Tag Archives: Andrei Sava

Altă nedumerire

cfr_98547100Un articol care mă pune pe gânduri:  https://www.realitatea.net/echipa-lui-gigi-becali-va-fi-spulberata-de-cfr-cluj-avancronica-derby-ului-fcsb-cfr-cluj_2145666.html Ce aflăm din el?

Patronul neoficial al echipei CFR Cluj pare să fie Nelu Varga (nota mea: numele exact este Ion Gheorghe Varga, poreclit Tati de la Diesel − numele unui club din centrul oraşului − și a făcut bani din cumpărarea unor drepturi de proprietate aflate în litigiu. În plus, Tati îl cunoaște bine pe Daddy Dragnea, spun surse din cadrul clubului clujean), deși acesta neagă public acest lucru.

maxresdefault1

Neluțu Varga?!?

Cu toate acestea implicarea sa este extrem de vizibilă în activitatea echipei. Potrivit GSP, acesta vorbește zilnic cu antrenorul echipei Dan Petrescu și cu Marian Copilu, omul său din conducerea clubului.

Potrivit un surse realitateasportiva.net, Nelu Varga defilează, în permanență, alături de omul de afaceri german Abris Lelbach, care face afaceri de ceva vreme în România și care ar putea fi omul cu banii din spatele echipei CFR Cluj. Primul contact al germanului cu România nu a fost foarte plăcut. Acesta s-a lovit de influența ,,Grupului de la Cluj” în fruntea căruia se află fostul vicepremier Vasile Dîncu. De ceva vreme, ”Grupul de la Cluj” manifestă, însă,  o reală deschidere față de binomul Varga – Lelbach. Toate aceste ițe și complicități conduc la ideea că ,,Grupul de la Cluj” a făcut deja jocurile pentru ca CFR Cluj să câștige derby-ul cu FCSB.

Potrivit unor surse realitateasportiva.net, același grup a influențat și realegerea lui Burleanu în fruntea FRF. Pentru ca legătura cu FRF să fie și mai trainică,  Vasile Dâncu va fi nașul de cununie al lui Burleanu, potrivit surselor citate de realitateasportiva.net.

dragnea-3Dragnea, ”patron spiritual” la CFR Cluj

Jurnalista Denise Rifai l-a numit pe Dragnea drept „patron spiritual”, în asociere cu o filieră germană. Această apropiere dintre Dragnea şi CFR Cluj ar data din 2014. După retragerea lui Arpad Paszkany de la formaţia ardeleană, s-au ridicat multe semne de întrebare asupra identităţii celui care deţine pachetul majoritar de acţiuni la CFR Cluj.

Acum, oficial, Marius Băgăcean este patronul echipei CFR Cluj, în timp ce Gigi Becali susține că de fapt clubul din Gruia ar fi condus din umbră de Ion Varga, un alt afacerist clujean. „Am auzit că pe patronul de la CFR îl cheamă Neluţu Varga. Nu ştiu nimic despre el, doar că e un om de afaceri din Cluj. Probabil el nu vrea să iasă în faţă pentru că nu are un renume prea bun. Nu ştiu la ce se referă lumea când spune asta. Paszkany s-a dus la Neluţu Varga aşa cum a venit şi la mine. El a băgat bani pentru că avea. De exemplu, dacă anul ăsta CFR nu câştigă titlul, nu intră în Liga Campionilor şi nu îşi scoate banii, o să vedeţi că Neluţu Varga pleacă. Nu-l cunosc, nu ştiu ce caracter e şi nu ştiu ce vrea să facă. Dar dacă un om a facut bani, nu-i prost. Iar Neluţu Varga e băiat deştept. La final o să tragă linie, câţi bani a dat, câţi a scos şi ce perspective are. Meme îl cunoaşte şi mi-a zis că e băiat deştept„,  declara Gigi Becali.

(…)Ardelenii au făcut investiţii masive, vara trecută, tocmai pentru a câştiga campionatul. L-au adus antrenor pe Dan Petrescu, un tehnician scump, dar au transferat şi jucători cărora le-au dat salarii mari. În această iarnă, l-au adus pe Alex Ioniţă de la Astra, contra sumei de 1 milion de euro, un fotbalist pe care şi l-au permis să-l trimită la echipa secundă.

Nu pot să spun chiar tot, sunt informaţii care există. Oamenii credeau că dumnevoastră, Liviu Dragnea, sunteţi rapidist. 2014, 2016 sunt ani în care dumneavoastră v-aţi arătat interesul nu pentru echipa Rapid. Vedem că din când în cand purtaţi o cravată vişinie…din păcate. Pentru Rapid, da, va continua să rămână culoarea care contează, echipa Rapid este cea care poartă culoarea vişinie. Noi suntem cu roşu, un roşu al Realităţii TV, nu al PSD, iar dumveavoastră domnului preşedinte Liviu Dragnea sunteţi cu CFR Cluj. CFR Cluj vă spune ceva? Anul 2014 vă spune ceva? Anul 2016 vă spune ceva? O filieră germană vă spune ceva? Patronul spiritual al cui sunteţi dumneavoastră, domnului preşedinte Liviu Dragnea?„, a afirmat Denise Rifai la Realitatea TV.

Deocamdată, fără comentarii… Doar o altă nedumerire 😉 : de ce ar sprijini Dragnea CFR, când se știe că la Cluj PSD a obținut 25-26% la ultimele alegeri parlamentare?…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 28 Apr 2018

Rânduri către un prieten lup

Salut, bre, bine reveniși…

Felicitări echipei care, presupun, e adevărata Petrolul și, la anu`, va reveni în prima ligă. Să fie primit…

Chiar dacă am mai explicat, văd că n-am fost destul de clar. Pe scurt:  nu am nimic cu Rapidul, e un club respectabil și… singurul care mi-a propus să evoluez sub tricoul vișiniu cu roată cu pene. O, tempora… Ce am eu e cu fanii ăia pe care-i știi și tu. Niște caraghioși care se împopoțonează cu merite existente doar în mintea lor, scornind neîncetat legende vișinii. Treaba cu clubul sărman și oprimat s-o spună altora, nu moșului, care le știe foarte bine istoria măsluită… Iar ultima fandoseală, cu Academia lu` Pește, cu proptele de la PSD, Primăria sectorului 1 și Gruia Stoica cel vestit, care e sprijinită zgomotos de fanii decedatei, apoi ai AFC-ului, e de pomină. Tocmai ei care-o țineau langa cu Clona FCSB…

Văd că n-ai priceput nici cum e cu CSA și cu FCSB. Eu sunt stelist, suporter al echipei care joacă în acest campionat din 1947, fără întrerupere. Dacă întâmplarea face ca patron să fie o ființă care mi-e total antipatică, n-am ce-i face, nu eu am făcut afacerea, nu eu am băgat banii, nu eu am riscat să-i pierd (așa cum au făcut-o alții…). Pe mine mă interesează băieții ăia care luptă în teren, care reprezintă Steaua de azi, cu cele bune și cele rele.

Pe de altă parte, dacă CSA s-a gândit să reînființeze secția de fotbal la care renunțase în 1998 din lipsă de bani, iar n-am ce-i face. Dar nu pot să fiu împotriva echipei Armatei. Chiar dacă, după părerea mea, nu are dreptul să se considere continuatoarea echipei înființate în 1947.  Dar e vorba de echipa Armatei… Mi-am exprimat de mult părerea: aici e vorba de bani. Nicio altă echipă departamentală privatizată nu trece prin balamucul declanșat de Talpan. Pentru că ar fi caraghios ca oricare dintre foștii proprietari, fie MAI, CFR, Ministerul Petrolului sau alții să ceară chiar și o zecime din sumele pretinse de Talpan. Nu i-ar primi în veci… GgB a reușit să facă profit, e singura lui afacere de succes, și asta fără niciun pic de ajutor din partea MApN, ba dimpotrivă. E drept, s-or fi săturat și ei de mârlăniile lui GgB, așa că nu-l mai vor și s-or fi gândit la următorul scenariu:

  1. Cu milioanele pe care speră să le câștige în urma procesului, și nu-s puține, vor crea baza unei viitoare super-echipe. Ai văzut ce subțire e echipa de puști a Fiarei…
  2. Ulterior, un investitor agreat de minister, care să ofere oareșce avantaje (chirii, sponsorizarea altor secții, a învățământului militar, a spitalului militar etc.) și să n-aibă ifosele bădăranului, ar prelua echipa.
  3. Un duel New Steaua-FCSB ar avea efecte benefice pentru fotbalul românesc – salariile ar atrage cei mai buni jucători români, dar și ceva străini mai răsăriți. În cazul în care New Steaua ar depăși FCSB, GgB ar putea să cedeze și să aibă loc, nu știu sub ce formă, reunificarea mult așteptată și împăcarea între facțiunile steliste aflate într-un infantil război civil. Și, sub lozinca ”Steaua este numai una”, pe noul și luxosul stadion din Ghencea, va începe hegemonia anunțată de MM, pe care, vai, acum o așteptăm ca Dinamo cempionzligul…

Bre, așa văd eu lucrurile, nu știu ce și cum va fi, dar ar fi prea frumos să văd tot poporul stelist sub aceeași flamură roș-albastră, fără GgB, fără MM, dar, Doamne ferește, nu cu vreun Copos, Moraru, Borcea, Turcu sau Negoiță…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 23 Apr 2018

Ce-aveți, bre, cu bursucu`

Nu intenționam să văd meciul de la Iași, eram sigur că ”bursucii” vor învinge o echipă cu mari probleme financiare și fără vreun interes deosebit. Dar, până la urmă, am preferat să amân continuarea seriei ”Varg Veum”, să mă lungesc comod în pat, cu berica alături și să dau pe Digi…

Un meci în care Iașiul n-a mai avut prestația foarte bună din meciul cu Steaua, mult-lăudații Xaqa și Platini fiind foarte șterși, dar are meritul de a fi luptat corect. CFR a jucat așa cum ne-a obișnuit, puchinos, cu multe faulturi și simulări penibile, mai ales Țucudean și Culio, dar Hațegan nu a reacționat deloc. Doar un cartonaș galben, acordat în prelungiri lui Culio, pentru proteste… Singurul decent a fost Deac, cu multe pase bune pentru coechipieri.

Fotbal a fost destul de puțin, mi s-a părut mai mult o luptă care pe care, cu îmbrânceli, coate, piedici și mingi bubuite. CFR a deschis scorul după o fază întâmplătoare, ba chiar cred că a fost și nițel offside la circarul Țucudean. A trecut pe lângă majorarea scorului prin alt beneficiar al clemenței lui Hațegan, Omrani. Ieșenii au egalat dintr-un penalty care n-a fost, dar asta am văzut-o după multe reluări ale fazei.

Adevăratul spectacol a fost după meci! Camora și Dan Petrescu s-au dezlănțuit, au acuzat arbitrajul și… Steaua, care ar fi în spatele ”campaniei anti-CFR”. Bietul Bursuc a reușit să fie mai penibil decât e deobicei prin scălămbăielile de saltimbanc de pe marginea terenului. S-a declarat șocat. Cică, de ce cei de la Astra mâncau pământul la meciul cu CFR, dar cu Steaua n-au existat. Și Iașiul, la ce i-o fi trebuit punctul, că tot n-aveau ce face cu el ? Ba, ochiul ager al lui Dănuț a remarcat că, la Craiova,  ieșenii și-au lăsat jucătorii de bază pe bancă. Desigur, se odihneau pentru a-și da viața în lupta cu clujenii… Am verificat și eu, de curiozitate, și am văzut că portarul fusese altul, iar Cristea și Jo intraseră după pauză. În rest, absolut aceiași jucători…Suficient ca Bursucul să tragă concluzia :”E clar că sunt făcute cărțile. E clar că Steaua e cea mai avantajată în play-off. Dacă știu să se descurce, ok, să ia titlul, dar nu e meritat.” Singurii care ar fi meritat sunt, bineînțeles, alde Țucu, Culio și Omrani, care ar fi arătat Europei cum arată fotbalul la Cluj… Așa că, vai, ce-i mai rămâne de făcut cavalerului tristei figuri? ”Mai stau 3-4 meciuri, nu cred că mai pot să continui aici. Nu sunt respectat.” Și ar mai fi ceva : ” Nu ne rămâne decât să câștigăm cu Steaua.” Păi, vezi, bre ? Asta ar trebui să te preocupe. Numai să poți…

Deocamdată, la ce să ne așteptăm? Poate că iese iar Muri cu vreun memoriu în care să ceară depunctarea echipei de pe primul loc. Și, eventual, a echipelor care au îndrăznit să se împotrivească ”mândriei Ardealului”, să joace, în loc să accepte  din start înfrângerea…

Așadar, mai e o săptămână până la meciul care ar putea decide câștigarea celui de-al 27-lea titlu. Pornim cu 2 puncte avans și clasamentul ar arăta foarte bine așa: 1. Steaua 45 p. 2. CFR 40 p… Victorie și doar victorie! Pohta ce-am pohtit…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 23 Apr 2018

Cronica cusurgiului la Steaua 2-0 CSU Craiova: “Iar îi băturăm…”

De când a apărut echipa asta din Craiova, al cărui nume aduce cu cel al Universității de demult, am jucat 12 meciuri. 2 remize și 10 victorii. Așa că aceasta de azi a fost una  normală, așteptată, meritată. Spre disperarea celor care sperau ca buturuga mică, echipa piticilor, să răstoarne carul mare stelist, iată că acest 2-0 ne aduce în frunte, cu două puncte în fața CFR-ului. În primele patru etape, clujenii au obținut doar o victorie și 6 puncte, în timp ce noi am strâns 10 puncte din 3 victorii și, păcat, doar un egal tocmai acolo unde trebuia să câștigăm, la Cluj. S-o ținem tot așa și e bine. Mai sunt șase etape și returul cu CFR e pe Arenă…

Absența lui Pintilii mă îngrijora, dar nu mai mult decât faptul că avea să arbitreze Kovács. Și nu pentru că ar fi anti-stelist, ci pentru că omul, pur și simplu, fluieră prost.  Chiar în primul minut era s-o zbârcească rău, Steaua putând înscrie în urma unei centrări a lui Cristi Tănase, care se afla în offside. Vă dați seama ce-ar fi fost dacă ieșea gol… Ce-ar fi vuit presa, ce furtună ar fi fost printre postaci… După alte câteva minute, un craiovean îl face KO pe Man, fault de… portocaliu spre roșu. Kovács? Nimic. Și Man a scăpat de un roșu prin minutul 70. Decizii aiurea care i-au enervat pe jucători. Numeroase faulturi grosolane ale oltenilor tratate cu indiferență, unul putând să aibă urmări foarte grave pentru Bălgrădean. Dar, slavă Domnului, lucrurile nu au degenerat și rezultatul final nu a fost influențat.

Dică a surprins puțin cu formula de echipă cu care a început, doar apărarea a fost cea standard. Nu mă așteptam la o pereche de mijlocași centrali Filip-Popescu, dar cei doi au jucat foarte bine, mai ales Filip. La fel de surprinzătoare a fost prezența lui Cristi Tănase, de la care mă așteptam la mai mult. Faptul că Dică a început acest meci, ce se anunța dificil, cu Alibec mi s-a părut, vorba lui GgB, o aroganță. E clar pentru oricine că Bizonul e mult mai util, dar ne-am obișnuit cu ideile mai ciudate ale antrenorului nostru. De Budescu, știți, nu discut – el e aparte… Probabil că Dică a considerat că adversarul poate fi învins și fără Nedelcu, cpt. Tănase și Gnohéré.

Prima repriză s-a încheiat cu (numai) 1-0, Marko Gollo reușind să-și învingă compatriotul din poarta Craiovei. Păcat de cele câteva ratări, ne-am fi liniștit mai repede. Nu de alta, dar m-am temut să nu rămânem fără nervoșii Budi și Alibec, care au luat prostește ”galben” și n-a lipsit mult să nu vadă și roșu. Motiv pentru care cred că Dică a procedat corect înlocuindu-l la pauză pe Budescu. Surpriza cea mare a fost Texeira, foarte slab în ultimele meciuri. Dar Filipe a jucat foarte bine, a obținut penalty-ul care a consolidat victoria, dar a făcut și alte lucruri bune, atât în atac, cât și în apărare.

Totuși, cusurgiu cum sunt, nu pot să nu întreb: cum naiba de n-a fost decât 2-0? Cu apărarea aia naivă a oltenilor? Ieșenii ne-au pus infinit mai multe probleme. Piticii n-au contat aproape deloc, fiind depășiți total. Era o bună ocazie de a le scoate din cap hazliile declarații că au șanse la titlu. Poate altă dată…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 10 Apr 2018

Derby-uri

893956-893844-849115-cpr0535Apropierea meciului academicienilor  cu CSA Steaua a stârnit un entuziasm de nedescris printre fanii rapidelor ce vor să ia locul răposatei. Se anunță mare bal, mare … Zece mii, douăjdămii, treijdămii sau, potrivit tradiției locului, fără număr, fără număr se anunță stolurile ce vor invada Arena. GSP anunță cu litere de-o șchioapă: ”Național Arena se umple în Liga 4! Câte bilete s-au vândut pentru derby-ul Steaua – Rapid”. Și aflăm de la Asociația Steliștilor 1947 că până azi dimineață (8 aprilie) au fost epuizate 23.000 debilete. Numai că…

angry birdsNumai că, dacă în privința echipei Armatei e normal ca presa să o denumească Steaua, treaba nu-i așa simplă când vine vorba de adversari. Că acolo-i vorba de mai multe ”rapide” – Mișcarea CFR (dispărută în neant), AFC Rapid (care pare în colaps), Academia Rapid (ajunsă cea mai tare sub oblăduirea PSD și a Primăriei) și Frumoșii Nebuni ai Giuleștiului (ăștia-s un fel de socios și, dacă-s de-ai Giuleștiului, vă puteți imagina ce frumoși sunt…).

La ora actuală, cum vântul suflă dinspre partid în pânzele Academiei, văd că ei sunt considerați Rapid, deși până și vechiul apărător al ”legendei” vișinii (că la ei totul e legendă și mit…), Iencsi, declară trist: ”Îmi pare rău de cei de la AFC Rapid, care este de fapt continuatoarea Rapidului.” Tot el, însă, filosofează mai ceva ca Nistor: ”am văzut că fiecare vrea să aibă Rapidul lui. Nimeni nu știe unde sunt trofeele, dar palmaresul e la jucătorii care au făcut performanță. Venirea lor la Academia Rapid va aduce și emblema și palmaresului Rapidului.” Hai, că-i tare asta cu jucătorii care vor aduce emblema și palmaresul…

De câte ori a încercat să obțină personalitatea juridică pe numele Academia Rapid, clubului i-a fost refuzată, din cauza contestației… AFC Rapid. Numai că AFC se află acum în pragul desființării, din cauza problemelor financiare. Cum s-ar zice, no money, no honey. Asta ar ajuta echipa tinerelor speranțe Panco, Nico, Maftei, Voicu etc. să intre în legalitate și să poată promova. Academia plătește vechiului FC Rapid, aflat în faliment, pentru dreptul de folosire a mărcii.pancuAdică e un fel de chiriaș cu patalama de proprietar, pentru care plătește lunar nu știu câte mii de euro. Numai că trebonalu`  a decis că existența AFC, care folosește doar numele de Rapid, fără vreo chirie, fără să le ceară ceva despăgubiri vreun Talpan mai ceferist, e suficientă pentru a bloca academicienii. Și au făcut asta de patru ori până acum… Bietul Pancu se vaită: ”Rapid are suporteri de Champions League. În rest, palmares nu are, personalitate juridică nu are, stadion nu va avea în curând, bază de pregătire nu are, centru de copii și juniori nu are, jucători tineri pentru viitor nu are. Au trecut 8 luni de atunci și lucrurile se mișcă foarte greu.” Lasă, bre, că are cine să se îngrijească…

Pentru a masca amestecul politicului, a fost băgată în față o mai veche cunoștință, onorabilul Gruia Stoica, anunțat drept sponsor principal. El mai avusese o tentativă de preluare a clubului în epoca tulbure de după Copos. Nu mai insist asupra modului cum a ajuns un fierar din Toflea, Galați să devină miliardar și cel mai mare transportator feroviar privat din România. Acum cinci ani, G.F.R. (Grup Feroviar Român) avea 400 de locomotive și 17000 de vagoane. Vă las să calculați cam cât ar fi costat astea… Așa că nu-i de mirare că businessmanul din Toflea a ajuns și la Tribunal. A primit el vreo doi ani de bulău, dar cu suspendare. Și a prosperat…

Acu`, priceput în toate, i-a chemat pe corsicani sub steagul Academiei: „Veniți cât mai mulți la meciul cu Steaua, că ăsta e Rapidul! Altul nu va mai fi, că AFC se desființează înainte să jucăm noi cu Steaua! O să luăm de la AFC și câțiva jucători, pe cei mai buni.” Păi, la averea lui de 420 de milioane de euro, locul al 7-lea în topul celor mai bogați român, cum să nu-și permită să arunce câteva întru mulțumirea celei mai frumoase și iubite? Și a celor ce veghează la legalitatea afacerilor lui…

Toate ca toate, dar, dacă ne gândim la ciudățenia de regulament, ”derby”-ul e mai mult o pregătire pentru partida hotărâtoare din play-off. Că treaba stă așa: primele patru clasate intră în play-off nemaiținându-se cont de punctele acumulate până atunci, ci pornesc de la puctajuj 3, 2, 1, 0, în ordinea clasării. Și se dispută o singură manșă…

Dincolo, la CSA Steaua, speranțele sunt altele. Talpaniada continuă, următorul episod e pe 10 aprilie, și ploaia de euroi care ar inunda echipa din liga a 4-a îi face să viseze frumos pe cei de la Armată. Nu știu cine și cum a făcut calcul pagubei produse de GgB CSA-ului, dar mi se pare o sumă caraghioasă. Chiar crede cineva că, dacă n-ar fi existat el, Steaua ar fi fost ce e azi? Nu vede nimeni ce s-a întâmplat cu Rapid, cu Dinamo, cu alte echipe ”de tradiție”, cum le place unora să spună?

Gică Hagi, care, o știm, nu prea le are cu vorbitul, a avut o reacție cât se poate de normală, logică, de bun simț, vorbind despre așa-zisul derby: ”Este incredibil că s-a împărțit Steaua în două. Nu știu cine a făcut și cine a gândit-o, dar este un mare păcat …Nu vă mirați dacă vor veni mulți suporteri, este normal, dar este anormal să vorbim despre ceea ce s-a întâmplat cu echipa.

Iar Gică Popescu sintetizează perfect: „Voi îi spuneți FCSB, dar pentru mine va fi tot timpul Steaua. Nu știu cine a luat Steaua pentru care am jucat și eu, pentru care a jucat Hagi. Steaua e echipa care ne-a reprezentat și în cupele europene în tot acest timp. Cine a luat-o?, Dacă FCSB nu e Steaua, unde este acea echipă? Au luat-o extratereștrii și au ascuns-o? Unde a fost în tot acești ani? Acum este o echipă, cea care joacă acum în Liga 1. Eu în ultimii 15 ani am văzut o singură echipă, cea care joacă în Liga 1 și care este continuatoarea Stelei dinainte de 1989. Unde e Steaua dacă nu e cea din Liga 1? Unde este Steaua la care am jucat și eu? Unde este echipa aceea și unde a fost în toți acești ani?

maxresdefaultAșa că, lăsând la o parte meciul din liga a 4-a, în care le urez succes băieților ”Fiarei”, gândul meu se îndreaptă spre meciul de mâine (la ora asta, tot un derby…), în care FCSB (adică Steaua, bineînțeles) trebuie musai să bată oltenașii lui Mangia. Cu tot mult-lăudatul quartet Băluță-Mitruță-Gustavuță-Băncuță, cu toate amenințările fanilor craioveni ai falsei Universități (și aici tare mai seamănă cu neo-rapidiștii de la Academie…), vreau să văd un repetir al meciului de la Severin. Pentru că se poate!

Ei, dar până mâine mai e… Acum, fuga la miel, mi-a ieșit ca niciodată! Paște fericit, bre!!!

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 08 Apr 2018

Cronica cusurgiului la CFR 1-1 Steaua: “Play-off 2”

Etapa a doua a play-out-ului a stat sub semnul celei mai importante partide, CFR-Steaua, care ar fi putut aduce schimbarea leaderului, așa că putem trece rapid peste meciul dintre Viitorul și Craiova, neinteresant, ba chiar plictisitor. Un 0-0 care caracterizează perfect cele două echipe.

De meciul de la Cluj nu mi-a fost teamă, ba chiar am crezut că vom învinge lejer. Totul dacă steliștii reușeau să înscrie primii. Pentru că, atunci când clujenii deschid scorul, e tare greu să mai întorci rezultatul – unde ați mai văzut ca leaderul unui campionat, pe teren propriu, să se blindeze cu 8-9 jucători, uneori toți 10, în careu? Ca să nu mai vorbim de modul în care s-a obținut penalty-ul. Și nu cred că gazdele au avut alt șut pe poartă în prima repriză. Nu-i vorbă, și băieții noștri au jucat destul de confuz, surpriza cea mai neplăcută fiind Texeira, aproape invizibil. Nici Man n-a prea contat, iar Alibec a fost ca-n ”vremurile bune”, bramburit în joc, agitat și enervând pe toată lumea cu binecunoscutul fâlfâit din brațe.

După pauză, schimbările lui Dică au fost extrem de inspirate și pe teren a existat o singură echipă, cea care a încercat să joace fotbal – Steaua. Din păcate, aceeași ineficacitate care ne-a făcut să pierdem atâtea puncte. De erorile lui Hațegan, majoritatea în favoarea CFR, nu vreau să vorbesc. Nu cred că au fost intenționate, direcționate, pur și simplu omul a arbitrat prost. Iar eliminarea gratuită a lui Pintilii a făcut să pierdem două puncte extrem de importante. Acum, te pomenești că ni-l și elimină pentru trei etape, ca pe Bizon, după circul lui Țucudean. Nu mă mai miră nimic….

Să fi trecut pe primul loc, după doar două etape, ar fi schimbat radical situația… Așa că mai așteptăm. Sper că nu prea mult…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 19 Mar 2018

 

Cronica “cusurgiului” la Steaua 2-1 Viitorul: “Play-off 1”

Prima etapă a play-off-ului s-a încheiat cu rezultate așteptate, primele trei clasate câștigând partidele de pe propriul teren. Dar nu le-a fost deloc ușor…

Mai întâi, CFR s-a chinuit cu o echipă ieșeană ce părea mulțumită cu faptul că ajunsese în primele șase echipe ale campionatului și juca parcă la trecerea timpului. Clujenii au deschis scorul repede, după vreo 10 minute de joc, apoi s-au întrecut în ratări, ieșenii nearătând mai nimic. Dar a venit min.83, când sărbătoritul Camora (200 de meciuri în prima ligă!) comite fault în careu, iar Andrei Cristea transformă penalty-ul: 1-1. Dan Petrescu se dă iar în stambă (urât mai face…) și e trimis în tribună, acolo unde va sta și la meciul cu Steaua… Și, când nimeni nu se mai aștepta, în ultimele secunde, Omrani înscrie, după o fază confuză. 2-1 și clujenii se distanțează la 5 puncte…

La Craiova, frumosul stadion cu gazon mizerabil a găzduit un meci cam ciudat. Băluță și Mateiu erau rezerve, iar Bancu era… menajat (!?!) pentru meciul de la Ovidiu… Noroc că Eddy își ”menaja” și el elevii, nemai forțându-i să joace măcar ca în meciul cu Dinamo. Terenul a contribuit din plin la jocul încâlcit al celor două echipe, plin de obstrucții și greșeli individuale. Craiova a dat gol târziu, cu vreo zece minute înainte de final, dar mi s-a părut ciudat modul în care a tratat faza respectivă fundașul ieșenilor Belu. N-a avut nicio reacție la mingea care a trecut pe lângă el și a ajuns la Mitriță, care a înscris cu sânge rece. De altfel, Mitriță e singurul care merită remarcat dintre bezmeticii din teren.  Culmea, s-au trezit ieșenii și erau cât pe-aci să întristeze Oltenia. Șutul lui Culda din ultimele secunde ar fi putut duce la o egalare mincinoasă, oltenii au avut în permanență superioritatea. Dar, dacă vor juca la fel și în meciurile următoare, băieții lui Mangia să fie mulțumiți și cu locul 3. Titlul e o iluzie…

În sfârșit, meciul care m-a interesat cel mai mult: Steaua-Viitorul. Dezamăgitoarea prestație de până acum mă îngrijora și aveam temeri serioase. Fără a arăta o îmbunătățire semnificativă  a jocului, Steaua a beneficiat de o apărare mai sigură decât în ultimul timp. Dică a surprins, mutându-l pe Momčilović în centru, lângă Planić și punându-l pe Junior Morais în stânga. Alegere inspirată, Morais nu m-a mai exasperat, ba chiar a jucat foarte bine, iar cuplul sârb a dovedit siguranță, așa că, deși Viitorul a părut că domină prima jumătate de oră, n-a avut nicio ocazie. Ca și Steaua, cu mijlocul și atacul împiedicat cu care ne-am obișnuit deja… A fost nevoie de o lovitură măiastră a lui Budescu, aproape inexistent până atunci, ca Steaua să treacă la cârma jocului. Marko a majorat scorul și la pauză totul părea rezolvat.Din păcate, steliștii n-au mai forțat la reluare, chiar dacă revenirea lui Alibec pentru ultima jumătate de oră a meciului promitea ceva… Și, cum 2-0 e un scor periculos (ah, clișeele astea…), Viitorul a redus din handicap și chiar ne-a dat ceva emoții spre final. Un 2-1 care ne readuce pe locul 2 și ne dă speranțe că, învingând la Cluj, vom ajunge, în sfârșit, acolo unde ne e locul: în frunte!

Speranțele la un nou titlu îmi sunt sporite și de evoluția Viitorului. Această echipă (unde i-o găsi Gică pe puștii ăștia?…) poate fi decisivă în configurarea ierarhiei finale. Dacă la Steaua valoarea individuală nu e sprijinită și de un joc colectiv pe măsură, Hagi a reușit să facă dintr-un grup de aproape necunoscuți un grup închegat, bine așezat în teren, capabil să pună probleme oricui. Desigur, lipsa de experiență duce la sincopele întâlnite pe parcursul campionatului, dar, în general, Viitorul e o echipă solidă, greu de bătut. Și asta poate ajuta Steaua…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 12 Mar 2018

Cronica “cusurgiului” la Steaua 2 – 0 Sepsi: “Optimism”

Gata ”regular”-ul… Cele șase echipe rămase în lupta pentru titlu sunt, în general, cele la care se așteptau toți să ajungă aici. Eu credeam că Botoșanii vor fi printre ele, Iașii find surpriza. De asemenea, mă așteptam ca Steaua să fie pe primul loc, dar cele patru puncte pierdute prostește cu CFR și Dinamo au costat-o. Totuși, nu e de mirare, având în vedere cât de prost joacă băieții lui Dică.

Meciul de aseară a pus capac, mi s-a părut cel mai prost din această ediție. Să joci cu Sepsi și să nu fii în stare de o victorie la scor, ba, hai să fim sinceri, să fii aproape de o catastrofă, e inadmisibil. Mai prost de atât nu se poate. Dar, știți cum e cu optimismul: ”Ba se poate…”

Cât mi-e mie de antipatic GgB, dar mi-a fost iar milă de el. Așa cum e, insuportabil, pacostea asta susține financiar echipa, așa cum jucătorii altora nici nu visează. Bineînțeles, băgăcios cum e în toate, își sabotează cu inconștiență investițiile. Dar, chiar și așa, nu el e cel care a uitat să dribleze, nu el e cel care nu mai știe să paseze, nu el e cel care luftează sau șutează în bălării. Aici e vina jucătorilor, dar și a antrenorului. Și am ajuns să mă îndoiesc de ceea ce eram atât de sigur la un moment dat…

Da, bre, nu prea mai cred că o să câștigăm titlul. Nu că ar fi alții mai buni, dar am ajuns să fim artiști în a ne pune singuri piedică. Și ne mai mirăm că fotbalul românesc nu mai înseamnă mai nimic în Europa…

Ați văzut ce au jubilat coregrafii, prăzarii sau academicienii după meciul de la Roma. Nu mai pridideau cu ironiile, dar închipuiți-vă ce ar fi fost dacă în locul Stelei erau Dinamo sau Craiova, cu apărările lor caraghioase… Probabil că singurii care ar fi scăpat mai ușor ar fi fost Mândria Arghialului, cu jocul lor puchinos, enervant, dar o să vedem și asta, nu mai e mult până la vară. Că or câștiga titlul, nu e imposibil, că s-or clasa pe locul 2 sau 3, tot or ajunge și ei în competițiile alea pentru care se tot pregătesc unii de au și uitat de când. Chiar credeți că o să facă mare brânză? E trist, dar fotbalul nostru, cu importul masiv de jucători din ligile inferioare europene sau sud-americane, se îndepărtează tot mai mult de ceea ce vedem că se joacă prin alte părți. Și, vai, soluții nu prea văd…

Diseară e ultimul meci înainte de play-off și play-out: Concordia-Voluntari. Brrrrr! Îi trec fiorii pe coregrafi la auzul numelui galacticei din Chiajna. Derby-ul va fi urmărit cu plaivazu-n mână de noul antrenor al echipei de la RIN, Florin Bratu. Vorba procurorului Cornel Vinu: ”După Tati, vine Mami!”  Așteptăm coregrafia…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 26 Feb 2018

Măr

1-5 e un scor care arată ce departe suntem de ceea ce se joacă azi în Europa. Acum, vorba aia, la ce să ne așteptăm când până și cu  Dinamo s-au chinuit băieții noștri… Când iei două goluri de la Pešić și Torje (!!!), ce să faci în fața unuia ca Anderson, sau a unui Immobile?

Da, scorul e mare, foarte mare, dar nu asta m-a întristat, ci modul cum am pierdut. Lamentabil. Am fost depășiți net, la toate capitolele. Pe ”Olimpico”, Lazio a fost… steaua.

Totul mi se pare că a fost decis, în primul rând, de condiția fizică, de viteză. Presupun că Dică era conștient de forța de atac a lazialilor și a încercat s-o contracareze prin ceea ce a vrut el să fie o așezare avansată, un pressing care să încurce intențiile ofensive ale adversarului. Dar totul a fost făcut praf prin mobilitatea extraordinară a italienilor, prin viteza care a făcut să mi se pară că sunt… mai mulți. În apărare sau în atac, italienii erau mereu în superioritate numerică. Lui Vlad, în ciuda celor cinci goluri primite, nu i se pot reproșa multe. Apărarea a fost franjuri, cu Benzar și Morais catastrofali, cu Găman bezmetic și Planić alternând puținele reușite. Mijlocul nostru a fost inexistent, incapabil să ajute apărarea, incapabil să susțină atacul. Nedelcu, Tănase și Texeira nu cred să fi jucat vreodată atât de prost. De Budescu evit mereu să vorbesc. Pentru că e în stare să te scoată din minți tot meciul, dar îi ies 2-3 faze decisive și-i ierți tot. Așa că îi las pe alții să aprecieze ce și cât a făcut în seara asta… Man, subțire. Gnohéré, singur împotriva tuturor. După pauză, Filip și, mai ales, Coman, au fost mai buni decât înlocuiții Tănase și Nedelcu, dar fără ceva notabil.

O înfrângere grea, dureroasă, dar măcar steliștii au fost acolo, muiați de ploaia romană, bătuți măr de o echipă fruntașă a campionatului italian. Alții, ca întotdeauna, în fața televizoarelor, pregătindu-se pentru doar ei știu ce, persiflând echipa care ajunge mereu acolo unde ei  doar pot visa fără speranță…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 22 Feb 2018

Nota Redacției

Ascult siderat la TV și citesc prin presă că pe Olimpico s-a văzut adevărata Lazio pentru că Inzaghi i-a folosit pe Ciro Immobile  și Felipe Anderson.

WTF??? Despre ce vorbesc maniacii ăștia??? Pe Arena Națională, Ciro Immobile și Felipe Anderson au jucat aproape întreaga repriză a doua (41 min.),  din minutul 56 până în 97!!!! Efect pe tabelă, ZERO barat!

Jucătorii folosiți de Inzaghi  în dubla cu Steaua:

  • Lazio pe Arena Națională: StrakoshaBastos, Luiz Felipe, CáceresBasta, Murgia, Leiva, Milinkovic-Savic, Lukaku (’75 Lulic) – Nani (’56 F. Anderson ), Caicedo (’56 Immobile )
    Rezerve: Guerrieri, Patric, Wallace, Ş. Radu
  • Lazio pe Olimpico: Strakosha – Patric, de Vrij, Caceres (Bastos ’26)- Basta, M. Parolo, Leiva, L. Alberto (’67 Murgia), LulicF. Anderson (’75 Caicedo) – Immobile
    Rezerve: Guerrieri – Nani, Caicedo, Milinkovic-Savic, Marusic

Deci, Inzaghi a folosit pe teren 10 jucători (din 14) în ambele meciuri!!!  Doar 4 au lipsit din teren pe Arena Națională:

  • În apărare: Patric, de Vrij, pe care i-a făcut Coman și Bizonul la gol.
  • La mijloc: Parolo și L. Alberto

Atât!

Statistica UEFA la Lazio – Steaua 5-1

Pe Olimpico, Lazio a prins o zi de grație pe tabelă, iar Steaua una de coșmar (ca vlagă)! Nu mai repet ce am scris în Cronică. Conform UEFA, “Acțiuni periculoase de atac“: Lazio 41, Steaua 36!!!

Însă un alt semn de întrebare se pune, corelat cu amorțirea ciudată a Stelei.
Înainte de startul meciului cu Lazio de pe Olimpico, MM Stoica parcă a vrut să ne prevestească soarta calificării: ”Noi dacă mergem mai departe, ne periclităm şansele să luăm titlul”.

La fel or fi gândit și jucătorii??? Who knows?!

X Ray

I-am bătut, bre!

Fotografia postată de Peluza Roș-Albastră - Oficial.Să fim sinceri, câți dintre  noi s-au așteptat la victorie? La urma urmelor, adversarii veneau din Serie A, care e altceva decât Liga noastră. După 24 de etape, Lazio e pe locul 5, la doar două puncte de locul 3, ocupat de Inter. Jucătorii laziali sunt evaluați la  milioane, zeci de milioane de euro, și nu de către unii ca guralivul nostru GgB…

După meciurile din acest an, după jenantele prestații cu Gazul și cu Clujul, toți ne cântau prohodul. E suficient să revedem ce s-a scris în ultimele săptămâni și, mai ales, comentariile ”entuziaste” ale suporterilor celorlalte echipe, cu osebire ale fanilor echipei ce tânjește la un loc în play-off, sau ale celor ai defunctei din Giulești. Într-un fel e de înțeles: dacă echipa ta nu mai există decât prin coregrafii adesea inepte, ce altă bucurie să ai? Vreun eșec al coșmarului roș-albastru… Știți, ăia ai ciobanului, clona, FC FCSB. ”La falsa Steaua”, cum îi zicea frustratul Gabi Safta în ”La Gazzetta dello Sport”. Clona? Păi, dacă-i așa, de unde ”rivalitatea istorică”? De ce nu fac ei coregrafii la meciurile din liga a 4-a, dintre ”adevăratele” Steaua și Dinamo? O altă dovadă a meschinăriei celor ce se cred spuma suporterilor… Dar să-i lăsăm în durerea lor, să vedem ce-a fost aseară.

Așadar, Steaua noastră a întâmpinat echipa din capitala Italiei cu un portar de 19 ani în spatele unei apărări ce se întrecuse în gafe până atunci, fără cel mai constant dintre ei, Momčilović, cu Nedelcu cel făcut praf de patron, fără  mereu suferindul, ba de una, ba de alta, Alibec.Tribune pline, în ciuda orei imposibile. Oamenii veniseră să vadă Steaua lor, lângă care se aflaseră mereu, ei, părinții și bunicii lor. Din 1947 până azi…

Și ați văzut… Poate nu a fost un meci mare, băieții noștri ne-au oferit momente mult mai bune în zecile de ani de când evoluează în cupele europene. Diferența între fotbalul românesc și cel italian e evidentă, vorba cântecului: banii vorbesc. Dar am văzut aseară ceea ce așteptăm de la ei mereu: ambiție, determinare, încrâncenare, luptă până la ultima picătură de vlagă. Am avut de toate – faze frumos construite, dar și erori, ratări de ambele părți, dar n-am mai văzut refuzul de a juca, fața urâtă a fotbalului pe care ne-o oferă mai toate echipele campionatului nostru, pentru care important e doar rezultatul, indiferent de modul în care e obținut. Putea fi o victorie mai concludentă, așa cum, cu puțin noroc, Lazio putea pleca învingătoare. Ăsta e fotbalul, rezultatul de pe tabelă e cel ce rămâne. Iar noi rămânem cu amintirea unei victorii muncite, o victorie care ne-a umplut sufletul de mândrie. Din respect pentru ceea ce am văzut, poate, pentru prima oară după mult timp – ECHIPA – nu am să mă refer la felul cum a evoluat fiecare din cei 14. Toți au contribuit la acest rezultat, toți merită felicitați pentru acest 1-0, prima victorie în fața unei echipe italienești în cupele europene. Vă amintiți ce am simțit după chinuita victorie de la Mediaș? Tot victorie, nu? Dar câtă dezamăgire față de jocul încâlcit al steliștilor. Pentru că, mai presus de rezultat, ceea ce așteptăm mereu de la Steaua noastră e… fotbal, jocul acela cu care ne-au încântat viteziștii lui nea Imi, jocul acela care a îngenuncheat nume care înseamnă ceva: Barcelona, Ajax, Chelsea…

Desigur, prioritatea momentului e campionatul, cel de-al 27-lea titlu pe care ni-l dorim. Un titlu ce părea că va fi câștigat lejer, adversarii din campionat sunt evident mai slabi. Dar, dacă alții nu pot, ne încurcăm și singuri. Și așa am ajuns să pierdem numeroase puncte acolo unde credeam că e suficient să apărem pe teren. Dar am uitat de ceea ce se cere, de ceea ce am văzut aseară: ambiție, determinare, încrâncenare, luptă până la ultima picătură de vlagă… Când băieții noștri vor adăuga asta talentului și valorii lor individuale, abia atunci vom putea depăși veșnicul obstacol care este bezmeticul de la Palat, cel ce are, parcă, plăcerea masochistă de a-și distruge propriile vise, abia atunci vom putea spera să îndeplinim premoniția lui MM: hegemonia. Dar până atunci mai e mult… Sau, poate, nu prea…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 16 Feb 2018

Cronica „cusurgiului” la Botoșani – Steaua: “Victorie clară”

Chiar dacă m-a liniștit doftoru` Muri că n-o să avem probleme la Botoșani, mie tot mi-a fost teamă… Păi, cum să nu-mi fie? Că am văzut niște poze în GSP și-un articol după care m-așteptam la un meci în noroaie, că așa părea că va fi terenul muiat de ploaie și ninsoare. Alarmă falsă! Terenul părea chiar bunicel… Numai că teama mi-a rămas. Mândru cum îl știm, pe teren și-a făcut apariția unul din fluiericii care au stricat destule meciuri – mogâldeața de Avram. Nu m-a dezamăgit, greșind de multe ori, dar n-a reușit să influențeze rezultatul, Steaua a dominat clar și scorul final a fost 3-0.

Doar 3-0, din motivele știute – ocazii risipite exasperant, ratări, mă rog, tot tacâmul… Moldovenii s-au străduit cât au putut, dar ce să poată? Cu doar 2-3 jucători mai acătării, bietului Costel Enache nu i-a mai rămas decât să se lamenteze că decisiv a fost golul Bizonului (tot el…), după o greșeală de arbitraj  (Tănase ar fi fost în prealabil într-un offside clar. De câțiva centimetri…). Altfel, după judecata lui Mister Costel, ”…băieții au fost bine montați. Am gestionat bine centrul terenului. Adversarul nu s-a apropiat de careul nostru.” S-o fi uitat la alt careu…

După pauză, dominarea stelistă s-a accentuat, chiar dacă la opoziția botoșănenilor s-a adăugat terenul, ajuns un fel de arătură din brazdele căreia mingea sărea uneori unde nu te așteptai. Din nou, foarte bun Pintilii, surprinzător de sigur Larie, buni Marko, Man, Tănase și Bizonul, dar au avut și destule momente  nereușite. Achim a început bine, cu câteva pase inteligente, dar s-a stins repede, Enache ne-a oferit iarăși clipe de fior și râs, Filip s-a străduit și a reușit să-l secondeze destul de  bine pe Pintilii, Nedelcu n-a jucat rău ca fundaș central, Florinel a fost decisiv la scurt timp după intrare, iar Popescu m-a dezamăgit. Niță, care n-a prea avut de lucru, s-a distrat hârjonind publicul și luând un ilar cartonaș galben pentru… tragere de timp. Putea să-l evite. Totuși, de remarcat că a dispărut lehamitea care-i cuprinsese pe unii jucători. Au fost, parcă, mai hotărâți, mai vioi. O fi fost din cauza frigului?

Trist a fost momentul accidentării lui Bălașa, după nici zece minute de joc. Ca și cel al înlocuirii lui Gnohéré. Nu știu, dar parcă prea multe accidentări… Și așa, să menționez că aseară n-au jucat Benzar, Planić, Budescu, Texeira, Alibec,  Morais. Oricum, să sperăm că se mai rezolvă ceva până la ultimul meci, deloc ușor, cu Viitorul. După aia, pauză. Aproape două luni, în care se anunță și ceva surprize. Pleacă unii, vin alții.

865416-cp-2138gigi-becali

Ochiul ager al patronului și… punga lui largă vor face iar un upgrade. Ca întotdeauna, el vorbește mult, convins că știe mai bine decât oricine ce și cum să facă. Telenovelei cu Moruțan i se adaugă noi episoade, menționându-se numele lui Nemec, Mihai Roman (!?!), dar și ale ”oltenilor” Băluță, Gustavo sau Mitriță. Ar mai fi și ”bomba” Oli în locul lui Nick, dar asta sună mai incredibil decât prezența dinamoviștilor în play-off…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 11 Dec 2017

Cronica „cusurgiului” la Steaua vs Juventus. “Prost să joci, noroc să ai!”

După primele meciuri ale etapei, cu victoriile Clujului și Craiovei, Steluța noastră trebuia musai să învingă. Adversarul era cum nu se poate mai potrivit, ultima clasată, cu o (!!!) singură victorie în precedentele 19 etape. Deci, la ce ne gândeam toți? Victorie la scor. Cu Alibec spărgând ghinionul, desigur… Și ați văzut. O primă repriză penibilă, care a scos din sărite mia de spectatori din tribune, dar, mai ales, mult mai mulții aflați în fața televizoarelor. Din nou, singurul cât de cât decent a fost Pintilii. Din nou, execrabil, Alibec. Din nou, exasperant, Budescu. Ce mai, un joc fără sare și piper, cu niște băieți care păreau că abia acum se vedeau prima oară.

Nici după pauză n-a fost mai grozav, chiar dacă, în sfârșit, Dică îl înlocuise pe inutilul Alibec (dar nu cu Bizonul, ci cu Coman…), chiar dacă Tănase a deschis scorul destul de repede, după nici zece minute. Dar a fost cât pe-aci ca ”lanterna” să egaleze, mingea lovind bara. Jocul scârțâia în continuare… Aceleași dribbling-uri eșuate, aceleași pase aiurea, aceleași șuturi în bălării. Asta nu poate fi Steaua! Golul al doilea a fost marcat tot de Tănase, tot cu capul. Cei de la Juventus, care jucaseră decent, mult peste ceea ce ne așteptam de la ultima clasată, începuseră să resimtă eforturile de până atunci și cam gâfâiau,  dar continuau să-și arate colții, mai ales că steliștii rămâneau mai mereu doar cu Larie și Bălașa să apere careul… Bizonul era cât pe-aci să înscrie, la câteva secunde de la intrarea în teren , după jumătatea reprizei. 2-0 se zice că e scor periculos, dar teama ne-a fost risipită de un gol de… Harlem, Gnohéré deviind involuntar o minge șutată de năbădăiosul Florinel Coman. Și, ca spectacolul să se încheie cum se cuvine, Budescu a trecut peste ”indicățiile” lui GgB și  a executat un corner așa cum știe el, neașteptat. Un șut pe jos (!!!) care a trimis mingea printre toți cei îngrămădiți în fața porții, în plasă. Noroc? Poate, dar a fost frumos, nu?

  • Golul lui Budescu

Și o chestie amuzantă. La pauză, chiar dacă văzusem chinul steril al steliștilor pe teren, nu știu de ce, am presimțit că vom câștiga cu 4-1. M-am uitat să văd ce cotă avea un astfel de scor. Ei, bine, 31! Deci, să fi riscat 100, aș fi putut câștiga 3100. Dar, știți că evit pariurile. Și uite că am dreptate. Păi, spuneți și voi, se făcuse 4-0 și, în ultimele secunde, a fost  cât pe-aci să se facă 4-1. Bara care l-a salvat pe Niță  mi-ar fi păpat suta. O dovadă-n plus că tre` să mă țin departe de pariuri, nu? Așa că nu vă spun ce cred cu privire la soarta titlului. Dar, până atunci mai e. Deocamdată să sperăm că vom vedea altceva joi. Un joc care să ne meargă ca un ceas. Elvețian, desigur…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 04 Dec 2017

Nota Redacției:

Pe lângă excelenta cronică a tovarășului nostru de suferință roș-albastră, Andrei Sava, postăm și o cronică a unui neprieten al Stelei, Scutariu, cel care de data asta a găsit în veninul său și câteva molecule de obiectivitate.

Tănase, Bierhoff din Găeşti! FCSB – Juventus 4-0, meci decis de golurile marcate cu capul de decarul vicecampioanei. Budescu a înscris direct din corner

Sunt mai mulţi oameni la coada pentru abonamente Metrorex de la Unirii 2 decât pe Naţional Arena. După ce şi-a rezervat spaţiu TV pentru a prinde un nou post la şefia LPF, probabil cel mai cald loc din fotbalul românesc în momentul de faţă, Gino Iorgulescu a intrat în hibernare, cu tot cu forul lui. Nimeni nu vorbeşte despre tragedia care a lovit fotbalul românesc, nimeni nu încearcă să aducă spectatorii înapoi la stadion.

Nici măcar importanţa meciului nu îi mişcă pe fanii FCSB. CFR Cluj s-a dus la opt puncte în faţă, însă pe teren e Juventus din Colentina. Cât de greu poate să fie împotriva echipei lui Magiun Barbu? Ei bine, destul de. Oaspeţii îşi asumă poziţia ultra-defensivă încă din start, coşmarul FCSB în acest sezon. Ovidiu Popescu ajunge rapid în poziţie de finalizare, dar pune crosa şi trimite mult pe lângă. Imediat, Budescu bate un corner (păzea, Dică!), iar Man pune capul pentru o altă ocazie. Ocazii sunt, însă nimic cu adevărat important. Alibec e nervos, nu înţelege nimic din critica ce i-a fost adusă în ultimele luni, ba mai şi strică o minge pentru Tănase fiindcă a atacat mingea fiind în ofsaid. Jucătorii FCSB sunt prea preţioşi. Alibec aleargă greoi, Tănase evită contactul fizic cu orice preţ, are eschive precum Tyson în tinereţe, iar Budescu oscilează între călcâie ratate şi pase greşite.

Şi intră Coman…

Dică ia atitudine la pauză. Sau ia act de comanda finanţatorului, nu ştim. Alibec rămâne la duş, intră Coman. Bingo! De la Coman pleacă o pasă pe dreapta la Budescu, vedeta e la limita ofsaidului şi reia din prima, iar Tănase pune capul pentru 1-0. Juventus iese la joc şi acelaşi Budescu îi pune mingea perfect lui Tănase, însă decarul ratează ţinta. Dar nici echipa din Colentina nu mai doarme. Bărbulescu pune latul la marginea careului, Niţă e învins, dar bara salvează vicecampioana. E ultima şansă de vis frumos pe care o are Colentina, FCSB îşi dă seama că e riscant ce face şi rezolvă jocul. Coman îi ia locul lui Budescu la cornere, centrează perfect şi Tănase pune din nou capul impecabil. Descoperim un nou Oliver Bierhoff, neamţul care plutea în careul advers pe vremuri? Se face 2-0, iar după câteva minute acelaşi Coman trage de la distanţă, mingea îl loveşte pe nou intratul Gnohere şi se face 3-0. Finalul îi scoate fire de păr albe lui Becali. Budescu, omul pe care l-a interzis la cornere, înscrie direct de la colţ şi arată un semn de lehamite spre locul în care trebuia să fie finanţatorul.

  • N.R. – Becali: Coman a rezolvat meciul!

FCSB e departe de forma aşteptată, însă victoria cu Juventus readuce echipa lui Dică pe poziţia secundă, la cinci puncte în spatele CFR-ului şi la două peste CSU Craiova.

Sursa: prosport.ro

Cronica „cusurgiului” la Steaua 2-1 Concordia: “Greu, bre, greu…”

Bre, ce-om avea noi când jucăm cu Chiajna, că tare-mpiedicați suntem…

Mi-amintesc de meciul din tur, de la Chiajna. Dică părea că e pus pe aroganțe tip GgB și începuse jocul cu Grecu, Benzar ăl mic, Pleașcă, Achim și De Amorim. După ce că m-au exasperat cu un joc încâlcit care eșua invariabil în preajma careului advers, ai noștri au dat pe teren și de Brad Pitt Tudor. Dornic să se remarce, ca întotdeauna, Tudor a închis ochii la un fault în careu asupra lui Momčilović, ”concordezii” au plecat pe contraatac și au deschis scorul. Ai noștri au luat-o de la capăt, dar au ratat în draci. Noroc cu șutul senzațional al lui Benzar II și cu golul lui Man, din ultimele minute. Un 2-1 muncit, nu glumă…

 

Aseară, chiar dacă am avut o strângere de inimă la gândul că ne arbitrează Colțescu, mă așteptam ca, după cele câteva meciuri în care arătaseră că pot umple cu goluri porțile adverse, Bizonul și ai lui să ne mai ofere un scor de… tenis. Aiurea! Au dat de o echipă foarte disciplinată, care s-a apărat decent și a jucat dezinvolt, atacând de oricâte ori avea prilejul. Și sumedenia de erori comise de steliști le-a oferit destule ocazii… De remarcat că, în comparație cu majoritatea celorlalte echipe, Concordia nu s-a baricadat în fața propriului careu, n-a exagerat cu faulturile, a jucat fotbal. Pentru asta cred că trebuie apreciați jucătorii și, mai ales, ”comisarul” Moldovan, care a schimbat lucrurile mult în bine față de perioada Miriuță.

Steaua a deschis scorul printr-un foarte frumos șut al lui Nedelcu, primul lui gol în tricoul roș-albastru, a fost egalată după o greșeală a lui Niță (deh, le mai comite și el…) și ne-a liniștit cu golul victoriei, înscris de, ați ghicit, ”rezerva” Harlemică. Ne-a plăcut și îmbrățișarea între Bizon și cel ce avea să-l înlocuiască spre final, Alibec. Ca și mesajul de pe contul lui de Instagram…

Scorul a rămas ca în tur, 2-1, putea fi și mai mare, dar, să fim sinceri, n-a lipsit mult să ne întristăm. Prea multe bâlbâieli (până și Planić ne-a dat emoții…), inexplicabile erori. Bine c-a ieșit și-așa, nu? Pentru că la clasament se contabilizează golurile, rezultatele de pe tabelă. Așa că rămânem în frunte, acolo unde sperăm că vom fi până la sfârșit. Dar, zău, poate mai avem și noi parte de-un 5-2, de-un 7-0 care să ne bucure sufletul…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 06 Noi 2017

Cronica „cusurgiului” la Steaua 1-1 Hapoel Beer Sheva: “Calificare șontâc-șontâc”

7-0, 6-1, 5-2… Să urmeze un 4-3? Fie și-așa, numai victorie să fie! Așa mă gândeam înainte de meciul cu Be`er Sheba, dar speram la un meci bun, fără emoții. Numai că nu uitam lipsa lui Benzar și Planić, ca și insistențele lui GgB ca Alibec să fie în teren. Deci fără killerul Gnohéré. Ce să mai zic când am văzut că Dică începe fără Momčilović, Tănase și Texeira… Bun, e oarecum de înțeles, din trei meciuri era suficientă o remiză pentru calificare. Trei mingi de meci, cum s-ar zice-n tenis. Așa că Dică și-a permis un nou experiment, de parcă juca împotriva Chiajnei sau Recașului…

Meciul a început în nota de dominarea campioanei Israelului, ai cărei jucători au cam arestat mingea în primele 10 minute. Apoi, încet-încet, lucrurile păreau să intre în normal, deși ai noștri greșeau în cascadă. Israelienii, fără cine știe ce jucători, arătau ca o echipă solidă, tenace, cu relații de joc bine puse la punct și, în plus, cu un stil… românesc de amestec de faulturi cu simulări, gesticulări și proteste vehemente. Rezultatul? Vreo 3 cartonașe galbene pe care le-au luat ”albii”, câteva ciocniri lăsate cu sânge și alte momente care mi-au adus aminte de Dinamo, Craiova sau Cluj…

Steaua a deschis scorul printr-un gol norocos al unuia dintre cei mai slabi jucători ai primei reprize, Coman, care a profitat de o uluitoare neînțelegere între doi fundași și portar. Credeam că va fi semnalul descătușării. N-a fost să fie. Cam tot la fel de norocos au egalat și israelienii, după câteva ezitări ale apărării noastre. O repriză de luptă, dar mă așteptam la mult mai mult de la băieți. Dar la ce să ne așteptăm când jucăm fără atac? Pentru că Alibec, Man și Coman au fost aproape inexistenți… Budescu? Parcă avea o singură misiune: să-l ajute pe Alibec să reușească să-i convingă pe cei veniți să-l vadă… Fundașii laterali, Enache și Morais, au alternat fazele reușite cu chifle care puteau să se termine rău de tot. Noroc cu Niță și, surprinzător, Larie, care a suplinit cu succes absența lui Planić…

Repriza a doua a fost mai bună, era și normal, cele trei mâini moarte au fost înlocuite cu Texeira, Tănase și Gnohéré. Și un alt Budescu, uneori strălucitor… Un moment care ar fi decis, probabil, soarta meciului, a venit rapid: în min.53, Budescu a șutat la poartă și un apărător a oprit mingea cu mâna. Penalty și eliminare pentru ”handbalist”? Nici una, nici alta. Și scorul a rămas 1-1… Suficient pentru calificare, insuficient pentru cusurgiul din mine, care nu poate să nu întrebe: cum e posibil să nu poți înscrie decât un gol unei apărări pe alocuri ilare, ca a celor de la Be`er Sheva? Dar, să privesc partea plină a paharului: mai vedem meciuri și la primăvară… Și, cu o echipă validă, cu speranțe mai mari la un fotbal mai aproape de ceea ce așteptăm de la Steaua noastră.

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 03 Noi 2017

 

Cronica „cusurgiului” CSU Craiova 2-5. Steaua: “Pac-pac! și apoi pac-pac-pac!”

Bre, fuseră oltenii la Chiajna și bătură galacticii de-acolo. Vă plăcu de Manasse, nu? Ce mai luft… Taman când trebui… Dup-aia urmă campioana. A județului Covasna, adică… Îi bătură și pe-ăia, așa că se văzură pe cai mari. Și ce-și ziseră juveții? Pe-ăștia-i băturăm, batem și-n meciul următor. La urma urmelor, jucau cu FCSB, nu cu Steaua. Păi, cu ăia, dacă tot nu se putu termina Senzațional Arena, nea Marcel era gata să joace și pe Arena lor, la București.

Nici jucătorii nu se speriară. Ce dacă FCSB venea după scorul ăla… na, că pierdui șiru` golurilor. Câte le băgară bănățenilor? A, șapte, așa-i… Cum zise Băluță: ”era de așteptat să câștige acel meci… Cu noi va fi altceva. Jucăm acasă și suntem datori să câștigăm.” Și rămaseră datori… Ba-l și supărară pe căpitan: ”Faptul că ei nu consideră că e un derby reprezintă doar o aroganţă de-a lor. Nu vreau să le răspund public, o voi face pe teren„. Bag samă că uită s-o facă.

Mateiu fu și el bățos: ”Pe Steaua vreau s-o bat și la Craiova, și la Severin, nu contează stadionul! … trecem printr-un moment foarte bun și e cazul să-i învingem pe steliști.” Al dreac` moment… Fuse și se duse…

Iar `talianu` Devis visa cu ochii deschiși: ”Vreau eventul! Vreau să jucăm un meci deosebit din punct de vedere al spectacolului fotbalistic.” Vrură ei, da` spectacolu` fu dincolo, că ăia aduseră Bizonu` și se speriară de el alde Băluță, Mitriță și Gustaviță. Chit că erau ”cea mai tare ofensivă”… Mister Mangia (ma che mangi?!?) grăi `nainte de meci: ”Ştiu că au trecut destui ani de când Craiova nu a mai învins Steaua sau FCSB, dar trebuie să ne gândim că duminică trebuie să facem ceva important.” Și o făcură… O făcură lată… Că le umplură plasa de goluri și mai și ratară încă pe-atâtea…

Ptiu, parcă fu Mama Omida Sorinaccio Catenaccio Cârțu: ”La meciurile importante au clacat, cu CFR, cu Dinamo, cu Steaua. Aşa a fost şi anul trecut, aşa e şi anul ăsta.”

Omu` cu paralele, finanțatoru`, patronu`, bre, dom` Rotaru, luă și el măsuri. Umblă la psihologie, deh… Le promise niște prime de prime: ”dacă CSU va termina în play-off, pe locurile 5-6, fiecare jucător va încasa 100 de euro pentru fiecare punct făcut de echipă în sezonul regulat și 100 de euro pentru fiecare punct din play-off. Cu fiecare loc urcat crește și premierea, care poate ajunge până la 500 de euro pentru fiecare punct.” Nu mă mai obosii cu calculatul, că-mi dădui seama că n-are rost. O făcură ăia de la GSP – 35 de mii de căciulă. Dacă iau titlul… Mișto, nu? Nu-l duru gura pe nea Rotaru să promită marea (sau Jiul?) cu sarea. Făcu și el ca ăl de la Rin…

Meciu-l văzurăți. Ca să uit că nu joacă nici Benzar, nici Planić, nici Pintilii, nici Alibec, nici Man, nici nu-ncepu bine și… pac! Îi împunse Bizonu` Și era cât pe-aci să-i mai împungă iar. Da`, pac-pac, o făcu Teșeru, de-mi aminti de Keșeru…

Nasol, începu să mi se cam facă frică. Știți ce periculos e 2-0, nu? Lui Dică i se făcu milă și-l trimise la odihnă pe ăl negru. Pe Bizon, bre. Și-l băgă pe ăl tatuat și care dă din mâini ca un apucat… Mda, 2-0 devenea periculos și iar mă luă tremuriciu`.

Doar atâta fu…
Da` scăpai repede, că i se făcu milă lui Tănase. Pac-pac-pac! La 3-0 mă gândîi c-o fi rost de-un repetir al scorului cu cimișorenii… Da` ai noștri se cam relaxară și se făcu 3-1, că se izbi mingea de Larie și sări unde nu trebuie. Și, dacă-i bal, bal să fie: 4-1, 4-2, 5-2. Pac-pac-pac-pac-pac și ratări cât cuprinde. Și s-ar fi putut încheia ca un set al Simonei, cu un moment apoteotic. Ah, dacă-i intra bolta lui Denis… Da` mai bine că fu așa, că mai știi ce se-ntâmpla cu nea Marcel? Că el e ca Didina, ochi alunecoși, inimă zburdalnică…

Acu` v-oți întreba: ce mai zice cusurgiul ăsta după așa o izbândă? Păi, zice… Cum, bre, să ratăm iar atâta? Cum, bre, să luăm 2 (două!!!) goluri de la piticii ăia? Cum, bre, să ajungem acolo unde-i locul nostru abia după șaișpe etape? Păi, să fi jucat ca aseară, unde eram?

Da` un lucru-i cert: mi-a mai pierit din pesimism… Acu` aștept și alte bucurii de la băieți, că parcă nu mai sunt așa blazați. I-ați văzut aseară? Parcă erau cu 4-5 mai mulți decât oltenii! Numai de i-ar ține…

P.S.

„Vă garantez eu că Steaua nu va câştiga nici acest campionat. Să vedem cât de uşor le va fi în play-off să ia titlul cu noi, cu CFR, cu Craiova.” Așa a grăit Miriuță, după o adâncă chibzuință. O fi crezut că e vorba de titlul cel mai tare drojdier, unde DOAR DINAMO are șanse… Sau o fi rost de o nouă cooperativă?…

Of, Dane…

image-2008-11-18-5151415-46-dan-petrescu-antrena-rapid-singurul-sau-rezultat-egalitate-ghenceaAm văzut finalul meciului de la Cluj, CFR-Gaz Metan 0-0, vreo 10-15 minute. Ăștia sunt cei mai îndreptățiți candidați la locul 2? Păi, după ce am văzut, locul 3 ar fi prea bun pentru simulanții ăia. Iar de Bursuc ce să mai zic? O cruntă dezamăgire. Parcă era frate cu Șumudică, Andone și Contra…  Atâtea scălămbăieli…  Și ce declarații penibile. O fi luat vreun virus de la steagul ăla pe care l-a pupat acum 13-14 ani? Jenant…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 30 Oct 2017

Cronica “cusurgiului” la Steaua 7-0 Poli Timișoara: ” Pac-pac!”

Iar mi-au făcut-o băieții lui Dică… Păi, bine, bre, soacră-mea se temea că iar o zbârcesc ai noștri, iar eu m-am cocoșit: ”Ei, na, batem cu 6-0!” Și uite ce-a ieșit… Dacă mă luam după ea și pariam? Noroc că știu că nu-s Mama Omida și mă feresc de pariuri ca Dinamo de cupele europene…

Ei, da` patronu`? În sfârșit, și-a văzut visul cu ochii: pac-pac, 2-0, 3-0 la pauză, n-a avut emoții, a fost ca la teatru. Și, cu ajutorul nașului din Ovidiu, care l-a pus pe Bursuc cu  botul pe labe, etapa a 15-a ne-a dus la doar un punct de primul loc. Păi, să tot avem parte de astfel de rezultate, nu?

Statisticile arată că Steaua n-a mai dat șapte goluri pe propriul teren tocmai din… 1993, un 7-1 cu Dacia Unirea Brăila. Mai bine a fost în deplasare, culmea, taman la Timișoara, în 2004, la acel 8-1. E drept, atunci nu jucam cu Recașul, ci cu Politehnica Timișoara. Bre, să fie-ntr-un ceas bun și să mai vedem de-astea, care să-mi amintească de vremurile bune când adversarii păreau că au plumb în ghete când pășeau pe gazon în Ghencea și nu mai știau cum să oprească  vijeliangrozitoarecare vine, vine, vine, calcă totul în picioare…

Am zis eu  că n-o să-l mai beștelesc pe Budescu și tre` să mă țin de cuvânt. Mă fac că n-am văzut driblingurile împleticite, pasele la adversar și șuturile-n bălării și-l aplaud pentru assist-urile care au dus la înscrierea a trei din cele șapte goluri. Dar nu pot să nu mă gândesc ce-ar fi să dea în fiecare meci astfel de pase…

Bizonu` iar a fost eroul serii, de data asta cu trei goluri pentru care sunt obligat să-mi scot pălăria. Că de-aia i-o zice hat-trick, te pomenești… Și să-i trăiască mogâldețele alea două, simpatice foc, care s-au bucurat și ele în tribună de isprava tăticului. Iar Alibec să ia aminte, că tare mi-e că-l văd lustruind banca…

Ce să mai zic de Coman? S-o fi săturat și el de câte i-am zis, că mi-a scos peri albi de câte ori l-am văzut. Așa că mi-a replicat scurt: ”Na, moșule, așa-i bine?” Păi, e, cum să nu fie? Numai să te țină…

 

Știți că-s cusurgiu și aș avea câte ceva de zis despre una, despre alta, că n-a mers totul uns, că locul recășenilor era mai degrabă alături de ”academicieni” sau afeciști… Dar când vezi 7 (șapte, bre, șapte) goluri într-un meci, ce să mai zici? Tot așa, băieți!

Mai e nițel și inaugurăm noul stadion din Craiova. Păi, la așa frumușață, nici că se putea ceva mai nimerit decât sosirea navei amiral a fotbalului românesc, care să dea o strălucire aparte evenimentului. Și, chiar dacă oltenii se așteaptă la noi ghidușii din partea lui Băluță și ai lui, ar cam fi cazul să le arătăm cine-i jupânu`. Știți, vorba ăluia (știți voi cine…): pac-pac… Iar eu, mă jur, nu pariez nici de data asta. Că nu le nimeresc neam… Dar de-ntristat tot îi întristăm. Că doar de-aia suntem Steaua! Dar, mai întâi, să ne vedem de… sănătatate. La Cluj, că și-acolo tot Arena îi zice. Iar pe 2 noiembrie, cu mic, cu mare, pe Arena noastră. Tot pac-pac!

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 23 Oct 2017

Cronica cusurgiului la Hapoel Beer Shava 1-2 Steaua: “Trei din trei”

Trei din trei

Acu` să nu-mi spuneți că nu v-ați temut de meciul ăsta, doar ați văzut ce-a făcut Hapoel Be`er Sheva cu Inter. Inter-Inter, din Milano, nu vreun Juventus din Colentina… Și de- abia trecu anul de la acel 2-0 de pe ”Giuseppe Meazza” , urmat apoi de un 3-2 de senzație, revenind de la 0-2 în min 25…

Știu, e dureros pentru unii că Steaua, fără să joace cine știe ce, a obținut a treia victorie consecutivă în grupă, ceea ce-i deschide calea spre ceea ce așteptăm cam de multișor (ei, nu chiar ca alții care se pregătesc, ei știu pentru ce, de au și uitat de când…) – meciuri în Europa primăvara. Mai țineți minte? Grupa cu Stuttgart, FC Copenhaga și Molde, meciul de coșmar de pe o Arenă plină ochi, 1-5 cu Stuttgart, dar calificare de pe primul loc! Apoi senzaționala elimnare a Ajax-ului și ratarea de puțin a unui alt rezultat mare, cu Chelsea… La primăvară se fac cinci ani…

Dar să lăsăm amintirile. Desigur, grupa de acum e mult mai ușoară, dar, hai să ne gândim: ar fi ea la fel de ușoară pentru altă echipă românească? Poate că da, dar mai degrabă nu. Pentru că, din ce am văzut, cele trei adversare din grupa Stelei nu sunt chiar de lepădat. Nu, nu sunt galactici, dar și noi suntem departe de… stele. Sunt cluburi serioase, care, ca și noi, tind să progreseze. Ați auzit ce salarii au adversarii noștri de aseară? 50, 75… De mii. De euro. Pe lună… Păi, cui dai atâția bani? Unui oarecare mingicar? Unuia care se-mpiedică-n propriile picioare? De acord, sunt echipe care vin dintr-un fotbal mic, modest, dar om fi noi mai breji? Și, dacă ei sunt mai slabi, ce să facem? Să ne dăm la o parte, de milă? Nu, bre, ăsta-i fotbalul, ăsta-i sportul. Faci ce poți ca să învingi. Și Steaua lui Dică, Steaua României, cu Sărmăluță și Bizonu` a reușit.

N-am să spun multe despre meci, l-ați văzut, v-ați bucurat, ați tremurat pe final și ați închinat un ultim pahar după ultimul fluier al olandezului ăla, să-i dea Dumnezeu sănătate. Am pierdut destule meciuri din cauza unor colțești, las` să mai avem și noi parte de de-alde astea… Știți cum se zice, scorul de pe tabelă rămâne. Și, fără să fi prestat un joc  extraordinar, Steaua a meritat victoria, un egal ar fi fost mincinos.

Atât despre meci, dar nu pot să nu mă iau iar de mâzgălicii care scriu cu unghia-n gât. De data asta nu de ăla cu fake-urile, Scutariu, ci de unul care tare mi-e că și-a spart tastatura scriind articolul publicat în Adevărul.  Titlul spune tot: Arta de a câştiga fără a juca nimic. Jaf la drumul mare în „Ţara Sfântă“. Așa a văzut el meciul…

Mai întâi suntem puși în temă, ca nu cumva să credem că a fost cine știe ce victorie: ”Bucureştenii au nimerit într-o grupă atât de slabă, încât nici nu contează că evoluează fără să impresioneze… FCSB e de departe cea mai bună trupă din această serie … Joi seara, românii s-au bucurat şi de o susţinere importantă a brigăzii care a condus partida. Gazdele au avut un gol valabil şi li s-a refuzat un penalty clar pe final.” Cred că omul și-a stors batista după ce a scris astea…

Totul a fost în favoarea Ste…, pardon, FCSB-ului: ”noroc cu carul la tragerea la sorţi, nimerind într-o grupă de liga a doua a fotbalului european… nu joacă mai nimic, dar adună puncte.”  Nu ni se precizează că adversarele alea de ne-au adus norocul peste noi, de liga a doua a fotbalului european, provin din țări aflate deasupra României în clasamentul UEFA (Cehia 13, Elveția 15, Israel 19, România 21). Dar, ca să-l cităm pe mâzgălici, ”nici nu contează”… Aseară am văzut ”campioana Israelului din sezonului trecut”, dar, ni se precizează prompt, ”actualmente pe locul 5 în campionat”. Deci, un fel de Botoșani, ceva mai sus decât Dinamo, deci… M-am uitat să văd cum de-au ajuns așa rău campionii Israelului. Păi, cum? Abia s-au jucat 6 etape și au 3 victorii, 2 remize și  o înfrângere. ”Nici nu contează”, important e să știe rumânu` că ”ăia”-s un mizilic de locul 5, nu?

Ia să vedem cum a fost cu ”jaful la drumul mare”… Se trece-n fugă peste minutul 2, ”o ocazie bună pentru Budescu”, ca apoi să ni se explice că ”norocul a început să curgă în favoarea românilor”. Adică: ”tuşierul le-a anulat gazdelor un gol pentru un ofsaid dubios”. Dubios, dubios, dar ni se atrage atenția: ”reluările sugerând că, mai degrabă, Beer Sheva ar fi trebuit să aibă 1-0.” Ce ți-e și cu sugerările astea! Și norocul continuă: ” Niţă şi-a salvat echipa”. În loc să se dea la o parte, presupun… Și iar noroc: ”şutul-fulger … fără preluare, l-a lovit direct pe Niţă, încă o dată norocul venind în ajutorul celor de la FCSB” Al drac` Niță ăsta, ce baftă pe el… După ce aflăm că Bizonu` i-a împuns pe be`erșeveni, ni se descrie cu tristețe golul al doilea, pe când ”Beer Sheva a reluat dominarea teritorială în căutarea egalării”. Ați ghicit, iar noroc! ”Pe un contraatac, apărarea gazdelor şi-a arătat naivitatea. Budescu a fost lăsat liber ca păsărea cerului pe banda dreapta, iar de acolo i-a pus mingea pe cap lui Gnhoere (așa scrie omu`, așa-l las) pentru 2-0”. Se știe, 2-0 e scor periculos, mai ales că, vă amintiți, până și Inter (Milano, nu Pitești) a pățit-o pe propria piele, luând trei boabe de la hapoelii ăștia, nu? S-a făcut 2-1 în min 87 și am avut parte de emoții mari. Dar, iar ați ghicit, norocul… Și nu numai, că olandezul ăla le-a înfipt cuțitul în spate israelienilor. Ia citiți acilea: ”n-a văzut un penalty clar pentru gazde, după ce Planići (așa-l scrie, așa-l las) a comis henţ în careu. Centralul şi-a completat „capodopera“, lăsându-l pe teren pe Ovidiu Popescu, deşi acesta trebuia să vadă „roşu“ în prelungiri! ” Eu zic să-l căutăm de… valize, că știm noi cum e cu GgB al nostru, nu?

Și-n loc să-l lase-n durerea lui pe mâzgăliciul ”Adevărului”. GgB îi răsucește pumnalul în rană. Păi, bine, bre, după ce că  ” vicecampioana României a învins cu mare noroc… au pedalat în gol mai bine de 60 de minute, … gazdele au avut cele mai mari ocazii şi …arbitrul a fost al 12-lea jucător al FCSB-ului”, mai vine și patronul, care vorbește la superlativ despre tot! Păi, treabă-i asta? Să nu spumege el că n-au venit băieții lui bătuți de-acolo? Să-i laude pe Dică, pe Tănase, pe Planić, pe toți? Peste putință! Săracu` mâzgălici. Și are și un frumos nume neaoș românesc: Amir Kiarash.

Și încă două vorbe. Să nu vă mai prind că ziceți ceva de echipa aia care se pregătește. Ei au coregrafie și, mai mult, sunt prezenți peste tot… unde joacă Steaua. Iată dovada. Proaspătă. De aseară, de la Be`er Sheva…

 

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 20 Oct 2017

Publicitate

1. Văd că ”Adevărul” a schimbat titlul articolului lui Kiarash cu unul neutru:

Hapoel Beer Sheva – FCSB 1-2: Gnohere a semnat o dublă şi a adus victoria vice-campioanei, care n-a avut însă un joc strălucit.
Probabil că modificarea s-a făcut în urma comentariilor cititorilor. Unul concluzionează: ”Se vede din tot articolul ura si rautatea fata de Steaua. Pare un articol scris de un dobitoc ca Borcea, care spunea ca a plans de ciuda dupa finala de la Sevilla din 1986.”   Amire, nu te văd bine…

2. Ce Scutariu? Ce Kiarash? Tot Leapșă e tăticul lor. Scrie ăsta de e-n stare să facă să râdă și un cortegiu funerar… Amuzați-vă și voi: http://1923.ro/2017/10/csa-steaua-afc-rapid-victorie/ Nu uitați să condimentați spanacul repărului cu lectura comentariilor. Bună dispoziție garantată!

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 20 Oct 2017

 

Nota Redacției: Din prețuire pentru Andrei Sava, colegul nostru de „suferință roș-albastră”, am decis să-i încadrăm savuroasele analize cu meciurile Stelei într-o rubrică specială intitulată Cronica „cusurgiului”, cum el însuși se autodefinește în glumă. Tot în spirit de glumă am preluat și noi ideea de la el pentru titlul rubricii. Altfel, în realitate, Andrei Sava este un om normal, echilibrat, obiectiv și un excelent condei.

Cronica “cusurgiului” la Sepsi 0-4 Steaua: “négy – nulla… adică 4-0”

Înainte de Sepsi-Steaua, patronul covăsnenilor promisese fanilor steliști un kürtőskalács (mmm, îmi plouă-n gură…) de 15 metri (!!!), dar s-a izbit de zidul reglementărilor sanitare… Așa că… nem szabad! 

Nu știu să mai fie altundeva în lume vreo echipă de fotbal de prima ligă patronată de o brutărie. Normal, doar în România se putea așa ceva. Pentru că nou promovata Sepsi OSK e finanțată de Diószegi László, mai precis de Diószegi pékség, adică brutăria Diószegi. Mă rog, brutărie e impropriu spus, că omul are 10 cuptoare cu magazine de prezentare, iar produsele lui merg în 10 județe, ajung chiar și la București. Ba chiar și în… Anglia, unde székelyi kenyér se face lângă Londra, la Luton.

Brutăria ca brutăria, că pâinea secuiască e chiar grozavă, dar mă uitam la meciul de la Brașov cu Sepsi și mă întrebam cum au ajuns amărâții ăia în prima ligă. Că-s rudimentari rău. Și, în plus, ceea ce vedeam era o versiune upgrade, cu jucători aduși să întărească noua promovată – Pitic Petre, Herea, Oros, Fülöp sau veteranul Hadnagy, care-i mai bătrân și decât Texeira…

Meci urât, cu ai noștri scremându-se să joace împotriva unei echipe de cotonogari încurajați de o galerie pătimașă. Până la pauză a fost, totuși, 3-0, dar cum? Două penalty-uri acordate (culmea, corect!) de Colțescu (vă spune ceva numele ăsta?…) și un autogol al unui covăsnean. E drept, ușor nu era să treci de pădurea de picioare transformate în coase, dar, să fie clar, era momentul să facem scorul campionatului. După pauză, surprise-surprise, ai noștri jucau în dorul lelii, iar echipa ale cărei meciuri sunt transmise până hăăăăăt în Ungaria a prins curaj. Și-a fost cât pe-aci să ne dea și gol. Și nu doar o dată… Ar fi fost o rușine mai mare decât cea din prima repriză de la Lucerna.

Golul lui Benzar cel mic a adus scorul la 4-0, proporții ceva mai apropiate de ceea ce ar fi trebuit să arate tabela în mod normal. Continuăm să-i suflăm în ceafă Bursucului… Dar, ați ghicit, cusurgiul de mine nu e deloc mulțumit. Ba din contră, mă gândesc dacă oi mai avea norocul să prind și un meci bun până la Crăciun. Dar slabe speranțe. Să fim sinceri, treaba nu merge. O fi și Dică de vină, nu zic nu, dar nu el îi împiedică pe bramburiștii noștri să paseze ca lumea, nu el îi face să bubuie mingea-n tribune sau peste ele… Fazele de fotbal adevărat sunt rare, iar băieții ăia care ne fac să suferim par adesea că se văd pentru prima oară. Aici e buba, iar explicațiile lui mister Nick (”Dacă aveam o săptămână la dispoziție pentru fiecare meci, cred ca aveam maximum de puncte.”) sunt mai caraghioase până și decât obișnuitele comicării dinspre Groapă. Nu o săptămână i-ar  trebui la dispoziție, ci o curea. Să mi ți-i altoiască zdravăn pe indolenții ăia…

Coregrafii noștri (că avem și noi, nu?) s-au dat în stambă cu bannerul ăla adresat unora care, cică, n-ar fi acasă în România. Că or mai fi și rumâni de-ăștia colțoși e de-nțeles, dar parcă nu era locul… Mai grav mi se pare însă altceva. Am zărit prin galeria sepsilor un fel de steag pe care scria ”Székely Légió”, adică ”Legiunea secuiască”. Că echipa asta e a secuilor din România înțeleg, dar numele ales e extrem de nepotrivit, el fiind identic cu cel al unei foarte agresive grupări (paramilitare!!!) cu vise ce nu datează doar de azi, de ieri. Acum vreo 2-3 ani, Consiliul Europei a respins cererea ”catalanilor” din județele Covasna, Harghita și Mureș de proclamare a autonomiei „Ţinutului secuiesc”, drept care s-au auzit ameninţări că „lucrurile nu vor rămâne aşa” şi că „se va face dreptate”, indiferent de mijoacele la care vor apela. Cu ”legionari” de-ăștia, mai abrași decât ăi vișinii, cu nostalgia Háromszék-ului, mâine-poimâine-i vedem pe stadioane cu bannere inscripționate Nem, nem, soha! (=nu, nu, niciodată!), cu portretul lui József Attila și citate din poezia lui: Cu nobilă mânie ne vom avânta înainte / Cu cruci de sânge vom însemna hotarul / Vom călca totul în picioare!

Stați blânzi, bre… Doar n-oți lua de bună profeția lui, că ”deasupra Carpaților va sufla vânt unguresc”. Pentru că aiasta, ca să-l citez și eu pe poetul maghiar: Nem, nem, soha!

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 2 Oct 2017

Nota Redacției: Din prețuire pentru Andrei Sava, colegul nostru de „suferință roș-albastră”, am decis să-i încadrăm savuroasele analize cu meciurile Stelei într-o rubrică specială intitulată Cronica „cusurgiului”, cum el însuși se autodefinește în glumă. Tot în spirit de glumă am preluat și noi ideea de la el pentru titlul rubricii. Altfel, în realitate, Andrei Sava este un om normal, echilibrat, obiectiv și un excelent condei.

Daniel Benzar, altă speranță a Stelei care urcă treptele afirmării

Cronica „cusurgiului”: Steaua vs. Dinamo

Nota Redacției: Din dragoste și prețuire am decis să încadrăm savuroasele  cronici ale colegului nostru de “suferință roș-albastră”, Andrei Sava,  într-o rubrică specială intitulată Cronica „cusurgiului”, cum el însuși se mai autodefinește uneori în glumă. Tot în spirit de glumă și am preluat și noi ideea pentru titlul rubricii, altfel Andrei Sava este un om normal, echilibrat și obiectiv care scrie cronici excelente. Și nu numai cronici. Chapeux bas, maestre!

Cum fu, bre?

Păi, cum să fie? Marko marcă și Budi buli penalty-ul…

Trei puncte, victorie împotriva lui Dinamo, ce altceva să-mi doresc? Un joc mai bun, mai mult fotbal, desigur… Doar știți că-s cusurgiu…

Coregrafii se mândreau cu palmaresul ultimilor doi ani. Deh, în ultimele 12 partide reușiseră 5 victorii și 6 remize… Singura emoție pe care o aveam era… Kovács, un arbitru care adesea ia decizii ciudate. Dar, slavă Domnului, a avut o seară mai reușită, micile erori neinfluențând decisiv meciul. Paradoxal, poate, dar Dinamo a jucat aseară mai bine decât în alte meciuri în care a reușit să smulgă remize sau chiar să ne învingă. E clar că Nemec și ai lui și-audepășit condiția și au contribuit la un meci echilibrat, câștigat foarte greu de ai noștri.

Dinamo a început mai bine, se pare că le-a priit odihna suplimentară oferită de… ciclonul care n-a fost. Steliștii atacau, dar la fel de haotic și ineficient cum, din păcate, ne-au obișnuit. Dinamoviștii profitau de momentele în care apărătorii Stelei avansau pentru a sprijini fazele de atac și au avut câteva ocazii de a deschide scorul. Benzar a fost adesea depășit în apărare, părând mai util în fazele de atac. Noroc cu Planić și Bălașa, mai siguri ca în alte meciuri, și, bineînțeles, cu Niță, care a parat o minge a lui Nemec pe care scria gol…

Golul lui Momčilović a adus un pic de liniște, mai ales că a fost urmat, după numai câteva minute, de o superbă fază care a curs șnur, dar Coman n-a nimerit poarta… Emoțiile au revenit după splendidul șut al lui Mahlangu din finalul reprizei, care a lovit bara, și ratarea lui Hanca din startul reprizei secunde. Și mi-au revenit în minte ghinioanele ultimelor doi ani în meciurile cu Dinamo…

Dar Steaua a preluat inițiativa și a dominat aproape total restul meciului. Plusul de prospețime al dinamoviștilor dispăruse… Și a venit penalty-ul. La 2-0, cu un sfert de oră până la final, meciul ar fi fost jucat. Dar Budescu, tocmai el, ratează incredibil. Atâta mai lipsea, să egaleze câinii… Dar ar fi fost prea mult pentru echipa din a doua jumătate a clasamentului. Așa că victoria la limită ne aduce tot atâtea puncte ca un 6-0, de exemplu, Rămânem în coasta CFR-ului, gata să ajungem acolo unde ne e locul: în frunte! Dar, mai întâi, avem un nou meci în Europa…*

***

P.S. După meci, dinamoviștii s-au plâns de ghinion, că Steaua a înscris din fază fixă, altfel ioc ocazii.

Zice Breleantu`:”A fost un meci disputat… un punct era mai echitabil. În afară de cornerul ăla şi golul, Steaua nu a avut nicio ocazie.”

Hop și Miriuță: ”Au avut primul şut în minutul 30, am primit un gol din fază fixă… Steaua nu a fost cu nimic mai bună decât noi astăzi.”

Păi, ia să vedem ce zic statisticile, stimabililor:

gxpazx_snuqwi4o-di7sg

P.P.S. Nu pot să nu pomenesc de coregrafi. Că doar Dinamo are de-ăștia… Auziți la ei: ”Ca Avram Iancu suntem toți”. Nici acum nu pot să pricep ce treabă are Avram Iancu cu zurbagiii din PCH sau mai știu eu ce haită. Măcar versurile lui Păunescu sunau ”CĂ Avram Iancu suntem toți”. Dar și eu m-am întrebat ca și peluza stelistă, care a afișat prompt: „Voi, ca Avram Iancu? Mai bine priviţi spre bancă.” Adică acolo unde se afla românul care a jucat 9 meciuri în tricoul naționalei maghiare…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 25 Sep 2017

Steaua noastră

ghencea_18917800Căpitanul de la Sevilla, de Fane Iovan e vorba, desigur, a anunțat că au început lucrările de reamenajare a stadionului Ghencea. Stadionul cui? Al CSA Steaua, desigur… Un stadion de circa 30.000 de locuri pentru o echipă care nu poate urca mai mult de liga a 3-a. Sau, mai știi, o fi vreun Becali (nu mai Gigi, ci mai gigea), mai pe gustul lui Tălpan, care abia așteaptă să bată palma cu ghinărarii…

Bre, și ce frumos ar fi fost ca ambele părți – Armata și GgB – să înțeleagă că tot frecușul e în dezavantajul lor.

17021728_1814517291907707_4239349566400010259_n-300x19117792658_1646361992060010_824220390_n

Păi, spuneți și voi, de ce e împărțit în două norodul stelist – tălpanii și gigiștii, care nu ezită să se atace unii pe alții cu expresii luate de pe la corsicani și coregrafi? E vina comună a clubului Armatei și, mai ales, a căposului de la Palat. O luptă surdă între două tabere care ar trebui să împărtășească același ideal.

Faceți un efort de imaginație și închipuiți-vă cum ar arăta Ghencea prin colaborarea dintre potența financiară a unui GgB cu capul pe umeri și clubul sportiv care a adus atâta glorie României în cele șapte decenii de existență. O mică bijuterie de stadion, cu cele mai moderne dotări, mai mereu plin, cu terenuri de antrenament pentru echipa mare și pentru atât de dorita Academie…

solutie-pe-care-o-astepta-becali-proiectul-noului-stadion-din-ghencea-super-foto_4_size10

Dar, deh, suntem în România și, se știe, e mult mai ușor să faci praf ceva, decât să te străduiești să faci totul mereu mai bine, nu?

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 23 Sep 2017

Eric the conqueror

Și-uite-așa, cum ne-am obișnuit, altă goangă… Deh, după opt etape subțirele rău, cu prea puține care să ne mulțumească, chit că eram neînvinși, al nouălea val ne-a răsturnat de tot. Da, știu, am jucat acasă la campioană, nu? Ei, și? Campioana rămasă șchioapă, fără vedetele ei, dintre care unele au ajuns taman la noi, la favoriții acestei ediții… Și, uite, băieții lui Hagi, unii mai necopți, alții prea copți, i-au rușinat pe cei aduși pe bani mulți și plătiți regește. Adică, ce, numai Naționala să ne facă de râs?

De meci nici n-are rost să scriu prea multe, l-ați văzut, aceeași brambureală, aceeași lipsă de orizont, dar și de bun simț. Păi, cum e posibil ca prea-plătiții să joace-n dorul lelii, să nu-și dea sufletul pe teren? I-ați văzut pe-ai lui Gică? Și-n apărare, dar și-n atac, mereu primii la minge. Cu Cicâldău și Vână… Cu nemilosul Țâru… Cu atât de inesteticul Țucudean… Cu Eric cel rotunjor, dar cu tunul la picior… Dar o  ECHIPĂ dornică să arate ce-o învață marele stelist Gică Hagi.

Iar noi? O adunătură de fandosiți, care cred că simpla lor prezență în teren e suficientă ca adversarii să li se plece umili. O gașcă parcă după chipul și asemănarea preacucernicului din Pipera. Nimic din ce vedeam altădată la cel ce, teoretic, e azi antrenorul…

Cum de s-a ajuns aici? Păi, am ascultat după meci noua tiradă a lui GgB, atotștiutorul, atotcunoscătorul și am priceput: el e patronul, el e strategul, el e teoreticianul, practicianul, el e tot. Și ce să iasă dintr-o minte atât de tulbure? Păi, ăsta ar face ca până și Barcelona să tremure să nu piardă cu Chiajna sau cu Sepsi…

Ce-o să fie? Ha, mi-e că uraganul care a măturat Florida o să pară duș de vară pe lângă revoluția anunțată de marele boss: ” O să joace 90 de minute în Europa, dar o să stea pe bancă în campionat! Vă garantez că Budescu, Alibec și Tănase vor fi titulari în Europa. Dacă nu vor să joace în România, atunci să joace în Europa doar 6 meciuri! O să vedeți voi ce se va întâmpla în campionat! Trebuie luate măsuri că altfel nu mai luăm titlul!  Nu e niciun fel de problemă că pierd 5 milioane de euro, dar ei la revedere cu viața fotbalistică. O să vadă Alibec dacă e mai puternic ca mine.

Așa că mi-e că toanele patronului vor duce la o adevărată implozie. V-am zis de multe ori că el, nu adversarii, e adevăratul obstacol în drumul Stelei spre vârf. După Oțelul, Astra, Viitorul, cui i-o veni rândul? Că noi mai stăm o tură pân` să vedem al 27-lea titlu în, na, că iar era să scriu Ghencea. O, tempora…

Andrei Sava

Blog  Sam Murray 

 

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)