Arhiva etichetelor: Andrei Sava

Eșec… Rușinos

Nota Redacției: Andrei Sava a mai scris azi, la rece, după partida de ieri, un articol foarte bun „Eșec”. Îl publicăm în acestă pagină alături de primul articol „Rușinos”, postat pe fcsteaua tot azi.

Eșec

Campionatul n-a fost pierdut în seara asta. Campionatul a fost pierdut atunci când steliștii n-au fost în stare să învingă echipe de tot râsul. Cu două remize albe cu Petrolul, sau o înfrângere la Timișoara nu poți avea pretenții la titlu. Nu mai pomenesc de punctele pierdute în meciurile cheie cu Dinamo și Astra. Pe mâna noastră, sau pe fluierul arbitrului, nu că ar fi fost adversarii mai buni. Înfrângerea de la Voluntari și egalul cu Iașii, în ultimele două etape ale sezonului regulat, ne-au privat de 5 puncte care ne-ar fi adus pe locul 2, suflând în ceafa Astrei. Bilanțul primelor 26 de etape e grăitor: 12 victorii, 8 remize, 6 înfrângeri. Nici nu mai știu când am avut realizări atât de slabe… Să mai amintesc că am dominat copios mai toate meciurile, dar am ratat imens, că n-am fost în stare să marcăm goluri în situații clare, în timp ce alții au reușit să scoată maximum din ocaziile care li s-au ivit?

Play-off-ul, cu 4 victorii împotriva contracandidatelor și 2 remize cu norocoșii Strâmbului, ne-a trezit speranța că vom drege cele stricate cu atâta lejeritate. Ca să vină acest 0-2 care ne anulează aproape total șansele la titlu. Ar trebui ca acești jucători deprimați de neașteptata înfrângere să câștige ultimele 3 partide, iar Astra să piardă două din ele. Imposibil nu e, dar e greu de crezut că va mai opune cineva rezistență echipei programate să câștige…

Dacă am fi fost surclasați de o echipă superioară, n-aș fi avut nimic de spus, m-aș fi înclinat în fața celui mai bun. Dar așa? Presa ne prezintă discursul mobilizator al lui Șumpanzică înainte de meci. Spectaculos, după cum îl apreciază cei ce-l consideră mereu savuros pe exaltatul cu tricou roz. Discursul unui frustrat: ”m-am săturat să existe doar ei, să profite doar ei, chiar și când nu merită. Acum vor banii din Champions League. Nu-i merită!” Bine că-i merită ei…”Să urlăm de fericire și să mergem în Champions! Noi suntem cei mai buni.” Dar oare chiar sunt cei mai buni? Și ce-o să facă în UCL? O să treacă măcar de primul adversar?

Acum câteva zile, circarul a avut o intervenție mizerabilă, pardon, savuroasă, spectaculoasă, în care a persiflat… tricourile cu dungi. Și ce-a făcut după meciul de aseară? Și-a ridicat în slăvi patronul aflat în același echipament de zebră, bașca fiul și soața vânătorului de elefanți… Ipocritul!

Bucuria victoriei l-a făcut pe ”giumbușlâcar” (așa-l alintă Tudor Octavian) să arate fericit tuturor și să pupe… tricoul Rapidului, nu al Astrei. Cred că mâna de suporteri giurgiuveni au fost foarte fericiți la vederea lui…

Pe forumuri au năvălit în delir suporterii echipelor umilite de ani și ani. Rapidiști, dinamoviști, fani ASA, Recaș, CFR etc., cei 51% cu coșmaruri roș-albastre, salută entuziaști triumful golăniei. Favoriții lor nu mai contează, sunt în pragul falimentului, dar ei sunt fericiți – a pierdut Steaua. În prostia lor, ei nu-și dau seama că bucuria lor e dovada clară a faptului că fotbalul românesc înseamnă în primul rând Steaua, FCSB, echipa patronată de un dezaxat, echipa nevoită să pribegească prin țară în căutarea unui stadion pe care închistații unui minister i-l refuză, echipa părăsită de niște suporteri care nici ei nu știu ce vor, echipa unor jucători incapabili să se impună în fața unor adversari inferiori.

Iar noi, cei ”până la moarte”, rămânem cu amărăciunea pe care ne-o provoacă eșecul de aseară. Titlul Astrei e triumful mediocrității. Dar ne merităm soarta. Impotența celor ce s-au înclinat aseară în fața unui adversar modest, dar determinat, produce o nouă campioană-surpriză, așa cum au fost Urzicenii și Galații. Campioane dispărute rapid din fotbalul nostru, așa cum va dispărea și Astra.

Dar cu ce mă încântă pe mine asta? Eu nu vreau ca favoriții mei să mă salute la bustul gol după o remiză mincinoasă, eu nu țopăi de fericire după victorii puchinoase, nu bat mătănii doar-doar se-ncurcă adversarul… Pe mine mă interesează Steaua. Pe ei, pe ai mei, vreau să-i văd că joacă fotbal, nu bat mingea pe tăpșan. Că dau totul pe teren, nu zburdă-n dorul lelii. Că au o idee clară de joc, nu bramburesc totul în speranța c-o ieși ceva. Ori asta, la ora asta, nu prea există. Iar locul 2, pentru Steaua, este sinonim cu eșecul.

17 Apr 16

Rușinos

Cum, necum, cristelnița lui Șumudică și-a spus și acum cuvântul. Cine s-ar fi așteptat ca Steaua să presteze cel mai slab joc de la revenirea lui Reghecampf? Cu Stanciu invizibil, cu Hamroun și Adi Popa măcinând în gol, cu Varela catastrofal, ce pretenții să ai? Sigur, presiunea a fost teribilă – Steaua trebuia neapărat să câștige, locul 2 era inacceptabil -, dar modul în care a fost pregătit meciul și cum s-au comportat jucătorii este dezolant. Dincolo, șumudeii au început cu mult curaj, au avut aceeași agresivitate pe care le-o cunoaștem, deseori depășind limitele regulamentului, în timp ce steliștii au jucat incredibil de moale, fără vână. Și multe nu s-au schimbat pe parcurs…

Victoria Astrei a purtat semnătura lui Alibec. Extrem de motivat, a faultat la aproape toate duelurile cu apărătorii steliști, a recurs la simulări jenante, a protestat de fiecare dată, dar nu a primit meritatul galben decât abia prin minutul 17-18. Ar fi putut fi eliminat după brânciul dat lui Toșca, proiectat în Niță. Nu știu dacă trecuse jumătate de oră. În loc să ajungă la vestiare, a contribuit decisiv la cele două goluri.

Cu tot jocul slab, Steaua putea termina altfel. Golurile au venit ca urmare a unor gafe impardonabile ale lui Varela, respectiv… Chipciu, nu a cine știe ce minuni giurgiuvene… Dar chiar și când au reușit ceva, atacanții steliști s-au împotmolit în preajma careului, pasa sau șutul decisiv fiind mereu ratate. Ca un făcut, nici când au reușit să înscrie n-au punctat pe tabelă. La 1-2 mai era vreun sfert de oră de joc… N-a mai fost nevoie de anularea a trei goluri, unul a fost suficient. Și era cât pe-aci să fie 3-0, când Alibec a plecat din offside, dar Niță a intervenit senzațional…

Sigur, nu pot să nu amintesc greșelile de arbitraj, ele au contribuit decisiv la scorul final, dar motivul principal al acestei înfrângeri neașteptate a fost jocul lamentabil al unei echipe de la care mă așteptam să zdrobească Astra. Așa că mai rămân două obiective. Finala a fost pierdută. Titlul e o iluzie acum…

16 Apr 16

Articole scrise de Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Mulțumim, bradpittule!

Meciul ce era cândva derby-ul României a avut aceeași desfășurare ca mai toate cele din ultimul timp. Steaua a dominat copios, Strîmbu și-a așezat autobaza și… iar i-a ieșit.

Fundașii laterali dinamoviști au fost făcuți franjuri de Popa și Hamroun, dar centrările au fost catastrofale. Centralii s-au descurcat de minune, mai ales că Steaua n-a avut niciun atacant de careu, atât Chipciu, cât și Tadé nereușind nimic. Dar a discuta de evoluția jucătorilor mi se pare inutil, atâta timp cât vedeta serii a fost arbitrul Tudor. El a apreciat mai toate fazele în favoarea dinamoviștilor, refuzând Stelei cel puțin un penalty, la palma aplicată lui Popa (ca să nu mai vorbim de faultul asupra lui Chipciu), și fluierând aiurea offside la Chipciu.

Așa că, în loc de 3-0 sau 4-0, prima repriză s-a încheiat doar 1-0. După pauză, altă goangă: Anton i-a furat mingea lui Stanciu (mie mi s-a părut fault), i-a transmis-o lui Palić, care i-a pasat perfect lui Gnoheré. 1-1 și au urmat momente confuze ale steliștilor. Un pic mai mult noroc (dacă se poate și așa ceva…) pentru atât de baftosul Rednic și am fi asistat la o înfrângere neașteptată, ocaziile lui Rotariu și Nedelcearu putând să ne întristeze.

Repet, consider că rezultatul final a fost decis de teatralul Brad Pitt, extrem de tolerant cu faulturile lui Steliano Filip (abia înmin.75 a primit galben, după o lungă serie), Hanca sau Gnoheré, și  lovit de orbire la faze ce ar fi putut decide rezultatul încă din prima repriză. Totuși, e jenant să vezi că Steaua se chinuie și nu reușește să bată o glumă de echipă… Cu tot arbitrajul potrivnic, rezultatul normal ar fi fost o victorie clară. Așa, ca și la precedenta remiză pe Arenă, am văzut câini fericiți, salutându-și fanii în delir că n-au pierdut…

Am scăpat iar, fraților!

Urmează meciul de la Giurgiu. Bre, chiar nu putem sparge ghinionul? Că de putut se poate.

P.S. M-a deranjat ”roșul” primit de Pintilii, mai ales că primul galben mi s-a părut acordat prea ușor. Dar, tot răul spre bine: va lipsi în meciul din Cupa Ligii, dar va juca la Giurgiu în ceea ce ar putea fi meciul decisiv…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Cancerul și tripla

Atotștiutorul antrenor al campioanei morale m-a liniștit înainte de meciul cu echipa pe care n-o mai bătusem cam de multișor: ”FCSB va câştiga, cu siguranţă, partida cu ASA Tg. Mureş …” Ba chiar m-a făcut să pun și șampania la gheață: ”Probabil vor face şi golaveraj, nu doar că vor câştiga.” Ținând cont și de faptul că, în sfârșit, se juca pe Arenă, pe un gazon adevărat, totul era pregătit pentru un recital al lui Stanciu&co.

Meciul cu mureșenii m-a făcut să mă gândesc la situația de la sfârșitul sezonului regulat. După etapa a 24-a, la doar 4 puncte distanță de primul loc, mă gândeam că avem chiar șansa de a deveni leader. Urmau două meciuri ușoare, cu Voluntari și Iași, nu? Și ne-am împiedicat ca… Rapidul la Pojorâta… Așa și ieri. După un joc bun în prima repriză, în care puteam încheia conturile, scorul a fost doar 1-0. Și ați văzut ce a urmat: alte ratări, ba mureșenii au și prins mai mult curaj și au egalat dintr-un penalty care n-a prea fost. Dar totu-i bine când se termină cu bine: 2-1 și… leader până marți.

Optimist cum sunt, sper ca Pandurii să joace la Giurgiu cu aceeași ambiție ca în meciul cu Steaua și să-l întristeze pe bietul cimpanzeu. Că văd că el a uitat de meciul ăsta și se vaită că îl ”așteaptă un meci foarte greu la domnul Hagi, în etapa dinaintea meciului cu FCSB.” Ba, mai mult, se teme ”că domnul Hagi va alinia cea mai bună formație… Mă aștept la un război la Constanța!” Aha, deci domnul Hagi nu e coardă, e pus pe caft. Nu e ca domnul Rednic, pacifist… Să-l vedem însă pe domnul Eddy, dacă ”va alinia cea mai bună formație”, dacă mai are speranțe la primul loc. La urma urmelor, o victorie l-ar readuce în cărți pentru a termina pe locul 2, nu? Că doar FCSB are ca obiectiv titlul, ceilalți sunt mai modești, se mulțumesc cu ce rămâne…

Toate ca toate, dar a reapărut pericolul nr.1. Același mereu. Cancerul. Da, de el e vorba, de guralivul din Pipera. Deși promisese (pentru a câta oară?) că iese din viața publică, n-o să mai apară în presă și ne mai lasă și pe noi în pace, l-a apucat iar trăncăneala. Deh, teama să nu facă, Doamne ferește, așa cum ne spunea chiar el, cancer la limbă dacă nu vorbește la tembelizor… Numai că, așa cum îl știm, maestru la făcut praf afaceri profitabile, GgB, prin comportamentul lui bezmetic, ar putea să ne dea o lovitură fatală taman când ne e lumea mai dragă. Că tot omul are răbdarea lui, mai închide ochii, mai se face că n-aude, dar… Dar până când? Poate că aseară, și nu e prima oară, Reghe a făcut schimbări ciudate, greu de înțeles pentru mine, pentru voi. Dar el era acolo, vedea, știa lucruri pe care noi n-avem cum să le știm – starea fizică sau psihică a unui jucător, ideea de a schimba ceva în joc, pentru a surprinde adversarul, pentru a forța victoria. Și i-a reușit. Ca să apară Războinicul și să-l ia de urechi că una, că alta… Jigniri gratuite, care pot avea urmări neașteptate, care pot inhiba jucătorii, care pot deteriora atmosfera din sânul echipei. Exact ceea ce așteaptă adversarii. Și, să nu uităm, urmează o serie de meciuri decisive. Până pe 20 aprilie trebuie să demolăm Dinamo și Astra, atât în campionat, cât și în cele două cupe. Patru meciuri care să ducă la îndeplinirea obiectivului: tripla.

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Coarda, cordița și Reghele

Nota Redacției: Pentru că amicul Andrei Sava a mai scris un articol bun pe tema „Concordia coardelor”, dar introducând și reacția decentă a lui Reghecampf, îl vom publica alături ce cel scris ieri, în același articol dar cu un titlu comun „Coarda, cordița și Reghele”. Pe aceași temă s-au făcut referiri detaliate și în Avancronica meciului Steaua-ASA.

Să lucrăm un pic cu materialul clientului. Rotariu – rezerva, Hanca – mijlocas dreapta, Marc – fundas lateral. Acestea sunt cele 3 mutări pe care atât fostele glorii dinamoviste, cât și fanii le considera greșeli făcute de Rednic. 

  • Cornel Dinu le-a analizat la Dolce Sport: „Dinamo tinde să termine campionatul în genunchi. Fotbalul de acum se joacă pe presiune si pe spatii scurte. Nu cred ca au fost 5 jucatori la Dinamo care sa conteze pe teren. Nu inteleg improvizatiile din partea dreapta. Marc s-a urmarit cu Hanca la primul gol. Apoi, la ultima reusita, sa-l vedeti pe celebrul Marc. Aoleu, ne vede lumea!”.
  •  Augustin: „Nu-mi vine sa cred ca Rednic nu si-a dat seama ca trebuie sa-l schimbe pe Marc. Hanca s-ar fi descurcat mai bine fundas dreapta in combinatie cu Rotariu, care trebuia sa fie titular. Cum sa fie obosit ca a jucat acum 3 zile la nationala? Daca juca in Anglia ce mai zicea?
  • Parcalab a tras concluzia pentru Gazeta Sporturilor: „M-a dezamagit Dinamo, am fost la stadion cu Orac si la 4-1 am plecat de rusine. Se uita lumea la noi si mi-a fost jena.”

În teren, după dezastru? Îmbrățișări, zâmbete și pupături „fără număr”! Nu mai trebuie desen…

xray

Antrenorul campioanei morale și cocalarul

Cred că, de data asta, Șumudică se scoate pentru toate sumele pierdute la pariuri. Acum poate fi sigur de câștig dacă pariază că nu va fi sancționat pentru ultimele derapaje verbale. Că doar comisile sunt și ele în admirația ”Savurosului”, nu? Ba, cred că ar putea paria cu aceleași șanse de câștig și pe faptul că Stancu va fi sancționat exemplar pentru gestul de la sfârșitul meciului cu Pandurii. Golanul ăla ar trebui să primească cel puțin 10 etape de suspendare, ca să urmărească din tribună cum colegii lui câștigă cele trei trofee…

Iar FCSB o s-o încurce rău, că ochiul ager al educatorului echipei giurgiuvene a depistat misterul rezultatelor din ultimul timp: ”o să-i chinuiesc pe cei de la FCSB până la ultima picătura de energie… sau de Activ. Asta este o firmă care aduce medicamente! Domnul Neubert știe el foarte bine ce e cu acele medicamente.” A-ha! V-am prins, vrăjitoareleor! Pe când bieții simbriași ai vânătorului de elefanți doar paracetamol, aspirină şi faringosept, și alea pe sponci. Păi, se compară?

Și, ce, se compară cu Ninel manelistul ăla, din cauza căruia ”Cancanurile, cocalarii şi ţiganii… s-au mutat la Steaua”? Ia uite ce zice cocalarul: ”Eu nu stau să-i răspund lui Şumudică la toate caterincile pe care el le face.” Păi, de ce? Vrei să moară de foame mâzgălicii?

După derby-ul celor două coarde (cordița și cordoiul…), spartanii au găsit iesplicația umilitorului 1-4: blat! Și au plecat cu coada-ntre picioare. De rușine. Da` și-au revenit rapid: e bine și-așa, că nu ia FCSB campionatul, ci ”echipa cu cel mai bun fotbal”…

Cocalarul manelist, soțul Moapei, în loc să sară ca ars și să acuze folosirea paracetamolului , sau pretinia celor două coarde, sau sfânta alianță anti-fecesebistă, să dea și el la gioale ca savuroșii, a fost penibil: „Să nu mai spunem că unele echipe nu își apără corect șansele. Toți antrenorii din play-off vor să câștige fiecare partidă, pentru că sunt tehnicieni cu nume mare. Sunt sigur că acest campionat se va juca până în ultima etapă… Nu pot să îi acuz că nu și-au apărat corect șansele. Dinamo a prins o seară mai slabă, dar sigur pe viitor vor juca mai bine… Îl știu pe Rednic și știu că nu acceptă înfrângerea… cred că a fost un accident.” Phiii, să scape el așa ocazie… Ce sămânță de scandal… Ce pâine de mâncat pentru mâzgălici… Al dracu` cocalar, cum nu-nțelege el farmecul luatului în bâză! Sau i-o fi dat Neubert ceva?…

03 Apr 16

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

S-au acomodat

Uite c-a ieșit cum au vrut ăia… știți voi… ăia care dăduseră-n bâlbâială la vederea clasamentului după victoria Stelei la Severin. Astra a bătut și e de așteptat un protest energic din partea asociațiilor iubitorilor de câini…

Pe Arena redeschisă, derby-ul pentru locul 2 a strâns un număr neașteptat de mare de spectatori, circa 7-8000. Interes maxim… Nu știu câți au fost surprinși de victoria șumudeilor, în afară de cele 150 de perechi de spartani. Dar chiar 4-1? Să rămână Steliano, Marcelică și Harlemică cu tricourile pe ei? Taman acu`, când era, în sfârșit, mai cald…

Normal, după așa o victorie, fuga-fuga la strategul suprem, la ”savuros”. Panglici pe nas și stucheli în dreapta și stânga, menite a face uitate ultimele două rezultate în fața coșmarului roș-albastru.

I-auziți-i delirul: ”Un meci în care ne-a ieşit absolut tot, am controlat jocul de la început la sfârşit, ne-am descătuşat… Când şi-au dat seama de diferenţa de valoare dintre cele două echipe nu am avut probleme cu ei. La pauză am fost inspirat, la 2-1 am închis puţin jocul, am avut mai multă posesie şi nu le-am dat mingea. Este o victorie mare…” Bine, dar cum de n-a fost la fel și împotriva FCSB-ului? A, păi au fost cauze obiective: ”Am avut acea sincopă cu Steaua, nu am vrut să spun la momentul respectiv, dar au fost şase inşi cu febră, abia i-am adus la meci la momentul respectiv.” Ei, acu` am priceput , ”sincopa”, bat-o vina, că tare ne mai speriasem…

Cuprins de beția victoriei în fața haitei de căței de pripas, cimpanzeul e dezlănțuit: ”Treziţi-vă, bă, oameni buni, că Astra joacă cel mai bun fotbal în momentul de faţă.” ”Bă”, suntem noi, niște ”ăia”, cărora ne-a făcut hatârul de a ne arăta cine-i jupânu`… Și, în plus, ”Fără nimic, doar cu aspirină şi paracetamol,” nu ca știți voi cine, care îi îndoapă pe știți voi cine cu drăcii nemțești…

Modest, cum îl știm, antrenorul echipei cu ”cel mai bun fotbal în momentul de faţă ” are totuși o dilemă: ”Nu ştiu dacă vom lua titlul”. Ei, nu știe. Știe, că de-aia gându-i zboară tot ”acolo”, la ”ăia”: ”Probabil ei au obiectiv să ia titlul, iar eu îi voi chinui până vor da ultima picătură de energie şi de altceva din ei. Ultima picătură!” El îi va chinui… El… Antrenorul echipei care e preferata a 1% din români, după cum arată statisticile umflate.

GSP-ul își titrează unul dintre articole ”Victorie anti-Steaua”, ni se spune că euforicul cimpanzeu s-a pozat cu spartanii umiliți și a scandat împotriva Stelei. Scandări civilizate, desigur, ca-ntre hâldani și giuleștean. Ceva obișnuit, la ce să te aștepți din partea unora resemnați la gândul că nu vor ajunge acolo, sus, la ”ăia”…

Despre Strâmbu, schelălăind jalnic cu coada între picioare, nimic altceva decât declarația mărinimosului său învingător de aseară: ”consider că Mircea Rednic trebuie să fie antrenorul echipei naţionale după EURO 2016. Datorită experienţei, datorită a tot ceea ce a făcut la Dinamo.” Ei, da, asta ne mai lipsea… Deocamdată, așa cum ne-a promis înainte de meci, s-a acomodat pentru meciul cu Steaua. După care, a promis că va semna. Ce? Demisia, poate, că pecehașii au cam ajuns la capătul răbdării…

02 Apr 16

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Nota Redacției: Șumudică cântărind șansele să-l suspende vreo Comisie.

Stanciu – Stanca 1-0

Sincer, mă așteptam la o victorie lejeră în meciul cu Pandurii. Dar ghinioanele au început să se adune încă înainte de meci, când am aflat că eram nevoiți să jucăm fără Varela. Apoi am aflat că meciul va fi arbitrat de caraghiosul de Marius Avram, de la care mă aștept mereu la gafe. Reghe a plusat și el, continuându-și experimentul cu care ne-a obișnuit – o echipă de zece jucători plus observatorul Chipciu. Abia început meciul, a trebuit să fie înlocuit Momčilović. Și mi-au revenit în minte clipe de coșmar cu Papp…

Pandurii, spre lauda lor, au jucat ca nicio altă echipă împotriva Stelei – fără teamă, pressing agresiv, atacuri. Nici gând de autobaza Rednic. Dar, din păcate, lucrurile bune au fost umbrite de multe intervenții rudimentare, faulturi repetate, obstrucții, trageri de timp care nu l-au impresionat pe piticul cu fluieru-n gură. Dar țanțoșul fluierici a reușit să enerveze ambele echipe, contribuind, după părerea mea, decisiv la stricarea meciului.

Pandurii acuză eliminarea lui Mrzljak și penalty-ul care a stabilit scorul. Poate or fi avut dreptate în primul caz, când e posibil ca Adi Popa să fi făcut henț înainte de a fi faultat, dar nici repetatele reluări n-au fost prea clare. Dar Mrzljak mai făcuse 2-3 faulturi grosolane până atunci, așa că eliminarea ar fi putut avea loc mai devreme. Avram n-a văzut nici hențul care a decis rezultatul, fiind nevoie de intervenția arbitrului de poartă. Și, dacă tot a fost  henț, nu merita Hora galben? Era al doilea. La ambele faze jucătorii Pandurilor s-au repezit în haită la arbitri, au înjurat, au îmbrâncit. Ar fi avut aceeași reacție dacă ar fi arbitrat Tudor sau Hațegan? După meci, alte gesturi huliganice, declarații aiuritoare… Ceva despre penalty-ul refuzat Stelei în min.20, când blândul Săpunaru l-a faultat pe Popa? Nu, bineînțeles. Sau despre posibilul penalty la îmbrâncirea lui Marica în careu, prin min.60 și ceva? Nu. Se vor sesiza comisiile după declarațiile lui Nistor și Săpunaru? Tot nu…

Păcat, ar fi putut fi un meci frumos. Așa, a trebuit să ne mulțumim cu o bătălie crâncenă în care Pandurii au sperat la o remiză, iar Steaua a luptat pentru victorie până la ultimul fluier al arbitrului. 1-0, trei puncte și, cel puțin până vineri seara, e pe locul pe care va fi și după ultima etapă. Sărbătoarea în cinstea celui de-al 27-lea titlu va avea loc cu o etapă mai devreme, după meciul de pe Arenă cu… Pandurii.

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Scrieți, băieți…

Ca la orice meci al Stelei, ochii ageri de prin Groapă, Giulești sau aiurea au anticipat un blat evident.  Pentru că, altfel, Steaua n-are cum să învingă, nu? Iar dacă mai e vorba și de un meci în familie… Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.

Să nu insist asupra ”pregătirii pentru meci”, la turbarea care i-a cuprins pe cei care văd că Steaua își urmează imperturbabil drumul spre triplă. E suficient să recitiți mâzgălelile apărute în presa sportivă… Sau, mai nou,în… ”Cancan”. Da, ați citit corect: ”Cancan”. Până și acolo avem șpețialiști. De la ei aflăm că… am scăpat de GgB. ”Cineva i-a luat clubul patronului și nu este armata!” Cine sunt noii patroni ai Stelei? Mă rog, cum i-o mai zice acum – FCSB, FCSP, FCSD… Totul e dezvăluit aici:  Cineva i-a luat clubul patronului şi nu este armata! Noii patroni ai Stelei! Nasol, nea Gigi, te fură ăștia din ochi. A! ce coruptă soțietate!… Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul...

Așadar, să vedem ce-a fost aseară. Un meci vioi, că nu era să-nghețe băieții, aud că s-a jucat la minus patru grade. Mânjii lui Hagi au zburdat de-a lungul și de-a latul, înainte și-napoi, au încercat un pressing agresiv care le-o mai fi ridicat moralul celor puși pe gânduri de dubla umilință suferită de ”campioana morală”. Dar, ușor-ușor, lucrurile au revenit la normal, jocul Stelei semănând din ce în ce mai mult cu cel din primul mandat Reghe – viteză, agresivitate, joc combinativ. Și e doar începutul, mai e mult de lucru.

La pauză era 2-0, după două goluri contestate. Nu e cazul să despicăm firul în patru, are cine să o facă. Dar o părere pot să am și eu. Penalty-ul mi s-a părut evident – matahala aia de Goulon (de care cred că o să mai auzim, e un jucător interesant) l-a tras de umăr pe firavul Stanciu și  i-a tras una zdravănă peste picioare. La al doilea gol, reluările au arătat că a fost henț la Popa, dar un henț ciudat. Piticul a fost făcut sandwich de doi constănțeni, mie mi s-a părut că primul atinge mingea cu mâna jucătorul Viitorului, și tot el îi împinge mâna lui Adi Popa spre minge. Henț, desigur, dar eu l-am văzut abia după a treia, a patra reluare. Arbitrului îi era imposibil să vadă ceva, iar declarația lui Benzar – ”…henț evident. Nici Cristina Neagu nu prelua mingea așa…” e chiar amuzantă. Cea mai bună vizibilitate o avea Peçanha, care n-a protestat deloc. A, da, și el tre` să fie sclavul ciobanului, precis…

În fine, spre disperarea boromanilor, tabela, singura care contează, indică sec: Viitorul 1 – Steaua 3. Suntem la 3 puncte de primul loc, ceea ce dăunează grav sănătății lui Mironică… În miez de noapte, el ne-a fericit cu o altă nemuritoare creație, scrisă cu unghia muiată-n jugulară: Regele vasal. Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. Precis că Mironică e fan Ion Heliade – Rădulescu, care îndemna tinerii scriitori: ”Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” Dar de unde să știe Heliade că o să se apuce de scris și ”generația Pro”? O generație de cațavenci gata mereu să zbiere: Fraților! domnilor! un moment, onorabili concetățeni! Am voit să acoper o rușine care se petrece de atâta vreme în sânul orașului nostru… am voit să cruț opinia publică de o lovitură scandaloasă;… astăzi însă am fost lovit așa de crud în dignitatea mea, încât nu mai pot tăcea. 

Ei, până pe 30 martie, la meciul ce se anunță cel mai dificil, cu Pandurii, o să ne mai delectăm cu de-astea, de-ale mironicilor de tot felul. Națiune, fii deșteaptă! Dar să vedem ce-o fi după aia. Câinii latră, caravana trece. Iar ținta e aceeași: al 27-lea titlu. Restul e cancan…

P.S. Gesepiștii plusează la tâmpenie cu titlul unui articol: ”Steaua bârsană » Gafele arbitrilor au influențat rezultatul din Viitorul – Steaua 1-3 » Henț și un penalty ușor!” Bun, am înțeles, deciziile sunt discutabile, dar care-i treaba cu ”Steaua bârsană”? Jocul de cuvinte vrea să arate că arbitrul Bârsan ar fi ”tras” cu Steaua. Numai că aluziile bat în altă parte. Și n-am văzut să apară vreun articol intitulat, să zicem, Rapidul cu aripi negre. Sau Maidanezii umiliți în Cupa Ligii

Scrieți, băieți, orice…

20 Mar 16

Supărat, supărat sunt, doamne…

Rednic s-a supărat pe Şumudică. I-auziți ce-i ardea lui înaintea meciului cu Pandurii:

Nu e prietenul meu, nu mai e. M-am supărat pe el pentru că am avut o înţelegere în Cipru şi eu am respectat-o, el nu. A zis că el se bate cu Steaua şi a pierdut de două ori. Eu măcar am făcut două egaluri.”

Două egaluri… Prilej de mândrie pentru antrenorul logodit cu bafta chioară. Dar să nu credeți că omul e prost. Nu, dincolo de umorul căznit al declarațiilor lui, la care e singurul care rânjește, Rednic vede limpede că are o echipă subțirică rău, care a ajuns acolo sus întâmplător, profitând de o incredibilă serie de rezultate mincinoase. Pentru că, în mod normal, locul ei era în play-out…

Ieri, Pandurii au prins o seară proastă, dar și așa i-au dominat copios pe cei care visau, nici mai mult, nici mai puțin, la… triplă. Dar, deloc surprinzător, echipa gazdă, care se apăra în binecunoscutul stil care face uitată autobaza Cârțu, a terminat prima repriză cu 1-0, la singurul șut pe poartă… Și era cât pe-aci să asistăm la un nou triumf (al câtelea oare?)  al fotbalului puchinos. Gorjenii s-au mulțumit, până la urmă, cu o remiză pe final, deși puteau învinge lejer. Meci urât, nervos, cu durități de divizia secundă, cu manifestări mitocănești, după chipul și asemănarea pecehașilor.

Strâmbu a rămas același. Anunță ușurat că ”această pauză e binevenită pentru că sunt jucători la care au apărut crampe.” Și o dă la întors. Cică ”Obiectivul nostru n-a fost niciodată campionatul. Obiectivul nostru a fost play-off-ul și primele trei locuri.” Dar nu uită să se umfle în pene: ”Noi n-am mai pierdut în campionat de nu știu când.” Îi amintesc eu: de la meciul de pomină cu Viitorul, 1-5 în Groapă… După care au urmat șapte victorii și șase remize. Cum, necum, scorul contează, nu? Numai că, pare-se, se cam termină norocul. Și Rednic e primul care a văzut asta. Se apropie momentul adevărului, meciul cu coșmarul roșu-albastru, și spectrul ulciorului. Așa că omul își ia măsuri de precauție încă de pe acum. Iar apar zvonuri că e dorit în Belgia lui dragă, așa că Rin-Tin-Tin Negoiță ar face bine să pluseze cu ceva ca să păstreze diamantul ce conduce haita spre triplă.

Cât despre ”înțelegerea din Cipru” cu Cimpanzeul Roz, ea nu face decât să dovedească din nou că, în fotbalul românesc, totul se raportează la Steaua, singura care contează. Singura care are mereu ca obiectiv titlul, cupele și nu se sfiește să declare asta. Ceilalți? La ciupeală, poate au baftă cumva…

Cu excepția perioadei 2006-2012, când politicul a impus campioane ce au contribuit din plin la bugetul unor anumite partide, Steaua a dominat categoric fotbalul românesc, din 1984 încoace. 17 titluri, în timp ce toate celelalte abia au strâns 14 în total… Pentru ceilalți, orice mic succes, chiar și un 0-0 smuls nemeritat, e o performanță. Pentru Steaua, orice remiză, orice eșec, înseamnă prilej de bucurie boromană. Dar titlul ajunge tot acolo… La cei care le-au câștigat și pe ultimele trei.

Iar norocul celor doi antrenori puși pe înțelegeri… Norocul e pârghia Lenei. O spune Iorga. Nu, nu fotbalistul, ci Nicolae Iorga.

21 Mar 16

Articole scrise de Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Nota Redacției: Din motive „tehnice” … medicale, încă în vigoare, au fost preluate și publicate mai târziu. Nu sunt singurele excepții din ultimul timp. Dar un articol bun nu are termen de valabilitate.

The return of the pink chimp

Recunoașterea pariurilor și scandarea „NU E Steaua” l-au ajutat pe Șumudică la Comisiile FRF. Miecuri, pariorul a recidivat a „n”-a oară cu gesturi obscene provocatoare la adresa fanilor Stelei prezenți pe stadionul din Pitești, iar după meci a replicat presei senin: „Ce semne am făcut, domnule? Poate m-am șters la gură, așa. Aţi văzut dumneavoastră? Serios? Aveţi poze? Dacă dumneavoastră consideraţi că am făcut gesturi obscene, înseamnă că vreţi să cautaţi scandal”. GSP a publicat poze cu semnele respective: mâna dusă la șliț, degetul băgat în gură sugerând suptul, fundul întors ostentativ către tribună! Gesturi golănești, mârlănești, incalificabile! Alo, Comisiile, nu-l înțarcă nimeni? Măcar trimite-ți-l în tribună, dar în peluza stelistă. 🙂

Dedicația bananei roș-albaștrilor pentru cimpanzeu

Gura ta (Delia feat. Deepcentral)
„Mă intoarce pe dos
Mă ridică de jos
Gura ta, gura ta

Mă ridică și apoi
Mă muscă cu buze moi
Gura ta, gura ta”

Vă prezentăm mai jos două articole tematice scrise de Andrei Sava.

XRay

The return of the pink chimp

Mă-ntreb dacă mai are rost o ”Cupă a Ligii”, ba chiar și ”Cupa României”, având în vedere că meciurile par o corvoadă pentru echipe? Deh, băieții ar obosi la un astfel de ritm, mai trebuie să ia și ei o pauză până la meciurile din play-off, să se refacă. Nu de alta, dar văd că antrenorii experimentează tot felul de formule, adesea fanteziste, schimbând radical echipa de la meci la meci.  Reghe al nostru cred că e recordman, ia uitați cum a început ultimele trei meciuri:

Dinamo-Steaua, Cupă, 2 martie: Cojocaru – Râpă, Papp, Tamaș, Momčilović – Bourceanu, Filip – Enache, Chipciu, Hamroun – Tade

Dinamo-Steaua, play-off, 6 martie: Niță – Papp, Varela, Tamaș, Toșca – Pintilii, Stanciu – Popa, Chipciu, Hamroun – Marica (deci 7 nume noi)

Steaua-Astra, Cupa Ligii, 9 martie: Cojocaru – Râpă, Papp, Carp, Momčilović – Bourceanu, Muniru – Popa, Gebhart, Popadiuc – Tade  (deci 9 nume noi)

Bun, e clar că prioritatea e titlul de campioană, deh, UCL, grupe, ploaia de euroi, dar cum e cu mult-lăudata pregătire fizică a lui Neubert, cum e cu omogenitatea echipei, că băieții parcă acum se cunosc, rar vedem ceva care să arate ca schemă îndelung exersată la antrenamente, pasele merg aiurea, de șuturi ce să mai vorbim. Până și introducerea lui Kharja în repriza secundă mi s-a părut aiurea. Pe ploaia aia, Doamne ferește, se accidenta iar…

Sigur, totu-i bine când se termină cu bine, aseară am învins echipa Stanleybet, și ei cu destule vedete lăsate să se odihnească pentru repetirul de duminică, din play-off. Pink Chimp iar a pariat greșit, Tadé n-a mai reușit să rateze, așa că returul începe de la 1-0 pentru noi.

Marele antrenor cu aia mică, iertat de comisii, le-a dat iar cu tifla, făcând gesturi golănești spre piteștenii care au înfruntat ploaia pentru a vedea victoria steliștilor. În plus, după meci, a justificat înfrângerea ca la pariuri: ”N-am avut noroc… N-am vrut să risc” și a concluzionat: ”am făcut unul dintre cele mai bune meciuri de când sunt eu la Astra.” Alte afirmații sunt extrem de interesante: ”Nu prea m-a interesat acest joc. Am odihnit 5-6 jucători, important e jocul din campionat că de acolo vin banii. Dacă Steaua vrea să se califice și să facem egal sau să câștigăm în campionat, eu fac pactul cu ei de acum.” Maimuțoiul o fi vrut să pară ironic. Vezi, Doamne, el e gata să renunțe la competiția asta și, mărinimos, e gata de un troc: vă las să bateți în Cupa Ligii, dacă o lăsați mai moale în campionat. Cum? Sună a propunere de blat? Nu-i bai, iar o închidă ochii comisiile. Ca să nu influențeze lupta la titlu, desigur…

Belicoși nevoie mare, astralii se-nghesuie la declarații. ”Șumudică e important pentru noi că dirijează echipa. Când e lângă noi suntem mai puternici”, a spus Teixeira, sperând să-și încaseze cumva restanțele. Lovin filosofează adânc: „Cred că a fost un meci important din punct de vedere moral. Dacă am fi câștigat azi reușeam să avem un moral mai bun în campionat.” Cum, bre, nu l-ai auzit pe ”Mister” Pink? Că zicea că nu l-a interesat… Și Lovin îi dă înainte cu ”moralul”: ”Echipa e mult mai bine din punct de vedere moral de când a venit Șumi. Cred că s-a făcut dreptate. Vom arăta altfel în campionat. Dacă noi vom câştiga duminică, Steaua mai are puţine şanse să revină. Vor fi la pământ cu moralul”  Mda, nasol pentru Lovin&co. e că și Steaua va arăta altfel… Și se va face dreptate. Numai să nu vină iar vreun Colțescu d-ăla…

Și, o știre de ultimă oră: „Sperăm ca în această săptămână să se redeschidă National Arena. Am vorbit cu Șumi putin mai devreme, mi-a spus că el ar fi de acord să mutăm meciul„, a declarat Reghecampf…

10 Mar 16

Un martir ratat

Scandalul Șumi-Bet pare să se stingă în pur stil românesc. Mai întâi, maimuțoiul a fost pedepsit drastic – pe 29 februarie a fost suspendat din toate activitățile legate de fotbal pentru o perioadă de șase luni și amendat cu 100.000 de lei, de Comisia de Disciplină a Federației Române de Fotbal, pentru că a jucat la pariuri, lucru interzis de regulament. Nu discut aici cât de corectă a fost decizia, nu sunt comisie, nici n-o să mă apuc să pigulesc arhivele caselor de pariuri, nici nu mă interesează prea tare. Chestia e că o comisie abilitată a stabilit o vină pe care a sancționat-o. Sigur, mie personal nu mi-a convenit. Nu că aș fi fan al cimpanzeului, ci dimpotrivă, dar totul tindea să facă din el un martir, o victimă a manevrelor josnice ale… ați ghicit, fcsb-ului. Că doar ei sunt forța malefică din fotbalul românesc, nu?

Acum o-ntoarcem ca la Ploiești (că de-acolo vine Astra…) și aceeași comisie dă azi alt ucaz. Decizia e chiar ilară: amenda s-a redus la jumătate, iar Cimpanzică va fi suspendat 2 luni, însă… va avea dreptul să stea pe bancă până la finalul sezonului. După care va intra în vigoare suspendarea de două luni!!!

Bineînțeles, un excelent prilej ca împătimitul de pariuri să dea un comunicat important pentru țară: „Mă simt eliberat de tot stresul ăsta pe care l-am acumulat. A fost o săptămână grea. Mi-e greu să stau departe de fenomen, mi-e greu să stau departe de fotbal. Practic, în fiecare dimineață îmi venea să mă urc în mașină și să plec spre antrenament. Mi-am adus aminte de senzațiile acelea negative și de trăirile ca atunci când ești demis sau îți dai demisia. Eram acasă, mă simțeam inutil. Pe cuvântul meu de onoare, cu staff-ul nu am putut să vorbesc deloc. Mi-au dat niște mesaje pe whatsapp, atâta tot. Am încercat să stau departe, să nu se interpreteze, pentru că aveam tot felul de semnale.

Ei, bine, după părerea mea, Șumpanzică n-are decât de pierdut din schimbarea deciziei. În primul rând se va face de râs, pentru că, și cu el pe bancă, țopăind pe margine, intrând în teren, ținându-se de cap când îl lovesc brichete în umăr etc., tot va pierde titlul. În al doilea rând, mai grav, suspendarea se va suprapune cu perioada  jocurilor preliminare din cupele europene. Pentru că, pe locul 2 sau 3, Astra va ajunge să joace în Europa. Acuma nu știu, dar probabil că suspendarea internă e valabilă și la extern, deci prezența lui pe bancă ar putea fi interzisă. Și la străinezi nu ține cu alba-neagra…

Așa că, paradoxal, prima decizie îl avantaja pe circar:

  • acuza în stânga și-n dreapta pe toată lumea pentru pierderea titlului;
  • avea prilejul să se plângă de persecuții până la sfârșitul carierei;
  • era pomenit ori de câte ori venea vorba de al 27-lea titlu al Stelei;
  • i se ridica statuie în fața stadionului din Giurgiu și bust în fața celui din Giulești;
  • dădea naștere unei legende asemănătoare ”Cupei Basarabia” – titlul furat!

Bre, Șumi, ascultă-mă pe mine: rămâi cu stress-ul, dar fă-te util. Fă recurs, cere respectarea deciziei inițiale și ”martir” scrie pe tine. Da` fă-o fuga-fuga, că acu` vin cele două înfrângeri în fața fcsb-ului. Numai că tare mi-e că nu mai e timp…

08 Mar 16

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

”E un rezultat normal”

712169-regheSă nu-mi spuneți că nu v-au trecut fiorii când ați văzut cu cine a început Reghe meciul. ”Derby de România”, cum îi zic unii. Păi, nu tu Nițu, nu Varela, nu Toșca, nu Pintilii, nu Muniru, nu Kharja, nu Gebhard, nu Stanciu, nu Adi Popa, nu Marica… În schimb, căpitanul era acolo, desigur.  Alex, bre. Ba, hopa și celălalt Alex… Cu Momčilović, cu Filip, cu Enache la locul lui obișnuit, cu… Marica cel negru. Bine că l-am dat pe Enceanu, că iar mă apuca exasperarea.

Și, uite că Reghe a avut dreptate: băieții puteau bate lejer autobaza Strâmbului, cu Moflea, cu Păcălici, cu Pulifrici și cu Gunoieré, sau cum s-o scrie. Ba mai era și unu` de-i zicea Gherțoi, sau cam așa ceva, Pe numele lui mic Romario. Și să nu-l uităm pe Nedelcearu. Știți, ăla care declara că e câine de mic și n-ar putea juca niciodată la Steaua. Cu siguranță n-ar putea, că nu-i loc… Ei, și el și ceilalți, cu Rotariu cu tot,  au luptat eroic și au obținut marea performanță de a ieși cu capul sus de pe teren. N-ați văzut cumva? Au mai salutat ei la bustul gol haita pecehașă?  Deh, nu-i de ici, de colo, să scoți remiză în fața campioanei și deținătoarei Cupei, nu?

Steaua și-a continuat nesfârșita serie de ratări monumentale, dintre care cele mai mari au fost (se putea altfel?) ale căpitanului Alex. Acu` să nu fiu rău, Alecșii noștri n-au mai fost chiar catastrofe, cum ne obișnuiseră, au mai mișcat și ei, puteau să decidă meciul după prima repriză. Dar, vai, totul bine și frumos pân` la finalizare. Așa că, supărat ocnă că n-are cin` să întristeze Groapa, Reghe i-a înlocuit pe alde Filip, Hamroun și (surprise-surprise!) Chipciu cu odihniții Popa, Pintilii și Stanciu. Degeaba! Alte ratări, ba și-o bară… Ca să nu mai spunem că n-a lipsit mult  s-o facă iarăși de… oaie, în consacratul deja stil FCSB: chiflă Papp, sau altul, pomană pentru cățelușii ce se cred pitbulli și… cât pe-aci…

Așa că, în loc de victorie, o amărâtă de remiză albă. Dar, optimist cum sunt, o să mă gândesc că meciul a fost un bun antrenament înaintea victoriei de duminică în campionat. În fața aceleeași echipe logodită cu norocul chior

712168-rednicȘi, să terminăm într-o notă veselă. Dacă nu e Cimpanzică, e Strâmbu la datorie. Iată cum a văzut el meciul: „A fost un joc echilibrat. Noi ne-am propus să nu luăm gol și n-am luat gol. Ne-am propus să marcăm, însă n-am reușit. E un rezultat normal… Steaua n-a avut ocazii clare… Steaua s-a blocat foarte bine. Nu ne-a lăsat spații. Calificarea se va decide în retur, suntem pregătiți și pentru penalty-uri. Cred că ne vom califica.

Uite ce-nseamnă să fii cel mai antrenor dintre antrenori. Vezi totul limpede cristal: joc echilibrat, n-am luat gol, n-am dat gol, rezultat normal, Steaua s-a blocat etc. Păi, da, că el ar fi vrut să fie ca-n precedentul meci, în care Reghe l-a luat la preț de matineu și… s-a fript. Tii, și eu, nepriceputul, care-am văzut în seara asta un joc dominat de Steaua, cu mari ratări, cu o bară… Și care prevăd o calificare a echipei care a fost și este mai bună. Roș-albaștrii ăia-n galben, desigur. Și, mai știi, până pe 20 aprilie, poate ”acasă” nu mai înseamnă Pitești…

P.S. Spre știință d-lui Rednic:  cât de ”Joc echilibrat” a fost Dinamo – Steaua

  • –  atacuri periculoase: 36-60
  • – șuturi pe poartă: 0 (ZERO!!!) – 3
  • – șuturi pe lângă poartă: 4-12

Știu, tabela vorbește…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Nota Redacției
Bula lui Rednic: „A fost un joc echilibrat. Noi ne-am propus să nu luăm gol și n-am luat gol. Ne-am propus să marcăm, însă n-am reușit.”

Dedicația noastră pentru „Strâmbu”. E în același ton cu opinia autorului despre derby și personaje, exprimată savuros în articol de Andrei Sava, și pe care o împărtășim.rednic-pino2

 

XRay

Steaua, ASA și tălpanii

Situația conflictului dintre Ministerul de Război și Războinic este atât de complicată încât nici măcar cei de specialitate nu pot ajunge la o concluzie comună, juriștii fiind de partea uneia sau alteia din părți. Întrucât nu cunosc toate amănuntele privatizării secției de fotbal a clubului Armatei, nu m-am hazardat să mă pronunț pro sau contra vreuneia din cele două combatante – CSA și FC.

Ce mă miră este faptul că se trece mereu peste faptul că privatizarea n-a început-o GgB, ea având loc în 1999, când secția de fotbal a devenit FC Steaua, iar patroni erau Păuneștii.

Printre multele care s-au scris și se scriu despre necazul nostru, citesc în GSP-ul de azi un articol foarte interesant:  Ce urmărește Armata în conflictul cu Steaua: banii sau salvarea brandului? Cum a distrus MApN-ul un nume de tradiție pentru că nu aducea profit.

Din start, autorul, dl. Sergiu Alexandru, sintetizează situația: ”MApN susține că formația patronată de Gigi Becali nu este continuatoarea echipei înființate de Armată, echipă care câștiga Cupa Campionilor Europeni. Anul trecut a redobândit emblema în instanță și acum se pregătește să ceară recuperarea unui prejudiciu provocat de clubul lui Becali în intervalul 2004-2015.” După care precizează un lucru esențial: decizia a venit ”exact în momentul în care echipa mergea foarte bine și producea bani.” Pentru că, de fapt, aici e explicația înverșunării cu care Armata se zbate pentru ”redobândirea proprietății”. Să nu uităm că Steaua e singura echipă aflată în această situație. N-am auzit ca Internele, Transporturile sau mai știu eu cine să evalueze brandul Dinamo, Rapid, sau altul și să ceară ceva actualilor patroni. Chiar dacă n-ar fi fost vorba de 57 de milioane de euroi, ci de câțiva firfirici…

Și, absolut firesc, dl. Alexandru sesizează că MApN-ului nu i-a păsat de altă echipă a sa, de  Asociația Sportivă Armata Târgu Mureș. Normal, pentru că ”echipa nu produce nimic și nu aduce niciun beneficiu financiar.” Același minister, care s-a luptat ani de zile să-i interzică lui GgB folosirea numelui de Steaua și a siglei, a desființat A.S.A. Tg.Mureș, din lipsă de fonduri, și a permis echipei primăriei, FCM, să folosească culorile și numele defunctei ASA. Nu pentru 57 de milioane de euro, nici de lei, nici de lei vechi. Nu, bre, gratis! Și, din 2013 încoace, Târgu Mureș se mândrește cu… continuatoarea tradiției, care are același nume cu al dispărutei – ASA, care, cică, e acronimul AS Ardealul… E chiar amuzantă afirmația celui ce era pe atunci președintele clubului: ”eu inițial am vrut să întregistrez echipa ca Asociația Sportivă Ardealul Tg. Mureș, dar m-au dat în judecată cei de la Clubul Sportiv Ardealul. Așa că am pus ASA. Nu este niciun acronim și nu înseamnă nimic.” Deci, anonima CS Ardealul a sărit ca arsă, dar ditai ministerul ba… Pentru că, probabil, nu ar fi primit nici banii plătiți pe o eventuală evaluare.

Așa că nu-mi rămâne decât să mă întreb: dacă GgB refuză să plătească suma pe care ar calcula-o iecsperții, cota-parte a secției de fotbal din întreaga valoare a CSA, își ia jucăriile și pleacă, ce se întâmplă? Va apărea o echipă nouă, Steaua Bethleemuului, să zicem, cu GgB patron, cu sediul pe undeva prin țară, jucând pe nu știu ce stadion lăsat în paragină și renovat de latifundiarul din Pipera. Dacă o mai avea chef… Dar Steaua? Steaua noastră? Se va dizolva unitatea militară, se va casa clubul, ca în cazul ASA? Că nu-l văd pe Tălpan semnând ștatul de plată al clubului agreat de CSA. Nu de alta, dar… kaputt kartela, neama parale pentru așa ceva.

Sau o fi ce bănuiesc eu? Totu-i pus la punct ca, în momentul când cedează GgB, să apară ”deus ex machina” un investitor gigea în locul lui Gigi, care să primească urgent tot: brand, siglă, stemă, nume, prenume, stadion, anexe, binecuvântarea tălpanilor etc.. Acu`, ce să zic, de mult aștept eu să scăpăm de pațachina din Pipera, dar cine-mi garantează că nu ne pricopsim cu vreun nețoi, vreun mititel, vreun negoiță, vreun mason sau vreun morar? Sau vreun vânător de elefanți…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției:

  • Reamintim celor care nu-l cunosc pe Andrei Sava.  Este un stelist „pur sânge”, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005,  având contribuții editoriale deosebite. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site.Începând din 2015, „schisma” și radicalismul  exacerbat dintre suporteri sunt cu mult mai grave, fiind invocată de unii insăși identitatea clubului de fotbal.  Întâmplător sau nu, cei mai virulenți în contestarea identității sunt tot radicalii de după 2008. De aceea îi înțelegem retragerea din dezbaterea forumistică și îi respectăm opiniile emise doar pe blogul său personal. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante” și Andrei Sava va reveni cu opiniile sale direct pe site-ul nostru.

„2 în 1” cât „2 pe 1”

Vă prezentăm într-o singură postare, sub titlul „2 în 1 cât 2 pe 1” și caricatura redacției la  „featured image”, două articole scrise de Andrei Sava.

Titlul și caricatura sunt o aluzie la alianța Astra-Dinamo împotriva Stelei, să îi ia laurii de campioană. O înfrățire prefigurată și public într-un interviu realizat simultan de Digi Sport, cu Dani Coman, președintele Astrei, și Ionel Dănciulescu, director executiv la Dinamo. Alianță menționată și de Andrei Sava în al doilea articol, citându-l pe Șumudică după partida de ieri cu Dinamo: „Ne mai dăm «calde»… Apoi ne împăcăm, avem aceeași rivală.”

2 in 1 smallTotodată se arată și dorința Stelei, din declarațiile lui Reghecampf, de a termina pe locul  1, chiar dacă intră în play off de pe poziția 4 (sau 5). Politicos, Reghe îi indică lui „2 în 1”, in subliminal, locurile libere de pe podium.

 

Evident este o glumă. Haz de necaz! Astra și Dinamo au șanse reale la titlul, nu pentru că ocupă primele două locuri, dar au echipe, nu doar lot. Alături de Viitorul, cred că vor tranșa titlul în 3.

Da, și Steaua are șanse teoretice, dar judecând după jocul echipei și disperarea cu care s-a apelat pe ultima sută la Tade și Breeveld, lăsați de izbeliște, și la Lupu, după ce i-a dat cu nonșalanță pe Alcenat, Chitoșcă etc., arată o bâlbâială managerială mai mare decât cea din jocul campioanei.  Sezonul ăsta, Steaua nu are condiții interne și externe să ia titlul sau vreun trofeu. A pornit greșit din vară și a continuat cu greșelile și în iarnă. Doar o minune… M-aș bucura din tot sufletul ca eu să mă inșel!

XRay

Exasperanta impotență

Al doilea meci cu rezultat catastrofal… Păi, bre, dacă pe amărâți nu-i poți bate, ce pretenții să mai ai? Hai, am zis că 1-3 cu Voluntarii a fost unul din accidentele care se mai întâmplă în jocul ăsta cu bășica buclucașă, dar alt accident? Și cu cine? Cu napolitanele din Copou…

Ce am văzut la Pitești, pe actualul… teren propriu? Un amestec halucinant în care obișnuitei sarabande de ratări i s-au adăugat o mulțime de pase greșite și de bâlbe în toate compartimentele. Impotență generalizată… Așa e greu să reușești ceva, mai ales că experimentul lui Reghe de a trimite în teren doar 10 jucători continuă la nesfârșit. Nu de alta, dar Chipciu ia 30.000(!!!) de euro pe lună ca să se-mpiedice în minge… Ce să mai zic de neinspiratele înlocuiri făcute de Reghe. I-o fi făcut pe plac Războinicului, că-mi vine greu să cred altfel. Mai adăugăm și un arbitraj cel puțin ciudat și… gata pozna. Așa am văzut două galbene gratuite arătate lui Pintilii și Toșca. În schimb, un no-name ieșean, care avea deja un cartonaș galben, a pătruns ca-n foot-ball-ul de peste Ocean, a pus jos doi de-ai noștri cu coate bine plasate, apoi, peste vreun minut, a dat vârtos la gioale și-a oprit un atac ce se anunța periculos. Cartonașe, cevașilea? Neama! Și, ca să punem capac la toate, faimoasa condiție fizică a lui Neubert pare să fi dispărut fără urme. Băieții noștri gâfâie pe final, iar adversarii par mai proaspeți. Te pomenești că-n loc de TRX ar fi cazul să treacă pe… poale-n brâu.

Fac haz de necaz, dar un lucru mi-e clar: când te chinui cu niște neica nimeni, e groasă rău… Hai să vă reamintesc ceva. Avem 6 înfrângeri și 8 remize din 26 de meciuri. 44 de puncte, 56,4% din total. Nu știu când am mai avut un bilanț atât de dezastruos…

Vom porni play-off-ul cu 22 de puncte, față de probabilele 27 ale Astrei, în cea mai pesimistă variantă. Ei, bine, oricât de tragică pare situația, totul se poate drege simplu: victorie în cele două partide cu echipa lui Pink Chimp. Și, ca bonus, idem cu spartanii Strâmbului… Și zău că se poate.

Joi, un meci care ne poate readuce încrederea în echipa noastră: cu Dinamo, în Groapă, în semifinalele Cupei. Prilej să reluăm seria întreruptă de recentul 1-3, nu?

27 Feb 16

Cristelnița de aur

Săptămâna s-a încheiat cu meciul dintre echipele celor mai buni antrenori ai primei noastre ligi, cel al ”campioanei morale” și cel care a importat ”spiritul Regiei  la Dinamo, unde un uriaș al fotbalului s-a transformat într-o echipă efervescentă și ușor naivă”. Din prima clipă am fost avertizați ce va urma: haita hâldană și cimpanzeul roz și-au unit forțele spre a scuipa în sus, spre Steaua coșmarurilor lor. Deh, dacă MM nu le-a tradus proverbul napoletan…  După care ați văzut ce-a ieșit: o încleștare în care fotbalul a cam fost uitat, primând faulturile primitive, simulările, văicărelile, gesturile  teatrale și circul. Totul acompaniat de hoarda de zurbagii lătrători ce au infestat tribunele giurgiuvene… Și one-man show-ul lui Șumpanzică. Sunt chiar curios la câți euro și câte etape de binemeritată odihnă va fi apreciat spectacolul oferit de Haita Canina feat. Pink Chimp…

Scorul a fost egal. La goluri: 1-1, la cartonașe: 4-4, cu un plus pentru Dinamo, unul din cartonașele primite fiind roșu. Din min.40, Dinamo a jucat în 10, lucru care nu a contat prea mult, atâta timp cât, și-așa și-așa, bravii spartani joacă de parcă zici că-s la handbal: toată echipa (legiunea iugoslavă – Moflea, Păcălici și Pulifrici, africanul Chepeng și cei din jurul lor) se masează în fața semicercului (în cazul nostru, careului) propriu, și aruncă mingi în față, în speranța că vor ajunge la periculosul Hai Și-om Bé. Și, surprise-surprise, așa a fost:  minoritarii au deschis scorul! Un gol asemănător cu cel primit de Steaua de la Iași… Și, să nu uităm, pe teren nu se aflau ”puștii-minune” (nu, nu Adrian…) Nedelcearu și Costache…  Dar, te pui cu inspiratul Cimpanzică? Ați uitat ce-a făcut în scăldătoare? Nou-introdusul Florea n-a reușit să se ferească de mingea șutată spre el, care l-a lovit și a ricoșat în poarta dinamovistă…

botez1Așadar, 1-1 și… play-off-ul începe cu Astra 26 p, Dinamo 24, Steaua 22. O diferență de patru puncte, pe care Steaua trebuie să le recupereze în meciurile directe. Și să treacă în frunte. Numai să nu-i pleznească ceva Cimpanzeului. Obsesiile lui rămân aceleași. Și toate legate de Steaua. Ce ne mai zicea favoritul mâzgălicilor? Ne mai dăm «calde»… Apoi ne împăcăm, avem aceeași rivală.” Auziți la el: rivală. Rivală la ce? În niciun caz la trofeul pe care se luptă să-l câștige cele două combatante din seara asta – Cristelnița de Aur. Bineînțeles, spălată, dezodorizată, dezinfectată…

P.S.  Ei, poftim, vorbim de cristelniță și, peste doar un sfert de oră, încep să se dea alte trofee. Adevărate. Oscarurile…

29 Feb 16

Articole de Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Buturuga lu’ Mitică, bulanul lui Șumudică

Umbra lui Mirel în groapă

Cum, bre, nu făcură blat pretinii Mitică și GGB? Ei, hai, că la asta nu se așteptau nici cei doi mari antrenori ce-și dispută locul 2… Parcă-l văd pe Marele Rozaliu făcând tumbe prin sufragerie și pupând brazda de gazon fermecat ce-i poartă noroc de la plecarea de sub pod. Da, o nouă înfrângere în Groapă, tot cu 1-3, e ca un duș rece pentru cei ce așteptau un marș triumfal spre al 27-lea titlu. Căci Steaua a jucat ca în epoca Rădoi, adică haotic, cu ratări multe și gafe care au permis adversarului să ajungă prea des în fața porții. Și aici o vină o are și Reghe, care s-o fi crezut la antrenamente, în Turcia, și a trimis în teren o echipă ciudată, cu o inedită formulă în apărare – Enache, Tamaș, Toșca, Momčilović -, cu nedezmeticitul Bourceanu și cu împrăștiatul Chipciu (ce bine i-ar prinde o pauză îndelungată…). Hamroun și Stanciu n-au prins o seară fastă, iar Marica părea copia albă a lui Tadé. Ratările pe bandă rulantă par să fie la modă printre steliști, au mai avut parte și de un arbitru mare fan al handbalului, frumosul gol al lui Adi Popa n-a fost suficient pentru a aduce lucrurile la normal, iar Kharja și Gebhart păreau din alt film, așa că… e numai bună ocazia ca presa să descopere un alt mare antrenor – Ganea. Că nu-i doare gura și nu li se sparge tastatura.

Supărare mare, taman când lucrurile păreau să se fi clarificat. Suntem la șapte puncte de Astra și la… 57 de milioane de euro de siglă. Echipa se antrenează pe unde poate, ”acasă” înseamnă la Pitești etc. Motiv de speranță pentru unii că… poate-poate ne bagă buturuga sub car… Totuși, sunt convins că am asistat la prima și ultima înfrângere din această primăvară, așa că obiectivul rămâne același: tripla. Până atunci, așteptăm cu interes următorul meci în Groapă. Ca să ne scoatem pârleala…

23 Feb 2016

Asalt final

Pink ChimpNu știu dacă Șumudică o are sau nu mică, dar n-aș vrea să mă fi aflat în preajma scăldătoarei de la botezul pruncului Marius – nici nu vreau să mă gândesc la culoarea și mirosul apei… Păi, spuneți și voi, cum naiba o ține ăsta lanț cu meciuri ca ăla de vineri, în care ești dominat copios de o echipă de băieți cam împiedicați, dar tare inimoși. Că, de la botoșeneni, doar bulgaru` ăla era mai de Gospodi, pomoghi… Ce-o fi în sufletul bietului Pustai, care ar fi putut ține prima pagină a ziarelor după două victorii în fața unor candidate la locul 2? Așa însă, statisticile vor reține acest dublu 0-1, iar ocaziile uriașe ratate senin și barele vor fi uitate curând… Și mă tot gândesc că, de partea cealaltă, ar trebui să revedem cum mai e cu ulciorul care merge la apă. Dar, la urma urmei, cine mai știe cum arată unul în epoca PET-ului incasabil?

Altfel, meciul a avut aceleași momente dizgrațioase oferite mereu de Cimpanzeul Roz pe marginea terenului și de cei doi zurbagii – Alibec și Texeira, băieți talentați, dar cu mari carențe în educație. Prin alte părți, nu știu dacă ar trece mai mult de juma` de oră până i-ar cadorisi arbitrul cu cartonașul ăla roșu. Și, ca mulțumire că arbitrul i-a trecut cu vederea seria de faulturi ce ar fi meritat premiate cu galben, Texeira a înscris un gol bâlbâit care a adus alte puncte nemeritate. Dar, știm cu toți, doar ce-i scris pe tabelă rămâne. Așa că, în loc de ”ciocu` mic” după pleașca de aseară, iar am avut parte de aere puturoase din partea celui mai băftos antrenor al momentului: “Dacă se juca un sezon regulat, în momentul de față 99% eram campioni. Dacă nu pierdem acasă cu Dinamo, campioana morală este Astra. Dar mergem mai departe cu alt campionat, să-i facem fericiți pe alții.” Auzi la el, ”campioana morală”… Și-a zis-o fără să clipească… Probabil că trofeul i-ar fi înmânat de nimeni altul decât Colțescu…

Surpriza a venit din Groapă, unde Dinamo a învins categoric Concordia, adversar ce părea foarte dificil, după ce arătase în meciul cu Steaua. De altfel, Rednic a început prudent, cu binecunoscuta sa redută de 9-10 jucători la 25-30 de metri de poartă. Cum cei din Chiajna au fost umbra palidă a echipei țâfnoase ce îi întinsese nițel pe băieții lui Reghe, dinamoviștii au văzut că e rost de ceva mai mult decât un gol la ciupeală și… au băgat patru. Și puteau fi chiar mai multe. Acum nu știu dacă surpriza a fost Dinamo, mai degrabă Chiajna, care a fost de nerecunoscut. Deh, băieții s-or fi dezobișnuit să joace pe alt gazon decât cel sintetic…

Aseară, un meci ce se anunța super tare a fost un fâs răsunător. Vedetele târg-mureșene au dat impresia unor pensionari ce se mai cred juniori, da`… neama putirința. Și de-aici toate fazele alea jenante. Așa că, în loc să arbitreze lupta pentru locul 2, alde Mutu și Țucudean ar putea să întâlnească iar CFR-ul. În play-out.

Să vedem cu ce scor vor câștiga steliștii mâine, la Voluntari. E musai, că se prefigurează o situație extrem de interesantă. Jocul rezultatelor ar putea face ca primele cinci clasate să pornească play-offul cu același număr de puncte: 25. E drept, pentru asta ar trebui ca Dinamo să bată la Giurgiu… Cine va ieși învingător din derby-ul băftoșilor? ”Rămâne un mister. La-la-la-la-la-la…”

21 Feb 2016

Articole de Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției:  Am prezentat într-o singură postare, sub titlul redacției „Buturuga lu’ Mitică, bulanul lui Șumudică”, cele două articole scrise de Andrei.buturugs

xray

 

Antenele și Steaua

Dan Voiculescu mi-e antipatic, deși a fost extrem de corect cu mine. Dar n-am ezitat să plec când am luat în considerare cele legate de trecutul său…

La Antene nu mă mai uit de multă vreme. De silă. Când îi văd pe clănțăii lui Gâdea, atotștiutori, atotcunoscători, atotacuzatori mi se strepezesc dinții.

badea-curte-1Dar chestia cu ANAF-ul pus pe evacuare nu e deloc kosher. Am înțeles că, pentru recuperarea prejudiciului produs de Varan, statul a confiscat mai multe proprietăți, printre care și sediul Antenelor. Ok, așa o fi trebuit, nu știu, nu mă interesează. Treaba e că nu pricep deloc de ce nu li s-apus în vedere posturilor respective că ”de la data de…” altu-i apropitaru` și, ca să continue să latre Badea, trebuie plătită o chirie. Așezat la masă, discutat, negociat, bătut palma. Că mă gândesc că ditai căsoiu` rămânea liber și nu intra un șfanț la buget. Ba, mai aveam parte și de o invazie a niscai hăumleși, urmată de o degradare rapidă a magăoaiei…

ghencea_18917800Cam ca-n treaba cu Ghencea noastră. Tălpanilor Ministerului Războiului nu le-a mai plăcut de Războinic, l-au gonit, îl sâcâie cu sigla, numele, palmaresul etc. Iar baza sportivă a rămas pustie, banii lui GgB nu mai ajung în pușculița ghinărarilor și, mâine-poimâine, buruienile pun stăpânire pe ”casa noastră”, cum le place unora să zică. Ca și-n cazul Antenelor, niciun șfanț la Minister. Și, din câte mi-aduc aminte, era vorba de o chirie frumușică. Plus alte alea…

Și scrie pe Facebook un proaspăt stelist, în fața căruia îmi scot pălăria: ”… Ma doare sa vad ca stadionul-mandrie a bucurestenilor, … stadionul Ghencea e baza militara, ca e inchis pentru fotbal si se autodistruge. Apropo, in goana pentru a scoate bani din vanzarea siglei a calculat cineva cati bani se pierd pentru ca nu se mai joaca pe el? Si de ce se vor investi iar zeci de milioane de euro pentru modernizare, daca nu va fi in circuitul sportiv?

Stadionul Dinamo e baza a Ministerului de Interne!!! Arata chiar mai rau decat acum 20 de ani cand am inceput eu fotbalul! Stadionul Cotroceni e al Bancii Nationale!!!! Si sta inchis de cativa ani! Stadionul Rapid e al Ministerului Transporturilor!!! Are atatea sectoare inchise din cauza degradarii, ca nici nu stiu daca-i mai putem spune stadion! La cateva zeci de kilometri distanta, la Ploiesti, Primaria a investit banii comunitatii, ai localnicilor, intr-un stadion lasat apoi sa fie distrus de râme! ”

Estimp, nava amiral a fotbalului românesc, multipla campioană cu palmares superior oricărei alte echipe românești, e pusă pe drumuri, ba la Mogoșoaia, ba la Cluj, ba la Pitești. Că și bijuteria Capitalei, Arena Națională e lăsată de izbeliște de niște tălpani, niște anafiști, niște inconștienți. Că doar nu-i pe banii lor, ci pe ai noștri, care ne dăm obolul la bugetul cu care jonglează unul și altul, meșteri la-nvârtit cifre… Iar noi suntem puși să asistăm la un inutil meci Tălpan-Becali, intrat de mult în prelungiri care nu se mai termină. Ce naiba, se joacă fără arbitru? Nu mai fluieră nimeni sfârșitul?

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

12 din 18 (4 a.m.r.)

Prima din ultimele 13 care au mai rămas până la cucerirea celui de-al 27-lea titlu s-a încheiat. Rezultate mai mult sau mai puțin așteptate…

Pe 29 noiembrie, după acel gol al lui Găman din min.95, Astra se distanța la 10 (zece!!!) puncte de Steaua. Mirel demisiona. Incredibilul noroc al lui Șumudică părea să ne facă martorii unui alt miracol, tip Urziceni sau Galați. Ce naiba, mai erau 5 etape și Steaua rata, rata în neștire. Următorul meci a întărit convingerea multora că Steaua e în genunchi: 1-1 la Târgu Mureș. Cum și Astra se împiedica la Giurgiu (1-1 cu Voluntari), iar cealaltă baftoasă, Dinamo, abia scotea un 0-0 cu ieșenii în Groapă, situația rămânea albastră rău: 10 puncte până la locul 1 și 5 puncte sub Dinamo. Distanțe foarte mari până la echipe inferioare, dar cărora nu le luasem decât un punct în cele 4 meciuri…

Venirea lui Reghe a declanșat campania de revenire acolo unde ne este locul: în frunte. Și, iată, am ajuns la 4 victorii consecutive. Cu două etape înaintea play-off-ului mai avem doar 4 puncte până la primul loc.

Am urmărit câteva meciuri, să văd cam cum stăm. Am văzut la lucru echipele cu pretenții. A propos, dacă steliștii au declarat mereu că scopul lor este câștigarea campionatului, dar și a celor două cupe, ceilalți s-au cam ferit să spună clar că țintesc la titlu. Majoritatea se ascund în spatele afirmației ”obiectivul nostru e unul din primele trei locuri”. Singurii mai vocali sunt, culmea, cei mai slabi din primele șase echipe. Da, de Dinamo vorbesc. Nu numai fandositul de Rednic, dar și no-name-urile promovate agresiv de mâzgălicii din presă, visează la cele trei trofee.

Așadar, mai întâi, după un meci plictisitor, ASA a pierdut nemeritat la Pandurii. Un 0-0 ar fi ilustrat perfect situația din teren. Zero peste tot.

Nu am văzut cea mai mare surpriză a etapei, înfrângerea Viitorului, dar nu m-am mirat prea tare. Băieții lui Hagi sunt teribil de inconstanți.

În ciuda diferenței imense din clasament, Astra-CFR se anunța un meci tare. Și a fost o brambureală. Mai-mai să zici că bezmeticii de pe teren erau dirijați de marele parior… După o oră de joc, CFR conducea cu 2-0 și, probabil, ambulanța era pregătită pentru Cimpanzeul Roz. Dar, din nou, proverbialul noroc … Mai întâi, portarul advers a scăpat printre mâini o minge leșinată. Ca, în prelungiri, să doarmă pe el la o centrare ce putea fi rezolvată simplu. Un 2-2 mincinos, care mă face să mă gândesc ce furtună de comentarii ar fi fost dacă, în locul Astrei, ”norocoasa” ar fi fost Steaua…
Semi-eșecul Astrei a umplut stadionul Dinamo. De speranțe. Mai puțin de spectatori, în afara celor 300 de spartani gălăgioși. Și ce jale, și ce chin… Botoșanii, așa amărâți cum sunt, au dominat meciul. Ce-or fi simțit bieții hâldani văzându-și echipa apărându-se cu 10 jucători? Norocul a fost (a câta oară?) de partea Strâmbului. Un gol înscris de juniorul Costache (”Ronaldo de România”, cum îl alintă cu modestie Puriul…) a făcut uitată penibila prestație a pretendenților la cele trei trofee. Laudele continuă la adresa genialului antrenor, ni se prezintă noul puști-minune, aflăm că avem parte de… Dinamo Studențesc! Ia citiți acilea ce se poate scrie în Gazetă: ”La centenarul Sportului, spiritul Regiei e importat la Dinamo, unde un uriaș al fotbalului s-a transformat într-o echipă efervescentă și ușor naivă, 1-0 cu FC Botoșani”. Dinamo-uriașu`!!! Efervescentu`!!! A răpus granzii din Bot`șeni… Mare ți-e grădina…

Ultimul meci al etapei a însemnat o nouă victorie pentru Steaua, suntem în grafic. Spuneam, la venirea lui Reghe, că obiectivul este clar: victorii pe toată linia în ultimele 6 partide ale returului, 18 puncte. Am obținut până acum 12 din 12. Totuși, nu e cazul să fim prea satisfăcuți de ceea ce am văzut aseară. Concordia a jucat peste așteptări, nu s-a baricadat, nu a arătat deloc intimidată de adversar, a ieșit la joc, mi-a plăcut. Dar diferența de valoare a fost evidentă. Steliștii au căpătat încredere, nu mai joacă la întâmplare, ca unii care parcă se văd prima oară, cum lăsau adesea impresia anul trecut. Dar mai e mult de lucru. Și-n atac, unde se ratează enorm, și la mijloc, unde Pintilii e obligat să acopere o suprafață prea mare de teren, și-n apărare, unde apar desincronizări care pot să coste. Poate, să fi avut norocul lui Cimpanzică sau al Strâmbului, meciul de aseară s-ar fi putut încheia cu 8-2, dar, cu ceva ghinion marca Mirel, cine știe ce-ar fi ieșit… Reghecampf a sintetizat corect situația: ”E diferenta foarte mare intre noi si celelalte echipe dar trebuie sa se vada si in teren. Cred ca a intervenit si o relaxare dupa primul gol. Eu nu accept acest lucru. Sunt foarte dezamagit de jocul din repriza a doua. Trebuie sa fim mai responsabili si sa castigam meciurile mult mai clar. Nu trebuie sa dam adversarului ocazia de a marca.”

Din echipa de aseară s-a remarcat, din nou, Hamroun. Stanciu a alternat momentele excelente cu gafe inexplicabile. Ceilalți au jucat binișor, mai slăbuț Chipciu și Popa, dar suntem departe de potențialul maxim. Să sperăm că ultimele două antrenamente cu public, cu Voluntari și Iași, să mai îndrepte ceva. Aștept integrarea lui Tamaș, Bawab și, mai ales, Marica, am mari speranțe în Gebhart, în cei ce sunt gata să-i înlocuiască pe titulari. Lotul e bun, puternic, depinde doar de ei să ne bucure din nou, pentru a 27-a oară.

P.S. Marele antrenor strâmb șocat de Chiajna: ”Nu am înțeles de ce a jucat așa. Când folosești doi atacanți cu Steaua, înseamnă că vrei trei puncte și că nu te mulțumești cu un punct.”

Păi, da, ce, Pustai ăla are stofa Puriului? I-ar fi trecut lui prin cap să se apere cu toată echipa și să spere într-o gafă a apărării adverse? Are el așa un Ronaldo?…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Un profesionist în groapă

Prietenul Dawson salută noua achiziție a Stelei. Da, transferul lui Marica ar putea fi o reușită…

Mușcându-și furioși coada, cei din Groapă latră a jale. Pe bloguri, cei care sperau că fostul dinamovist se va întoarce la echipa ce se zbate în mediocritate de ani buni, au dezlănțuit atacuri furibunde. Tema preferată e imposibilitatea adaptării unui dinamovist la Steaua și se dau exemplele Tamaș, Luchin sau Țucudean. Deloc surprinzător e faptul că niciunul nu-și amintește de un alt atacant care a avut aceași rută: Dinamo-străinătate-Steaua. Vă las plăcerea să-i rostiți singur numele. Să mai menționez că, în cei trei ani în tricoul roș-albastru, a înscris nu mai puțin de opt goluri în poarta dinamovistă, în timp ce, în 11 ani în alb-roșu nu a înscris decât cinci goluri rivalei?

Nu putea lipsi reacția șefului haitei, Rin Tin Tin, care, cum titrează triumfător GSP, a declanșat ”un contraatac devastator asupra lui Marica”. Atacul pare mai degrabă îndreptat împotriva celui ce i-a suflat prada – GgB:  ”Nu ştiu dacă la cluburile serioase de afară, unde domnul Marica a jucat, a fost contactat de patronii echipelor respective. Aceasta este o practică mioritică pe care domnul Marica văd că şi-o doreşte. La Dinamo, patronul nu va contacta niciodată şi nu va negocia cu jucătorii, indiferent de numele acestora! Am o echipă profesionistă, care este plătită să-şi facă treaba cu profesionalism. Căci, deşi văd că mai există jucători nostalgici după vremurile în care totul se face la palat şi cu mult tam tam, profesionalismul trebuie încet, încet, să prindă contur şi-n România.”

Desigur, teoretic, omul are dreptate: patronul trebuie să pună un profesionist să se îngrijească de echipă. Asta am tot sperat că va face și maimuțoiul de la Palat… Dar cât de profesionist este cel căruia Negoiță i-a încredințat echipa puteți judeca și singuri. Cred că, numeric, s-au bătut toate recordurile de transferuri urmate de izgoniri… Cum de își permite un patron înghesuit de probleme financiare și nu numai să accepte această perpetuă vânzoleală, zău că nu pricep. Dar, vorba aia, sunt banii lui, nu?

La urma urmelor, un lucru e clar: Marica, un mercenar ca toți fotbaliștii – să nu ne amăgim cu vobe frumoase despre devotamentul veșnic față de un club – a ales ceea ce a crezut că e mai bine pentru el. Că o fi așa sau nu, asta vom vedea. Dar, zău, voi ce ați fi ales: să jucați într-o echipă de pluton, pe sume modeste, sau să îmbrăcați tricoul campioanei, cu perspectiva câștigării unui milion de euro în doar câteva luni? Că aici nu mai e vorba de ”mentalitatea dâmbovițeană” ironizată de ”hiper-occidentalul” Negoiță. Nici de jucători nostalgici după anii începuturilor fotbalistice. E, mai degrabă, vorba chiar de profesionalismul de care vorbește tocmai cel de la care bugetul țării se chinuie să recupereze datorii de zeci de milioane de euro…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției: Reamintim celor care nu-l cunosc pe Andrei Sava.  Este un stelist „pur sânge”, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005,  având contribuții editoriale deosebite. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site.

Începând din 2015, „schisma” și radicalismul  exacerbat dintre suporteri sunt cu mult mai grave, fiind invocată de unii insăși identitatea clubului de fotbal.  Întâmplător sau nu, cei mai virulenți în contestarea identității sunt tot radicalii de după 2008. De aceea îi înțelegem retragerea din dezbaterea forumistică și îi respectăm opiniile emise doar pe blogul său personal. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante” și Andrei Sava va reveni cu opiniile sale direct pe site-ul nostru.

Bonus tematic

xray

9/18 (6 a.m.r.)

Ultimul meci al anului s-a jucat la Pitești, unde Steaua a întâlnit Recașul. Meciul, mai greu decât ne-am fi așteptat, a semănat destul de mult cu cel din tur, când Steaua a dominat mai tot meciul, a dat și două bare, dar n-a  reușit să înscrie. Ba a pierdut toate punctele, în urma unui șut senzațional al lui Javi Hernández (nu, bre, nu Chicharito, stați blânzi…), în finalul partidei. Așa a fost și acum, când Dan Popescu a trimis o torpilă căreia Niță n-a avut ce-i face. Dar în acel moment Steaua conducea cu 3-0…

Meci vioi, cu multe faze de poartă, ratări, unele incredibile, încheiat cu o nouă victorie a echipei lui Reghe. Dar, să recunoaștem, cu puțin ghinion ca-n ”epoca Rădoi”, am mai fi bifat o surpriză neplăcută. În prima repriză, steliștii au crezut că e suficient să intre pe teren și victoria vine de la sine. Așa că,  apărându-se pe 2-3 linii, bănățenii au jucat cartea contra-atacului. Și era să le iasă… Ce le-o fi zis Reghe la pauză, nu știu, dar steliștii au intrat hotărâți pe teren. A fost însă nevoie de golul norocos cu care au deschis scorul, pentru a se dezlănțui. Una peste alta, suntem în grafic: victorie clară, trei puncte care ne aduc pe locul 4, la 6 puncte de primul loc. Și, la anul, când se vor disputa ultimele trei etape ale sezonului regulat, să sperăm că șirul de victorii va continua.

Dacă victoria Stelei era previzibilă, pretendentele la locul 2 au avut meciuri dificile, al căror deznodământ era greu de anticipat. Și, din nou, cei doi antrenori logodiți cu norocul au fost ocrotiți de șansă. Mai întâi, Astra a scos un egal in extremis cu Pandurii , apoi Dinamo a smuls un punct la Cluj, în fața unui CFR ce părea deja în vacanță. Anularea penalizării de șase puncte, la care sperau clujenii, n-a avut loc și asta pare să-i fi descurajat. Chiar și așa, ei ar fi meritat toate cele trei puncte. Dar te pui cu bulanul lui Rednic?

Mai interesante decât jalnicele prestații din teren au fost declarațiile celor doi super-hiper-antrenori. Bietul cimpanzeu roz prevede un viitor sumbru echipei sale, lipsită de finanțarea generoasă   a Vânătorului de Elefanți. Se mai umflă el în pene, pe ici, pe colo, dar e clar că speră ca maimuțărelile lui să fi prostit pe cineva, doldora de parale, care să-i ofere șansa de a continua războiul împotriva… fecesebeului.

Celălalt, mai puriu, se strâmbă-n toate felurile, provocând orgasme multiple unor mâzgălici, fani ai neîncetatului du-te, vino din Groapă. Anunțați cu surle și trâmbițe, noii spartani își iau tălpășița după scurte intermezzo-uri adesea hazlii. Doar mâzgălicii presei noastre pun botul la basmele cu  titluri, cupe și cempionzligi ce se aud din spatele Spitalului de Urgență. Aflăm că se pune la cale un schimb Răduț – Vojnović (că Pandurii or fi proști, nu?), că salvarea vine dinspre Ploiești – Peteleu, Zoubir și Moussa (pe-ăsta o să-l ia cu pietre hâldanii după primul meci…), că Peçanha abia așteaptă să repete pățania lui Geraldo și Texeira, etc., etc. Până și bunul prieten Fălcosu e fan Strâmbu:  ”Are o experiență vastă în spate, nu-i trebuie să lucreze cu președinte. Se poate descurca de unul singur, pe tiparul unui manager din Anglia. Dinamo este foarte mult schimbată în bine față de ultimii doi ani.” Ei, acu` să vedeți ce-o să mai citim, că până-n februarie ce să mai scrie băieții? După care lucrurile își vor urma cursul firesc: repetarea situației din ediția precedentă, cu trofeele adunate în același loc. Mai lipsește și ca locul 2 să rămână și el în familie, ceea ce n-ar fi de mirare. Om trăi și-om vedea…

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Ce ți-e și cu norocul ăsta…

7723982332Am vrut să scriu ceva despre întâlnirea celor mai super-antrenori din Ligă, Strâmbu și Pink Chimp, dar  e suficient să redau un titlu din GSP care bate tot ce a apărut până acum pe acolo. Țineți-vă bine:”Secretul prestațiilor lui Dinamo este geniul lui Rednic: „Nu se poate vorbi de noroc” ” Sunt vorbele lui Dănciulescu, cândva un băiat cu capul pe umeri… O fi băut apă după colegul lui mai puriu…

Dar dau și de un alt titlu: ”Steaua cu noroc”. Măi, să fie… Chiar așa? Și aici surprinde faptul că autorul articolului nu e unul din comicii mâzgălici ai GSP-ului, ci însuși nea Ovi, care părea ceva mai obiectiv decât mai tinerii săi colegi. Un articol cam lunguț se străduiește să ne convingă că Steaua a avut ”nițel noroc” în meciul cu Viitorul.

  • Nota Redacției: Este vorba de articolul publicat și pe site-ul nostru  Steaua cu noroc.

Care sunt argumentele d-lui Ioanițoaia? Pornește de la afirmația ”Campioana a cîștigat pe bune, meritat, derby-ul din deplasare cu Viitorul.” Apoi respinge vehement afirmațiile boromanilor că victoria Stelei ar fi fost (se putea altfel?) cadou ” De la nașul Gică pentru finul Gigi”: ”N -am citit ceva mai stupid pe blog … dedicația imaginată de niște minți înfierbîntate! …enormitate… Aberațiile nu se comentează.” Dar, tot dânsul face un slalom printre faze și fraze, insistând asupra norocului Stelei. Ia  să vedem…

Rezumatul meciului e cât se poate de corect: Steaua ”A intrat mai repede și mai hotărît în meci, dominîndu-l net pînă la eliminarea lui Papp din minutul 60. Rămasă în 10, Steaua nu și-a pierdut capul, ba a și ratat o ocazie uriașă prin Tade. Cînd s-a retras spre final, ușor obosită, portarul Niță a salvat-o prin cîteva intervenții miraculoase.

Remarcând și ”o prestație în creștere comparativ cu evoluțiile precedente… Mobilizată de pe bancă, montată, Steaua a cîștigat serios în atitudine. În implicare, în motivație.”, dl. Ioanițoaia ne explică, totuși, că ”Steaua a avut și nițel noroc.

1.”Fl. Tănase, cel mai în formă dintre atacanții lui Hagi, s-a accidentat în preziua întîlnirii.

2.”La 0-1, I. Filip a tras în bară!

3.”Roș-albaștrii au fost ajutați și de brigada de arbitri”. Mai întâi, ” hențul comis în careu de Hamroun … N-a fost o fază grea, ci un henț vizibil, flagrant. Se impunea 11 metri.” Ceva dreptate are nea Ovi, că doar mingea a lovit mâna, nu? Numai că faza a fost destul de confuză, Nicoliță trimițând mingea în brațul lui Hamroun de la vreo jumătate de metru. Ba, în plus, n-o trimetea spre poartă, ci… în afara careului! Oricum, prilej nimerit pentru dl. Ioanițoaia de a băga discret niște strâmbe: ”O dată în plus a surprins neplăcut insistența cu care Tudor e delegat la Steaua.” Și ni se reamintește de penalty-ul refuzat Botoșanilor în etapa a 4-a, precum și că ” Mai grav, la ora întîlnirii de la Botoșani, GSP contabilizase în dreptul lui Tudor 7 gafe în favoarea Stelei! ” Câtă prețizie, nu? Mai ales că poartă girul GSP… Și nea Ovi plusează: Tudor ca Tudor, dar să delegi ca rezervă un arbitru de liga secundă și o femeie (”fostă tușieră”) observator la meci? Lasă că o să vadă CCA! ” Subiectul se cere dezvoltat și va fi.” Te pomenești că se lasă cu vreo petiție care să impună delegarea permanentă a lui Colțescu…

Așadar, noroc cu carul și proptele de la Brad Pitt. Dar cum naiba să nu întrebe drăcușorul din mine: ”Bine, bre, dar monumentala ratare ale lui Tadé – ar fi fost 2-0 în minutul 10 și nu știu cum ar fi decurs partida – apoi, tot el, în minutele 70 și 79, tot la noroc le punem?

P.S. Cimpanzeul Roz nu scapă niciun prilej să se dea în stambă. Jocul mizerabil al echipei sale l-a îmbolnăvit pe cel mai mare antrenor de la inventarea fotbalului până azi: ” Plin de nervi din cauza jocului echipei sale din meciul cu Dinamo, Marius Șumudică n-a mai rezistat și a părăsit stadionul la 1-0, cu 20 de minute înainte de final, și s-a dus direct la spital.” Bolnav, bolnav, dar ”scrofulos la datorie”: ”Cum drumul spre vestiare a fost destul de lung, tehnicianul giurgiuvenilor a avut timp să scandeze alături de galeria lui Dinamo împotriva Stelei.” Sărmanul de el… Nu-i leac pentru așa o boală.

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray

6/18 (tot 8 a.m.r.)

11737927_128396257497121_2519508623878092389_nPoate unii au așteptat temători meciul cu revelația campionatului, Viitorul lui Gică Hagi. Cu optimismul alimentat de revenirea lui Reghe, eu am prevăzut o victorie facilă, chiar la scor. Iar primele 10 minute păreau să confirme: gol rapid Hamroun, ratare monumentală Tadé, dominare clară a Stelei. Apoi jocul s-a mai echilibrat, făcându-mă să mă gândesc la Steaua lui Mirel… Ba, de ce să nu recunosc, chiar mă gândeam să nu ne împiedicăm în stilul devenit deja clasic – greșeală la mijloc, contra-atac al adversarilor și… pușchea pe limbă! Bara Viitorului din min.20 a fost un avertisment. Tudor și-a făcut și el numărul, dând decizii care au iritat puțin jucătorii și publicul.  Gazdele au solicitat un penalty la un henț absolut involuntar al lui Hamroun, numai bun să ațâțe interminabile discuții cu ”a fost sau nu”. Ce s-ar face haita și stolul de postaci fără astfel de faze, nu? A mai fost și alt henț al aceluiași zăbăuc (cine naiba l-o tunde atât de caraghios pe băiatul ăsta?), chiar în fața careului. Ar fi fost deranj mare – lovitură liberă și cartonaș galben, al doilea… Dar prea-cuviosul Brad Pitt n-a fost deranjat, așa cum n-a fost de multele faulturi și simulări ale băieților lui Hagi. În schimb, a fost deranjat de o intrare banală a lui Zorro Papp, care nici nu cred că a făcut fault, și a scos prompt al doilea galben. Jumătate de oră cu un om mai puțin și jocul s-a echilibrat vizibil, ba am cam tremurat ultimele 10 minute. Și nu știu ce-ar fi ieșit fără cele câteva intervenții ale lui Niță…

nitaUna peste alta, un meci care a arătat aceleași carențe, mai ales la finalizare. La 2-0 în minutul 10 meciul ar fi fost terminat. Așa cum finalul ne-ar fi putut întrista. Remarcabil, din nou, pressingul, care a împiedicat să zburde mânjii din Ovidiu, măcar în prima oră. Apreciabilă angajarea la efort a jucătorilor, dispariția apatiei. Condiția fizică nu permite, încă, un ritm constant pe parcursul întregului meci, dar va avea grijă Neubert, sper. Nu știu ce efect vor avea cartonașele de ieri în alcătuirea formației pentru meciurile următoare, lotul e subțirel, dar adversarii din ultimele partide nu au cum să ne pună probleme. Există excepția meciului de joi, din Cupă, cu aceiași dificili adversari de aseară, dar rămân optimist – obiectivul trebuie să rămână repetarea triplei din sezonul trecut, nu? Reghe merge mai departe:”ne dorim enorm să jucăm din nou în grupele UCL. Şi o să vă convingeţi de acest lucru, după perioada de iarnă, fără să dezvălui acum mai multe.” Să dea Dumnezeu, numai să nu-i pună piedică guralivul care și-a recăpătat  pofta de a ne călca pe nervi cu declarațiile lui inepte…

Deocamdată, un relache deseară: meciul din Cupă dintre două dintre candidatele la… locul 2 din campionat. Va fi interesantă ciocnirea celor doi antrenori logodiți cu norocul și binecuvântați de fluiere mai mult sau mai puțin ”fermecate”…

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Revanșa lui Zorro și „sfânta treime” Papp-Popa-Tadé

reghecampfNu ne așteptam ca transformarea să se petreacă peste noapte. Așa ceva e imposibil, că doar îi vedeam pe teren pe aceiași jucători care ne mănâncă zilele de atâta vreme, nu? Și, totuși, reîntoarcerea lui Reghe a coincis cu o victorie. Dar nu numai cu atât.

Am văzut, parcă, mai multă ambiție din partea steliștilor, ne-am reamintit pe alocuri de pressing-ul cu care își sufocau adversarii în ”prima epocă Reghe”. Dar jocul a fost cam același – dominare evidentă și o exasperantă impotență la finalizare. Adversarul? Baricadat în apărare, dar mereu la pândă, gata să aplice instrucțiunile din manualul ”Cum să bați Steaua”: ”Lăsați-i să atace, că tot nu nimeresc poarta, și scăpați pe contraatac când până și apărătorii steliști sunt  în careul vostru.” Și meciul se îndrepta spre un 0-0 visat de Săndoi și ai lui ca un fel de cadou al Moșului. Cu Adi Popa, Stanciu și Hamroun măcinând în gol, greșind pase, șutând aiurea, ratând incredibil. Cu Tudorie parcă încercând a nu știu câta oară să ne convingă că a picat din greșeală pe acolo…  Altă remiză? Alte puncte pierdute prostește? Continuă ghinionul? Mai sunt doar vreo zece minute. Nu, pentru că o torpilă se înfige la vinclul porții lui Bălgrădean. Cine-i? Tadé? Breveld? Sulley? Nu, că doar capul îi e negru. E tocmai gaffeurul no.1, cel ce ne amărâse de atâtea ori până atunci: Papp! Gol senzațional care a făcut ca Steaua să se prăvălească peste olteni ca o avalanșă de neoprit. Și Adi Popa, bramburitul de până atunci, face un slalom pe dreapta și… nu ratează, ci pasează în fața porții, de unde marchează lejer altă cruntă dezamăgire, Tadé.

Și am văzut scene din alte vremuri: bucuria lui Reghe, cu nelipsita sticlă de apă în mână, un stadion în delir, susținându-și favoriții, dar și dizgrațiosul exhibiționism la ”oficială” al celui pe care ni-l dorim plecat cât mai repede. Cu Maybach cu tot.

Papp-Popa-Tadé… Să fie oare un semn? Să nu ne grăbim, greul abia începe. Primele trei puncte au fost obținute. Și mai sunt cinci etape, în care obiectivul este clar: victorii pe toată linia, încă 15 puncte, ca să fie 18. Ar însemna micșorarea distanței față de primul loc și plumb în picioare pentru adversari. Deocamdată au mai rămas 8 puncte până la primul loc. 8 A.M.R., cum ziceam în armată…

Sincer să fiu, mi-aș dori o schimbare bruscă a vremii, care să ducă la întreruperea campionatului. Pentru că am văzut starea jalnică a terenurilor din țară. E rușinos ce gazon mizerabil au bijuteriile cu care se mândresc Clujul și Ploieștii, sau tarlaua din Craiova. Ce ne facem dacă avem parte de ceața aia groasă de la Iași, care ne-a oferit, parcă, un meci de Halloween? Sau dacă dă vreun îngheț de tre` să-și pună băieții patine? Nu de alta, dar vrem fotbal, nu luptă oarbă, cu îmbrânceli, cu tăvăleli, cu intrări la rupere, cu simulări penibile, cu trageri de timp sub ochi îngăduitori. Știu, scopul scuză mijloacele, dar cu așa ceva ne facem de râs în Europa, avem iar parte de rușini istorice…

P.S. Nu pot să nu spun câteva vorbe despre ”cazul Ivan”. ”Scrofulos la datorie”, piticul scorțos, Marius Avram, n-a acceptat masca lui Ivan, pe motiv că nu era neagră, sau de culoarea echipamentului. Aud că ar fi nu știu ce recomandare în acest sens. Recomandare, nu precizare în regulament. Ivan a ales să joace fără mască. Știm ce a pățit Papp… Treaba este că totul putea fi rezolvat rapid. Adică nu putea vreo gospodină să prindă cu acul vreo cârpă albă peste masca Ivanului?  Sau o fi fost și ăsta un tertip: ”Lasă, bre, poate li s-o face milă ălora, grijulii să nu ne ciobească perla…” Oricum, ca și în cazul altor vedete – Alibec, Budescu și care or mai fi – jucătorul cu  clauză de reziliere de 12 (cum, bre, chiar 12?) milioane de euro n-a mișcat în front.

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției

  • Se făce multă tevatură pe decizia lui Avram cu masca, dar și nu pe arbitrajul lui îndoielnic. Conform declarației antrenorului Emil Săndoi, Ivan nu mai trebuia să poarte mască, medical vorbind, de peste o lună de zile. A mai jucat cu mască așa de amorul artei, nu ca o necesitate împusă de o post-traumă.
  • Am schimbat titlul inițial  „3/18 (8 amr)„, bun dar un pic prea abstract.
  • Zorro:

Cum a trăit Reghe primul meci de la revenirea la Steaua! Antrenorul, aplaudat de 10.000 de oameni. De când a ajuns la marginea terenului, de la cabine, Reghecampf a fost aclamat de cei 10.000 de spectatori, entuziasmați de revenirea acestuia la Steaua. Tehnicianul a salutat tribunele înaintea meciului și i-a aplaudat pe fanii prezenți pe stadionul din Trivale.

 

Privind spre vârf

Mai bine mai târziu decât niciodată… De ceva vreme, GgB își motiva zgârcenia care-l pălise prin grija față de bunăstarea familiei și zestrea fetelor. Treaba părea că merge și fără transferuri spectaculoase cu salarii babane, ba chiar și fără sprijinul galeriei. Superioritatea Stelei părea atât de evidentă, încât cel de-al patrulea titlu consecutiv n-avea cum să scape finului, chiar și fără licență PRO și cu tot felul de subterfugii care să-i permită prezența pe bancă.

Dar, iată, că treaba a mers din ce în ce mai rău. Fără stadion, fără teren de antrenament, cu un lot în care vedetele plecate pe bani buni fuseseră înlocuite de unii cu o valoare îndoielnică, cu neîntreruptele contre cu tălpanii, era oarecum de așteptat… De mirare și încăpățânarea lui Rădoi de a se crampona până acum de poziția de coach in disguise, când era clar că Stelei îi trebuie altceva.

Și, iată, Mirel a renunțat, în sfârșit, să mai conducă echipa spre dezastru. A urmat un scurt intermezzo cu nea Țiți și Dică într-un duo la fel de incapabil să pună lucrurile la punct. Și, surpriză:  GgB a reușit să dea, aparent, lovitura. Revin Reghe și echipa sa, din care se detașează, bineînțeles, Neubert. Nu am uitat renașterea Stelei declanșată de Reghe, care părea să anunțe hegemonia prezisă de MM cu ani în urmă. Entuziasmul fanilor e evident, declarațiile lui Reghe sunt pe placul lor: obiectivul e titlul, în ciuda distanței față de actualul leader, ce pare irecuperabilă. Irecuperabilă? Poate la prima vedere, dar permiteți-mi să continui să cred că actuala ierarhie e mincinoasă. La urma urmelor, în ciuda jocurilor slabe făcute, Steaua a pierdut foarte multe puncte pe mâna ei. E suficient să ne amintim, în primul rând, de cele două meciuri cu ”colțoasa” echipă a Cimpanzeului Roz…

Și, totuși… Vor putea Reghe și Neubert să întoarcă situația în cele  16 etape care au mai rămas? Mi-o fi revenit mie speranța pierdută după ultimele 6 etape, în care s-au obținut doar 5 (cinci!!!) puncte, dar nu pot să nu mă gândesc ce lot avea Reghe, ce atmosferă era la echipă și în jurul ei acum 2-3 ani, și la situația incredibilă în care se află campioana azi. Și-mi fac curaj cu atât de demonetizata zicere: la speranza è l’ultima a morire… Să vedem mai întâi ce-o să fie mâine seară cu oltenii, pe, vai, teren propriu. La Pitești… Apoi, restul: înțelegerea cu Armata, revenirea în Ghencea, întărirea lotului, recuperarea distanței. Privim spre vârf, acolo unde scrie, poate, ”27”.

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției

Untitled

Așteptând elicopterul

Făcându-mi curățenie prin arhive, dau peste un articol pe care l-am publicat pe 4 aprilie 2007, pe blogul GSP ”sportstar”. Îl reiau aici. Dacă facem abstracție de numele la ordinea zilei de atunci, văd că problemele erau aceleași. Și au trecut aproape nouă ani… Iar de elicopter nici vorbă. Și nu știu de ce, îmi vine-n minte vorba aia: Boală lungă, moarte sigură… 

CEA MAI IUBITA ECHIPA DE FOTBAL A ROMANIEI E DE CATIVA ANI PE MAINILE UNUI PSIHOPAT.

Un timp am fost tentat sa-i trec cu vederea micile excentricitati cu ursul grizzly sau Mihai Viteazu. Preluarea Stelei de catre acest nouveau riche al tranzitiei a insemnat salvarea de la ruina in care o impinsesera Paunestii. Fostii mari sportivi stelisti sau fani declarati, care ar fi putut finanta activitatea fotbalistica cu mijloace proprii, nu s-au inghesuit sa contribuie la renasterea unui club pe care Armata nu-si mai putea permite sa-l intretina. Si a aparut el, fostul cioban ajuns latifundiar…

A urmat o perioada grea, de lupte la baioneta cu generalii M.Ap.N., care nu voiau sa lase din mana gaina cu ouale de aur, chiar daca nu ii puteau asigura ratia minima de graunte.

  • Lupte cu verii sai, care directionau valorile fotbalului nostru catre vesnicii rivali din Groapa si spre noua amenintare, Rapidul resuscitat de un alt profitor al primilor ani de dupa Revolutie, cel pe care l-am numit Cel Mai Capitalist Utecist al Tarii.
  • Lupte cu suporterii, care refuzau supunerea totala fata de toanele patronului.
  • Lupte cu jucatorii recalcitranti, care nu se supuneau ordinelor noului stapan…

Si, iata, ambitia si, mai ales, banii aparent azvarliti pe geam de George Becali au readus Steaua acolo unde ii e locul: in frunte. Doua titluri, trei participari in primavara europeana, puncte adunate la zestrea tarii, care ne permit acum sa participam cu cate doua echipe in cele mai importante competitii ale continentului. Si totusi…

Si totusi, prezenta agasanta si sufocanta a lui George Becali ne-a adus la disperare. Media nu pierde niciun moment de exhibare a atotputerniciei noului Mesia, trimis de Dumnezeu intru salvarea fotbalului si, vai, neamului romanesc…

Becali impartind cu darnicie purcoaie de bani celor carora furia puhoaieleor le-a distrus viata. Si pentru asta, sincer, ii multumesc! Pentru ca a facut mai mult decat statul in care noi toti pompam o parte din banii muncii noastre… zabrautenilor care furau nonsalant energie electrica. Un gest populist, cu puternice note politicianiste, care a dat posibilitatea unor infractori sa sfideze nestingheriti legea.

Si care le-o fi dat si altora idea sa faca la fel, ca vine salvatorul Becali… Puzderiei de cersetori care-l inconjoara in desele preumblari prin tara. Bisericii, din tara sau de la Muntele Sfant. O ipocrita folosire a credintei, vazuta ca un fel de mituire a divinitatii: iti dau, da-mi!

  • Becali punand tara la cale.
  • Becali crescand vertiginos in sondaje.
  • Becali visand la fotoliul prezidential…
  • Becali sfidand suporterii, singurii “pana la moarte”…
  • Becali psihologul… Psihologia mercantila, apud dr. Becali ot Pipera. “Bă, va dau 5000! Bă, va dau 10000!”
  • Becali super-antrenorul. Peste capul antrenorului. Ca e banul lui, nu?
  • Vrea sa joace Cristea. Si antrenorul il introduce. Beginner’s luck! Cristea inscrie si califica Steaua. Becali e infailibil!!!
  • Nu-l mai vrea pe Carlos! Si Carlos pleaca, lasand Steaua intr-un singur portar, nici macar de valoarea celui alungat.
  • Nu-l mai vrea pe Saban! Si antrenorul se supune, chiar daca variantele ramase sunt putine sau inexistente.
  • Nu-si mai vrea finul la mijloc. Si Radoi e retras pe linia de fund. Chiar daca acolo se afla sudatul cuplu G & G…
  • Ii impune antrenorului aruncarea in lupta a copilului cu ochi rosii. Reusita deplina, Becali e infailibil!!!

Indiferent la daruirea cu care a jucat in Giulesti echipa carpita a Stelei, la devotamentul dus pana la sacrificiu al lui Radoi sau Nicolita, la victoria care a adus bucuria in sufletele poporului stelist, laudă adversarul neputincios in fata zidului ros-albastru…

Becali geambasul, il vrea pe X, chiar daca antrenorul are alta parere. Nu-l vrea pe Y, daca nu-i plac ochii, urechile sau alunita de pe barbie. Alearga cu sacosele de bani pentru a-i convinge pe jucatorii altor echipe sa nu se dea deoparte din fata rivalelor Stelei… Dar aici parca tot de psihologie e vorba.

Of, multilateral dezvoltat mai e acest nou, vai, Ceausescu… Pe cand dizertatii pe teme lingvistice?

Dar cat o mai fi pana la Revolutie?

Se vede elicopterul?

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Nota Redacției

Autorul folosește metafora cu elicopterul făcând aluzie la „fuga” lui Ceaușescu în 22 decembrie 1989. De fapt nu a fost o fugă…  Nicolae şi Elena Ceauşescu n-au vrut să fugă din ţară, însă plecarea cu elicopterul, plănuită și sugerată de generalul Stănculescu, a fost scânteia care a detonat eșafodul statului comunist. S-a vrut să pară o fugă și s-a reușit. „Dictatorul a fugit!” a inundat radioul și TVR-ul și înstantaneu a ajuns pe buzele tuturor românilor. Drept răsplată, beneficiarii revoluției i-au dat lui Stănculescu 15 ani de pușcărie. El cel care l-a dat jos pe Ceaușescu și regimul său.

Ce spune un martor ocular într-un Interviu luat de Marius Tucă în Jurnalul Naţional pe 12 Dec 2009: Sfatul l-a dat Stănculescu. În prima fază, el nu voia să plece. Ea nu făcea altceva decât să susţină ce spunea el. Dacă voiau să plece, puteau să o facă din 21, nu era nevoie să rămână în CC. Puteau să meargă în altă parte, unde nu era atâta mulţime. Puteau să meargă, de exemplu, în Primăverii sau la Snagov. Nu ştiu dacă se organiza lumea la pas să meargă la Snagov. Mai fuseseră nişte discuţii la el în cabinet.”

Jurnalul Naţional: De ce s-a stabilit plecarea cu elicopterul? Nu erau acolo şi nişte tuneluri subterane?

Şi ce să faci, să pleci pe jos şi să traversezi la clădirea de dincolo? Plus că subteranele alea sunt de pe vremea regelui, nu le-a făcut Ceauşescu, aşa cum bat ăştia câmpii. Sunt vechi.

Jurnalul Naţional: Cine s-a mai urcat în elicopter?

În afară de Nicolae şi Elena Ceauşescu şi de echipaj, deci comandant, secund, mecanic, mai erau aghiotantul Elenei Ceauşescu, unul dintre ofiţerii de Securitate, Manea Mănescu şi Bobu.

Jurnalul Naţional: Au văzut din elicopter, mulţimea din piaţă. Care era starea lor de spirit când au văzut sute de mii de oameni?

Când au văzut asta au realizat situaţia şi dacă iniţial au vrut să meargă la 23 August să le vorbească muncitorilor, atunci s-au răzgândit.

Jurnalul Naţional: S-au gândit atunci să plece din ţară? Ar fi putut pleca?

La momentul decolării de pe clădirea CC-ului, pe Aeroportul Otopeni erau pregătite amândouă avioanele pe care le folosea Ceauşescu. Două Boeing-uri 707, cu indicativele ABB şi ABD. Mai mult se folosea ABD, care avea în cala din faţă o instalaţie de securizare care îţi permitea să vorbeşti cu oricine fără să se intercepteze şi să se ştie. Deci erau pregătite pentru decolare, cu echipaj, cu tot ce trebuia, era obligatoriu, era o stare de urgenţă. Aveau combustibil suficient cât pentru o cursă Bucureşti – Phenian. Şi după cursa asta de 11 ore tot mai rămânea combustibil. Dar Ceauşescu nu a vrut să plece din ţară. A spus să mergem la Snagov, la palat. „

XRay