un “club infect” susținut de becaliști. Pentru că Steaua nu mai există din 2001.

Și dacă Steaua nu mai există din 2001, sunt convins că în sertarul autorului “Stelei Libere” pot fi multe fulare roș-albastre, vestigii ale Stelei adevărate, dar nu poate fi o esarfă cu Sud Steaua. Acest lucru e imposibil. Ar fi inexplicabil.

Ovidiu