INTERVIU | Paul Pârvulescu, la despărţirea de Steaua: “Acolo e Raiul pe pământ, mi-au dat lacrimile când am scris mesajul de plecare”.

Nota Redacției: După 4 ani și jumătate la Steaua, Paul Pârvulescu și-a reziliat. Nu a mai fost dorit de Gigi Becali, cel care în 2012 a dat 1 milion de euro pentru transferul lui Pârvulescu. Atunci Becali a explicat public că unul dintre motivele achiziţionării lui Pârvulescu a fost dorinţa sa de a câştiga un război personal cu Nicolae Badea, omologul său de la Dinamo „Am vrut să dau o lecţie, dar nu celor de la Dinamo, ci lui Badea, pentru că trimitea în continuare oferte la Braşov pentru Chipciu, chiar dacă era jucătorul nostru. Am vrut să fim egali şi Pârvulescu a semnat pe 5 ani cu Steaua”, a spus Becali la sport.ro în ianuarie 2012. Tot atunci, Becali a adăugat că a plătit celor de la Gaz Metan 1 milion de euro în schimbul jucătorului, sumă confirmată și de transfermakt.

Miercuri 04 Ian 2012. FC Steaua Bucuresti anunta ca fotbalistul Paul Parvulescu (23 de ani) a semnat astazi cu echipa ros-albastra

La plecarea de la Steaua, Pârvulescu a postat un emoționant mesaj de adio pe Facebook. Si-a cerut scuze fanilor pentru penalty-ul ratat in play-off-ul Champions League din 2014, in fata lui Ludogorets, meci despre care spune ca i-a marcat cariera. Au trecut de atunci aproape doi ani. Pe 28 iulie 2014, Steaua a fost eliminată în play-off-ul UCL de Ludogorets Razgrad, în urma loviturilor de departajare. Bulgarii s-au impus cu 1-0, prin golul marcat în minutul 90 de Wanderson, şi au trimis meciul în prelungiri, apoi au câştigat şi la penalty-uri, cu 6-5. Moți a fost eroul bulgarilor. A intrat în poartă la ultima fază de joc din prelungiri, după ce portarul Stoyanov a fost eliminat direct pentru un fault din postura de ultim apărător, iar la loviturile de la 11 metri a apărat execuţiile lui Pârvulescu şi Cornel Râpă.

Cu Steaua, Pârvulescu are în CV 3 titluri de campion și o Supercupă.

Cu acest mesaj și-a câștigat întregul meu respect, ștergând toate prestațiile mai puțin reușite în tricoul Stelei. Niciodată nu l-am acuzat pentru ratarea acelui penalty cu Ludogorets, pentru că oricui i se poate întâmpla, deși se pare că asta i-a atras dizgrația  ireversibilă a “Supremului”. Fără să mă refer numai la Steaua, majoritatea jucătorilor sau antrenorilor care pleacă de la o echipă în circumstanțele lui Pârvulescu, aruncă apoi cu pietre în clubul care i-a “hrănit”. Presa și istoria e plină de exemple. Însă modul de despărțire a lui Pârvulescu este demn de tot respectul. Asta dovedește că omul chiar a simțit așa pentru clubul Steaua care i-a oferit totul, nu a mimat ca mulți alții. Unii și căpitani!

Drept recunoștiință publicăm mai jos o parte a interviului acordat site-ului prosport.ro de către Paul, urându-i totodată multă sănătate și succes în cariera lui de fotbalist.

xray

Prosport | Paul Pîrvulescu, la despărţirea de Steaua: Acolo e Raiul pe pământ, mi-au dat lacrimile când am scris mesajul de plecare.

Paul Pîrvulescu (27 de ani) este unul dintre jucătorii care şi-au reziliat contractul cu Steaua imediat după finalul sezonului. Transferat în 2012 de la Gaz Metan Mediaş, Pîrvulescu a fost unul dintre oamenii de bază ai clubului în primele două sezoane, însă după această perioadă a fost împrumutat de Steaua la Viitorul, FC Voluntari şi ASA Tg. Mureş. După ce finanţatorul Gigi Becali i-a trecut numele pe o listă publică a celor care vor pleca, Pîrvulescu şi-a obţinut rezilierea contractului şi este în căutarea unei noi echipe.

Screenshot_64Ieşit din aria de influenţă a Stelei, club care în cele mai multe situaţii interzice fotbaliştilor să discute cu presa în afara unui mediu pe care îl poate controla prin ofiţerul de presă, Paul Pîrvulescu a acceptat cu plăcere un dialog cu reporterul ProSport pe teme diverse. Începând de la mesajul postat pe Facebook la rezilierea contractului, trecând prin experienţele Ajax, Chelsea sau Ludogoreţ şi terminând cu perioada de la ASA Tg. Mureş, fotbalistul a răspuns fiecărei întrebări într-un interviu pe care îl puteţi citi în continuare.

Paul, te-ai despărţit de Steaua cu un mesaj emoţionant pe Facebook, nu a părut o decizie luată uşor. Era imposibil să mai rămâi?
Din punctul meu de vedere era imposibil! Legat de mesajul pe care l-am postat pe Facebook, pot să spun că mi-au dat lacrimile în momentul în care l-am scris. Mi-a fost foarte greu pentru că mi-am adus aminte de toate momentele frumoase petrecute la Steaua.

În mesajul despre care vorbeam mai sus ai pomenit de Ludogoreţ. Îţi vine să crezi că se fac doi ani de la acel moment?
Off… După acele momente îmi doream ca timpul să treacă foarte repede, să pot uita acel meci, dar cred totuşi că a trecut mult prea repede. Păcat că n-am reuşit să îmi revin într-un timp mai scurt după momentul Ludogoreţ.

Ştiu că e un exerciţiu dureros de memorie, însă suntem adulţi. Spune-ne în câteva cuvinte cum îţi aduci aminte momentele alea. De când ai plecat să baţi penalty-ul, până când l-ai văzut pe Moţi că plonjează spre minge.
Am mai avut ocazia să şutez de la 11 metri într-o fază eliminatorie pentru Steaua. De două ori chiar şi am marcat de fiecare dată fără emoţii. Ba chiar trebuia să bat ultimul şi în meciul cu Ajax, dar a avut Tătă (n.r. – Ciprian Tătăruşanu, portarul de atunci al Stelei) grijă să nu se mai întâmple asta. Totuşi, la Ludogoreţ parcă totul a fost diferit. Am simţit ce înseamnă să ai presiune şi în momentul în care Moţi mi-a spus că a văzut meciul de Supercupă disputat cu o lună înainte şi în care am marcat de la 11 metri, ei bine atunci am simţit că o să ratez.

Paul Pîrvulescu face referire la Supercupa pierdută în faţa Astrei Giurgiu după executarea loviturilor de departajare. Paul Pîrvulescu a tras al treilea, a înscris, însă echipa lui a pierdut trofeul după ratarea lui Lucian Filip. Atunci, Pîrvulescu a marcat trimiţând mingea în stânga lui Silviu Lung jr, în timp ce la Razgrad a executat în dreapta lui Cosmin Moţi

Ce simte un fotbalist în acele momente? Ce e? Furie? Ură? Umilinţă? Jenă? Nervi? Cum ai descrie tu sentimentele de după ratarea unui penalty aşa important?
Eram foarte trist, irosisem o şansă importantă de a juca din nou în grupele celei mai importante competiţii europene. Vreau pe această cale să le mulţumesc colegilor, oamenilor din staff, familiei şi tuturor celor care au fost alături de mine în acele momente.

Ai făcut parte dintr-un lot care a dominat timp de trei sezoane Liga 1. Aţi fost voi prea buni sau competiţia slabă, aşa cum s-a tot spus?
Dacă stăm să analizăm echipele cu care ne-am bătut la campionat în perioada respectivă, cred că nivelul era unul mai bun atunci decât este acum. Într-adevăr, noi eram un lot de 20 de jucători foarte buni, aveam o mare dorinţă de a câştiga trofee. Drept dovadă faptul că fotbalişti precum Chiricheş, Gardoş s-au transferat pe sume foarte mari în campionate puternice. Plus Tătăruşanu, Tănase, Latovlevici, Chipciu, Pintilii şi Bourceanu care jucau constant în echipa naţională. Wow!

Laurenţiu Reghecampf reuşea să conducă echipa la fel de bine şi fără Thomas Neubert?
Eu cred că la orice echipă din lumea asta antrenorul are cel mai mare merit, el este cel care ia mereu ultima decizie, cel care are presiunea rezultatelor. Tommy a avut un rol foarte important, e un tip deosebit, un profesionist, doar e neamţ. A avut mereu meritul de a-i face pe băieţi să creadă în metodele lui de pregătire. Totuşi, cred că nu trebuie să uităm că atunci era şi Meme, a avut o contribuţie uriaşă, iar drept dovadă majoritatea băieţilor cu care a lucrat în acea perioadă ţin legătura şi acum cu el şi ţin foarte mult la el.

Apropo de Neubert, metodele lui au fost atât de revoluţionare? Cum a fost primul contact cu neamţul, simţeaţi că e spre bine tot ce vă propunea el?
A fost infernal! Venise cu ceva nou pentru fotbalul românesc şi toţi ne simţeam epuizaţi după fiecare antrenament. Dar ştiam că era o perioadă foarte importantă pentru noi şi pentru viitorul nostru, iar treptat am început să avem încredere în tot ceea ce făceam. Nu ştiu dacă în ultimul deceniu a fost vreo echipă în România capabilă să se bată de la egal la egal cu nume precum Ajax sau Chelsea.

Blat cu Viitorul? ”Nu există! Noi aşteptam să plecăm în vacanţă atunci”

Ai fost pe teren în celebrul Steaua – Viitorul 2-5. Te întreb direct, v-aţi lăsat bătuţi?
Nu există aşa ceva! Noi eram deja campioni, nu mai aveam niciun obiectiv, am intrat pe teren relaxaţi, iar asta ne-a costat. Am întâlnit atunci o echipă care era cu cuţitul la os şi care şi-a dat viaţa la acel meci.

Eşti fotbalist, ne referim doar la partea fotbalistică. Cum explici ce s-a întâmplat atunci pe teren?
Ceea ce am zis şi mai devreme. Lipsă de motivaţie, de concentrare… toţi aşteptam să se termine campionatul şi să plecăm în vacanţă.

Care a fost cel mai bun moment pentru tine la Steaua? Când te-ai simţit cel mai bine acolo?
Au fost foarte multe momente frumoase pe care le-am petrecut acolo, dar cred că cel mai frumos a fost meciul cu Chelsea din Champions League. Atunci am simţit cu adevărat ce înseamnă să joci la cel mai înalt nivel.

Ai fost unul dintre remarcaţii de la ASA Tg. Mureş, în ciuda jocurilor slabe ale echipei. Cum te-ai simţit acolo?

A fost o perioadă foarte bună pentru mine, veneam după o pregătire făcută cu Steaua, ştiam că o să îmi fie imposibil să joc acolo, iar în momentul în care m-au contactat cei de la Tg. Mureş am acceptat fără să stau foarte mult pe gânduri. Mă simţeam pregătit din toate punctele de vedere şi îmi doream foarte mult să joc, să fiu din nou în circuit pentru că avusesem foarte multe probleme de sănătate în ultimul timp. Cred că a fost cea mai inspirată decizie pe care am luat-o în ultimii ani. […]

”Cred că la Steaua e Raiul pe pământ”

Revenind un pic. Ai fost transferat pe o sumă foarte mare de Steaua, undeva spre un milion de euro. Te-a interesat atunci aspectul ăsta? Adică un fotbalist se gândeşte: ”Băi, clubul ăsta a dat o avere pe mine. Sunt obligat să îmi dau interesul!”?
Niciodată nu m-am gândit la asta, deşi poate ar fi trebuit uneori. Am fost foarte relaxat de la primul antrenament efectuat la Steaua. Acum nici nu vreau să mă gândesc sau să încerc să dau timpul înapoi pentru că e tardiv. Pot să spun că nu regret absolut nimic şi că am fost mereu fericit cu deciziile pe care le-am luat.

De ce spun toţi cei care au trecut pe la Steaua că ce e acolo nu se compara cu orice altceva din Liga 1? Surdu, care a jucat şi la Rapid, spune că la Steaua e unicul loc unde te simţi fotbalist mare.
La Steaua cred că e Raiul pe pământ! Nu există club mai profesionist, acolo ai parte de cele mai bune condiţii. Din punctul ăsta de vedere mi-e greu să cred că poate cineva să concureze cu Steaua.

Sincer, sincer! Faptul că presa e mereu cu ochii pe Steaua vă place, vouă jucătorilor? Sau vă enervează faptul că nu aveţi linişte, că sunteţi mereu sub lupa cuiva?
Nu neapărat că te enervează, dar eram mai reticenţi când era vorba de presă, cei din club îşi doreau mereu ca totul să rămână în vestiar, ceea ce cred că e cel mai corect, iar noi să vorbim doar la conferinţele de presă sau la interviurile care sunt obligatorii după meci.

Care îţi sunt planurile. Există discuţii concrete cu alte cluburi despre care ne poţi pomeni?
Deocamdată sunt unele discuţii, am o singură ofertă concretă şi nu este din România. Momentan mă bucur de vacanţă şi aştept cu nerăbdare să văd ce îmi rezervă viitorul.

Interviu realizat și publicat de prosport.ro de unde l-am preluat parțial.

Nota Redacției: Paul Pârvulescu a jucat 62 de meciuri la Steaua pentru care a marcat 2 goluri şi a oferit 3 pase de gol.

Paul este autorul unui gol superb, antologic,  in partida Steaua – Astra 2 -1 din martie 2012. Un şut de senzaţie de la 25 de metri lateral stânga cu piciorul stâng, mingea s-a dus peste Silviu Lung şi s-a oprit în plasa porţii echipei Astra. 

 

  • Reuniune stelistă la lotul național postată pe 18 mai pe fb de Toșca, cel care practic, și valoric, l-a trimis pe bancă pe Pârvulescu.




    0



    0

Comments are closed.