IRONIILE ISTORIEI! În primul sezon al „eternului derby”, Dinamo s-a numit Ciocanul, iar Steaua – AS Armata. Cronica şi pozele meciului de acum 69 de ani

Prima întâlnire FCSB – Dinamo, programată astă-seară, are potenţialul de a deveni, în timp, ceea ce a fost până de curând „eternul derby“ Steaua – Dinamo. Ca o paranteză, trebuie spus că Steaua – Dinamo n-a fost primul „etern derby“ din România, acest titlu purtându-l, până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, confruntarea Venus Bucureşti – CFR/Rapid Bucureşti.

Revenind la povestea „eternului derby“ aşa cum este el cunoscut în ultimii 70 de ani, ironia istoriei face ca dilemele identitare care bântuie acum susţinătorii fostei Steaua să fi fost valabile, la începuturi, tocmai pentru dinamovişti.

Sigur că, astăzi, situaţia nu este similară celei din 1947-1948. FCSB a pierdut în justiţie dreptul de a-şi mai asocia numele şi imaginea cu brandul Steaua, care aparţine Armatei. Rămâne însă în urmă o echipă cu nume schimbat, în prim-planul fotbalului românesc, şi care ar putea în timp să construiască un palmares solid cu ultimul mare brand al fotbalului nostru care încă rezistă pe piaţă, Dinamo.

Dinamo via Unirea Tricolor, via Maccabi, via Ciocanul

Primul sezon cu o confruntare Dinamo – Steaua a fost 1947-1948. Ministerul de Interne preluase cu forţa, în 1946, cunoscutul club Unirea Tricolor, din Obor. Dar, în sezonul următor, pe măsură ce a devenit evident că echipa nu face faţă şi va retrograda din prima divizie, a fost ocupat şi clubul comunităţii evreieşti din Bucureşti, Maccabi. Echipa, de asemenea cu tradiţie în fotbalul românesc, fusese antrenată pentru 6 luni, în 1946, chiar de legendarul antrenor maghiar de origine evreiască Bela Guttman, care mai târziu avea să câştige cu Benfica Lisabona cele două Cupe ale Campionilor Europeni din palmaresul portughezilor şi să inventeze sistemul tactic 1-4-2-4.

Ministerul de Interne al statului român ocupat de armatele sovietice, reorganizat după sistemul de la Moscova, a copiat şi sistemul comunist din sport. Ciocanul, care juca tradiţional în echipament roş-albastru, a trecut la culorile alb-albastru, după modelul Dinamo Moscova.

Steaua via ASA, via CSCA, via CCA

Armata română, la cârma căreia fuseseră puşi dezertori şi trădători din Al Doilea Război Mondial reveniţi în ţară cu armata sovietică, laolaltă cu activişti comunişti semianalfabeţi precum Nicolae Ceauşescu, îşi înfiinţase în 1947 propriul club. Asociaţia Sportivă Armata Bucureşti fusese instalată direct în Liga 1, în locul celebrei Carmen Bucureşti, formaţia industriaşului Ionel Mociorniţă. Clubul Carmen refuzase cu un an înainte să îşi convoace jucătorii pentru a juca, în pauza de iarnă, un amical cu sovieticii de la Dinamo Tbilisi – meci pe care, conform indicaţiilor primite „de la centru“, ar fi trebuit să-l piardă. Cum Carmen rămăsese, alături de UT Arad, ultima mare forţă privată din fotbalul românesc, situaţia a fost „remediată“ în vara lui 1947. Carmen a fost desfiinţată prin decret guvernamental, iar Uzinele Textile Arad, proprietate a baronului Francisc von Neuman, au fost naţionalizate.

Primul meci a ceea ce avea apoi să devină „eternul derby“ Steaua – Dinamo s-a jucat, aşadar, în etapa a 2-a, pe 31 august 1947, pe terenul echipei Armatei, şi s-a terminat 0-0, iar în ziarele vremii cele două combatante au purtat numele ASA Bucureşti şi Ciocanul Bucureşti. Ulterior, ASA a devenit CSCA, CCA şi, în final, Steaua.

Cronica unui meci anost. Ciocanul/Dinamo în apărare, ASA/Steaua în atac

Returul s-a jucat pe Stadionul ANEFS, în etapa a 17-a, pe 14 februarie 1948, şi s-a încheiat tot 0-0.
ProSport vă prezintă mai jos cronica acestei partide, consemnată de ziaristul Radu Hoinaru în revista „Sport“.

„Un singur goal în două matchuri

Se pare că, în întâlnirile dintre ele, Armata şi Ciocanul nu pot marca nici-un goal. Aşa a fost în toamnă, aşa a fost şi Sâmbăti pe ANEF. Totuşi, spre deosebire de prima ediţie a întâlnirii, ambele echipe au trecut acum pe lângă victorie. Au ratat-o, însă, prin aceleaşi erori tactice şi deficienţe tehnice.

Rezultatul este aşa dar normal mai ales dacă avem în vedere că şi momentele de dominare au fost împărţite riguros egal, de cele două formaţii.

A.S. Armata, însufleţită ca întotdeauna, a arătat o condiţie fizică bună şi un început de maturizare în formaţia <<mosaic>> pe care a prezentat-o la debut.

Victoriile echipei militare nu vor mai putea fi considerate, într’un apropiat viitor, nici norocoase, nici surprize. Ele vor fi urmarea firească a valorii lor care se află în continuă ascendenţă.

Pentru Ciocanul, rezultatul nu este dezavantajos, decât prin pierderea unui punct, necesar pentru poziţia în clasament. Altfel alb-albaştrii pot fi bucuroşi că au terminat egal jocul, deşi au avut şi ei nenumărate ocazii favorabile.

Echipa care a învins MTK (n.r. – Budapesta) se caută acum în fiecare etapă, iar lipsa unei pepiniere produce coşmaruri ori de câte ori se pune problema unei înlocuiri.

Ciocanul a fost formaţia care a pus accentul pe apărare. Astăzi se pare că domneşte aceiaşi concepţie, deşi stilul de joc a fost modificat.

Poate că acest lucru săşi găsească remedierea, dar nu într’un viitor apropiat.“

Preluare de pe prosport.ro

 

  • interesant articol!

Comments are closed.