Tag Archives: marca steaua

Desene pe tricou, marca Steaua

Scopul acestui articol este de a demonstra ca prin decizia ICCJ (link) FC Steaua nu a pierdut nimic care sa-i afecteze continuitatea fotbalistica si ca marca este doar un însemn grafic.

In textul legii 84/1998 (link) “marca” se refera exclusiv la o forma grafica, la un semn, fara a avea nicio încarcatura de alta natura. Scopul marcii este de a diferentia vizual doua produse fara insa a influenta in niciun mod componenta acelui produs.

  • Art. 2
    Poate constitui marca orice semn susceptibil de reprezentare grafica, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, in special, forma produsului sau a ambalajului sau, culori, combinatii de culori, holograme, semnale sonore, precum si orice combinatie a acestora, cu conditia ca aceste semne sa permita a distinge produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele ale altor intreprinderi.

“Marca” este singurul termen juridic definit în legea care trateaza astfel de problematici, din dorinta de a fi juridic precis, judecatoarele au folosit exclusiv acest termen.
Desi limba romana are mai multe cuvine care exprima partial sau total aceleasi concepte, în lega 84/1998, dintr-un motiv de relevanta, s-a folosit cuvântul “marca”. Asadar, “marca” în functie de context poate însemna si “emblema”, “ecuson”, “monograma”, “logo”, etc, numai ca aceste concepte sunt pur literar-lingvistice, niciuna neavând legal vreun sens/înteles juridic.

De altfel, în textul deciziei ICJ, toate referirile la “marca” au strict si exclusiv întelesul de grafism, desen, semn. Utilizarea termenului “marca” apare aproape unanim cu numarul specific de depozitare la OSIM, în putinele cazuri când nu apare astfel, din contextul formularii se subîntelege ca pentru instanta “marca” are tot acelasi înteles de “desen”, “însemn”, “element vizual”.

Avem urmatoarele exprimari ale instantei:

  • pagina 4 “reclamantul a solicitat ca elementele de asemanare dintre cele doua marci” 
  • pagina 7 “Conduita pârâtei nu evidentiaza faptul ca prin înregistrarea marcii, aceasta a fost deturnata de la scopul prevazut de lege si anume acela de a distinge anumite servicii”
  • pagina 16 “Comparând cele doua marci mentionate anterior, se evidentiaza un grad înalt de similaritate, fiind alcatuite, ca elemet figurativ, din aceeasi forma de scut …”
  • pagina 17 “circumstantele în care a fost creat semnul contestat, modul în care a fost utilizat acesta din momentul creari…”
  • pagina 19 “Astfel, nu se poate prezuma ca prin cedarea activitatii fotbalistice profesioniste reclamantul a înteles sa cedeze marca în cauza, prin raportare la cele mentionate anterior, dar si la faptul ca emblema ce constituie marca în cauza nu era folosita doar de catre echipa de fotbal …”

Vedem asadar, ca instanta considera “marca” drept un simplu element grafic menit a deosebi 2 produse. Ïn plus, instanta nu s-a pronunta asupra a ce cuprinde notiunea de marca ci, în argumentatia sa a demonstrat ca FC Steaua, a actionat cu rea-credinta în înregistrarea unui grafism, care de drept apartinea CSA.

Mai mult, însusi instanta recunoaste ca nu este nici cazul (speta) si nici de competenta ei sa analizeze trecerea sectiei de fotbal de la CSA. În plus, este recunoscuta continuitatea actualei echipe chiar în textul deciziei: “Fc “Steaua” Bucuresti este unitate fotbalistica profesionista reprezentativa a MApN, a preluat începând cu data de 8.07.1998 traditiile glorioase ale fostei sectii de fotbal profesionist care pâna la data mentionata a functionat în cadrul CSA Steaua Bucuresti.”

Chiar si cu aceasta decizie a ICCJ, Steaua nu pierde nimic cu exceptia siglei/ marcii/ emblemei care însa nu-i confera decât o identitate vizuala. Faptul ca Steaua este obligata prin instanta sa-si schimbe elementul grafic (marca) nu schimba nimic, acest fapt putându-se întâmpla si din proprie initiativa.

Daca marcii i-ar fi specifice performantele (titluri, meciuri, trofee, culori etc) atunci acest lucru ar însemna o harababura absoluta depasind absurdul. La un club sportiv cu sectiile: fotbal, rugby si polo, toate evoluând sub aceeasi marca (emblema) ar înseamna ca marca respectiva însumeaza simultan si comutativ toate acele performante, acest lucru fiind absurd.

Sa spunem ca sectia fotbal are 10 ani – 4 trofee si 50 meciuri, sectia polo 15 ani- 8 trofee si 100 meciuri iar sectia ruby 5 ani – 0 (niciun trofeu) si 20 de meciuri. Ïn mod normal fiecare sectie utilizând aceeasi marca ar trebui sa aibe 15 ani, 12 trofee si 170 de mecuri, ori acest fapt este total absurd, titlurile de la fotbal nefiind contabilizate la polo, sau la alte ramuri. Mai mult se ajunge la situatii absurde când meciurile sau trofeele unui club depasesc posibilitatile fizice ale competitiei.

Prin inregistrarea unei marci, marca este protejata cu valoarea din momentul respectiv, ori, acest fapt este o contradictie logica ducând la absurditate, întrucât nu da posibilitatea dezvoltarii/evolutiei marcii înregistrate. Sa luam tot cazul sportiv. O echipa îsi înregistreaza marca având disputate 10 meciuri si 2 trofee. Juridic, marca protejata consta în 10 meciuri si 2 trofee.

Ce se întâmpla în timp cu marca daca în urmatorii 5 ani, echipa respectiva disputa 100 meciuri câstigand alte 5 trofee. Din punct de vedere juridic cele 100 meciuri si 5 trofee nu fac parte din marca întrucât nu au fost inregistrate, daca acestea fac parte din marca, înseamna ca marca înregistrata nu mai este aceeasi caci, ea continea 2 trofee si 10 de meciuri nu 7 trofee si 110 meciuri.

Se afirma ca prin pierderea marcii, FC Steaua ar fie pierdut palmaresul, acest lucru este iarasi fals si netemeinic din niciun punct de vedere. Daca echipa de fotbal înregistra si folosea cu rea-credinta “marca” Real Madrid, nu însemna ca Steaua prelua titlurile nationale si continentale ale respectivului club. Ce s-ar fi întamplat insa daca Steaua înregistra o marca a unui fabricant de masini, ce s-ar fi întâmplat în acel caz când marca respectiva nu era legata de vreo performanta sportiva/palmares.

Le reseau pansant

Marca ”Steaua”. Cronica unei anulări nedrepte

După aflarea sentinţei și a motivării, clubul SC FC Steaua București SA (SC FCSB SA) a anunţat că se va da o interpretare deciziei de către renumita casa de avocatură Piperea şi Asociaţii, angajată de oficialii steliști în 2015 să reprezinte clubul pe speța de proprietate intelectuală în litigiu cu CSA Steaua București (CSASB). 

În această lună, avocații Petre Piperea și Ruxandra Argăseală, fiica preşedintelui Stelei Valeriu Argăseală, care este avocat la firma Piperea, au publicat-o pe www.juridice.ro sub titlul Marca Steaua. Cronica unei anulări nedrepte”, în care critică judecătorii de la ÎCCJ pentru decizia nr. 3425/03.12.2014  și aduc argumente cu litera legii. (Ruxandra Argăseală este avocat în Baroul Bucureşti din 2014, licenţiată a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, promoţia 2014, și a urmat un semestru cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Valencia)

Nu mi-am propus o analiză pe text. Justiția este cea abilitată să o facă. În 6 februarie 2015, SC FCSB SA, prin casa de  avocatură Piperea, a intentat proces clubului CSASB și OSIM-ului pentru recuperarea siglei din 2004. Sursa: Tribunalul Bucuresti (tmb.ro) – Click pentru Dosar la TB.

Marca Steaua. Cronica unei anulări nedrepte” este scrisă în termeni juridici și prea lungă pentru prima pagină, de aceea am postat-o integral pe forum la “Revista presei(topic închis).  Aici voi face o foarte scurtă prezentare a principalelor argumente enunțate de autori,  pentru a da posibilitatea să comenteze celor care citesc integral articolul semnat de avocații casei Piperea, reprezentând punctul de vedere al FCSB în această speță.

Principalele argumente juridice prin care se consideră o “decizie nedreaptă”:

  • Încălcarea regulilor de competenţă funcţională a ÎCCJ. “Înalta Curte de Casație și Justiție a judecat un apel la apel“. Mai pe românește, ÎCCJ a făcut un recurs  să devină un apel mascat. Critica se referă la competența funcţională a ÎCCJ, care “nu poate judeca pricina pe fond, întrucât legea nu dă în competenţa sa funcţională astfel de atribuţii”. Adică, magistraţii nu ar fi trebuit să judece în recurs procesul în sine, ci hotărârea de la Apel atacată de CSASB, pentru că recursul este o cale de atac extraordinară, nicidecum un apel, o procedură prin care să permită reanalizarea fondului cauzei.
  • Nu a existat rea credinţa. “În judecarea recursului formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut aprecieri cu privire la buna sau reaua-credință în pofida faptului că acestea reprezintă chestiuni de fapt, lăsate la aprecierea instanțelor de fond și care nu pot reprezenta suportul unor critici de nelegalitate”. Avocații casei Piperea susțin că ÎCCJ a răstălmăcit situaţia de fapt și înlătură “reaua credinţă” pe care judecătorii Curţii Supreme au atribuit-o la SC FCSB SA, pentru utilizarea mărcii fără acordul CSASB.  Petre Piperea și Ruxandra Argăseală  vin cu decizia Curţii de Apel Bucureşti, care a respins “rea credința” motivând logic: “utilizarea mărcii s-a făcut în mod public, iar SC FCSB SA a utilizat marca respectivă chiar şi la încheierea diferitelor contracte cu MApN”. Deci recunoscute și asumate de MApN.

Fără a avea pregătire juridică, ci doar logică și bun-simț, poți observa că ceva e putred, nu doar în Danemarca. Se știe că înainte de decizia ÎCCJ, toate contractele încheiate de CSASB cu SC FCSB SA, in perioada 2003-2014, au fost semnate de George Boroi – comandant CSA și Florin Talpan – șef departament juridic, iar MApN-ul a fost de acord cu relaţiile comerciale încheiate între cele două părţi. În speță, contractele de închiriere stadion, a bazei sportive și acordul de investiții făcute de “FC Steaua București SA”, (cu sigla/marca din 2004 pe documente), în modernizarea proprietății statului.

Cu siguranţă, nu vor avea loc anchete DNA pentru a se vedea cum de a fost posibil ca acuzatorii, reprezentați de comandantul George Boroi și juristul șef Florin Talpan, să semneze contracte comerciale cu o societate privată învinuită că le folosește ilegal marca din 2004, încasând și ei “ilegal” de la “pârât” milioane de euro timp de 10 ani, bani obținuți din folosirea “frauduloasă” a mărcii chiar pe proprietatea statului!

Nici Armata nu pare interesată de lămurirea acestei situaţii (aflată sub incidența legii). Mai degrabă o mușamalizează sub comunicate și licitații prin care nu spune nimic. Nimeni nu protestează să pună presiune pentru a se afla adevărul și nimic nu se va schimba. Ba, da! Alți bani de “buzunar”, de data asta publici, din Centrul de copii și juniori. Exact ce-i lipsea Armatei finanțate de popor.

De fapt, ce poate fi mai sarcastic decât însăși ironia sorții. Armata a ajuns să fie condusă de un dinamovist, Mircea Duşa, iar Ministerul Afacerilor Interne de un stelist, Gabriel Oprea.

Vom trăi și vom vedea. Până “vom vedea”, pătimim cu to(n)ții.

XRay