Tag Archives: Andrei Sava

Cronica „cusurgiului” – Botoșani vs Steaua: “Victorie clară”

Chiar dacă m-a liniștit doftoru` Muri că n-o să avem probleme la Botoșani, mie tot mi-a fost teamă… Păi, cum să nu-mi fie? Că am văzut niște poze în GSP și-un articol după care m-așteptam la un meci în noroaie, că așa părea că va fi terenul muiat de ploaie și ninsoare. Alarmă falsă! Terenul părea chiar bunicel… Numai că teama mi-a rămas. Mândru cum îl știm, pe teren și-a făcut apariția unul din fluiericii care au stricat destule meciuri – mogâldeața de Avram. Nu m-a dezamăgit, greșind de multe ori, dar n-a reușit să influențeze rezultatul, Steaua a dominat clar și scorul final a fost 3-0.

Doar 3-0, din motivele știute – ocazii risipite exasperant, ratări, mă rog, tot tacâmul… Moldovenii s-au străduit cât au putut, dar ce să poată? Cu doar 2-3 jucători mai acătării, bietului Costel Enache nu i-a mai rămas decât să se lamenteze că decisiv a fost golul Bizonului (tot el…), după o greșeală de arbitraj  (Tănase ar fi fost în prealabil într-un offside clar. De câțiva centimetri…). Altfel, după judecata lui Mister Costel, ”…băieții au fost bine montați. Am gestionat bine centrul terenului. Adversarul nu s-a apropiat de careul nostru.” S-o fi uitat la alt careu…

După pauză, dominarea stelistă s-a accentuat, chiar dacă la opoziția botoșănenilor s-a adăugat terenul, ajuns un fel de arătură din brazdele căreia mingea sărea uneori unde nu te așteptai. Din nou, foarte bun Pintilii, surprinzător de sigur Larie, buni Marko, Man, Tănase și Bizonul, dar au avut și destule momente  nereușite. Achim a început bine, cu câteva pase inteligente, dar s-a stins repede, Enache ne-a oferit iarăși clipe de fior și râs, Filip s-a străduit și a reușit să-l secondeze destul de  bine pe Pintilii, Nedelcu n-a jucat rău ca fundaș central, Florinel a fost decisiv la scurt timp după intrare, iar Popescu m-a dezamăgit. Niță, care n-a prea avut de lucru, s-a distrat hârjonind publicul și luând un ilar cartonaș galben pentru… tragere de timp. Putea să-l evite. Totuși, de remarcat că a dispărut lehamitea care-i cuprinsese pe unii jucători. Au fost, parcă, mai hotărâți, mai vioi. O fi fost din cauza frigului?

Trist a fost momentul accidentării lui Bălașa, după nici zece minute de joc. Ca și cel al înlocuirii lui Gnohéré. Nu știu, dar parcă prea multe accidentări… Și așa, să menționez că aseară n-au jucat Benzar, Planić, Budescu, Texeira, Alibec,  Morais. Oricum, să sperăm că se mai rezolvă ceva până la ultimul meci, deloc ușor, cu Viitorul. După aia, pauză. Aproape două luni, în care se anunță și ceva surprize. Pleacă unii, vin alții.

865416-cp-2138gigi-becali

Ochiul ager al patronului și… punga lui largă vor face iar un upgrade. Ca întotdeauna, el vorbește mult, convins că știe mai bine decât oricine ce și cum să facă. Telenovelei cu Moruțan i se adaugă noi episoade, menționându-se numele lui Nemec, Mihai Roman (!?!), dar și ale ”oltenilor” Băluță, Gustavo sau Mitriță. Ar mai fi și ”bomba” Oli în locul lui Nick, dar asta sună mai incredibil decât prezența dinamoviștilor în play-off…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 11 Dec 2017

Cronica „cusurgiului”: Steaua vs Juventus. Prost să joci, noroc să ai!

După primele meciuri ale etapei, cu victoriile Clujului și Craiovei, Steluța noastră trebuia musai să învingă. Adversarul era cum nu se poate mai potrivit, ultima clasată, cu o (!!!) singură victorie în precedentele 19 etape. Deci, la ce ne gândeam toți? Victorie la scor. Cu Alibec spărgând ghinionul, desigur… Și ați văzut. O primă repriză penibilă, care a scos din sărite mia de spectatori din tribune, dar, mai ales, mult mai mulții aflați în fața televizoarelor. Din nou, singurul cât de cât decent a fost Pintilii. Din nou, execrabil, Alibec. Din nou, exasperant, Budescu. Ce mai, un joc fără sare și piper, cu niște băieți care păreau că abia acum se vedeau prima oară.

Nici după pauză n-a fost mai grozav, chiar dacă, în sfârșit, Dică îl înlocuise pe inutilul Alibec (dar nu cu Bizonul, ci cu Coman…), chiar dacă Tănase a deschis scorul destul de repede, după nici zece minute. Dar a fost cât pe-aci ca ”lanterna” să egaleze, mingea lovind bara. Jocul scârțâia în continuare… Aceleași dribbling-uri eșuate, aceleași pase aiurea, aceleași șuturi în bălării. Asta nu poate fi Steaua! Golul al doilea a fost marcat tot de Tănase, tot cu capul. Cei de la Juventus, care jucaseră decent, mult peste ceea ce ne așteptam de la ultima clasată, începuseră să resimtă eforturile de până atunci și cam gâfâiau,  dar continuau să-și arate colții, mai ales că steliștii rămâneau mai mereu doar cu Larie și Bălașa să apere careul… Bizonul era cât pe-aci să înscrie, la câteva secunde de la intrarea în teren , după jumătatea reprizei. 2-0 se zice că e scor periculos, dar teama ne-a fost risipită de un gol de… Harlem, Gnohéré deviind involuntar o minge șutată de năbădăiosul Florinel Coman. Și, ca spectacolul să se încheie cum se cuvine, Budescu a trecut peste ”indicățiile” lui GgB și  a executat un corner așa cum știe el, neașteptat. Un șut pe jos (!!!) care a trimis mingea printre toți cei îngrămădiți în fața porții, în plasă. Noroc? Poate, dar a fost frumos, nu?

  • Golul lui Budescu

Și o chestie amuzantă. La pauză, chiar dacă văzusem chinul steril al steliștilor pe teren, nu știu de ce, am presimțit că vom câștiga cu 4-1. M-am uitat să văd ce cotă avea un astfel de scor. Ei, bine, 31! Deci, să fi riscat 100, aș fi putut câștiga 3100. Dar, știți că evit pariurile. Și uite că am dreptate. Păi, spuneți și voi, se făcuse 4-0 și, în ultimele secunde, a fost  cât pe-aci să se facă 4-1. Bara care l-a salvat pe Niță  mi-ar fi păpat suta. O dovadă-n plus că tre` să mă țin departe de pariuri, nu? Așa că nu vă spun ce cred cu privire la soarta titlului. Dar, până atunci mai e. Deocamdată să sperăm că vom vedea altceva joi. Un joc care să ne meargă ca un ceas. Elvețian, desigur…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 04 Dec 2017

Nota Redacției:

Pe lângă excelenta cronică a tovarășului nostru de suferință roș-albastră, Andrei Sava, postăm și o cronică a unui neprieten al Stelei, Scutariu, cel care de data asta a găsit în veninul său și câteva molecule de obiectivitate.

Tănase, Bierhoff din Găeşti! FCSB – Juventus 4-0, meci decis de golurile marcate cu capul de decarul vicecampioanei. Budescu a înscris direct din corner

Sunt mai mulţi oameni la coada pentru abonamente Metrorex de la Unirii 2 decât pe Naţional Arena. După ce şi-a rezervat spaţiu TV pentru a prinde un nou post la şefia LPF, probabil cel mai cald loc din fotbalul românesc în momentul de faţă, Gino Iorgulescu a intrat în hibernare, cu tot cu forul lui. Nimeni nu vorbeşte despre tragedia care a lovit fotbalul românesc, nimeni nu încearcă să aducă spectatorii înapoi la stadion.

Nici măcar importanţa meciului nu îi mişcă pe fanii FCSB. CFR Cluj s-a dus la opt puncte în faţă, însă pe teren e Juventus din Colentina. Cât de greu poate să fie împotriva echipei lui Magiun Barbu? Ei bine, destul de. Oaspeţii îşi asumă poziţia ultra-defensivă încă din start, coşmarul FCSB în acest sezon. Ovidiu Popescu ajunge rapid în poziţie de finalizare, dar pune crosa şi trimite mult pe lângă. Imediat, Budescu bate un corner (păzea, Dică!), iar Man pune capul pentru o altă ocazie. Ocazii sunt, însă nimic cu adevărat important. Alibec e nervos, nu înţelege nimic din critica ce i-a fost adusă în ultimele luni, ba mai şi strică o minge pentru Tănase fiindcă a atacat mingea fiind în ofsaid. Jucătorii FCSB sunt prea preţioşi. Alibec aleargă greoi, Tănase evită contactul fizic cu orice preţ, are eschive precum Tyson în tinereţe, iar Budescu oscilează între călcâie ratate şi pase greşite.

Şi intră Coman…

Dică ia atitudine la pauză. Sau ia act de comanda finanţatorului, nu ştim. Alibec rămâne la duş, intră Coman. Bingo! De la Coman pleacă o pasă pe dreapta la Budescu, vedeta e la limita ofsaidului şi reia din prima, iar Tănase pune capul pentru 1-0. Juventus iese la joc şi acelaşi Budescu îi pune mingea perfect lui Tănase, însă decarul ratează ţinta. Dar nici echipa din Colentina nu mai doarme. Bărbulescu pune latul la marginea careului, Niţă e învins, dar bara salvează vicecampioana. E ultima şansă de vis frumos pe care o are Colentina, FCSB îşi dă seama că e riscant ce face şi rezolvă jocul. Coman îi ia locul lui Budescu la cornere, centrează perfect şi Tănase pune din nou capul impecabil. Descoperim un nou Oliver Bierhoff, neamţul care plutea în careul advers pe vremuri? Se face 2-0, iar după câteva minute acelaşi Coman trage de la distanţă, mingea îl loveşte pe nou intratul Gnohere şi se face 3-0. Finalul îi scoate fire de păr albe lui Becali. Budescu, omul pe care l-a interzis la cornere, înscrie direct de la colţ şi arată un semn de lehamite spre locul în care trebuia să fie finanţatorul.

  • N.R. – Becali: Coman a rezolvat meciul!

FCSB e departe de forma aşteptată, însă victoria cu Juventus readuce echipa lui Dică pe poziţia secundă, la cinci puncte în spatele CFR-ului şi la două peste CSU Craiova.

Sursa: prosport.ro

Cronica „cusurgiului”: FC Steaua vs Concordia. Greu, bre, greu…

Bre, ce-om avea noi când jucăm cu Chiajna, că tare-mpiedicați suntem…

Mi-amintesc de meciul din tur, de la Chiajna. Dică părea că e pus pe aroganțe tip GgB și începuse jocul cu Grecu, Benzar ăl mic, Pleașcă, Achim și De Amorim. După ce că m-au exasperat cu un joc încâlcit care eșua invariabil în preajma careului advers, ai noștri au dat pe teren și de Brad Pitt Tudor. Dornic să se remarce, ca întotdeauna, Tudor a închis ochii la un fault în careu asupra lui Momčilović, ”concordezii” au plecat pe contraatac și au deschis scorul. Ai noștri au luat-o de la capăt, dar au ratat în draci. Noroc cu șutul senzațional al lui Benzar II și cu golul lui Man, din ultimele minute. Un 2-1 muncit, nu glumă…

 

Aseară, chiar dacă am avut o strângere de inimă la gândul că ne arbitrează Colțescu, mă așteptam ca, după cele câteva meciuri în care arătaseră că pot umple cu goluri porțile adverse, Bizonul și ai lui să ne mai ofere un scor de… tenis. Aiurea! Au dat de o echipă foarte disciplinată, care s-a apărat decent și a jucat dezinvolt, atacând de oricâte ori avea prilejul. Și sumedenia de erori comise de steliști le-a oferit destule ocazii… De remarcat că, în comparație cu majoritatea celorlalte echipe, Concordia nu s-a baricadat în fața propriului careu, n-a exagerat cu faulturile, a jucat fotbal. Pentru asta cred că trebuie apreciați jucătorii și, mai ales, ”comisarul” Moldovan, care a schimbat lucrurile mult în bine față de perioada Miriuță.

Steaua a deschis scorul printr-un foarte frumos șut al lui Nedelcu, primul lui gol în tricoul roș-albastru, a fost egalată după o greșeală a lui Niță (deh, le mai comite și el…) și ne-a liniștit cu golul victoriei, înscris de, ați ghicit, ”rezerva” Harlemică. Ne-a plăcut și îmbrățișarea între Bizon și cel ce avea să-l înlocuiască spre final, Alibec. Ca și mesajul de pe contul lui de Instagram…

Scorul a rămas ca în tur, 2-1, putea fi și mai mare, dar, să fim sinceri, n-a lipsit mult să ne întristăm. Prea multe bâlbâieli (până și Planić ne-a dat emoții…), inexplicabile erori. Bine c-a ieșit și-așa, nu? Pentru că la clasament se contabilizează golurile, rezultatele de pe tabelă. Așa că rămânem în frunte, acolo unde sperăm că vom fi până la sfârșit. Dar, zău, poate mai avem și noi parte de-un 5-2, de-un 7-0 care să ne bucure sufletul…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 06 Noi 2017

Cronica „cusurgiului”: FC Steaua vs Hapoel Beer Sheva. Calificare șontâc-șontâc

7-0, 6-1, 5-2… Să urmeze un 4-3? Fie și-așa, numai victorie să fie! Așa mă gândeam înainte de meciul cu Be`er Sheba, dar speram la un meci bun, fără emoții. Numai că nu uitam lipsa lui Benzar și Planić, ca și insistențele lui GgB ca Alibec să fie în teren. Deci fără killerul Gnohéré. Ce să mai zic când am văzut că Dică începe fără Momčilović, Tănase și Texeira… Bun, e oarecum de înțeles, din trei meciuri era suficientă o remiză pentru calificare. Trei mingi de meci, cum s-ar zice-n tenis. Așa că Dică și-a permis un nou experiment, de parcă juca împotriva Chiajnei sau Recașului…

Meciul a început în nota de dominarea campioanei Israelului, ai cărei jucători au cam arestat mingea în primele 10 minute. Apoi, încet-încet, lucrurile păreau să intre în normal, deși ai noștri greșeau în cascadă. Israelienii, fără cine știe ce jucători, arătau ca o echipă solidă, tenace, cu relații de joc bine puse la punct și, în plus, cu un stil… românesc de amestec de faulturi cu simulări, gesticulări și proteste vehemente. Rezultatul? Vreo 3 cartonașe galbene pe care le-au luat ”albii”, câteva ciocniri lăsate cu sânge și alte momente care mi-au adus aminte de Dinamo, Craiova sau Cluj…

Steaua a deschis scorul printr-un gol norocos al unuia dintre cei mai slabi jucători ai primei reprize, Coman, care a profitat de o uluitoare neînțelegere între doi fundași și portar. Credeam că va fi semnalul descătușării. N-a fost să fie. Cam tot la fel de norocos au egalat și israelienii, după câteva ezitări ale apărării noastre. O repriză de luptă, dar mă așteptam la mult mai mult de la băieți. Dar la ce să ne așteptăm când jucăm fără atac? Pentru că Alibec, Man și Coman au fost aproape inexistenți… Budescu? Parcă avea o singură misiune: să-l ajute pe Alibec să reușească să-i convingă pe cei veniți să-l vadă… Fundașii laterali, Enache și Morais, au alternat fazele reușite cu chifle care puteau să se termine rău de tot. Noroc cu Niță și, surprinzător, Larie, care a suplinit cu succes absența lui Planić…

Repriza a doua a fost mai bună, era și normal, cele trei mâini moarte au fost înlocuite cu Texeira, Tănase și Gnohéré. Și un alt Budescu, uneori strălucitor… Un moment care ar fi decis, probabil, soarta meciului, a venit rapid: în min.53, Budescu a șutat la poartă și un apărător a oprit mingea cu mâna. Penalty și eliminare pentru ”handbalist”? Nici una, nici alta. Și scorul a rămas 1-1… Suficient pentru calificare, insuficient pentru cusurgiul din mine, care nu poate să nu întrebe: cum e posibil să nu poți înscrie decât un gol unei apărări pe alocuri ilare, ca a celor de la Be`er Sheva? Dar, să privesc partea plină a paharului: mai vedem meciuri și la primăvară… Și, cu o echipă validă, cu speranțe mai mari la un fotbal mai aproape de ceea ce așteptăm de la Steaua noastră.

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 03 Noi 2017

 

Cronica „cusurgiului”: CSU Craiova vs. Steaua. Pac-pac! și apoi pac-pac-pac!

Bre, fuseră oltenii la Chiajna și bătură galacticii de-acolo. Vă plăcu de Manasse, nu? Ce mai luft… Taman când trebui… Dup-aia urmă campioana. A județului Covasna, adică… Îi bătură și pe-ăia, așa că se văzură pe cai mari. Și ce-și ziseră juveții? Pe-ăștia-i băturăm, batem și-n meciul următor. La urma urmelor, jucau cu FCSB, nu cu Steaua. Păi, cu ăia, dacă tot nu se putu termina Senzațional Arena, nea Marcel era gata să joace și pe Arena lor, la București.

Nici jucătorii nu se speriară. Ce dacă FCSB venea după scorul ăla… na, că pierdui șiru` golurilor. Câte le băgară bănățenilor? A, șapte, așa-i… Cum zise Băluță: ”era de așteptat să câștige acel meci… Cu noi va fi altceva. Jucăm acasă și suntem datori să câștigăm.” Și rămaseră datori… Ba-l și supărară pe căpitan: ”Faptul că ei nu consideră că e un derby reprezintă doar o aroganţă de-a lor. Nu vreau să le răspund public, o voi face pe teren„. Bag samă că uită s-o facă.

Mateiu fu și el bățos: ”Pe Steaua vreau s-o bat și la Craiova, și la Severin, nu contează stadionul! … trecem printr-un moment foarte bun și e cazul să-i învingem pe steliști.” Al dreac` moment… Fuse și se duse…

Iar `talianu` Devis visa cu ochii deschiși: ”Vreau eventul! Vreau să jucăm un meci deosebit din punct de vedere al spectacolului fotbalistic.” Vrură ei, da` spectacolu` fu dincolo, că ăia aduseră Bizonu` și se speriară de el alde Băluță, Mitriță și Gustaviță. Chit că erau ”cea mai tare ofensivă”… Mister Mangia (ma che mangi?!?) grăi `nainte de meci: ”Ştiu că au trecut destui ani de când Craiova nu a mai învins Steaua sau FCSB, dar trebuie să ne gândim că duminică trebuie să facem ceva important.” Și o făcură… O făcură lată… Că le umplură plasa de goluri și mai și ratară încă pe-atâtea…

Ptiu, parcă fu Mama Omida Sorinaccio Catenaccio Cârțu: ”La meciurile importante au clacat, cu CFR, cu Dinamo, cu Steaua. Aşa a fost şi anul trecut, aşa e şi anul ăsta.”

Omu` cu paralele, finanțatoru`, patronu`, bre, dom` Rotaru, luă și el măsuri. Umblă la psihologie, deh… Le promise niște prime de prime: ”dacă CSU va termina în play-off, pe locurile 5-6, fiecare jucător va încasa 100 de euro pentru fiecare punct făcut de echipă în sezonul regulat și 100 de euro pentru fiecare punct din play-off. Cu fiecare loc urcat crește și premierea, care poate ajunge până la 500 de euro pentru fiecare punct.” Nu mă mai obosii cu calculatul, că-mi dădui seama că n-are rost. O făcură ăia de la GSP – 35 de mii de căciulă. Dacă iau titlul… Mișto, nu? Nu-l duru gura pe nea Rotaru să promită marea (sau Jiul?) cu sarea. Făcu și el ca ăl de la Rin…

Meciu-l văzurăți. Ca să uit că nu joacă nici Benzar, nici Planić, nici Pintilii, nici Alibec, nici Man, nici nu-ncepu bine și… pac! Îi împunse Bizonu` Și era cât pe-aci să-i mai împungă iar. Da`, pac-pac, o făcu Teșeru, de-mi aminti de Keșeru…

Nasol, începu să mi se cam facă frică. Știți ce periculos e 2-0, nu? Lui Dică i se făcu milă și-l trimise la odihnă pe ăl negru. Pe Bizon, bre. Și-l băgă pe ăl tatuat și care dă din mâini ca un apucat… Mda, 2-0 devenea periculos și iar mă luă tremuriciu`.

Doar atâta fu…
Da` scăpai repede, că i se făcu milă lui Tănase. Pac-pac-pac! La 3-0 mă gândîi c-o fi rost de-un repetir al scorului cu cimișorenii… Da` ai noștri se cam relaxară și se făcu 3-1, că se izbi mingea de Larie și sări unde nu trebuie. Și, dacă-i bal, bal să fie: 4-1, 4-2, 5-2. Pac-pac-pac-pac-pac și ratări cât cuprinde. Și s-ar fi putut încheia ca un set al Simonei, cu un moment apoteotic. Ah, dacă-i intra bolta lui Denis… Da` mai bine că fu așa, că mai știi ce se-ntâmpla cu nea Marcel? Că el e ca Didina, ochi alunecoși, inimă zburdalnică…

Acu` v-oți întreba: ce mai zice cusurgiul ăsta după așa o izbândă? Păi, zice… Cum, bre, să ratăm iar atâta? Cum, bre, să luăm 2 (două!!!) goluri de la piticii ăia? Cum, bre, să ajungem acolo unde-i locul nostru abia după șaișpe etape? Păi, să fi jucat ca aseară, unde eram?

Da` un lucru-i cert: mi-a mai pierit din pesimism… Acu` aștept și alte bucurii de la băieți, că parcă nu mai sunt așa blazați. I-ați văzut aseară? Parcă erau cu 4-5 mai mulți decât oltenii! Numai de i-ar ține…

P.S.

„Vă garantez eu că Steaua nu va câştiga nici acest campionat. Să vedem cât de uşor le va fi în play-off să ia titlul cu noi, cu CFR, cu Craiova.” Așa a grăit Miriuță, după o adâncă chibzuință. O fi crezut că e vorba de titlul cel mai tare drojdier, unde DOAR DINAMO are șanse… Sau o fi rost de o nouă cooperativă?…

Of, Dane…

image-2008-11-18-5151415-46-dan-petrescu-antrena-rapid-singurul-sau-rezultat-egalitate-ghenceaAm văzut finalul meciului de la Cluj, CFR-Gaz Metan 0-0, vreo 10-15 minute. Ăștia sunt cei mai îndreptățiți candidați la locul 2? Păi, după ce am văzut, locul 3 ar fi prea bun pentru simulanții ăia. Iar de Bursuc ce să mai zic? O cruntă dezamăgire. Parcă era frate cu Șumudică, Andone și Contra…  Atâtea scălămbăieli…  Și ce declarații penibile. O fi luat vreun virus de la steagul ăla pe care l-a pupat acum 13-14 ani? Jenant…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 30 Oct 2017

Cronica “cusurgiului”: Steaua vs. Poli. Pac-pac!

Iar mi-au făcut-o băieții lui Dică… Păi, bine, bre, soacră-mea se temea că iar o zbârcesc ai noștri, iar eu m-am cocoșit: ”Ei, na, batem cu 6-0!” Și uite ce-a ieșit… Dacă mă luam după ea și pariam? Noroc că știu că nu-s Mama Omida și mă feresc de pariuri ca Dinamo de cupele europene…

Ei, da` patronu`? În sfârșit, și-a văzut visul cu ochii: pac-pac, 2-0, 3-0 la pauză, n-a avut emoții, a fost ca la teatru. Și, cu ajutorul nașului din Ovidiu, care l-a pus pe Bursuc cu  botul pe labe, etapa a 15-a ne-a dus la doar un punct de primul loc. Păi, să tot avem parte de astfel de rezultate, nu?

Statisticile arată că Steaua n-a mai dat șapte goluri pe propriul teren tocmai din… 1993, un 7-1 cu Dacia Unirea Brăila. Mai bine a fost în deplasare, culmea, taman la Timișoara, în 2004, la acel 8-1. E drept, atunci nu jucam cu Recașul, ci cu Politehnica Timișoara. Bre, să fie-ntr-un ceas bun și să mai vedem de-astea, care să-mi amintească de vremurile bune când adversarii păreau că au plumb în ghete când pășeau pe gazon în Ghencea și nu mai știau cum să oprească  vijeliangrozitoarecare vine, vine, vine, calcă totul în picioare…

Am zis eu  că n-o să-l mai beștelesc pe Budescu și tre` să mă țin de cuvânt. Mă fac că n-am văzut driblingurile împleticite, pasele la adversar și șuturile-n bălării și-l aplaud pentru assist-urile care au dus la înscrierea a trei din cele șapte goluri. Dar nu pot să nu mă gândesc ce-ar fi să dea în fiecare meci astfel de pase…

Bizonu` iar a fost eroul serii, de data asta cu trei goluri pentru care sunt obligat să-mi scot pălăria. Că de-aia i-o zice hat-trick, te pomenești… Și să-i trăiască mogâldețele alea două, simpatice foc, care s-au bucurat și ele în tribună de isprava tăticului. Iar Alibec să ia aminte, că tare mi-e că-l văd lustruind banca…

Ce să mai zic de Coman? S-o fi săturat și el de câte i-am zis, că mi-a scos peri albi de câte ori l-am văzut. Așa că mi-a replicat scurt: ”Na, moșule, așa-i bine?” Păi, e, cum să nu fie? Numai să te țină…

 

Știți că-s cusurgiu și aș avea câte ceva de zis despre una, despre alta, că n-a mers totul uns, că locul recășenilor era mai degrabă alături de ”academicieni” sau afeciști… Dar când vezi 7 (șapte, bre, șapte) goluri într-un meci, ce să mai zici? Tot așa, băieți!

Mai e nițel și inaugurăm noul stadion din Craiova. Păi, la așa frumușață, nici că se putea ceva mai nimerit decât sosirea navei amiral a fotbalului românesc, care să dea o strălucire aparte evenimentului. Și, chiar dacă oltenii se așteaptă la noi ghidușii din partea lui Băluță și ai lui, ar cam fi cazul să le arătăm cine-i jupânu`. Știți, vorba ăluia (știți voi cine…): pac-pac… Iar eu, mă jur, nu pariez nici de data asta. Că nu le nimeresc neam… Dar de-ntristat tot îi întristăm. Că doar de-aia suntem Steaua! Dar, mai întâi, să ne vedem de… sănătatate. La Cluj, că și-acolo tot Arena îi zice. Iar pe 2 noiembrie, cu mic, cu mare, pe Arena noastră. Tot pac-pac!

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 23 Oct 2017

Cronica cusurgiului: Hapoel Beer Shava – Steaua 1-2

Trei din trei

Acu` să nu-mi spuneți că nu v-ați temut de meciul ăsta, doar ați văzut ce-a făcut Hapoel Be`er Sheva cu Inter. Inter-Inter, din Milano, nu vreun Juventus din Colentina… Și de- abia trecu anul de la acel 2-0 de pe ”Giuseppe Meazza” , urmat apoi de un 3-2 de senzație, revenind de la 0-2 în min 25…

Știu, e dureros pentru unii că Steaua, fără să joace cine știe ce, a obținut a treia victorie consecutivă în grupă, ceea ce-i deschide calea spre ceea ce așteptăm cam de multișor (ei, nu chiar ca alții care se pregătesc, ei știu pentru ce, de au și uitat de când…) – meciuri în Europa primăvara. Mai țineți minte? Grupa cu Stuttgart, FC Copenhaga și Molde, meciul de coșmar de pe o Arenă plină ochi, 1-5 cu Stuttgart, dar calificare de pe primul loc! Apoi senzaționala elimnare a Ajax-ului și ratarea de puțin a unui alt rezultat mare, cu Chelsea… La primăvară se fac cinci ani…

Dar să lăsăm amintirile. Desigur, grupa de acum e mult mai ușoară, dar, hai să ne gândim: ar fi ea la fel de ușoară pentru altă echipă românească? Poate că da, dar mai degrabă nu. Pentru că, din ce am văzut, cele trei adversare din grupa Stelei nu sunt chiar de lepădat. Nu, nu sunt galactici, dar și noi suntem departe de… stele. Sunt cluburi serioase, care, ca și noi, tind să progreseze. Ați auzit ce salarii au adversarii noștri de aseară? 50, 75… De mii. De euro. Pe lună… Păi, cui dai atâția bani? Unui oarecare mingicar? Unuia care se-mpiedică-n propriile picioare? De acord, sunt echipe care vin dintr-un fotbal mic, modest, dar om fi noi mai breji? Și, dacă ei sunt mai slabi, ce să facem? Să ne dăm la o parte, de milă? Nu, bre, ăsta-i fotbalul, ăsta-i sportul. Faci ce poți ca să învingi. Și Steaua lui Dică, Steaua României, cu Sărmăluță și Bizonu` a reușit.

N-am să spun multe despre meci, l-ați văzut, v-ați bucurat, ați tremurat pe final și ați închinat un ultim pahar după ultimul fluier al olandezului ăla, să-i dea Dumnezeu sănătate. Am pierdut destule meciuri din cauza unor colțești, las` să mai avem și noi parte de de-alde astea… Știți cum se zice, scorul de pe tabelă rămâne. Și, fără să fi prestat un joc  extraordinar, Steaua a meritat victoria, un egal ar fi fost mincinos.

Atât despre meci, dar nu pot să nu mă iau iar de mâzgălicii care scriu cu unghia-n gât. De data asta nu de ăla cu fake-urile, Scutariu, ci de unul care tare mi-e că și-a spart tastatura scriind articolul publicat în Adevărul.  Titlul spune tot: Arta de a câştiga fără a juca nimic. Jaf la drumul mare în „Ţara Sfântă“. Așa a văzut el meciul…

Mai întâi suntem puși în temă, ca nu cumva să credem că a fost cine știe ce victorie: ”Bucureştenii au nimerit într-o grupă atât de slabă, încât nici nu contează că evoluează fără să impresioneze… FCSB e de departe cea mai bună trupă din această serie … Joi seara, românii s-au bucurat şi de o susţinere importantă a brigăzii care a condus partida. Gazdele au avut un gol valabil şi li s-a refuzat un penalty clar pe final.” Cred că omul și-a stors batista după ce a scris astea…

Totul a fost în favoarea Ste…, pardon, FCSB-ului: ”noroc cu carul la tragerea la sorţi, nimerind într-o grupă de liga a doua a fotbalului european… nu joacă mai nimic, dar adună puncte.”  Nu ni se precizează că adversarele alea de ne-au adus norocul peste noi, de liga a doua a fotbalului european, provin din țări aflate deasupra României în clasamentul UEFA (Cehia 13, Elveția 15, Israel 19, România 21). Dar, ca să-l cităm pe mâzgălici, ”nici nu contează”… Aseară am văzut ”campioana Israelului din sezonului trecut”, dar, ni se precizează prompt, ”actualmente pe locul 5 în campionat”. Deci, un fel de Botoșani, ceva mai sus decât Dinamo, deci… M-am uitat să văd cum de-au ajuns așa rău campionii Israelului. Păi, cum? Abia s-au jucat 6 etape și au 3 victorii, 2 remize și  o înfrângere. ”Nici nu contează”, important e să știe rumânu` că ”ăia”-s un mizilic de locul 5, nu?

Ia să vedem cum a fost cu ”jaful la drumul mare”… Se trece-n fugă peste minutul 2, ”o ocazie bună pentru Budescu”, ca apoi să ni se explice că ”norocul a început să curgă în favoarea românilor”. Adică: ”tuşierul le-a anulat gazdelor un gol pentru un ofsaid dubios”. Dubios, dubios, dar ni se atrage atenția: ”reluările sugerând că, mai degrabă, Beer Sheva ar fi trebuit să aibă 1-0.” Ce ți-e și cu sugerările astea! Și norocul continuă: ” Niţă şi-a salvat echipa”. În loc să se dea la o parte, presupun… Și iar noroc: ”şutul-fulger … fără preluare, l-a lovit direct pe Niţă, încă o dată norocul venind în ajutorul celor de la FCSB” Al drac` Niță ăsta, ce baftă pe el… După ce aflăm că Bizonu` i-a împuns pe be`erșeveni, ni se descrie cu tristețe golul al doilea, pe când ”Beer Sheva a reluat dominarea teritorială în căutarea egalării”. Ați ghicit, iar noroc! ”Pe un contraatac, apărarea gazdelor şi-a arătat naivitatea. Budescu a fost lăsat liber ca păsărea cerului pe banda dreapta, iar de acolo i-a pus mingea pe cap lui Gnhoere (așa scrie omu`, așa-l las) pentru 2-0”. Se știe, 2-0 e scor periculos, mai ales că, vă amintiți, până și Inter (Milano, nu Pitești) a pățit-o pe propria piele, luând trei boabe de la hapoelii ăștia, nu? S-a făcut 2-1 în min 87 și am avut parte de emoții mari. Dar, iar ați ghicit, norocul… Și nu numai, că olandezul ăla le-a înfipt cuțitul în spate israelienilor. Ia citiți acilea: ”n-a văzut un penalty clar pentru gazde, după ce Planići (așa-l scrie, așa-l las) a comis henţ în careu. Centralul şi-a completat „capodopera“, lăsându-l pe teren pe Ovidiu Popescu, deşi acesta trebuia să vadă „roşu“ în prelungiri! ” Eu zic să-l căutăm de… valize, că știm noi cum e cu GgB al nostru, nu?

Și-n loc să-l lase-n durerea lui pe mâzgăliciul ”Adevărului”. GgB îi răsucește pumnalul în rană. Păi, bine, bre, după ce că  ” vicecampioana României a învins cu mare noroc… au pedalat în gol mai bine de 60 de minute, … gazdele au avut cele mai mari ocazii şi …arbitrul a fost al 12-lea jucător al FCSB-ului”, mai vine și patronul, care vorbește la superlativ despre tot! Păi, treabă-i asta? Să nu spumege el că n-au venit băieții lui bătuți de-acolo? Să-i laude pe Dică, pe Tănase, pe Planić, pe toți? Peste putință! Săracu` mâzgălici. Și are și un frumos nume neaoș românesc: Amir Kiarash.

Și încă două vorbe. Să nu vă mai prind că ziceți ceva de echipa aia care se pregătește. Ei au coregrafie și, mai mult, sunt prezenți peste tot… unde joacă Steaua. Iată dovada. Proaspătă. De aseară, de la Be`er Sheva…

 

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 20 Oct 2017

Publicitate

1. Văd că ”Adevărul” a schimbat titlul articolului lui Kiarash cu unul neutru:

Hapoel Beer Sheva – FCSB 1-2: Gnohere a semnat o dublă şi a adus victoria vice-campioanei, care n-a avut însă un joc strălucit.
Probabil că modificarea s-a făcut în urma comentariilor cititorilor. Unul concluzionează: ”Se vede din tot articolul ura si rautatea fata de Steaua. Pare un articol scris de un dobitoc ca Borcea, care spunea ca a plans de ciuda dupa finala de la Sevilla din 1986.”   Amire, nu te văd bine…

2. Ce Scutariu? Ce Kiarash? Tot Leapșă e tăticul lor. Scrie ăsta de e-n stare să facă să râdă și un cortegiu funerar… Amuzați-vă și voi: http://1923.ro/2017/10/csa-steaua-afc-rapid-victorie/ Nu uitați să condimentați spanacul repărului cu lectura comentariilor. Bună dispoziție garantată!

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 20 Oct 2017

 

Nota Redacției: Din prețuire pentru Andrei Sava, colegul nostru de „suferință roș-albastră”, am decis să-i încadrăm savuroasele analize cu meciurile Stelei într-o rubrică specială intitulată Cronica „cusurgiului”, cum el însuși se autodefinește în glumă. Tot în spirit de glumă am preluat și noi ideea de la el pentru titlul rubricii. Altfel, în realitate, Andrei Sava este un om normal, echilibrat, obiectiv și un excelent condei.

Cronica “cusurgiului”: négy – nulla… adică 4-0

Înainte de Sepsi-Steaua, patronul covăsnenilor promisese fanilor steliști un kürtőskalács (mmm, îmi plouă-n gură…) de 15 metri (!!!), dar s-a izbit de zidul reglementărilor sanitare… Așa că… nem szabad! 

Nu știu să mai fie altundeva în lume vreo echipă de fotbal de prima ligă patronată de o brutărie. Normal, doar în România se putea așa ceva. Pentru că nou promovata Sepsi OSK e finanțată de Diószegi László, mai precis de Diószegi pékség, adică brutăria Diószegi. Mă rog, brutărie e impropriu spus, că omul are 10 cuptoare cu magazine de prezentare, iar produsele lui merg în 10 județe, ajung chiar și la București. Ba chiar și în… Anglia, unde székelyi kenyér se face lângă Londra, la Luton.

Brutăria ca brutăria, că pâinea secuiască e chiar grozavă, dar mă uitam la meciul de la Brașov cu Sepsi și mă întrebam cum au ajuns amărâții ăia în prima ligă. Că-s rudimentari rău. Și, în plus, ceea ce vedeam era o versiune upgrade, cu jucători aduși să întărească noua promovată – Pitic Petre, Herea, Oros, Fülöp sau veteranul Hadnagy, care-i mai bătrân și decât Texeira…

Meci urât, cu ai noștri scremându-se să joace împotriva unei echipe de cotonogari încurajați de o galerie pătimașă. Până la pauză a fost, totuși, 3-0, dar cum? Două penalty-uri acordate (culmea, corect!) de Colțescu (vă spune ceva numele ăsta?…) și un autogol al unui covăsnean. E drept, ușor nu era să treci de pădurea de picioare transformate în coase, dar, să fie clar, era momentul să facem scorul campionatului. După pauză, surprise-surprise, ai noștri jucau în dorul lelii, iar echipa ale cărei meciuri sunt transmise până hăăăăăt în Ungaria a prins curaj. Și-a fost cât pe-aci să ne dea și gol. Și nu doar o dată… Ar fi fost o rușine mai mare decât cea din prima repriză de la Lucerna.

Golul lui Benzar cel mic a adus scorul la 4-0, proporții ceva mai apropiate de ceea ce ar fi trebuit să arate tabela în mod normal. Continuăm să-i suflăm în ceafă Bursucului… Dar, ați ghicit, cusurgiul de mine nu e deloc mulțumit. Ba din contră, mă gândesc dacă oi mai avea norocul să prind și un meci bun până la Crăciun. Dar slabe speranțe. Să fim sinceri, treaba nu merge. O fi și Dică de vină, nu zic nu, dar nu el îi împiedică pe bramburiștii noștri să paseze ca lumea, nu el îi face să bubuie mingea-n tribune sau peste ele… Fazele de fotbal adevărat sunt rare, iar băieții ăia care ne fac să suferim par adesea că se văd pentru prima oară. Aici e buba, iar explicațiile lui mister Nick (”Dacă aveam o săptămână la dispoziție pentru fiecare meci, cred ca aveam maximum de puncte.”) sunt mai caraghioase până și decât obișnuitele comicării dinspre Groapă. Nu o săptămână i-ar  trebui la dispoziție, ci o curea. Să mi ți-i altoiască zdravăn pe indolenții ăia…

Coregrafii noștri (că avem și noi, nu?) s-au dat în stambă cu bannerul ăla adresat unora care, cică, n-ar fi acasă în România. Că or mai fi și rumâni de-ăștia colțoși e de-nțeles, dar parcă nu era locul… Mai grav mi se pare însă altceva. Am zărit prin galeria sepsilor un fel de steag pe care scria ”Székely Légió”, adică ”Legiunea secuiască”. Că echipa asta e a secuilor din România înțeleg, dar numele ales e extrem de nepotrivit, el fiind identic cu cel al unei foarte agresive grupări (paramilitare!!!) cu vise ce nu datează doar de azi, de ieri. Acum vreo 2-3 ani, Consiliul Europei a respins cererea ”catalanilor” din județele Covasna, Harghita și Mureș de proclamare a autonomiei „Ţinutului secuiesc”, drept care s-au auzit ameninţări că „lucrurile nu vor rămâne aşa” şi că „se va face dreptate”, indiferent de mijoacele la care vor apela. Cu ”legionari” de-ăștia, mai abrași decât ăi vișinii, cu nostalgia Háromszék-ului, mâine-poimâine-i vedem pe stadioane cu bannere inscripționate Nem, nem, soha! (=nu, nu, niciodată!), cu portretul lui József Attila și citate din poezia lui: Cu nobilă mânie ne vom avânta înainte / Cu cruci de sânge vom însemna hotarul / Vom călca totul în picioare!

Stați blânzi, bre… Doar n-oți lua de bună profeția lui, că ”deasupra Carpaților va sufla vânt unguresc”. Pentru că aiasta, ca să-l citez și eu pe poetul maghiar: Nem, nem, soha!

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 2 Oct 2017

Nota Redacției: Din prețuire pentru Andrei Sava, colegul nostru de „suferință roș-albastră”, am decis să-i încadrăm savuroasele analize cu meciurile Stelei într-o rubrică specială intitulată Cronica „cusurgiului”, cum el însuși se autodefinește în glumă. Tot în spirit de glumă am preluat și noi ideea de la el pentru titlul rubricii. Altfel, în realitate, Andrei Sava este un om normal, echilibrat, obiectiv și un excelent condei.

Daniel Benzar, altă speranță a Stelei care urcă treptele afirmării

Cronica „cusurgiului”: Steaua vs. Dinamo

Nota Redacției: Din dragoste și prețuire am decis să încadrăm savuroasele  cronici ale colegului nostru de “suferință roș-albastră”, Andrei Sava,  într-o rubrică specială intitulată Cronica „cusurgiului”, cum el însuși se mai autodefinește uneori în glumă. Tot în spirit de glumă și am preluat și noi ideea pentru titlul rubricii, altfel Andrei Sava este un om normal, echilibrat și obiectiv care scrie cronici excelente. Și nu numai cronici. Chapeux bas, maestre!

Cum fu, bre?

Păi, cum să fie? Marko marcă și Budi buli penalty-ul…

Trei puncte, victorie împotriva lui Dinamo, ce altceva să-mi doresc? Un joc mai bun, mai mult fotbal, desigur… Doar știți că-s cusurgiu…

Coregrafii se mândreau cu palmaresul ultimilor doi ani. Deh, în ultimele 12 partide reușiseră 5 victorii și 6 remize… Singura emoție pe care o aveam era… Kovács, un arbitru care adesea ia decizii ciudate. Dar, slavă Domnului, a avut o seară mai reușită, micile erori neinfluențând decisiv meciul. Paradoxal, poate, dar Dinamo a jucat aseară mai bine decât în alte meciuri în care a reușit să smulgă remize sau chiar să ne învingă. E clar că Nemec și ai lui și-audepășit condiția și au contribuit la un meci echilibrat, câștigat foarte greu de ai noștri.

Dinamo a început mai bine, se pare că le-a priit odihna suplimentară oferită de… ciclonul care n-a fost. Steliștii atacau, dar la fel de haotic și ineficient cum, din păcate, ne-au obișnuit. Dinamoviștii profitau de momentele în care apărătorii Stelei avansau pentru a sprijini fazele de atac și au avut câteva ocazii de a deschide scorul. Benzar a fost adesea depășit în apărare, părând mai util în fazele de atac. Noroc cu Planić și Bălașa, mai siguri ca în alte meciuri, și, bineînțeles, cu Niță, care a parat o minge a lui Nemec pe care scria gol…

Golul lui Momčilović a adus un pic de liniște, mai ales că a fost urmat, după numai câteva minute, de o superbă fază care a curs șnur, dar Coman n-a nimerit poarta… Emoțiile au revenit după splendidul șut al lui Mahlangu din finalul reprizei, care a lovit bara, și ratarea lui Hanca din startul reprizei secunde. Și mi-au revenit în minte ghinioanele ultimelor doi ani în meciurile cu Dinamo…

Dar Steaua a preluat inițiativa și a dominat aproape total restul meciului. Plusul de prospețime al dinamoviștilor dispăruse… Și a venit penalty-ul. La 2-0, cu un sfert de oră până la final, meciul ar fi fost jucat. Dar Budescu, tocmai el, ratează incredibil. Atâta mai lipsea, să egaleze câinii… Dar ar fi fost prea mult pentru echipa din a doua jumătate a clasamentului. Așa că victoria la limită ne aduce tot atâtea puncte ca un 6-0, de exemplu, Rămânem în coasta CFR-ului, gata să ajungem acolo unde ne e locul: în frunte! Dar, mai întâi, avem un nou meci în Europa…*

***

P.S. După meci, dinamoviștii s-au plâns de ghinion, că Steaua a înscris din fază fixă, altfel ioc ocazii.

Zice Breleantu`:”A fost un meci disputat… un punct era mai echitabil. În afară de cornerul ăla şi golul, Steaua nu a avut nicio ocazie.”

Hop și Miriuță: ”Au avut primul şut în minutul 30, am primit un gol din fază fixă… Steaua nu a fost cu nimic mai bună decât noi astăzi.”

Păi, ia să vedem ce zic statisticile, stimabililor:

gxpazx_snuqwi4o-di7sg

P.P.S. Nu pot să nu pomenesc de coregrafi. Că doar Dinamo are de-ăștia… Auziți la ei: ”Ca Avram Iancu suntem toți”. Nici acum nu pot să pricep ce treabă are Avram Iancu cu zurbagiii din PCH sau mai știu eu ce haită. Măcar versurile lui Păunescu sunau ”CĂ Avram Iancu suntem toți”. Dar și eu m-am întrebat ca și peluza stelistă, care a afișat prompt: „Voi, ca Avram Iancu? Mai bine priviţi spre bancă.” Adică acolo unde se afla românul care a jucat 9 meciuri în tricoul naționalei maghiare…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 25 Sep 2017

Steaua noastră

ghencea_18917800Căpitanul de la Sevilla, de Fane Iovan e vorba, desigur, a anunțat că au început lucrările de reamenajare a stadionului Ghencea. Stadionul cui? Al CSA Steaua, desigur… Un stadion de circa 30.000 de locuri pentru o echipă care nu poate urca mai mult de liga a 3-a. Sau, mai știi, o fi vreun Becali (nu mai Gigi, ci mai gigea), mai pe gustul lui Tălpan, care abia așteaptă să bată palma cu ghinărarii…

Bre, și ce frumos ar fi fost ca ambele părți – Armata și GgB – să înțeleagă că tot frecușul e în dezavantajul lor.

17021728_1814517291907707_4239349566400010259_n-300x19117792658_1646361992060010_824220390_n

Păi, spuneți și voi, de ce e împărțit în două norodul stelist – tălpanii și gigiștii, care nu ezită să se atace unii pe alții cu expresii luate de pe la corsicani și coregrafi? E vina comună a clubului Armatei și, mai ales, a căposului de la Palat. O luptă surdă între două tabere care ar trebui să împărtășească același ideal.

Faceți un efort de imaginație și închipuiți-vă cum ar arăta Ghencea prin colaborarea dintre potența financiară a unui GgB cu capul pe umeri și clubul sportiv care a adus atâta glorie României în cele șapte decenii de existență. O mică bijuterie de stadion, cu cele mai moderne dotări, mai mereu plin, cu terenuri de antrenament pentru echipa mare și pentru atât de dorita Academie…

solutie-pe-care-o-astepta-becali-proiectul-noului-stadion-din-ghencea-super-foto_4_size10

Dar, deh, suntem în România și, se știe, e mult mai ușor să faci praf ceva, decât să te străduiești să faci totul mereu mai bine, nu?

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 23 Sep 2017

Eric the conqueror

Și-uite-așa, cum ne-am obișnuit, altă goangă… Deh, după opt etape subțirele rău, cu prea puține care să ne mulțumească, chit că eram neînvinși, al nouălea val ne-a răsturnat de tot. Da, știu, am jucat acasă la campioană, nu? Ei, și? Campioana rămasă șchioapă, fără vedetele ei, dintre care unele au ajuns taman la noi, la favoriții acestei ediții… Și, uite, băieții lui Hagi, unii mai necopți, alții prea copți, i-au rușinat pe cei aduși pe bani mulți și plătiți regește. Adică, ce, numai Naționala să ne facă de râs?

De meci nici n-are rost să scriu prea multe, l-ați văzut, aceeași brambureală, aceeași lipsă de orizont, dar și de bun simț. Păi, cum e posibil ca prea-plătiții să joace-n dorul lelii, să nu-și dea sufletul pe teren? I-ați văzut pe-ai lui Gică? Și-n apărare, dar și-n atac, mereu primii la minge. Cu Cicâldău și Vână… Cu nemilosul Țâru… Cu atât de inesteticul Țucudean… Cu Eric cel rotunjor, dar cu tunul la picior… Dar o  ECHIPĂ dornică să arate ce-o învață marele stelist Gică Hagi.

Iar noi? O adunătură de fandosiți, care cred că simpla lor prezență în teren e suficientă ca adversarii să li se plece umili. O gașcă parcă după chipul și asemănarea preacucernicului din Pipera. Nimic din ce vedeam altădată la cel ce, teoretic, e azi antrenorul…

Cum de s-a ajuns aici? Păi, am ascultat după meci noua tiradă a lui GgB, atotștiutorul, atotcunoscătorul și am priceput: el e patronul, el e strategul, el e teoreticianul, practicianul, el e tot. Și ce să iasă dintr-o minte atât de tulbure? Păi, ăsta ar face ca până și Barcelona să tremure să nu piardă cu Chiajna sau cu Sepsi…

Ce-o să fie? Ha, mi-e că uraganul care a măturat Florida o să pară duș de vară pe lângă revoluția anunțată de marele boss: ” O să joace 90 de minute în Europa, dar o să stea pe bancă în campionat! Vă garantez că Budescu, Alibec și Tănase vor fi titulari în Europa. Dacă nu vor să joace în România, atunci să joace în Europa doar 6 meciuri! O să vedeți voi ce se va întâmpla în campionat! Trebuie luate măsuri că altfel nu mai luăm titlul!  Nu e niciun fel de problemă că pierd 5 milioane de euro, dar ei la revedere cu viața fotbalistică. O să vadă Alibec dacă e mai puternic ca mine.

Așa că mi-e că toanele patronului vor duce la o adevărată implozie. V-am zis de multe ori că el, nu adversarii, e adevăratul obstacol în drumul Stelei spre vârf. După Oțelul, Astra, Viitorul, cui i-o veni rândul? Că noi mai stăm o tură pân` să vedem al 27-lea titlu în, na, că iar era să scriu Ghencea. O, tempora…

Andrei Sava

Blog  Sam Murray 

 

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)

În genunchi

Bannerul pe care l-am văzut la meciul tur cu Sporting suna: ”Hoje e sempre”, adică ”azi și întotdeauna”. Sunt cuvinte luate din… Biblie. Căci, în Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 13:8, portughezul citește „Jesus Cristo é o mesmo ontem, hoje e sempre.” Ceea ce, în românește, sună așa: Iisus Hristos este același ieri și azi și în veci!

Spre deosebire de preacuviosul din Pipera, nu sunt bisericos de felul meu, dar respect orice credință. Religia a avut și are un rol important în istorie, în viața omului. Și mi se pare ușor deplasat să amestec religia cu fotbalul. Dar, văzându-i pe cei  49.214 de spectatori și gândindu-mă la echipa noastră, la FCSB-ul de azi, nu pot să nu spun cu toată convingerea, parafrazând cuvintele Cărții Sfinte: Steaua este aceeași de ieri, și azi și în veci. Când mai bine, când mai rău, dar mereu acolo, sus. Meciul de astă seară ne-a demonstrat-o.

Cam ca în fiecare an, celelalte reprezentante ale României în cupele europene, eliberate de corvoada unor meciuri al căror rezultat e mereu același, au rămas la televizor să urmărească eforturile steliștilor de a se autodepăși. Pentru că a fost evident de la Lisabona că e o mare diferență între Sporting și echipa schimbată radical a Stelei. Valoarea individuală a jucătorilor echipei portugheze, cotată pe măsură la transferuri, a fost dublată de o elasticitate deosebită, care făcea să pară că sunt mereu mai mulți pe teren, și de combinații ce arătau cât de bine se cunosc între ei. În schimb, la noi, cu toate eforturile unora dintre jucători, cârpelile de pe urma indisponibilităților au accentuat lipsa de coeziune demonstrată și în meciurile din campionat.

După 1-1 la pauză, începutul reprizei secunde a adus trei mari ocazii ale noastre, nefructificate. Și a urmat dezastrul. Pentru că adversarul n-a ratat, n-a iertat. Desigur, scorul e exagerat, dar victoria portughezilor a fost clară. Paradoxal, Steaua a jucat mai bine decât împotriva echipelor întâlnite în primele șase etape. Dar jocul greșeală așteaptă. Și s-a greșit la greu…  În formula cea mai bună, cu Bălașa, Pintilii și Budescu întremat, cu noii veniți, jucând măcar ca azi, băieții lui Dică ar câștiga lejer campionatul nostru. Dar una-i Chiajna, alta Lisabona, una-i Concordia, alta Sporting…

Scriam după meciul de la Lisabona: ”o înfrângere, o eliminare n-ar fi fost catastrofă, prezența în grupele Europa League e asigurată. Și, să fiu sincer, preferabilă la ora asta. Cu un lot masiv remaniat, Steaua e încă în căutare, nu cred că are valoare de prima competiție europeană.”  Dar să nu credeți că în Europa League o să dăm de ciurucuri… La urma urmelor, când te-ncurcă Voluntarii sau Craiova, la ce să te aștepți? Mai ales că bagheta dirijorului de la Palat n-are astâmpăr…

Andrei Sava
Articol preluat de pe blogul personal Sam Murray 

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)

Comici vestiți

becali_the_clown800Gelos pe comicăriile fără sfârșit ale celor din Groapă, GgB a vrut să fie mai ghiduș ca toți. Și a dat ordin ca meciul de la Ploiești să fie tratat cum se cuvine. Adică să-i bage pe toți în ceață – pe spectatori, pe adversari, pe portughezi, ba chiar și pe figuranții din teren. Și Dică s-a conformat…

Așa am putut să vedem noua ”perlă” pentru care s-au scotocit oceanele fotbalului, fundașul central pe care-l așteptam de atâta vreme. Nici n-apucasem să mă instalez comod în fotoliu, nici n-adusesem berea de la frigider, că Artur Jorge, că așa-l cheamă pe băiatul venit taman din Portugalia Sportingului, a debutat cu cel mai rapid și mai spectaculos gol din istoria de peste 70 de ani a Stelei. În proprie poartă… O să-mi spuneți că se-ntâmplă, că așa-i în fotbal, că ghinionul, că… Mă rog, așa o fi, dar gol ca ăsta nu mai apucăm. Rămâne nambăroanul nambăroanelor…

Și comicii de pe teren au continuat să se împleticească de parcă-n fața lor se afla nu palida echipă din Colentina, ci omonima ei din Torino… Că rezultatul s-a schimbat, ca prin minune, după ceva mai mult de juma` de-oră de bambilici și numeroase momente când juventiștii zburdau pe teren și se distrau cu așa-zisa noastră apărare (elvețiană, tip Schweizer…), aproape că n-a contat. Pe primul plan a rămas comicăraia, cu Bizonul în prim plan – un Hopa Mitică mai îndesat și mai negru…

Dar nimic n-a depășit finalul… Echipa steliștilor Oprița și Martin Tudor, rămasă în 10 oameni în fața vitejilor lui GgB și Dică, a fost la un pas de a da lovitura. Stoperul de circumstanță Nedelcu s-a crezut la volei și-a pălit cu mâna o minge aruncată la disperare în careul din fața lui Niță. Penalty și șansă de 2-2… Comic? Mmm, poate pentru celălalt Jorge, Jesus, antrenorul Sportingului. Că eu vedeam clasamentul la sfârșitul etapei, cu FCSB la 6 puncte distanță de CFR, ceea ce era mai degrabă tragic…

  • Nita Scoate un Penalty în ultima fază a meciului si Steaua castiga cu 2-1 in fata lui Juventus Buc.

Și, ca să umilința să fie maximă, numitul Călințaru a găsit de cuviință să se creadă mai brazilian ca brazilienii, mai Lionel ca Messi, mai Panenka decât însuși inventatorul procedeului menit a-i rușina pe portari. Așa c-a încercat o ”scăriță” care să-l pună pe veci la gazeta de perete a Colentinei. Un fâs de un penibil rar… Și încă trei puncte smulse cu forcepsul de echipa ce ar fi trebuit să, vorba cuviosului de la Pipera, pac-pac, rulaj, milioane. Comici vestiți ai gazonului… Una grande partita, cum ar fi zis Bonetti…

Andrei Sava
20 Aug 2017

Nota Redacției: Vă prezentăm încă două articole ale lui Andrei care  analizează și celălalt obraz al Stelei, cel european!

Tot noi. Mereu!

O analiză din GSP ne arată cum stă fotbalul românesc la ora actuală în Europa. Și ce aflăm? Ceea ce știm și știam dintotdeauna, că practic depindem de rezultatele unei singure echipe…

“Am plecat la drum, în acest sezon, cu 5 echipe! De continuat însă, în faza grupelor, o vom face cu una singură. Steaua, indiferent de rezultatul de la returul cu Sporting, va evolua până în decembrie, încă 6 partide: fie în Ligă, fie în Europa League.”

Ce au făcut celelalte echipe, știm: au dat repede cu nasul prin Europa și s-au întors repede acasă, unde-i cald și bine. Craiova e deja eliminată, Dinamo la fel, Astra a trecut un singur tur preliminar, după care şi-a luat şi ea la revedere, iar Viitorul e, practic, out după ce a pierdut 1-3, acasă, cu Salzburg.

Rezultatul? La ora actuală, România e pe locul…41 (!!!) și, în consecință, la anul, România nu va mai avea 5 echipe participante, ci 4…

Dar speranțe mai avem. Căci, ne spune GSP: ”Evident că România mai poate urca în acest clasament fiindcă Steaua va fi în continuare în faza grupelor, însă echipa lui Dică va avea de surmontat un dezavantaj major: punctajul se va împărţi la 5, câte formaţii am avut la startul acestui sezon… Orice victorie a roş-albaştrilor se va împărţi la 5. Deci va însemna numai 0,400 la coeficientul de ţară fiindcă în calculul UEFA un succes valorează 2 puncte!”

Așadar, tot Steaua… Știți, FC FCSB, echipa aia împotriva căreia se coalizează toți, dispuși la a scoate campioană pe oricine, numai nu pe ”ăia ai ciobanului”… Ca acum să spere că fecesebiștii o să obțină suficiente puncte care să le permită coregrafilor și altora ca ei să prindă o dublă în preliminariile cupelor europene. După care… home again!

Așa că rămâne cum am stabilit: STEAUA, HOJE E SEMPRE!

Andrei Sava
19 Aug 2017

Ce gânduri ai, Gică?

Red Bull Salzburg e echipa care domină campionatul Austriei de vreo zece ani încoace. În ultimii patru ani a câștigat și campionatul și cupa, așa că e clar că e cea mai bună echipă austriacă. În UEFA Country Ranking 2017, Austria e a 15-a, iar România a 17-a. E drept, contribuția esențială la coeficienții celor două țări au adus-o Red Bull, respectiv Steaua, echipe clasate pe locurile 50, respectiv 60. Viitorul lui Hagi e tocmai pe locul 232, așa că e clar că austriecii porneau favoriți. Și, după atâtea schimbări în echipă, atâția jucători de bază vânduți, ce pretenții să ai? S-a văzut și în debutul acestui campionat – 5 puncte din 6 meciuri, cu doar 3 goluri marcate…

Am văzut ultimul sfert de oră al meciului de la Ovidiu. Echipa de copii a lui Gică nu mai e ce a fost. Nici copii nu prea mai sunt. Bine, că a câștigat titlul printr-o conjunctură e una, dar Viitorul era una dintre bunele echipe ale campionatului nostru. Ori, aseară, mi-a fost jenă de ce am văzut. A fost, pe undeva, cam ca la meciul de acum aproape trei ani al Astrei lui Protasov: 1-5 la Salzburg, cu Silviu Lung jr. cel mai bun om al meciului.. . Și, să nu uităm, chiar dacă încă nu venise Marele Roz la cârmă, Astra îi avea și pe Oros, Junior Morais, Florescu, William De Amorim, Seto, Budescu, Fatai și… Aurelian Chițu, umilit și atunci și aseară…

Un ultim sfert de oră în care Redbulii au zburdat pe teren și tabela ar fi putut să arate un scor catastrofal la final. Se pare că așa a fost tot meciul, de moment de pe prima pagină a GSP scrie mare: ”Bufonii regelui”… Deh, bre, Gică, e greu când dai ce-ai mai bun și aduci expirați ca Marius Constantin, Eric sau Țucudean. Știu, e vorba de bani, dar dacă tot era să te faci de râs, mai bine băgai ”academicieni” de-ai tăi. Dădeau și ei de fotbalul adevărat, ceea ce, poate, i-ar fi stimulat în viitor…

Oricum, păcat, se pare că Hagi are alte gânduri, se zvonesc multe, să vedem… Deocamdată, iată, până și ultima vedetă care i-a mai rămas, Florinel Coman, e c-un pas la Steaua.

Andrei Sava
18 Aug 2017

Articole preluate de pe blogul personal Sam Murray 

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)

FCSB “Hoje e sempre” Steaua!

Nota Redacției: Am cuplat două articole excelente ale prietenului nostru de pasiune roș-albastră, Andrei Sava, într-un singur articol cu titlul FCSB “Hoje e empre” Steaua! (FCSB astăzi și întotdeauna Steaua)

Și în rezumatul video postat de UEFA, tot Steaua îi spune( Video AICI)

Dezamăgire

Ziceam că uită lumea ce-a fost la Bilbao și, când colo, uite ce-a ieșit… Până și Marius Nicolae ne asigurase: „Voi ține cu Sporting, 100%! Sporting o să câștige ușor și va rezolva soarta calificării încă din prima manșă. O să câștige fără probleme. Au probleme în apărare, Bas Dost poate să înscrie multe goluri.” Și când te gândești că totul părea perfect: Budescu și Bălașa-n cârje, Pintilii, Alibec și Texeira într-un picior, ba Dică a-nceput și cu Enache și Tănase, mâini moarte de obicei. Și cum drac` să vii cu Larie și Golofca (galactic de Sușeava și Botșeni) și să ai pretenții în fața unor jucători de 16, 20 sau 25 de milioane de euroi, veniți de la Real, Barcelona, Benfica, Roma și tot de-astea? Păi, cum, bre, să scape fecesebiștii fără 4-5 boabe pe care le așteptam? Păi, au fost în stare ăi din Voluntari, Craiova, Chiajna, Giurgiu și Iași, iar lusitanii ba?

Nu se poate, o fi lăsat ciobanu` f`o valiză-n vestiarul SCP-ului. C-așa o să le zic de-acu`, mama lor de portughezi! Da` s-a uitat cineva cine-au fost arbitrii ăia? Nemți… Nemți?!? Aiurea! Păi, ziceți și voi, chiar nu s-o prinde nimeni că au fost români? Borsch (ăsta precis e din Borșa) și Lupp (ori e rudă cu Dănuț Lupu, ori e din… Ploiești). Ba și pe central l-am prins. Cică Brych îl cheamă. Dacă-l scutură bine cine treb`e, om afla că-l cheamă Brici…

Iar am rămas cu șampania nedesfăcută, iar am spart televizorul… Acu`, după dezamăgirea asta, atâta ar mai lipsi: să ajungă ”ăia” în grupele UCL. Iar noi, care ne pregătim vârtos încă de pe vremea butoanelor lui Cristi, tot la televizor… Parcă nici nu-mi vine să-mi iau altu`…

“Hoje e sempre”

Așa scria pe un banner de pe ”José Alvalade”, la meciul de aseară. ”Astăzi și mereu”… Istoria Stelei noastre în trei cuvinte. Astăzi și mereu în frunte. Astăzi și mereu purtând numele României pretutindeni în lume…

După pertinentele observații ale coregrafului de mai jos, să încerc să adaug și eu câte ceva…

Cu apărarea aia încropită și cu câțiva invalizi pe teren era normal să crească inima-n boromani. Eu o aveam cât un purice… Și uite că Steaua a renăscut, arătându-ne că ceva-ceva speranțe ar fi. Un 0-0 la Lisabona, cu Sporting, nu e un rezultat rău, dar nici un triumf căruia să i se ridice ode. Dar a fost altceva… Adversarii nu erau nici Chiajna, nici Astra, iar steliștii n-au mai fost împleticiții din primele șase etape ale campionatului nostru amărât. Au jucat de la egal la egal cu echipa clasată pe locul 3 în campionatul țării care este actuala campioană a Europei. Ba, aș zice, chiar au fost nițeluș mai buni, dar Doamne-Doamne a fost mărinimos cu lusitanii. Deh, nu degeaba pe antrenorul lor îl cheamă Jesus…

Cum eu nu-s specialist ca Marius Niculae și ca alții, îl las să vorbească pe Jorge al lor, nu pe George (vai!) al nostru: ”am jucat împotriva unei echipe bune, aflate la același nivel cu noi. Din cauza adversarilor am avut un meci extrem de dificil. …O partidă bună, în care noi am fost foarte tari în defensivă.” Asta ar spune cam totul, nu?

Dar nu pot să nu-mi fac mea culpa și să nu-mi scot pălăria în fața unui portughez. Portughez de-al nostru… Texeira, pe care l-am beștelit atât, a cărui venire la Steaua n-am înțeles-o, a fost admirabil. Așa oblojit cum a venit, la vârsta lui, la care alții sunt deja la pensie (da, la Săgeată Niculae mă refer…), Filipe a fost fără astâmpăr, infatigabil, punând osul, nu ca junele de 22 de ani Tănase…  Alături de el, ceilalți băieți merită aprecierea noastră pentru felul cum au înțeles să abordeze această partidă. Cu un plus pentru Niță, Larie, bravul Marko, Pintilii cel arțăgos (eliminare gratuită, totuși…) și Alibec. Ba chiar și atât de înjuratul Enache… Ca să nu mai vorbim de Nick: ”Du-te, Dică, du-te… în grupe!!!

Să nu uităm: o înfrângere, o eliminare n-ar fi fost catastrofă, prezența în grupele Europa League e asigurată. Și, să fiu sincer, preferabilă la ora asta. Cu un lot masiv remaniat, Steaua e încă în căutare, nu cred că are valoare de prima competiție europeană. Dar, așa cum m-au uimit aseară, de ce să nu mă uluiască în continuare? Iar cele trei ratări imense de aseară să fie făcute uitate de goluri ca acelea de la Plzeň…

Să facem iar 23 August sărbătoare națională! IT`S TIME TO SHINE!

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Alt articol tematic scris de Andrei și publicat pe fcsteaua:  Ptiu! Ce baftă avurăm…

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)

Ptiu! Ce baftă avurăm…

Iar am avut noroc! Păi, n-ați citit ce-a zis Porumboiu? ”Aici nu mai vorbim de FCSB. E norocul Stelei. Norocul Stelei se ţine scai de ei.” Noroc pe care l-a avut și el, acum șase ani, pe când ținea Vasluiul. Norocul de a fi eliminat de o echipă portugheză, nu de una, să zicem, islandeză, nu? Atunci, după un 0-2 la Lisabona, Vasluiul reușea să învingă Sporting cu 1-0, rezultat insuficient pentru calificare…

Așadar, norocul de a juca împotriva unei reprezentante a țării care a câștigat ultimul campionat european, una dintre cele trei echipe care domină campionatul portughez de la înființare până azi, una dintre cele trei echipe niciodată retrogradate: Benfica, Sporting, Porto.  Să fie primit! Deh, n-am avut ghinionul să picăm cu niște galactici ca Oleksandria sau APOEL, ba nici măcar cu Bilbao…

Glumim, glumim, dar zâmbetul ne e cam forțat. Hai, să fim sinceri, ar fi o surpriză ca Sporting să fie eliminată de alde Man, Larie sau Enache… GgB se umflă-n pene, vede 12 milioane umflându-i teșchereaua și anunță noi transferuri. Vreun fundaș central, vreunul lateral dreapta, cevașilea? Aiurea! Acu-i cu ochii pe Băluță… Adică pe Texeira ăla mai tânăr și mai român. Mingicar, zvârlugă, cotonogar, exact ca moș Filipe. Care măcar e portughez, știe ce-i aia Sporting…

Eu unul, neavând ochiul bossului din Pipera și  neștiind să număr până la 12.000.000, rămân cu același fix: dacă ne-am chinuit noi cu Voluntarii, cu Recașul și cu oltenii, dacă am luat goluri de tot râsul de la ăia cu berea-n nas, ce șanse om avea cu echipa asta modestă care a terminat pe locul 3 în ediția trecută a campionatului portughez, înscriind 68 de goluri, adică o medie de două pe meci, jumătate din ele fiind opera lui Bas Dost, piticul olandez de numai 1.96 metri, un picuț mai înalt ca visul lui GgB, Băluță. Văd că batavul ar valora… 16 milioane de euro. Noi, nici 20 de milioane. Toți 23 de pe listă… Adică mai puțin decât Silva sau Carvalho, fiecare cotat la 25 de milioane. Ei, da, norocul se ține scai de Steaua…

Dar avem și vești bune. După ce Dinamo, CSU Craiova și Astra au dat rapid cu nasul prin Europa, cele două rămase, Viitorul și Steaua, vor încerca să facă ceva puncte, să le adauge la zestrea fotbalului românesc. Care puncte se vor împărți la… 5, adică la numărul total de echipe pe care le-am avut în cupele europene. Cum deja, ca țară, suntem pe locul 20, peste noi poate urca… Cipru, ceea ce ar însemna că peste doi ani vom avea o singură echipă în Champions League, iar alte doar două formaţii din Europa League vor juca împotriva unor formații din Malta, Luxemburg sau San Marino, încă din turul 1 preliminar! Ei, asta da baftă! Poate așa să reușească și Dinamo să treacă în turul următor… Dar dacă iar dau peste vreun Knattș.a.m.d.? Pușchea pe limbă!

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției: Cum s-ar zice, “ghinionul norocos”!

La treabă!

Gata vacanța, băieții se întorc în iarbă! Taman acu`, pe vipia asta, când doar aerul condiționat și frigiderul lângă care țin aproape îmi mai sting nițel focul care mă cuprinde…

În vacanță, buna dispoziție a fost asigurată cu brio de echipa patronată de întâiul datornic al țării. Dinspre Groapă ne-au venit vești de un comic nebun, alimentate la foc automat de oficiali, dar și de jucători. S-a reușit performanța ca `telijența nambăroan a haitei, Nistor, dacă tot a fost dat la schimb cu un arghelian de etnie portugheză, să fie depășit în declarații adâââââââânci !!! Autor? Rivaldo ăl mic, adică Rivaldinho. I-auziți acilea:  ”ceea ce pot să le promit fanilor este că dacă trebuie să renunț la tot sângele meu sau să pun capul în bătaia puștii și cineva să mă împuște, aș face asta pentru ca Dinamo să câștige.” Jivaldiniu și pușca, baba și mitraliera, cum s-ar zice…

Ba până și ploieșteanul Albină pare să fi luat vreun virus, cevașilea: ”Sunt mulţumit, fericit că voi reveni la cel mai înalt nivel, că pot câştiga titlul. Asta îmi doresc cel mai mult, atât eu, cât şi restul lumii. Ne vom întâlni în curând, câine până la moarte!” Ei, cu restul lumii ar fi o problemă… Și mă-ntreb ce l-o fi apucat pe fostul lup să se creadă câine. Mă rog, tot pe-acolo…

Mă suna zilele trecute un amic să-mi spună că l-am uitat pe alde Leapșă, cu site-ul lui tragi-comic. Mda, recunosc, de când a dispărut pe maidanele ligii a 5-a, Rapidul, în cele câteva biete copii care cică-l reprezintă, e-n ceață rău… Arunc un ochi și citesc stupefiat: ”Rapid, campioană acum 18 ani, campioană şi acum!” Cum, bre?!? Mă lămuresc imediat : AFC Rapid, una din clone, e campioana ligii a 5-a ! Mânca-i-ar Mama (Omida) de campioni… Ați pus șampania la frapat? Beți-o sănătoși, eu rămân la chestii minore – liga 1, Europa, alte alea.

Dacă la alții e voie bună, la Steaua lui GgB cam scârțâie treaba. E drept, patronul a băgat ceva parale în transferuri, dar, ca și altădată, totul e haotic, după toane. Avem o cohortă de mijlocași, de mingicari, de pasatori, dar de apărare s-a cam uitat. Și, după ce s-a văzut în amicalele jucate în dorul lelii, în fața porții lui Niță e un schweizer cu ditai găurile… Sigur, una-i amicalul jucat pe terenuri de antrenament, alta-i un meci de campionat pe un stadion adevărat, ba și cu ceva spectatori, dar… Dar, dacă te respecți, nu primești trei goluri de la Chindia Târgoviște nici dac-ai juca dimineața după o nuntă de pomină. Ei, să-i vedem mâine la debutul noii ediții, împotriva mult-lăudatei echipe din Voluntari, câștigătoarea Cupei și Supercupei.

Ca aperitiv, am urmărit ultimele minute ale Astrei cu o echipă hazlie din Azerbaidjan și meciul cu care a început campionatul de anul acesta: Craiova-Iași. Am urmărit o probabilă retrogradată, Iașii, zbătându-se penibil și etalând o apărare din mijlocul căreia poate șuta cu capul până și piticul Băluță, ceea ce spune cam tot. Deh, iar se anunță meciuri plictisitoare… Un campionat pe care Steaua ar trebui să-l câștige și dacă băieții lui Dică ar juca legați la ochi. Dar am mai văzut noi de-astea și, pân` la urmă, se-ajunge la TAS. Cu penibilul de rigoare…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Image result for CS U Craiova - FC Steaua

Comunism şi sport

Să ne oprim puţin asupra unor lucruri de care suporterii unor echipe fac mare caz când se chinuie să explice de ce favoriţii lor nu prea au avut succese: comunism, clone, asuprire, rezistenţă etc.

Cei mai înfocaţi contestatari ai performanţelor Stelei sunt rapidiştii. De remarcat că lungul şir de umilinţe la care i-au supus izbânzile (mai ales pe plan internaţional) ale echipei noastre i-a făcut să uite aproape de celălalt „dujman”, echipa Internelor…

Ceea ce mă deranjează cel mai mult la atacurile (aceleaşi mereu…) împotriva Stelei este referirea la comunism. De parcă steliştii (şi, mai rar pomeniţi, dinamoviştii) ar fi fost singurii comunişti, în luptă cu reprezentanţii capitalismului şi democraţiei, în frunte cu cea mai frumoasă şi cea mai iubita echipă… De aici şi zbaterile neîncetate de a scoate din pălărie tot felul de legende care şi-ar dori să facă din vişiniul afumat măcar roz, dacă nu se poate alb spumă.

Generaţia de azi, care are acces la orice sursă de informare, care îşi poate rosti fără teamă crezul, care e liberă, nu ştie ce au însemnat cei peste 40 de ani de comunism. Sportul nu era decât o componentă a propagandei de partid, la care participau toţi sportivii, fără excepţie. Iar faptul că Rapid a fost prima echipa care a făcut propagandă noii orânduiri mi se pare mai grav decât acceptarea silită a situaţiei acelor vremuri.

De fapt, din văicărelile şi autovictimizările atât de prezente în Grant sau prin alte părţi nu răzbate decât regretul că profitoarele cele mari n-au fost taman echipele „curate”. Pentru că aranjamente au făcut toţi, sfori au tras toţi. Generaţiile de analfabeţi care au terminat facultăţi dând cu piciorul în minge ce sunt? Eroi ai rezistenţei anticomuniste? Sportivii angajaţi pe posturi plătite gras, dar nevăzându-şi locul de muncă decât în ziua încasării salariului, ce erau? Victime ale comuniştilor de la Dinamo şi Steaua?

Marian Bondrea, o vreme antrenor la privilegiata echipă sătească FC Olt, o spune simplu: “… eram mai privilegiaţi, puteam cumpăra orice, eram şi ajutaţi în acest sens. Dar la fel se petrecea la toate cluburile, fotbalul era o prioritate în acele vremuri.”

S-o luăm, aşadar, pe cât se poate, în ordine.

 1. PERFORMANŢE ŞI PSEUDO-PERFORMANŢE

Otrava fără leac pe care o sorb anti-steliştii de peste 20 de ani, de la irepetabila noapte de la Sevilla, îi face pe suporterii „echipei sărmane născute din fumul locomotivei” (după cum spunea Copos, cu un involuntar umor) să scoată de la naftalină singura lor performanţă – cel puţin aşa o socotesc ei: finala nedisputată a Cupei Europei Centrale – Mitropa. Pentru că, în folclorul giuleştean, „Rapid e prima participantă la o competiţie europeană, precursoarea Ligii Campionilor, pe când Steaua a câştigat cu noroc CCE, pentru că n-au participat echipele englezeşti şi pentru că proverbialul bulan al militarilor a făcut să întâlnească doar echipe de doi lei”. Aşa să fie?

Nici pe departe… Mai întâi, când vorbesc despre Mitropa, rapidiştii mistifică nonşalant realitatea. Pentru că acea cupă a fost, mai degrabă, o cupă regională (mijloacele de transport nu erau atât de rapide ca azi şi o cupă a campionilor europeni era o utopie…), reluând o mai veche idee a unui campionat al ţărilor componente ale Imperiului Austro-Ungar. Dacă, la primele ediţii, au participat echipe din Austria, Ungaria, Italia, Cehoslovacia, Iugoslavia şi România, ediţia începută în 1940 avea să fie una “de avarie”: fotbalul Europei Centrale se prăbuşise odată cu primele conflicte ce aveau să ducă la cel de-al doilea război mondial. Au participat doar opt echipe, câte trei din Ungaria şi Iugoslavia, şi două din România, printre care Rapid. Rapidul a eliminat-o pe Hungária Budapesta şi a obţinut trei egaluri cu Gradjanski Zagreb. S-a calificat în finală printr-o tragere la sorţi care stârneşte râsul: reprezentantul Rapidului a făcut doua bileţele, pe care a scris numele celor două echipe, le-a vârât într-o şapcă şi… tot el a tras la sorţi!!! Ca la alba-neagra, bineînţeles că a ieşit Rapidul. Finala cu Ferencváros nu s-a mai disputat, Ungaria invadase nordul Ardealului…

Se poate compara acest surogat de competiţie cu Cupa câştigată de Steaua după ce a eliminat campioanele Danemarcei, Ungariei, Finlandei (care eliminase campioanele URSS şi Iugoslaviei!), Belgiei şi Spaniei?

Se poate compara o performanţă şchioapă cu bucuria adusă în mai 1985 milioanelor de români înfometaţi, înfriguraţi şi ţinuţi în întuneric?

2. CLUBURI COMUNISTE?

Aceiaşi rapidişti se mândresc cu faptul că echipa lor are o vechime de 86 de ani, fiind creaţia unui grup de lucrători ai Atelierelor CFR etc., pe când Steaua este o creaţie comunistă, o clonă a echipei Armatei Rosii. Unii plusează cu terifianta imagine a  tancurilor sovietice zdrobind sub şenile Carmen-ul lui Mociorniţă, pentru a impune echipa Armatei direct în prima divizie…

Şi aici plăsmuitorii legendelor vişinii şi afumate o aduc din condei. Fanii legendei octogenare insistă pe înfiinţarea „de către o mână de entuziaşti„, uitând să amintească faptul că echipa şi-a început ascensiunea abia după preluarea de către sindicat, fără a avea cine ştie ce rezultate. După primul an în divizia naţională, au urmat 3 sezoane în care retrogradarea a fost aproape.

Adevăratul salt a fost făcut după intrarea echipei sub tutela Ministerului, când i s-a schimbat şi numele din CFR în Rapid. În transporturi au fost mereu bani, ministerul fiind unul dintre cele mai puternice. Aşa a fost posibilă aducerea unora dintre cei mai buni jucători din ţară, aşa a fost posibilă “mobilizarea pe loc”, în timp ce fotbaliştii altor echipe plecau să lupte pe frontul anti-sovietic…

Puşi pe demolat, aceiaşi veşnic cârtitori bat monedă pe faptul că nicăieri în prima divizie a fotbalului occidental nu au existat echipe de fotbal ale armatei sau internelor. De parcă feroviare ar fi existat … Desigur, multe din primele echipe de fotbal (vorbesc de sfârşitul sec.19…) au fost înfiinţate de feroviari (Manchester United, de exemplu), dar ulterior au dispărut sau au fost preluate de alte structuri. Nu şi în cazul ţărilor comuniste, unde ministerele susţineau fotbalul aşa-zis amator. Aşa cum Rapidul capitalist a fost preluat de ministerul comunist al transporturilor, care i-a schimbat numele din nou: CFR, apoi Locomotiva, precum surata ei de la Moscova. Şi, la ordinele noilor sponsori, fotbaliştii ceferişti (cel mai avansat detaşament revoluţionar al clasei muncitoare, nu?), nu s-au dat înapoi de la a face propagandă noilor şefi. Propagandă electorală blocului partidelor democratice. Adică PCR şi vasalii săi. Pe terenul de sport. Când nu existau „clonele”…

Da, dar au fost siliţi, sar fanii peluzei brichetare. Le stăteau ruşii cu pistolul la tâmplă. Desigur, numai lor, că doar ei au fost mereu singuri împotriva tuturor…

Primul nume al echipei Armate Române a fost, logic, AS Armata. Dar, pentru că totul trebuia să urmeze modelul sovietic, echipa s-a numit apoi Clubul Sportiv Central al Armatei = ŢSKA şi Casa Centrală a Armatei = ŢDSA. Pentru a-şi schimba numele în… renume: Steaua.

Moda denumirilor calchiate după cele sovietice a fost impusă şi celorlalte cluburi. Juventus a devenit Distribuţia şi… Partizanul, pentru a se muta bags and baggage la Ploieşti. Acuză cineva Petrolul de “uciderea unei echipe de tradiţie”? O vreme campionatul era plin de echipe cu acelaşi nume: Ştiinţa, Minerul, Metalul, Energia. Echipe în covârşitoare majoritate înfiinţate de comunişti. E cineva deranjat de asta? Nu. Pentru că aceste echipe n-au jucat rolul principal in piesa scrisă şi regizată de Partid…

Nu neg abuzurile care au existat, evident că echipele militare au fost avantajate, dar superioritatea lor nu s-a manifestat numai prin presiuni politice ci, mai ales, prin jocul din teren. Un venerabil rapidist, George Mihalache, recunoaşte cu un fair-play care a stârnit, bineînţeles,  valuri de insulte şi injurii din partea ţintaşilor cu flegme: „… au avut de suferit de pe urma Stelei şi a lui Dinamo?

– Nu, domnule, ăsta-i un mitRapid a luat campionatul în ’67, cînd au avut echipă, cînd au fost slabi, au retrogradat. Astea-s legende că Giuleştiul a fost retrogradat de comunişti! “

Dacă Steaua şi Dinamo nu ar fi avut palmaresul actual, nu s-ar mai agita atâta cei care nu încetează să vadă în ele decât „două clone ale unor echipe sovietice” – o sintagmă tembelă. După acest criteriu, clone au fost toate echipele, aşa cum clone au fost toate cele petrecute în perioada comunistă, organizată în toate domeniile după modelul sovietic…

Altfel, ar trebui negate TOATE performanţele sportivilor stelişti sau dinamovişti care au avut… ghinionul să apere culorile naţionale. Şi vom şterge din istorie numele Iolandei Balaş, ale lui Nasty şi Ţiri, al lui Patzaichin şi al Nadiei, al handbaliştilor, luptătorilor, boxerilor, halterofililor şi al atâtor campioni europeni, olimpici, mondiali…

Bine, dar pe cine punem în locul lor? Ei, desigur, pe Ţâră, Goanţă şi cu Gheară, cel mai bun atac din ţară…

3. De ce ajungea crema sportului românesc la Steaua sau Dinamo?

Un fost ofiţer KGB, fugit în Vest, a publicat o serie de cărţi sub pseudonimul Viktor Suvorov. Într-una din ele pomeneşte şi despre situaţia sportului în URSS, la fel ca în toate celelalte ţări comuniste:

În Uniunea Sovietică sportul a fost naţionalizat. Asta înseamnă că el nu serveşte interesele individului, ci ale societăţii în întregul ei. Interesele individului şi ale societăţii sunt uneori extrem de diferite. Statul apără interesele societăţii împotriva individului, nu numai în sport, ci în toate celelalte sfere.

…În Uniunea Sovietică se încurajează orice sport care: demonstrează superioritatea sistemului sovietic, oferă omului obişnuit ceva care să le ia gândul de la grijile de fiecare zi,  ajută la întărirea statului, a armatei şi aparatului poliţienesc.

… Dacă un atlet arată că ar putea să alerge cu o zecime de secundă mai repede decât un american, sau poate să sară cu jumătate de centimetru mai sus decât rivalul de peste ocean, statul îi va crea condiţiile de care are nevoie.

… Gruparea cea mai plină de succese, cea mai bogată, cea mai mare din URSS în domeniul sportului este Clubul Sportiv Central al Armatei – ŢSKA . Cum reuşeşte clubul armatei să îi atragă pe sportivi. Mai întâi prin a le da un grad militar. Orice atlet care ajunge la ŢSKA primeşte gradul de sergent, sergent major, subofiţer sau ofiţer, în raport cu nivelul atins. Cu cât mai bune rezultatele, cu atât mai mare în grad. El e plătit suplimentar în diverse forme – „pentru supliment de hrană”, „pentru echipament sportiv”, „cheltuieli de deplasare”, „diurnă” etc.

Pentru că practică sportul său, ”amatorul” primeşte mult mai mult decât un doctor sau un inginer… Iar Armata Sovietică îl plăteşte, şi deloc puţin, pentru gradul său militar.

Când nu mai poate concura la nivel internaţional, el îşi păstrează rangul, postul şi solda. La alte cluburi ar termina-o cu totul.

* * *
… Uniunea Sovietică doreşte prestigiu internaţional sub forma medaliilor de aur la Olimpiade. Pentru a le obţine e nevoie de o organizare cu cea mai strictă disciplină şi cu reguli capabile să stoarcă ultimul pic de energie din atleţi, nedându-le răgaz să-şi tragă sufletul.”

Nicio diferenţă faţă de situaţia din sportul românesc. A fi sportiv la Steaua sau Dinamo nu era chiar simplu. Dacă, iniţial, Partidul se baza pe echipele muncitoreşti, curând statul poliţienesc avea să meargă pe ideea că echipele militare sunt mai sigure: jurământul militar era o garanţie că ideea de a părăsi binefacerile comunismului biruitor e una periculoasă pentru cel căruia i-ar fi venit… În plus, aşa cum o spune Belodedici, „Faţă de alte categorii sociale, nouă ni se acorda mai multă atenţie. Cine juca la Steaua, de exemplu, era angajat în armată, căpăta un grad, îşi asigura viitorul. De asemenea, ştia că primea o pensie bună la bătrâneţe, ceea ce era foarte important.”

Mă întrebam înainte de Revoluţie de ce nu se fac aranjamente ca FC Olt să ajungă să joace într-o cupă europeană. Tot Bondrea dezleagă misterul. FC Olt nu trăgea la cupele europene dintr-un motiv extrem de simplu: nu aveau voie să iasă „afară”. Păi, ce subiect gras ar fi fost fuga în Occident a unui jucător din satul conducătorului iubit…

4. ANTI-COMUNIŞTI SAU BENEFICIARI AI SISTEMULUI COMUNIST?

Desigur, au existat cazuri în care sportivi de valoare au refuzat haina militară. Nici avantajele oferite de mari întreprinderi sau centre studenţeşti, sau sprijinul organelor locale, nu erau de lepădat. Aşa a fost posibil ca UTA, Petrolul, Argeş sau Craiova să fi câştigat titluri pentru că într-o anumită perioadă sprijinul autorităţilor responsabile a fost mai substanţial. Lucru valabil şi în cazul perioadelor mai faste ale unor echipe ca ASA Tg.Mureş, Corvinul sau Poli Timişoara. De altfel, aşa este şi azi, când echipele care oferă condiţii mai bune atrag crema…

Fanii echipelor cu rare perioade mai răsărite nu prididesc în a se văieta cum au fost „furaţi” X sau Y de către Steaua şi Dinamo, dar li se pare normal ca propriile lor echipe să fi aplicat metode de racolare asemănătoare. Pentru că nici celelalte cluburi nu erau lipsite de „mijloace”. Nu. Într-un interviu radiofonic de acum câţiva ani, fostul mare jucător al anilor 60 Cornel Pavlovici a spus clar: „Cum să nu fie bani? Rapid plătea mai bine ca Steaua…” Echipele studenţeşti făceau ingineri, economişti şi profesori din nişte analfabeţi. Echipele „muncitoreşti” îi încadrau în posturi „grase” pe unii care nu dădeau în viaţa lor prin fabrică sau uzină…

Îmi vin în minte câteva exemple: cum a trimis partidul trioul braşovean Păltinişan-Anghel-Şerbănoiu să-şi… ridice nivelul cultural la Politehnica din Timişoara, secţia bătut băşica, sau cum, la presiunea organelor locale de partid, cu neprecupeţitul sprijin al bardului din Bârca, Rapidul a transferat jucători în plin campionat… Sau cum a ajuns Rică Răducanu… student! Sau cum a fost răpit (cu camionul!) Dobrin de reprezentanţii „studenţilor” craioveni. Sau lupta pentru Hagi între Sportul, Craiova sau Steaua.

Á propos de Hagi. Se mai vehiculează pe ici, pe colo, ideea că Hagi ar fi fost „furat” şi silit să joace la Steaua. Însuşi Hagi spune că a fost întotdeauna stelist şi visul său era să joace la Steaua. Dar, micul machedon din Constanţa s-a gândit în primul rând la cariera lui. A vrut să plece de la Constanţa – care nu-i oferea nimic – la Craiova. De ce oare? I se făcuse de praz şi de zaibăr? Nu, oltenii îi promiseseră marea cu sarea: condiţii, bani şi, mai ales, facultate făcută moca. Organele locale. Comuniste. Numai că Nicu ăl mic a fost mai tare şi l-a deturnat la Sportul. Nici nu cred că i-a fost greu. Aceleaşi avantaje, poate mai babane, ca să nu mai vorbim că Bucureştii rămân visul tuturor. Chiar şi al celor ce-l înjură. Probabil că, dacă Steaua n-ar fi câştigat CCE, Hagi rămânea student pe veci. Poate ajungea şi profesor doctor…

Din păcate, istoria imaculată cu care se împopoţonează fanii unor echipe necăjite nu există. Totul a fost mânjit în perioada comunista. Totul depindea de cât de interesată era o personalitate sau alta a vremii să se afirme şi prin sport…

Fără sistemul comunist, în care sportul era un punct important al propagandei, fotbalul nostru ar fi evoluat complet diferit. N-ar mai fi existat zecile de Ştiinţe, Mineri, Energii, Metaluri, perioadele de relativă strălucire a unor echipe astăzi muribunde. Ce au ajuns ele azi? Unde sunt fostele campioane UTA sau Petrolul? Echipele mastodonţilor industriei comuniste sunt pe butuci. Echipele „studenţeşti” la fel. Cine domină fotbalul de azi? Steaua lui Becali. Dinamo al lui Turcu si Borcea. Rapidul (încă al) lui Copos. Clujul lui Pászkány. Pseudo-Timişoara lui Iancu. Se ridică Vasluiul fostului arbitru devenit latifundiar, Porumboiu. Adică echipele sprijinite. Nu de putere, nu de ministere, ci de cei cu bani. Ca oriunde, unde echipele ajung puternice dacă finanţatorul e potent şi îşi permite să alcătuiască un mozaic din toate valorile existente. Şi nu numai din propria ţară, aşa cum a fost Magica Steaua, ci de peste tot din lume…

Sportul era la îndemâna oricui avea talent şi dorinţă. Finanţaţi de statul comunist, dispus să investească oricât în propagandă, profesioniştii perioadei comuniste, deghizaţi în amatori, nu câştigau cât azi (nici nu aveau pretenţiile de azi…), dar erau net favorizaţi faţă de majoritatea populaţiei. Şi numai în perioada mult hulită au fost posibile concentrări de forţe ca în cazul Universităţii Craiova, Dinamo şi Steaua, care au adunat ce era mai bun în ţară. Astăzi, cu toate investiţiile din perioada Giovanni sau cea prezentă, cu Turcu, Borcea & co., Dinamo nu reuşeşte să se impună în Europa. Pentru că tot ce e mai bun fuge repede afară…

Astăzi când nu oricine îşi poate permite să presteze sportul preferat, mai ales cele ce necesită investiţii mari în echipament sau alte dotări, unele sporturi cu care ne mândream cândva sunt doar umbra a ceea ce au fost cândva, neexistând finanţare corespunzătoare. Pentru că, exceptând fotbalul, greu poţi trece pe profit la alte sporturi. Din păcate, sportul a devenit o afacere ca oricare alta… 

Andrei Sava
(Articol scris pe blogul său în 2009)

 

Nota Redacției:

În comunism, sportivii erau favorizați de sistem

In comunism, unii dintre românii cei mai favorizaţi de soartă erau sportivii și reprezentanţii cluburilor sportive, care, la fiecare sosire in ţară din deplasările occidentale, aveau valizele pline cu blugi, ţigări, cafea, băuturi şi aparatură electrocasnică.

Obiectele aduse din străinătate erau comercializate imediat, de multe ori prin intermediari, pe străzile Capitalei. Bunăoară, strada Covaci, situată în centrul vechi al Bucureştiului, era considerată “zona 0” a bişniţei, urmată de străzile Sfântul Nicolae Tei, cunoscută drept “strada Kent”, şi Oteşani. Toată lumea ştia că o parte bună mărfii de contrabandă provenea de la sportivii care veneau din străinătate.

adevraruri-despre-trecut-6
„Strada Kent” se numea de fapt strada Sfântul Nicolae Tei şi se afla în zona Pieţei Obor, din Bucureşti.
  • Eu am fost bogat şi pe timpul comuniştilor, nu numai pe timpul capitaliştilor”, se mândreşte actualul şef al LPF, Dumitru Dragomir, care a fost între 1987 şi decembrie 1989 preşedintele clubului departamental Victoria Bucureşti. “La sosirea în ţară, niciodată nu ni se făcea control vamal. Când ajungeam la aeroport, eram aşteptaţi de conducători din partea Ministerului de Interne şi nu ne mai verificau bagajele”, rememorează Dragomir. Acesta i-a lăudat pe jucătorii de la Victoria pentru faptul că ştiau să facă afaceri: “Am avut la Victoria nişte jucători-trăsnet. Erau sportivi excelenţi, dar şi foarte inteligenţi, gen Coraş, Culcsar ori Costel Solomon. Încă de pe atunci aveau bani, erau buni afacerişti”. Aşa de buni încât a rămas proverbială povestea din 1987, când aeronava care trebuia să se întoarcă din Cipru cu delegaţia “miliţienilor” nu s-a putut ridica de la sol din cauza greutăţii bagajelor, pline ochi cu blugi, cafea, ţigări, bijuterii, aparatură electronică şi electrocasnică. Pentru că, evident, nu s-a renunţat la bagaje, sportivii au revenit acasă cu un alt avion, solicitat in extremis de la Bucureşti de oficialii clubului Victoria.
  • Ozon, graţiat de Gheorghiu-Dej. În 1958, la revenirea în ţară din Grecia, marele fotbalist Titus Ozon a fost prins cu nişte nasturi din fildeş asupra sa. Considerându- se că i-a adus în România în scopul comercializării, “Ulise” a fost exclus din viaţa sportivă. Pedeapsa i-a fost ridicată după o jumătate de an, după ce jucătorul a fost iertat chiar de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Acesta i-a impus însă să se transfere de la Progresul la Rapid, echipă simpatizată de Dej.
Cum sărbătoreau sportivii 23 August în comunism

Partidul Comunist s-a folosit de marii performeri pentru a arăta propagandistic faptul că în România se trăieşte sănătos. Din cauza asta sistemul mai închidea ochii…

Ziua de 23 august şi-a pierdut semnificaţia după 1990. În vremea comunismului era considerată foarte importantă pentru România şi era celebrată an de an cu mult fast. La această sărbătoare participau şi sportivii ţării. Ei trebuiau să facă parte din grupurile care se deplasau pentru a participa la festivitate. Însă participarea fiecăruia era diferită.

Image result for Comunism şi sport

  • Rică Răducanu : „Eram sportiv eminent şi mă puneau în primul rînd”
    „Făceam repetiţii cîteva zile. De dimineaţă ne luau de la Herăstrău, iar pe mine mă puneau în primul rînd pentru că eram sportiv eminent. Participau cei mai importanţi sportivi, ne duceau cu maşinile, nici un sportiv mare nu se putea să nu meargă la defilare. Era frumos, mie îmi plăcea, după ce se termina defilarea mergeam şi mîncam mici”.
  • Nicu Vlad: „Ne-au scos în faţa lui Ceauşescu şi stăteam în soare”
    „Am participat o singură dată. Eram în acele vremuri sportiv la Rapid. Îmi aduc aminte că ne-au scos o singură dată şi am stat în soare. Eram la Arcul de Triumf şi era multă lume împărţită pe grupuri, pe fabrici. Acolo era instalată o tribună mare, iar pe noi ne puneau să defilăm prin faţa lui Ceauşescu”.
  • Ilie Năstase: „M-au sărbătorit pe stadion pentru că eram numărul 1 mondial”
    „N-am prea participat la defilări. Eram foarte mult timp plecat din ţară şi nu prea aveam nici o treabă cu astfel de defilări. Îmi aduc aminte că, în 1973, pe 23 august, am fost sărbătorit pe stadion, pentru că eram numărul 1 mondial în circuitul ATP”.
  • Dan Grecu: „De obicei eram urcat pe un cal alegoric”
    „Ne duceam la demonstraţii împreună cu ceilalţi sportivi. Din cîte îmi aduc aminte, defilările la care am participat eu se ţineau pe la Piaţa Victoriei. De obicei mergeam cu clubul. Eu de regulă eram urcat pe un cal alegoric, care semnifica sporturile la care ne remarcasem şi care făceau parte din clubul Dinamo. Dintre foştii mari sportivi care participau îmi mai aduc aminte că era şi Carmen Bunaciu”.
  • Octavian Bellu: „O zi importantă pentru care poporul trebuia să se bucure”
    „Eram student IEFS, acum UNEFS, şi mergeam la demonstraţii alături de colegii din facultate, pentru că eram tineri şi nebuni. Ne dădeam peste cap şi făceam tot felul de acrobaţii. Era şi Nadia acolo, în ziua defilării, parcă o şi văd. Erau zeci de mii de spectatori care ne apreciau şi ne aplaudau, iar eu tresăream de bucurie. Dar cînd eram la Deva, în lot, ziua de 23 august nu mai exista pentru noi. Rămăseseră doar amintiri de pe vremea studenţiei. Nu mai ieşeam la defilare, devenise o zi obişnuită. Nu mă număr printre cei nostalgici, a fost doar o zi importantă pentru care poporul trebuia să se bucure!
  • Helmuth Duckadam: „Nu am defilat niciodată!”
    „Nu am foarte multe amintiri legate de ziua asta. Nu a fost nimic deosebit. Noi eram la antrenamente, aveam meciuri, nu era nimic special. Ca sportiv, nu aveam timp de nimic, iar de 23 august nici atît. La noi nu era zi liberă, doar îi vedeam pe alţii cum se bucură de sărbătoarea naţională a României. Dar asta nu înseamnă că nu era o zi frumoasă, cu semnificaţiile ei!”
  • Elisabeta Lipă: „Sărbătoream cu doi covrigei şi un pahar cu suc”
    „Ziua de 23 august mă prindea mereu la o competiţie. Era în aceeaşi zi cu Campionatul Mondial. Sportul avea prioritate pentru mine şi nu am renunţat în nici un an la vreo competiţie pentru defilare. îmi aduc aminte cum ne strîngea antrenorul şi cum ne împărţea doi covrigei şi un pahar cu suc. Aşa sărbătoream”

X Ray

Steaua unui suporter stelist

Nota Redacției: Vă prezentăm, “2 în 1”, două articole scrise de Andrei Sava: “70” și “Un nou început“.

Reamintim pentru cei care nu-l cunosc pe autor.  Andrei Sava este un stelist „pur sânge” cu vechi state, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005, având contribuții editoriale excepționale. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante”, iar Andrei Sava va reveni cu opiniile sale și în comentarii direct pe fcsteaua.ro. Pănă atunci este alături de noi prin articolele preluate de pe blogul său personal, pentru care îi mulțumim.

70

07 Iunie 2017
steme-steaua-bucuresti7 iunie 1947… Au trecut 70 de ani. 70 de ani în care sportivii  ce reprezintă clubul Armatei au obținut nenumărate succese. Succese cu care se mândrește țara întreagă, succese care au întregit zestrea sportului românesc.

Printre atâtea și atâtea trofee, cel câștigat în noaptea magică de la Sevilla este printre cele mai prețioase. Pentru că a fost obținut într-un sport în care succesele internaționale au fost mereu rare – fotbalul.

Vremuri noi, momente confuze, tulburi, ambiții prostești au făcut ca istoria începută acum 70 de ani să fie frântă, murdărită, aruncată în ridicol. Chichițe avocățești sunt vânturate și folosite pentru interese obscure. Cui servesc luptele prin sălile tribunalelor? De ce această dezbinare a poporului stelist? Oare nu-i vorba de aceeași echipă care a făcut primii pași acum fix 70 de ani? A dispărut ea undeva după preluarea de către atât de antipaticul George Becali?

Oricare ar fi argumentele, un lucru e clar: FCSB-ul de azi a continuat activitatea secției de fotbal a clubului sportiv al Armatei și are în spate istoria începută la 7 iunie 1947.

La mulți ani clubului sportiv al Armatei!
La mulți ani clubului ce poartă provizoriu numele de FCSB!
LA MULȚI ANI, STEAUA!

Un nou început

06 Iunie 2017

Sezonul trecut a fost unul ratat. Pentru că Steaua nu poate jubila ca alții că s-au clasat pe locul 3, nici nu se mulțumește cu mai știu eu ce coaliții și jocuri ale rezultatelor care să împiedice rivala să câștige un nou titlu. Steaua e Steaua și când se numește FCSB, obiectivele rămân același: titlul, cupa, Europa.

E greu de înghițit pierderea unui titlu atunci când cu lotul aflat la dispoziție ar fi trebuit să îl câștigi cu 8-10 etape înainte de final. Așa că rateurile trecutei ediții i-au căzut greu lui GgB, mai greu decât tocănița de la RIN. De aici și demersul jenant de a-și căuta dreptate ala TAS. Sigur, și mie mi se pare logic să se ia în calcul toate rezultatele – tur, retur, playoff. Dar treaba asta trebuia precizată din timp, nu după…

Și iată că, ambițios cum îl știm, s-a pus serios pe treabă – antrenor nou, remanierea lotului, zvonuri pline de speranțe legate de umplerea unui mare gol: crearea unei academii pentru viitoarele vedete ale fotbalului românesc. Sigur,  nu trebuie să ne grăbim, de la Palat ne putem aștepta oricând la prostii care să facă praf orice vis al echipei și, mai ales, al suporterilor. Așadar, aveți puțintică răbdare…

O să vedem dacă Dică e ceea ce avea nevoie Steaua, o să vedem dacă, în sfârșit, vom avea și fundași centrali, nu improvizații, o să vedem și dacă se adeveresc temerile mele că Budescu nu-i tocmai potrivit pentru Steaua. Sper mai mult ca oricând să mă fi înșelat. Ceea ce nu-mi place la acest băiat extrem de talentat este lipsa de profesionalism, lejeritatea cu care  dă cu piciorul ocaziilor care i se ivesc și, mai ales, caracterul dificil. Cu toanele, fițele și mofturile pe care le arată pe teren ar putea să arunce-n aer vestiarul, cu urmări dintre cele mai neplăcute…

Mai sunt doar șapte săptămâni  până la primul meci din Europa. O fi timp de definitivare a formulei de bază, de nașterea unei echipe așa cum ne-o dorim? Numai de nu ne-ar pune piedică tocmai știți voi cine. Mai bine ar da bice să se rezolve conflictul care ne macină și ne dezbină…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Image result for CS U Craiova - FC Steaua

Final incert

Zicea unul din prietenii noștri ceva de ”caricaturi” și de”impostorul manelist”. Aici ar fi multe de zis, e prea simplă explicația asta. Altădată aș fi scris un cearceaf despre cauzele pe care le-aș fi văzut că au dus la situația incredibilă de azi. Dar mi-am pierdut de multă vreme entuziasmul. Așa că o să încerc să fiu cât se poate de scurt.

Ca și alt cititor al blogului, îl consider principal vinovat pe GgB. Desigur, fără el, ar fi fost mai rău, mai ales dacă echipa ar fi fost ”talpanizată”. Dar, în ciuda susținerii financiare net superioare celei de la alte echipe, GgB s-a dovedit un manager catastrofal. Am mai zis-o de multe ori, el ar fi trebuit să numească o conducere profesionistă, căreia să-i traseze obiective clare: termene, campionatul, cupa, cupele europene. Salariile? Pe măsură: cele fixe – moderate, bonusurile de performanță – substanțiale. Obiective îndeplinite? Să vină banii la băieți! Ratate? Urmările cuvenite: neama bonusuri, la revedere, drum bun! Dar toate astea fără amestecul atotștiutorului de la Palat, răspunderea să fie a antrenorilor și staff-ului.  Un GgB cu o prezență discretă nu ar fi îndepărtat fanii de echipă, nu ar fi creat coaliții anti-steliste de șumudici de tot felul. Iar eventualelor jocuri de culise li s-ar fi dat peste bot cu o prestație solidă pe teren, căreia nu i-ar fi făcut față nici măcar o cooperativă de tip Il Luce…

Așa văd eu lucrurile, fără a avea pretenția că așa și este. Dar mă gândesc și la cum ar fi arătat clasamentul fără rezultatele mincinoase din cel puțin 5-6 meciuri dominate clar, dar din care n-am scos decât câteva puncte amărâte, după ratări incredibile și goluri primite prostește. Atunci am fi discutat altfel, chiar și în situația existentă azi, cu GgB la pupitru și Reghe executant…

Viitorul ajunge, aprope miraculos, campioană. E și o palmă dată de Gică Hagi celor care nu mai pridideau să-l spurce cum le venea la gură. N-o fi el vreun Pruteanu, dar nu asta i se cere în fotbal. Așa analfabet cum îl tot consideră cei umiliți de rezultatele unei echipe create din nimic, Gică a reușit să facă totul aproape de unul singur, cu bani mult mai puțini decât cei băgați de fin sau de RIN, sau mai știu eu ce investitor cu ifose. Bravo lui!

Nu ne mai rămâne decât să sperăm că bramburiții noștri vor face minimul efort de a câștiga ultimele două meciuri, pentru a elimina posibilitatea oricăror șmenuri canine. Deși, chiar și cu perspectiva UCL în față, nu văd cum am ajunge acolo sub înțeleapta conducere a cuviosului cârmaci din Pipera. Mai e mult până departe…

P.S. Și încă ceva, a propos de ”bv craiova, bv viitorul!” al aceluiași prieten pomenit la început. Ce-ar mai fi vuit media și internetul dacă GgB ar fi dat un ordin asemănător înaintea ultimei etape din sezonul regulat, iar brava haită din Groapă ar fi luptat acum pentru locul 7…

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Image result for CS U Craiova - FC Steaua

Oi

815983-rkx41251-2 cu Dinamo. Nu e prima oară când Steaua pierde prostește un meci cu o echipă evident inferioară. Dar, vai, ne-am obișnuit. Ăștia ni-s jucătorii, ăsta ne e antrenorul.

Nu pot să nu fac o paralelă între sezonul regulat și acest play-off. După primele 15 etape, în care n-a jucat prea grozav, Steaua obținuse 10 victorii, 3 remize și doar 2 înfrângeri. Sezonul l-a terminat gâfâind,  3 victorii, 5 remize și 3 înfrângeri, ajungând pe locul 2, la 4 puncte de Viitorul. Turul play-offului a adus 4 victorii și o înfrângere (taman cu Viitorul, meci ce trebuia neapărat câștigat… ), dar în retur abia am scos 2 remize și înfrângerea jenantă de aseară… Așa că, în locul unui parcurs în pas de marș spre cel de-al 27-lea titlu, ne găsim în penibila situație de a putea ajunge chiar pe locul 3!

816019-rkx4443N-o să mai disec cele întâmplate pe teren, dar mai ales în tribune, sunt amănunte care ar fi putut duce la alt deznodământ. O să se discute destul despre condițiile în care s-a desfășurat partida, despre deciziile mai mult sau mai puțin ciudate ale arbitrilor, despre ratările uriașe ale steliștilor. Ăsta-i fotbalul, doar scorul de pe tabelă  rămâne…

Fiindcă tot am început cu o paralelă, o să termin cu alta. Alibec vs. Nemec. Nu, nu cum au jucat cei doi jucători, ci cum au fost tratate de adversari vârfurile. Alibec a fost luat în primire din prima clipă, ca la Mărășești: ”Pe-aici nu se trece!” Îmbrâncit, bruscat, lovit, orice, numai să nu joace. În schimb, Nemec a fost tratat cu destulă blândețe. Deh, așa-s românii, ospitalieri… Cam asta a fost diferența de mentalitate între cele două echipe. Dinamoviștii au jucat cu încrâncenare, cinic, suplinind cu brio diferența de valoare, steliștii au păcătuit prin aceeași prestație moale, gafe puerile, ratări incredibile. Și, se știe, ratările se răzbună…

Acum ne-a mai rămas să sperăm în victorie în ultimele două meciuri și în jocul rezultatelor. Or fi în stare bramburiții noștri? Om vedea. Cum e vorba aia? Urma scapă turma. Că doar suntem oi, nu?

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Nota RedacțieiReamintim pentru cei care nu-l cunosc pe Andrei Sava. Andrei este un stelist „pur sânge”, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005, având contribuții editoriale deosebite. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante”, iar Andrei Sava va reveni cu opiniile sale și în comentarii pe fcsteaua. Pănă atunci este alături de noi prin articolele preluate de pe blogul său personal, pentru care îi mulțumim.

N.B. Sentința la Apel cu numele Steaua se adresează clubului, nu tuturor românilor! Cât timp nu există o sentință definitivă și irevocabilă în privința numelui vom continua să scriem și FC Steaua București, Steaua etc. în paralel cu FCSB, care este marcă o înregistrată încă din 2008 a echipei care oficial deține palmaresul la fotbal al Stelei din 1947-2017. OFICIAL, conform continuității și palmaresului, FCSB = FC Steaua = Steaua 1961 = ASA 1947. De fapt vom scrie tot timpul STEAUA, atât timp cât palmaresul, recunoscut oficial, este la FCSB. 

Înc-un punct…

0-0A șasea etapă a play-off-ului a mai adăugat un punct distanței dintre leader (Steaua, desigur) și locul 2. Dar jocul nu m-a încântat nici de data asta. Aceeași lipsă de imaginație, aceleași gafe care oferă șanse neașteptate adversarului, aceleași  ratări în situații care pot decide soarta partidei.

Și a mai fost ceva. Ați văzut cum a jucat CFR cu Viitorul și cu Dinamo. Cuminte, fără excese. Nu ca aseară, când, probabil, clujenii și-au depășit recordul de faulturi. Iar atitudinea tolerantă a arbitrului Găman i-a încurajat s-o țină așa tot meciul. Un singur galben, în min.70! Și nu lui Omrani, care a dat mereu la gioale ca pe tăpșanul comunal… Cât o să-l mai vedem cu fluierul în gură pe fratele lui Valerică Găman, cel care a jucat la Craiova, Dinamo și Astra? Că ăsta-l întrece până și pe Avram cel Mic…

Cu Găman sau fără el, meciul trebuia câștigat. Numai că Alibec și ai lui nu păreau conștienți de asta. Joc lent, temător, parcă timorați de inrările la rupere ale ”mândriei Arghialului”. S-au dus vremurile în care blândul și elegantul nea Imi își mâna la luptă băieții cu îndemnul ”Călcați-i pe ochi!” Nu, nu în sensul de a fi o echipă de mardeiași, ci în acela de a-și pune jos adversarul prin joc, prin determinare, prin tehnică, prin… fotbal. Steaua de azi pare o echipă care consideră că simpla prezență pe teren e suficientă pentru a mai adăuga trei puncte la zestre. Și nu-i așa… Degeaba a adunat GgB un lot din jucătorii considerați a fi cei mai buni din Ligă. Fotbalul nu-i aritmetică, valoarea lotului se dovedește adesea mai mică decat cea reieșită prin simpla însumare a valorii de piață a fiecărui jucător.  Degeaba talent, dacă nu-i sprijinit de efortul necesar, de acea 99% transpirație pomenită de Edison.

Atât despre un meci aspru, dar prea puțin atrăgător, terminat cu un 0-0 fad. Să ne gândim la finala de luni. Că n-o să fie deloc un meci ușor…

Andrei Sava