22-04-08

Ce-mi doresc de la finalul de campionat

1. Titlul. Oricât de urât sau de cinic ar suna, trebuie sã fiu sincer. Nu vreau meciuri aranjate, nu vreau arbitri care sã ne ajute ºi nici victorie cu orice preþ, dar Î fiecare din cele 360 de minute rãmase de jucat principalul lucru la care mã voi gândi va fi titlul cu numãrul 24. Am spus-o chiar eu de atâtea ori, sunt lucruri care ar trebui sã ne preocupe mai mult decât sã Îvingem, ºi totuºi...

Patru victorii, trei victorii ºi un egal, o Îfrângere a noastrã ºi un egal al clujenilor... conteazã mai puþin. Sã fim pe primul loc când se terminã, mai clar de atât n-am ce sã zic. Reflecþiile despre valorile sportului le las pentru pauza competiþionalã; cu patru etape Îainte de final nu sunt Î stare de ele.

2. O victorie zdrobitoare Πªtefan cel Mare. Un prieten Îmi spunea acum câþiva ani, când Dinamo mergea la fel de prost, cã acest club e ca un gândac. Pânã nu l-ai strivit, poþi fi sigur cã n-a murit. N-are rost sã ne Îmbãtãm cu apã rece. ªtim toþi cã degringolada de acolo e trecãtoare, ºi cã Îtr-un fel sau altul vor redeveni o forþã, cel puþin pe plan intern.

Pânã atunci, profitând de situaþia curentã, Îmi doresc un scor care sã amuþeascã tribunele aºa cum a fãcut-o bricheta din Giuleºti când s-a lovit de capul lui Deaconu. Dupã atâta zgomot de fond, e nevoie ca Steaua sã le Îchidã gura adversarilor printr-o prestaþie convingãtoare ºi spectaculoasã.

3. Cât mai puþine zlãtãrii ale suporterilor, indiferent de culori. Se poate sã nu mai auzim de cuþite, de asalturi Î tramvaie ºi de alte asemenea acte de vitejie? Am criticat legea lui Dragomir (pentru cã era de criticat), am condamnat presa de multe ori nedreaptã, dar sã nu uitãm sã dovedim lucrurile pe care le susþinem. Cã Ître suporter ºi infractor nu trebuie sã se punã semnul de egalitate.

Am auzit cã Nuþu Cãmãtaru s-a remarcat Πpuºcãrie prin activitãþi culturale ºi sportive. Le urez tuturor Sandokanilor de stadion aceleaºi frumoase realizãri, dupã gratii.

Oare visez frumos? Mã Îtreb câte dorinþe mi se vor Îdeplini...

Tiberiu Florea

www.GRECO.ro