18-10-08

Steaua versus "Batem Steaua"

Liga cu care se mândrea piºicherul de Miticã a depãºit cota dramatismului coºbucian(„Trei, Doamner, ºi toþi trei !”), ajungând la cinci. Tocmai cei care râdeau inferior(de unde superior ?) de acel punct amãrãºtean al Stelei de anul trecut din grupele Champions League. Au pãrãsit Îtr-o solidaritate a neputinþei competiþia a doua a Europei. ªi, curios, Porumboiu n-a mai ameninþat cã va da foc stadionului(Î ce hal a decãzut acest Nero de Vaslui). Marian Iancu s-a retras Îspre sãli de tribunale, unde se simte ca peºtele pe centurã, lãsând echipa violatã de palmares Î mâna unui petrolist fost ospãtar; ºi apoi, cum sã se ia la bãtaie, ei, civilizaþii din vest, cu niºte Partizani ?

„Farmecul vieþii” a pus-o de o intifadã, nimeni nu ºtie Împotriva cui(Pardo, Peseiro, Copos, Taher ?), cã Î faþa lupilor de la Wolfsburg nu le-a mai mers ca Î cazul câinilor. Chelsea de Urziceni iar l-a pus pe pupãciosul de steaguri streine Î situaþia de a critica arbitrajele, iar invocarea cerului de cãtre inginerul metalurg-care nu iubeºte pe nimeni Î afarã de sine- a dat peste o constelaþie catolicã. Dinamo, specialista post decembristã Î a fi eliminatã de oricine, s-a Îecat ºi cu NEC, concentrându-se doar pe titlu(dacã ºi oracolul Paszkany zice cã „anul acesta e al lui Dinamo”, iar Iuliu Mureºan n-a mai fãcut circul cu „douã penaltiuri neacordate”-probabil din cauza victoriei din Gruia). Pãrãsind Î genunchi bãtrânul continent, ce i-a mai rãmas pentagonalei loserilor ? Doar sloganul, care le-a dovedit obsesia primordialã: „Batem Steaua !” Prin orice mijloace, chiar cu ridicolul risc de a pierde lejer la o contracandidatã. Pânã la a bate Steaua, Îi cam bate Dumnezeu, care se pare cã are alergie la hoþie.

Cu un soi de duioºie aflãm cã stelistofobul Mircea Lucescu a „furat-o” de la CF Barcelona cu 2-1 la Doneþsk, obþinând patentul internaþional pentru „pierderea partidelor Î ultimele minute”, sau Î varianta giuleºteanã „a Îecãrii ca Lucescu la mal”. L-o fi agasat culorile roºu-albastre ale Barcei, dar chiar Î ipoteza pierderii temporare de memorie, sã nu-ºi fi amintit Il Luce de un meci de sub Podul Grant, când un rapidist a fãcut pe mortul tragerii de timp ºi Ciocoiu l-a egalat Î ultimele secunde ? Trucurile nu þin cu granzii, gaspadin Lucescov: Îcearcã-le doar cu Zaporaje ºi cu „eternul Îvins când trebuie”, papa Jean(posibil ministru de externe-dacã ar fi ºtiut vreo limbã strãinã- Î mintea unui vice premier, numit la loteria Îtâmplãrii grobiene, Copos Savarineanu).

ªi-n vremea asta, blestemata, ce-mi fãcea Steaua, cândva Invincibila Armada ? Ea joacã pe bune(dar nu prea bine), e fluctuantã rãu (Steaua cu Zapata pare a fi egala lui Dinamo fãrã Lobonþ), rãniþii pe bandã(ortopedica facþiune) sunt la concurenþã cu prea bine hrãniþii Î deriziune(toþi Pleºanii ºi pleºcarii, care nu Îþeleg absolut nimic din sacralitatea Stelei), Toya impresioneazã Brazilia regalã ca mijlocaº stânga iar antrenorul nostru Marius Becali Îl preferã pe un post aiurea, Semedo, prin ratãrile Î serie pare agent dublu portughezo-maghiar, la Zapata, consumul de droguri columbiene deabia acum κi face efectul(numai consumul de opium poate explica paradele sale miraculoase, dublate de gafe impardonabile, ce au costat-o pe Steaua Î trei meciuri 6 puncte), iar trâmbiþatul noroc al Stelei s-a cocoþat pe barele porþilor adverse. Ce tristeþe a pogorât peste Ghencea, atinsã de rugina toamnei ºi nevralgia rezultatelor, condamnatã sã trãiascã bucurii cinice prin nenorocirea terþilor inamici, sã conjuge, cu niºte idoli cu picioare de lut, aria neputinþei ºi sã afiºeze bannere inteligente(„Mirajul banilor” e pilduitor, Î raport cu niºte infantile „Nu ne meritaþi” sau „Plecaþi din Groapã”).

Apariþia unui pol de putere Î Ardeal ar trebui sã fie stimulant pentru Steaua, dar deocamdatã o trimite la lecturi Îtârziate din Kierkegaard: „La originea suferinþei noastre stã comparaþia”.

Constantin Ardeleanu