15-06-08

Steaua ºi sfidarea piþurcanã

Nu sunt pocherist, cu atât mai puþin jucãtor de bridge, dar Îmi imaginez cariera fotbalisticã a lui Piþurcã din Orodel ca intrarea unul valet aºteptat Î structura unei chinte. Deseori, roiale. Degeaba se strãduiesc inevitabilii duºmani sã-l prezinte cacialmist, zadarnic se fac trimiteri lingvistice la piþifelnic sau þurcã. Pânã ºi porecla de Satana a Îceput sã capete aurã, aºa cum la„diavolii roºii” din Manchester, batjocoritor, nimeni nu s-ar gândi.

Cu breton de adolescent rebel a la Beatles ºi Îfãºurat Î sobrietatea negrului, dincolo de profesionalismul sãu ce þine de un dat natural, Victor(logodit cu victoria Î scenariul Ursitoarelor) cultivã sfidarea. Iatã lunga sa listã de sfidãri: venirea târzie la Steaua, la 27 ani, la vârsta când un Balaci era deja terminat; contestarea titlului de golgeter al „regelui din Regie”, Hagi depãºindu-l pe Piþi Î ultimul meci, cu concursul oltenilor; golgeterii de carton din Groapã(cei care au „Îgropat” credibilitatea unui trofeu continental), câºtigând, pe bune, „Gheata de bronz” a Europei; Tudorel Stoica, un stâlp de rezistenþã Î Ghencea, refuzând a face tandem cu el, Î al doilea an de antrenorat la Steaua; Sfynxul, pe care l-a acuzat de deturnare de fonduri, dupã ce nea Ion a renunþat la Piþi pe banca tehnicã; „conspiraþia cumnaþilor”, dupã prima promovare la Euro, el nerenunþând la premierea dupã numãrul de minute jucate, indiferent de nume, principiu ce l-a costat debarcarea ºi tragerea teamului naþional 8 ani pe linie moartã; impresarii Becali, pricepuþi, nu la fotbal, ci la oierit; tribuna stelistã, trimisã la plimbare, prin gesticã, de unde s-a ales cu celebrul „Piþi, lasã-ne !”; atotputernicul pipernicit din Pipera, findcã a Îdrãznit sã se implice Î alcãtuirea primului 11; numãrul maºinii cu triada maleficului 666.

Introverit ºi rãzbunãtor (neselecþionarea lui Ogãraru, pedepsind aproape inuman o absenþã la lot a Îdrãgostitului Ogãraru; plusarea la selecþii pentru Dorinel, pentru a depãºi recordul lui Hagi). ªi totuºi Sfynxul a avut dreptate când a intuit statutul de „piazã rea” al lui Piþi la echipele de club(un singur titlu cu Steaua, Î rest locul 2 ºi Î Ghencea ºi la Craiova). Marea artã, abilitate, inspiraþie ºi strategie o aplicã Victor la naþionalã, unde ºtie sã armonizeze un puzzle de personalitãþi, dând sens unei echipe. A obþinut Î premierã calificarea tineretului la turneul final de la Bucureºti ºi douã calificãri cu echipa mare a României Î faza finalã, prima fãrã Îfrângere Î grupa preliminarã, cu Portugalia Î componenþã, iar a doua, adjudecându-ºi 4 puncte din 6 Î compania reprezentativei batave.

A preluat generaþia lui Mutu, risipitã Î baruri, alcovuri ºi ierburi penale, ºi i-a dat un vector: a conta Î lume ! Îl vãd Î agitaþia unui cazinou, vorba lui, - nu ?- mizând imperturbabil ºi surprinzãtor doar pe „galben”. Ca stelist i-am apreciat neutralitatea cu care a mizat pe blocul dinamovist(Î special la tineret, neavând ranchiuna maleficã lucescianã), slãbiciunea geneticã pentru craiovenii lui(azilul de la Steaua pentru piticii mediocri, culeºi din lunca Oltului), dar ºi rafinamentul pervers cu care a renunþat la doi rebeli Î mare formã: agitatul Tricã(ingratul care-ºi Îjurã mama adoptivã dintr-un parcurs al târârii sale de reptilã pe pãmânt) ºi impecabilul Dãnciulescu(cel care a pozat Î arhanghelul puritãþii ºi candorii Î mlaºina de lângã lacul Floreasca).

Orgoliul românesc a punctat formidabil la EURO 2008, datoritã acestui indescifrabil Piþurcã, meciurile de egalitate cu douã echipe titrate mondial, ce-au tremurat cu trubadurii ultimei ºanse, reliefând caratele „galbenilor”, dar ºi existenþa unei galerii supercivilizate afarã(invers ca englezii). M-am grãbit cu aceastã cronicã, Îaintea meciului decisiv cu Olanda, deoarece Î cazul unui scor eventual nefavorabil, aidoma presei de rezultat de la noi, nedrept ºi abuziv, l-aº fi considerat pe Piþurcã un gambler provincial. Sau n-aº fi comentat nimic.

Constantin Ardeleanu