Singura opțiune

victorie

Situația nu-i deloc roză…

După 20 de etape, ajunsesem la 10 puncte distanță de Astra, dar, după patru victorii consecutive, speram chiar să terminăm sezonul regulat pe primul loc. Numai că, așa cum se întâmplă, ce începuse bine s-a terminat catastrofal, cu cele două meciuri de pomină – cu Voluntarii și Iașii. Nici play-off-ul nu începuse prea bine, Reghe și ai lui împiedicându-se de bieții cățeluși ai Strâmbului… Și iar au renăscut speranțele. Altă serie de patru victorii, dar iar ne-am bâlbâit cu maidanezii. Și urma meciul cu șumudicii. O victorie ne-ar fi adus, în sfârșit, acolo unde ne e locul: în frunte. Dar iar ne-am împiedicat. Rău. Am ajuns la șase puncte distanță și doar o minune ne-ar mai permite să ne atingem obiectivul. Dar ce ne-am face dacă n-am fi optimiști?…

De Cupa Ligii n-are rost să vorbim, mi se pare inutilă. Ar fi culmea să nu fim în stare să batem Chiajna, chiar și cu rezervele rezervelor.

Și uite că situația face ca tocmai Cupa României să devină punctul de atracție al acestor zile. Nu de alta, dar iar dăm de pechinezii ce se cred pitbulli fioroși. Și, dacă vă amintiți, nu suntem în stare să-i batem cam de multișor… Patru remize și o înfrângere. Cum de s-a-ntâmplat asta? Păi, știți și voi, dominare sterilă, ratări, bâlbe, arbitri. Bine, bre, hai, mai treacă-meargă un meci, două de-astea, dar… CINCI? Așa că e timpul să revenim la normal. Cum zicea Sfântul Gigică Blajinul? Pac-pac! 2-3 goluri pân` la pauză, și gata… Și nici n-ar fi cine știe ce, că nu le e gândul câinilor la Cupa asta, ei au alte treburi, se pregătesc pentru ailaltă cupă, nu?

Așadar, diseară, pe Arenă, să fim alături de băieții noștri pentru a asista la o victorie care să ne ducă în finală. Victoria e singura opțiune. Și, de ce nu, una ca acum doi ani și-un pic, tot în semifinalele Cupei. Când a marcat până și Chipciu. Și ce gol a dat…

Nu pot să-i uit pe ”adevărați”, pe cei ce au încă dubii cu privire la echipa care trebuie și va câștiga diseară. E aceeași de acum un an și jumătate, doar unii jucători nu mai sunt. Dar cei ce au rămas și cei ce au venit reprezintă echipa ce domină fotbalul românesc din 1947 până azi – AS Armata, CSCA, CCA, Steaua… 

P.S. Ultima perlă de la marele antrenor din Groapă, despre participarea la Europene: ”Cred că era bine dacă Anghel Iordănescu anunţa deja lotul, orice român de la Dinamo speră la un loc, acolo. Acolo unde, bre? În tribune, cu inima alături de tricolori? Sau visezi la o Națională cu Nedelcearu, Costache și Steliano? Sau Hanca?!? Sau te refereai la Balaj?

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

  • „No victory without sacrifice” pentru că echipa „fără vlagă” de sâmbătă va trebui să treacă peste șoc și să se sacrifice azi pentru a obține victoria, uitând că peste doar 3 zile va întâlni Viitorul tot pe Arena Națională în play off.

    Va fi un meci foarte dificil pentru că potăile motivate și de slăbiciunea Stelei cu Astra vor copia agresivitatea și determinarea giurgiuvenilor ca pe o cheie a succesului. Mai ales că arbitrează tot Balaj. Intrările la sacrificiu vor înfierbânta partida, însă cine va avea stăpânirea de sine și înțelepciunea să nu treacă peste pragul de galben va culege și laurii.

Comments are closed.