Tag Archives: Constantin Olteanu

Identitatea noastră

Acum vreo șase ani jumătate, am scris aici un adevărat serial dedicat unor articole ale lui Matei Udrea. De acolo am reținut și o declarație a lui Constantin Olteanu. Iat-o:

Erau câţiva jucători acolo, la Steaua, care vindeau meciuri. Din cauza asta am şi pierdut titlul în 1980. Ne-a bătut Târgovişte cu 4-0 într-un joc suspect… Şi Cupa României am pierdut-o, cu Timişoara, pentru că Liţă Dumitru a vândut meciul. Pe urmă, Liţă s-a şi transferat la Poli… Sameş a luat 25.000 de lei la un meci, iar Iordache mi-a recunoscut că a lăsat un gol fiindcă avea obligaţii faţă de echipa adversă … fuga lui Marcel Răducanu în RFG, petrecută în 1981, a fost urmarea unui flagrant în care Securitatea l-a filmat încasând bani de la emisarii echipei „U” Cluj! ”  Cine vrea să priceapă niște lucruri, are de unde porni…

Cartea lui Olteanu n-am citit-o, dar tot GSP-ul nostru publica pe 15 mai 2010 un amplu articol al lui Viorel Tudorache în dialog cu fostul ministru al Apărării şi primar al Capitalei. M-am gândit că o să găsesc acolo informații despre ” rolul providential jucat de familia Ceausescu (uneori de nea Nicu insusi) in constructia echipei din ’86”, așa cum afirma Omul care aduce cartea. Ia să vedem cum ” Ceausescu si armata/ v-au format identitatea”…

-… aţi construit echipa care a cîştigat CCE în ’86.

– Ce m-a făcut să acord o atenţie specială fotbalului a fost faptul că răposatul Nicolae Ceauşescu ţinea cu Steaua. Apropiaţii lui mi-au spus: „Vezi că şefu’ a auzit că Steaua nu prea mai cîştigă, fii atent că asta e o probă importantă!„.

–  Care a fost prima măsură luată?

–  M-am informat. Steaua era subordonataă direct lui Mutu’, cum i se zicea lui Ilie Ceauşescu, care a venit după Gomoiu! Nu se pricepea nici unul! Celor de la club le-am zis: ”Dacă vreţi să reconstruim echipa, trebuie să o facem legal. Nu-mi place să furaţi de la unul sau de la altul jucători, să avem scandal„.

– Cum îşi manifesta Ceauşescu simpatia faţă de Steaua?

– Era mai mult decît un simplu fan şi nu a ascuns asta faţă de noi. Spre exemplu, înaintea unui meci Steaua-Dinamo, prin 1983-’84, ne-a chemat la vila lui de la Snagov. Eram eu, ministrul de Interne, George Homoştean, şi Tudor Postelnicu, şeful Securităţii. … De faţă cu toţi mi-a spus: „Voi aveţi meci cu ăştia. Să-i bateţi, să-i rupeţi!„. Ce puteam să-i răspund, decît: „Am înţeles!„. I-am convocat imediat pe şefi într-o şedinţă la club şi i-am bătut 2-0, cu două goluri marcate de Marcel Răducanu.

–  Postelnicu s-a conformat?

– Nici vorbă. În primăvara lui ’84 erau lucrările Marii Adunării Naţionale, iar Steaua pierduse 3-1 la Bacău. Ceauşescu nu stătea în sală, avea un cabinet de unde asculta ce se discută. La un moment dat, ne-a chemat la el pe mine şi pe fratele său, Ilie Ceauşescu. Ne-a luat direct: „De ce aţi pierdut?„. Am dat-o pe vrăjeală: „Alecsandrescu mi-a zis că jucătorii n-au avut ghete adecvate la terenul îngheţat„. Nu puteam să dau mai multe detalii fiindcă nu vroiam să acuz anumite persoane. I-am promis că voi face o analiză cu Ilie Ceauşescu, dar acesta n-a rezistat şi a răbufnit: „Păi, nu ne lasă în pace ăştia de la Securitate. Postelnicu se ţine de capul nostru„.

– Cum a reacţionat?

– L-a chemat imediat pe Postelnicu, care era sforarul şef, şi l-a luat la rost: „De ce nu-i laşi mă în pace pe ăştia de la Steaua?„. Postelnicu, în stilul său teatral, mai să se autoflageleze. După ce-am ieşit, Postelnicu mi-a reproşat: „Nea Costică, de ce nu mi-ai luat apărarea în faţa lui Ceauşescu?”. „N-avem cum să mă bag între fraţi!”, i-am explicat eu.

– De ce credeţi că în perioada dumneavoastră Steaua a luat doar un titlu şi o Cupă, în 1985, cînd a făcut eventul?

– Aflasem că erau cîţiva jucători la Steaua care vindeau meciuri. Din cauza asta, în 1980, am şi pierdut campionatul, la golaveraj, în detrimentul Craiovei. Cu trei etape înainte de final am pierdut dubios, cu 4-0, la Tîrgovişte.

(„Cînd am ajuns la Tîrgovişte, primul secretar m-a întrebat: «Tovarăşul Valentin, de ce mai veniţi? Nu ştiţi că…». Şi, într-adevăr, am pierdut cu 0-4″ – Valentin Ceauşescu, GSP, august 2009)

– În ’80, aţi pierdut şi finala Cupei, cu Poli Timişoara, la penaltyuri.

– Îmi amintesc, Liţă Dumitru a vîndut meciul, apoi s-a transferat la Timişoara… am luat pe el 350.000 de lei.

– Doar Liţă era oaia neagră?

– Mai ştiu că Sameş a luat la un meci 25.000 de lei, iar Vasile Iordache mi-a recunoscut că a lăsat un gol fiindcă avea nu ştiu ce obligaţii faţă de echipa adversă.

–  Cum aflaţi că jucătorii trîntesc meciuri?

– Mă informau cei de la contrainformaţii. Le luam însă cu multe rezerve, pentru că aparţineau de Dinamo, fiind serviciul Securităţii. …Nu i-am pedepsit pe cei care aranjau meciuri deoarece am avut încredere că Ion Alecsandrescu ştia cum să rezolve problemele”

– Se spune că dumneavoastră aţi planificat şi flagrantul înscenat lui Marcel Răducanu, cînd a fost filmat primind un plic cu 15.000 de lei pentru a trînti un meci cu „U” Cluj?

– Nu, cei de la contrainformaţii. Eu doar am primit filmul şi l-am chemat pe Marcel la mine în birou să-l vadă şi el. Vroiam doar să-l anunţăm că ştim ce face. Atît! El s-a speriat însă şi a fugit în RFG.

– Cu echipa care a luat CCE n-aţi mai avut probleme de genul ăsta!

– Nu, pentru că le-am spus jucătorilor: „Dacă vreţi bani, veniţi la mine şi rezolvăm.” M.Ap.N. aloca anual cîte 13 milioane de lei echipei de fotbal. Îi verificam şi le atrăgeam atenţia: „Iovan, ce-ai căutat la Hanul lui Manuc unde te-ai întîlnit cu o maşină cu număr de Olt?„.

– Chiar n-aţi avut probleme cu ei?

– Au mai fost. Spre exemplu, Petcu a făcut arest pentru că a provocat un scandal în cantonament de un „23 August”, iar pe Zamfir l-am dat afară din cauza băuturii. Boloni a fost un factor de echilibru în echipa aceea, era intelectual, nu puteam să am încredere în Lăcătuş, care rîdea toată ziua.

– Cum aţi făcut echipa din 1986?

– Eu n-am adus pe nimeni cu forţa la Steaua. Lucram cu prim-secretarii de judeţe… Majoritatea mă sunau şi-mi semnalau cînd apărea cîte un jucător bun la ei în zonă. Ion Busui de la Reşiţa mi i-a dat pe Belodedici de la Moldova Nouă şi pe Iovan.

– Pe Iovan era să vi-l fure Dinamo.

– Da, au mai fost şi frecuşuri de genul ăsta între Steaua şi Dinamo. L-au luat din Gara de Nord şi l-au dus la club, dar Iovan n-a vrut să semneze cu ei. Vroia la Steaua şi la Steaua a ajuns.

– Cum?

– L-am sunat imediat pe Postelnicu. Apoi pe procurorul general de atunci, Nicolae Popovici, care era în conducerea lui Dinamo şi l-am ameninţat: „Vezi că aşa cum i-am spus lui Ceauşescu să te facă procuror general, tot aşa pot să-i spun să te schimbe!„. Cei de la Dinamo l-au vrut şi pe Piţurcă, dar Postelnicu strîmba din nas că joacă barbut. Eu i-am zis: „Las că-l iau eu, că pe mine mă interesează să joace fotbal bine, nu ce face în timpul lui liber”.

– Au fost şi cazuri cînd aţi vrut să luaţi vreun jucător şi n-aţi putut?

– Erau jucători care trebuiau să facă armata şi îi luam la noi. De exemplu, Ştefan Andrei, care era ministru de externe, mi-a dat telefon şi m-a rugat: “Băi, frate Oltene, să nu-l iei pe Săndoi de la Craiova!”. Şi nu l-am luat. A mai fost vorba de un craiovean, dar situaţia era alta.

– Despre cine?

– Aurel Ţicleanu. Generalul Mircea Olteanu, un renumit oftalmolog, care l-a operat la ochi mi-a zis: “Tovarăşe ministru, nu vreţi să vorbesc cu Ţicleanu să vină la Steaua, că e bun?”. I-am spus: “Nu, doar dacă vrea el să vină. Nu e moral să profit de situaţia lui medicală şi să-l pun sub presiune”.

–  Halagian şi Ienei îşi dispută încă meritele pentru CCE. Ce părere aveţi?

– Fiecare cu meritele lui pentru nivelul la care a lucrat cu echipa. Eu l-am adus pe Halagian de la FC Olt, împreună cu Radu II, Bumbescu, Bărbulescu, Piţurcă, pentru care am dat la schimb opt jucători. L-am adus să formăm echipa pentru că nu mergeau treburile cu Ienei, iar jucătorii vroiau să plece.  Vroiau mai mulţi bani!.

– De ce l-aţi daţi afară după numai un an?

– Nu l-am dat afară, l-am trimis înapoi la FC Olt, la ordinul lui Ceauşescu. Apoi l-am readus pe Ienei de la Oradea şi a cîştigat CCE.

– Halagian zice că e o minciună chestia asta.

– Nu ştiu de ce nu crede, pentru că eu nu puteam să-l iau cu mine la  Ceauşescu. Ca dovadă, l-au primit cei de la Scorniceşti. I-a spus treaba asta şi Gheorghe Bărbulescu, care a murit: “Măi, n-am avut ce face, au manevrat prin spate şi te-au adus înapoi”. Acum nici Steaua nu era să cadă o dată cu Halagian!

(„Meritul pentru formarea echipei revine şi M.Ap.N. Este vorba de generalul Ion Coman şi de ministrul apărării, Olteanu” – Valentin Ceauşescu)

– Cum v-aţi înţeles cu Valentin Ceauşescu?

– Bine, era un tip educat, şcolit în Anglia. Se înţelegea bine cu jucătorii fiindcă era apropiat de vîrsta lor. Rămîne însă o enigmă de ce a venit Valentin la Steaua, şi de ce tocmai atunci! Era clar că nu putea fără acceptul lui ta-su. Nu era prost  Ceauşescu, a simţit că Steaua e pe val şi îşi poate face imagine internaţională.

– Cu ce vă ajuta Valentin?

– N-a adus un jucător la Steaua. A încercat să-l aducă pe Septimiu Cîmpeanu de la U Cluj, dar n-a putut. Primul secretar de acolo n-a vrut să-l ajute. L-am sunat eu pe prim secretarul respectiv şi mi-a zis că mie mi-l dă. I-am spus să mai aşteptăm fiindcă bate la ochi şi mi l-a dat mai tîrziu.

– Mircea Lucescu susţine că l-aţi vrut la Steaua, şi chiar a  fost de două la dumneavoastră în birou, dar a refuzat! Valentin Ceauşescu susţine însă că el nu l-a dorit? Care e adevărul?

– Nu-mi aduc aminte … Cei de la Dinamo nu erau văzuţi bine de conducătorii Stelei. În sens invers se mai făceau mişcări, cei de la MI mai luau de la noi.

– Generalul Victor Stănculescu susţine că el i-a convins pe cei de la Braşov să-l lase pe Lăcătuş la Steaua, nu dumneavoastră!

– Nu-i adevărat, Stănculescu era cu hipismul. Eu aranjasem totul cu Dumitru Dragomir şi doar l-am trimis pe el să-l aducă pe Lăcătuş de la Braşov la Bucureşti. Şi un caporal putea să facă asta!

Generalul Constantin Olteanu îşi aminteşte că, în 1985, Securitatea a încercat să strice echipa Stelei. „Mi se spunea că nu e normal să fie atîţia unguri la Steaua. Se refereau la Ienei, la Boloni, ziceau că şi Lăcătuş e de fapt Lakatos. Credeau că sînt fraier şI îi dau afară, dar nu le-am făcut pe plac celor de la Securitate. Lui Boloni chiar i-au făcut un dosar să-l scoată din fotbal, dar n-au reuşit. A fost suspendat vreo 10 etape! În acel an am eliminat-o pe Honved, după 0-1 la Budapesta şi 4-1 în Ghencea„.

“Nu mai sînt ataşat de Steaua. M-a nemulţumit faptul că Armata i-a cedat echipa lui Becali, care e un incult”

„M-am ocupat de Steaua mai mult decît un corp de armată pînă am format-o, pentru că nu se putea altfel. Era o chestiune de onoare pentru Armată”

Generalul Constantin Olteanu a dezvăluit motivul pentru care Nicolae Ceauşescu a schimbat, în 1961, denumirea echipei din CCA în Steaua. „El era general de armată şi nu-i convenea că pe stadioane lumea striga «Uă, Armata». Considera că acest lucru aduce prejudicii onoarei Armatei. Zicea că «Uă, Steaua merge»„.

Iată, așadar, cum ni s-a format identitatea. De care suntem mândri! Cu luminile și umbrele unei epoci apuse, pe care ni le asumăm. Să-i lăsăm pe alții cu legendele lor mincinoase și palmares subțire să croncăne a jale…

Pe 5 iulie 2018, Constantin Olteanu va împlini 90 de ani…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray 

Nota Redacției:

Interviul cu generalul Olteanu, a mai fost postat în articole pe fcsteaua.ro. Ultima dată pe 29 august 2015 în “Mit și adevăr: Generalul Constantin Olteanu, omul care a construit Steaua ’86“. (link)

Prin camaradul nostru de iubire roș-albastră, Andrei Sava, îl mai reluăm și acum în 2017 pentru cei care exultă și își spală creierul la fiecare înfrângere a echipei FC Steaua (FCSB).

Generalul Constantin Olteanu, fostul ministru al Apărării din perioada 1980-85, a rămas în istoria Stelei ca artizanul care a contribuit din umbră la construirea echipei ce avea să câştige CCE în 1986. Puternic şi influent pe vremea lui Ceauşescu, Olteanu îşi trăieşte cu demnitate decăderea din funcțiile de stat şi bătrîneţea.

Condamnat la 11 ani de închisoare după evenimentele din 1989, “pentru ceea ce am fost, nu pentru ceea ce am făcut”, conform afirmaţiilor sale, Olteanu a fost eliberat după doi ani şi 6 luni de detenţie la Jilava și s-a adaptat noii societăți capitaliste. Din 1997 este profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii particulare “Spiru-Haret” Bucureşti.

X Ray

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)