Mit și Adevăr: Cazul „marca Steaua” (II)

DEZVÃLUIRI ȊN PREMIERÃ! Cum a înregistrat Armata, în 2013, marca pe care o cedase unei asociații DIZOLVATE din 2009. MApN a recunoscut oficial, încă din 2011, că vrea un "preț corect" pentru marcăMotto:Mărturisesc, am început documentarea acestui caz având păreri preconcepute. Pentru că uneori mă uit și eu la tv și pentru că nici nu mă pricep prea tare la fotbal. De pildă, nu întotdeauna recunosc un ofsaid. 🙂 Dar cu OSIM și cu legea 84/1998 am avut o vastă experiență personală. Prin urmare, acum nu mai am niciun dubiu că în acestă speță s-a comis un blat ordinar. Vă recomand să citiți acest serial (are cinci episoade), pentru a întelege cum funcționeaza SISTEMUL„- Adriana Oprea Popescu.

Jurnalista Adriana Oprea Popescu a investigat cazul „Steaua” și il publică în ActiveNews în cinci episoade. Pe parcursul a cinci părți, Adriana Oprea Popescu a analizat, cu documente, unele în apărute în premieră, cui aparține marca „Steaua”, în jurul căruia s-a declanșat un adevărat scandal în ultima vreme.

Cele cinci părți publicate de ActiveNews vor preluate și de site-ul nostru. Pe parcursul a cinci episoade veți regăsi și informații prezentate deja în articolele și comentariile de pe fcsteaua. Mai ales în perioada 2014-2015.

Vă prezentă Parte a II-a.

(II). De ce marca STEAUA îi aparţine, de drept, lui Becali

Sălile de judecată nu sunt terenuri de fotbal. Pentru că fotbalul este, adesea, doar un joc al hazardului. Nu e o știinţă exactă, precum judecarea unei speţe în care doar argumentele logice, bazate pe litera legii, înclină matematic balanţa. Şedinţele de judecată n-ar trebui să fie precum derby-urile în care cei doi tușieri văd o poziţie regulamentară de joc, acolo unde arbitrul de centru are interesul să declare un ofsaid.

Așa cum, privind aceleași probe dintr-un dosar și aplicând aceleași legi, judecătorii dau soluţii radical diferite. Procesul „Marca STEAUA” este un exemplu despre cum poate fi justiţia, asemeni unui meci de fotbal, doar un joc al hazardului. Unul în care degeaba două instanţe îţi dau, pe rând, câștig de cauză, dacă pe tabela de marcaj nu rămâne, la final, decât decizia definitivă a Ȋnaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

Prima marcă STEAUA, înregistrată cu acordul CSA

Povestea începe în ziua de 8 iulie 1998, când a fost aprobată transformarea secţiei de fotbal a Clubului Sportiv al Armatei Steaua București în FC Steaua București, asociaţie sportivă fără scop patrimonial(AFC Steaua). La acea dată, la Oficiul de Stat pentru Invenţii și Mărci (OSIM) era înregistrată marca „STEAUA BUCUREŞTI” (număr marcă 026915) depusă de Clubul Sportiv al Armatei Steaua, cu reprezentarea grafică din foto 1 (stânga) .

După acordarea datei de depozit (2 iulie 1996), a urmat examinarea de fond a cererii de înregistrare. Ȋn cazurile urgente, OSIM examinează și hotărăște asupra cererii de marcă în termen de 3 luni de la data publicării acesteia, cu condiţia achitării unei taxe suplimentare, dublul taxei de înregistrare și examinare prevăzută de lege. CSA Steaua nu s-a grăbit. A primit de la OSIM ceritificatul de înregistrare a mărcii la 25 mai 1998, adică după aproape doi ani de la data depunerii cererii.

La 15 ianuarie 1999, Asociaţia  „Fotbal Club Steaua București” depune și ea la OSIM o cererea pentru înregistrarea mărcii „STEAUA” (număr marcă 045638), având reprezentarea grafică din foto 1 (dreapta). Şi, deși între cele două mărci existau evidente elemente de asemănare (denumiri: „STEAUA BUCUREŞTI” și „STEAUA”, reproducerea grafică, culorile revendicate: „roșu, albastru, alb” și „roșu, albastru, alb, gri, galben”), iar OSIM, în astfel de situaţii, îi notifică, atât pe posesorul mărci anterioare, dar și pe cel ce solicită o marcă asemănătoare, CSA Steaua București nu a contestat atunci demersul Asociaţiei  „Fotbal Club Steaua București”. La acea vreme, toţi cei implicaţi în această poveste aveau aceleași interese.

La 4 februarie 1999, Guvernul emite HG nr. 66, prin care „se aprobă transmiterea imobilului (n.r. – Stadionul Ghencea, terenuri de antrenament, teren de minifotbal, terenul dintre tribuna I și fabrica de confecţii, parcări, gara, clădirea Centrului de Copii și juniori și baza hipică), din administrarea Ministerului Apărării Naţionale, în folosinţă gratuită, pe o perioadă de 20 de ani, Asociaţiei Fotbal Club Steaua Bucureşti”. Conform HG 66/1999, transmiterea imobilului s-a făcut în baza unui Protocol, încheiat între Ministerul Apărării Naţionale şi Asociaţia Fotbal Club Steaua Bucureşti la 7 martie 1999. Art.10 din acest Protocol prevede, negru pe alb, că „marca de identificare a Asociaţiei Fotbal Club Steaua București este cea înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii și Mărci, conferind asociaţiei dreptul asupra mărcii, dobândit și protejat prin Legea nr.84/15.04.1998.

Protocolul face referire nu la marca 26915, înregistrată de CSA Steaua București (lucru imposibil, având în vedere că în cadrul clubului activau și alte secţii sportive, sub această siglă), ci la marca 45638, rezervată la OSIM de Asociaţia Fotbal Club Steaua Bucureşti, aceasta regăsindu-se de altfel și pe ștampila cu care asociaţia parafase Protocolul cu MApN. (foto 2)

Prin acest Protocol, ofiţerii și subofiţerii aflaţi pe statul de organizare a fostei secţii de fotbal profesionist au fost delegaţi către Asociaţie, fiind transmise și mijloacele fixe și circulante, dar și creanţele și datoriile legate de activitatea fotbalistică (respectiv cele pentru componenţii echipei de fotbal, tehnicieni și antrenori, precum și cele legate de participarea echipei la competiţiile interne și internaţionale). Ȋn aceste condiţii, nu se poate primi susţinerea în sensul că doar un imobil a fost transmis, și nu activitatea fotbalistică. (…) Acest protocol a fost semnat de către mai multe persoane din cadrul Ministerul Apărării Naţionale (…), persoane cu funcţii importante pentru care nu s-a relevat că ar fi acţionat cu încălcarea mandatului”, precizează Curtea de Apel București, în motivarea hotărârii nr. 259/2013.

Clubul Sportiv al Armatei „Steaua” București „a cunoscut intenţia de înscriere a mărcii  chiar înainte de înregistrare și a tolerat în tot acest timp folosirea mărcii”, subliniază instanţa. „Utilizarea mărcii s-a făcut în mod public, încheindu-se chiar contracte cu Ministerul Apărării, UM 02301. Lipsa opoziţiei relevă tocmai realitatea situaţiei de fapt: activitatea fotbalistică a fost transmisă de la CSA Steaua București către Asociaţia Fotbal Club Steaua București prin documente neanulate și, ulterior, a ajuns în patrimoniul SC Fotbal Club Steaua București, litigiul fiind determinat de neînţelegeri financiare.

Ȋn 2001, după ce Asociaţia a obţinut certificatul de înregistrare al mărcii, MApN a depus totuși o contestaţie la OSIM, invocând folosirea și expunerea unor elemente ce apar și în stema României. Comisia de reexaminare mărci din OSIM a respins însă această plângere, prin hotărârea nr. 80/05.09.2001. Iar demersul MApN s-a oprit aici.

SC Fotbal Club Steaua București preia legal marca

La 24 ianuarie 2003, printr-o tranzacţie extrajudiciară încheiată în faţa unui notar public, se înfiinţează SC Fotbal Club Steaua București, în care Asociaţia „Fotbal Club Steaua București” devine acţionar cu 36% din capitalul social total, alături de Becali George (51%), Păunescu Ion Viorel (6%), Piţurcă Victor (4%) și Becali Lucian (3%).

Acesta a fost momentul în care interesele celor implicaţi în poveste au început să devină divergente. La 7 aprilie 2003, Guvernul emite HG 373/2003, care prevede că „Ministerul Apărării Naţionale este împuternicit să închirieze prin licitaţie publică, în condiţiile legii, partea de imobil, proprietate publică a statului, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre (n.r. – adică imobilul ce fusese cedat spre folosinţă, cu titlul gratuit, Asociaţiei  „Fotbal Club Steaua București”, prin HG 66/1999)”. Hotărârea Guvernului nu anulează însă celelalte prevederi ale Protocolului încheiat în 1999 între Asociaţia „Fotbal Club Steaua București” și MApN. Şi nici nu produce vreun efect asupra dreptului de proprietate al Asociaţiei asupra mărcii înregistrate la OSIM.

HG 373/2003 avea doar scopul de a pune lucrurile în ordinea lor firească: imobilul ce fusese dat în folosinţă, gratuit, unei asociaţii fără scop patrimonial nu putea fi cedat, în aceleași condiţii, unei societăţi comerciale. MApN și SC Fotbal Club Steaua București erau acum implicaţi, separat, într-un business din care fiecare încerca să obţină profit.

Cedarea activităţii fotbalistice (n.r. – de către Clubul Sportiv al Armatei „Steaua” București) către asociaţie și ulterior preluarea sa de către SC Fotbal Club Steaua București, aspect de notorietate, cunoscut de publicul relevant și nu numai, impune continuarea folosirii acestei mărci”, subliniază Curtea de Apel București, în motivarea hotărârii nr. 259/2013.


Autor: Adriana Oprea Popescu
Preluare de pe ActiveNews

Episodul III: „Cum a început războiul marcă vs marcă. Armata a înregistrat marca sub care s-a câștigat Cupa Campionilor DUPĂ ce a făcut-o societatea lui Becali

Nota Redacției

Autoarea, Adriana Oprea Popescu, este o jurnalistă româncă născută în 1971. Autoare a numeroase editoriale din zona Justiției, Adriana Oprea Popescu este și semnatarea cărții „Criminali in serie din Romania” vol. 1 și 2 și jurnalist la În căutarea adevărului – Campanie Ştirile TVR.

Referitor la cazul marca Steaua, jurnalista Adriana Oprea Popescu declară pe pagina ei de facebook: „Marturisesc, am inceput documentarea acestui caz avand pareri preconcepute. Pentru ca uneori ma uit si eu la tv si pentru ca nici nu ma pricep prea tare la fotbal. De pilda, nu intotdeauna recunosc un ofsaid. 🙂 Dar cu OSIM si cu legea 84/1998 am avut o vasta experienta personala. Prin urmare, acum nu mai am niciun dubiu ca in acesta speta s-a comis un blat ordinar. Va recomand sa cititi acest serial (are cinci episoade), pentru a intelege cum functioneaza SISTEMUL„.

La final, după ultimul episod, vom face o scurtă sinteză-recenzie a cazului prezentat de ActiveNews în 5 părți, fiind una dintre cele mai complete, obiective, logice și mai argumentate juridic abordări apărute în media, ce prezintă speța și in integralitatea ei, ca istoric al desfășurării.

XRay