Tag Archives: armata

Lista cu intrebări – pentru adevăratul suporter stelist

a ÎNTREBÁ, întréb, vb. I. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) pune întrebări, în scopul de a afla un răspuns. ◊ Expr. (Tranz.) Întreabă-mă să te întreb, se spune cuiva care cere o informație despre un lucru asupra căruia nici cel întrebat nu știe mai mult.

Dacă Steaua adevarată este cea din Liga a IV-a, câte nume de jucători știi din echipa respectiva și câți cunoști din cadrul FCSB ?

Dacă Steaua adevarată este cea din Liga a IV-a, atunci de ce are 300 de spectatori?

Ținând cont că joacă pe terenul de antrenament din Ghencea, e acceptabil să spunem că e de fapt Steaua II ?

Dacă cei 50.000 de suporteri de pe Național Arena susțin că Steaua este cea care joacă în prima liga și cupe europene, atunci putem concluziona că au dreptate cei 50000 sau cei 300 care asista la meciurile din liga a IV-a?

E adevarat că îl urăști mai mult pe Gigi Becali decât iubești Steaua ?

Dacă Steaua adevarată este cea din Liga a IV-a, de ce te uiți la meciurile FCSB ?

De ce ii jignesti pe cei care susțin echipa din prima liga? Ai uitat când cântai, te bucurai sau plângeai alături de ei… de aceeași parte și în același stadion?

Stii că ai ajuns să te asemeni cu dinamoviștii? De ce? Păi și ei se bucură la înfrângerile Stelei. Oricare dintre ele.

Ai citi vreodată declarația asta?
“Am fost obligați să facem echipa de fotbal, pentru că pierdeam marca nefolosind-o timp de cinci ani! Așa spune legea.”Ministrul Apararii Naționale

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare.

Talibanu’

Chipciu. Deruta. Armata

La scurt timp dupa acest meci anost de la Timisoara, pierdut aiurea (dar tot aiurea l-am fi si castigat, daca se intampla…), profit de ocazie sa ating cateva subiecte importante.

chipciu-si-trofeeleIn primul rand, Chipciu. Recunosc ca nu exista jucator la Steaua care sa-mi fie mai simpatic decat Chipciu. Am scris despre el inca de acum cativa ani ca mi-aduce aminte de Lacatus, datorita stilului agresiv si impetuos, drept pentru care merita sa poarte tricoul cu numarul 7. In plus, e un fapt usor de remarcat ca Chipciu e un tip destept si cu personalitate, peste media fotbalistilor romani. Cu toate acestea, Alex e intr-o forma deplorabila de aproximativ 1 an. Deplorabila! Nu-I mai iese mai nimic, desi a beneficiat de toate sansele din lume. Incet incet, a devenit un paratrasnet convenabil al tribunelor, care il taxeaza copios pentru jocul sau. De fapt, care e marea problema? Chipciu joaca un fotbal curajos, asumat, la risc. Nu joaca la alibi, nu fuge de minge. Incearca sa faca ce facea si acum 2 sau 3 ani, cand ii ieseau toate: ia mingea, dribleaza, paseaza sau trage la poarta. Nu refuza in niciun fel jocul. Fiind insa intr-o forma atat de proasta si, probabil, intr-un blocaj mental, nu-i iese ce incearca. Si totul e foarte vizibil. Daca ar dormi in banda, lumea l-ar uita sau l-ar injura in barba. Dar fiindca se implica si o da in bara, e o tinta la indemana. Nu discut daca reactia publicului e intemeiata, cert e ca nu-l ajuta deloc pe Chipciu, iar “gaura” in care a intrat pare sa se adanceasca. Galca si Radoi i-au dat nenumarate sanse, de fapt, fiecare meci in care intra titular e o sansa, pentru ca evolutiile sale nu justifica titularizarea (ce sa mai zic de convocarea la nationala…). Dar, daca e adevarat ca uneori o sansa poate sa salveze un om, alteori prea multe sanse pot mai mult sa strice. Cred sincer ca, in acest moment, atat pentru Chipciu cat si pentru echipa solutia cea mai buna ar fi ca Alex sa ia loc pe banda de rezerve. Poate ca abia atunci va intelege ca sansele trebuie sa ti le mai si castigi, nu doar sa le primesti de-a gata.

Per total insa, Steaua e in deruta. Echipa e debusolata, probabil din cauza ultimelor schimbari intervenite dupa ratarea calificarii in cupele europene. Au plecat jucatori, a plecat Pedrazzini, s-a inchis robinetul cu transferuri. Motivul mai larg nu poate sa fie altul decat ce se intampla de 6-7 luni, lipsa suporterilor din tribune, problema identitatii echipei, plecarea din Ghencea. Nu stiu daca Radoi simte asta sau nu, dar jucatorii lui sunt intr-o situatie teribil de ingrata. Nu mai joaca niciun meci “acasa”, victoriile lor nu mai bucura multa lume, iar colac peste pupaza Becali si-a reintrat in rol si-a inceput sa stearga din nou pe jos cu ei. Alcenat pare vizibil timorat in joc – suspectez ca e din cauza comentariilor pe care Becali le-a facut. Echipa nu joaca nimic, iar sentimentul meu este ca nu mai are deloc motivatie. E un cerc vicios care pare sa nu se mai opreasca, iar Radoi trebuie sa observe asta.

Solutia e una singura: trebuie sa ne intelegem cu Armata. Am mai spus-o si n-o sa obosesc in a o repeta. Steaua trebuie sa arate tuturor ca se revendica de la traditia clubului de fotbal al Armatei si pentru asta trebuie sa se inteleaga cu Armata. Cu orice pret. Vad ca s-a facut un pas mare, prin negocierile de saptamana trecuta. Probabil intoarcerea in Ghencea ar fi un alt pas, si mai mare. Ideal insa ar fi ca intelegerea cu Armata sa fie deosebit de clara, in special in ce priveste resposabilitatile clubului. Pentru ca Becali, intors la vechile naravuri (cate luni i-a luat de cand a iesit din puscarie…?), va face sigur panarama, comentarii, jigniri. Il stim, nu mai putem avea surprize. Tocmai de aceea intelegerea trebuie sa fie clara, iar clubul de fotbal sa nu stea la mila Armatei, dupa ce intelegerea se va parafa (sa speram!). “Factorul Becali” trebuie luat in calcul, eventual fixat un pret pentru el, dar trebuie luat in calcul si nu ignorat. El exista, ca ne place sau nu si va face aceleasi tampenii cu care ne-am obisnuit. Asa ca trebuie sa speram la maturitate din partea celeilalte parti.

Doar dupa o intelegere cu Armata va avea sansa aceasta echipa, poate, sa-si revina!

Ovidiu

Trebuie sa ne intelegem cu Armata

Steaua trece prin clipe delicate si viitorul nu se anunta deloc mai bun: dimpotriva, echipa e pe o panta descendenta. Nu pentru ca a ratat calificarea in play-off-ul Ligii Campionilor, nu pentru ca are un joc lipsit de luciditate (chiar daca, pe alocuri, plin de entuziasm), ci pentru ca a ajuns sa-si doreasca sa joace toate meciurile in deplasare. Pentru ca “acasa” nu mai exista pentru Steaua.

Si nu, din pacate asta nu are legatura cu plecarea din Ghencea. Ci cu suporterii care au ramas pe stadion, care sunt cuminti ca niste fete de pension. Ma includ si pe mine aici: aseara, la Derby, mi se parea incredibil ca publicul nu reactiona mai deloc nici macar la injuraturile la adresa lui Radoi (un “slagar” al anilor 2000…). Publicul eram si eu. Si, desi ma indigna, nu aveam cheful sa fluier, sa huidui, sa injur.

Steaua joaca doua meciuri in deplasare cu Dinamo, doua cu Petrolul si doua cu orice echipa care poate sa aduca 3-400 de suporteri galagiosi pe Arena Nationala. Echipa nu are niciun suport moral, dimpotriva, stie in mod explicit ca acei suporteri care erau “responsabili” cu sustinerea permanenta nu vin in mod asumat la meciuri. Iar ceilalti sunt din ce in ce mai putini si sunt la fel de apatici, indiferent ca sunt mai putini sau mai multi.

Cred sincer ca, cu un public de nivel obisnuit unui Derby, aseara am fi invins Dinamo. Si s-ar putea sa fi jucat altfel si cu Partizan, Petrolul sau Trencin. Nu e absolut deloc o intamplare ca, de la inceputul sezonului, obtinem rezultate foarte bune in deplasare si indoielnice acasa! De fapt, “acasa” nu mai exista. Steaua este mereu in deplasare.

Nu exista alte solutii decat aducerea peluzelor inapoi la meciuri. Iar pentru asta nu exista decat o solutie: trebuie sa ne intelegem cu Armata. Repet: TREBUIE SA NE INTELEGEM CU ARMATA. Clubul de fotbal, condus de Becali si Argaseala, trebuie sa le demonstreze suporterilor ca se revendica de la istoria clubului de fotbal Steaua fondat in 1947 si ca FACE CEVA in sensul acesta. Iar de facut, nu are de facut decat sa se inteleaga cu Armata! Orice jurist mai de Doamne-ajuta le va spune ca marca Steaua nu inseamna o sigla, ci include si denumirea Steaua! Actuala echipa de fotbal Steaua risca sa nu mai aiba dreptul sa se numeasca Steaua, daca nu se aseaza – cu buna-credinta – la masa tratativelor cu Armata. Iar Armata are la randul ei datoria sa o cheme la tratative. Si sa comunice mai deschis si mai bine pe aceasta tema. Inclusiv episodul plecarii din Ghencea ar fi trebuit comunicat mai bine.

Si cu transferuri si fara, si cu Europa League si fara, si cu Radoi si fara, Steaua nu are sa se astepte la lucruri bune daca nu se intelege cu Armata, ca sa-si aduca inapoi suporterii la stadion. Daca Radoi isi doreste sincer sa aiba un viitor la Steaua si nu un esec care nici macar nu i se datoreaza, trebuie sa il convinga pe Becali de aceste lucruri. Anume, ca nu exista solutie durabila in lipsa unei intelegeri cu Armata.

Cat despre prietenii mei buni de la Sud (sau de aiurea) care inca se amagesc ca aceasta echipa e FCSB si nu Steaua, le repet ce-am mai spus: aceasta e Steaua, indiferent ce vor ei sa creada. E ca intr-o casnicie: s-ar putea intr-adevar sa te trezesti dupa 20 de ani si sa-ti dai seama ca femeia de langa tine s-a schimbat, ca nu mai e cea de care te-ai indragostit, ca te face sa suferi… Dar nu exista altundeva, nicaieri, o alta femeie care sa fie sotia ta! Ai o singura sotie si, schimbata sau nu, e cea de langa tine. Alta nu exista! Sa pretinzi altceva e pur si simplu un non-sens.

Steaua de azi e Steaua de-acum 10 ani, de-acum 20, de-acum 29 si de-acum 68 de ani.

Trebuie sa ne intelegem cu Armata.

Ovidiu