20-10-07

Steaua Domnului Goe

Coborât din Þara de Sus a Moldovei, Dorin Goian, Goe pentru prieteni, Golian pentru adversari, urcã la cei aproape 2 metru ai sãi pe treptele fotbalului mare. Dintr-un careu de 4 fraþi fotbaliºti, el a atacat ferm pe turnanta gloriei, mai ales de când s-a transferat la Steaua în 2004, scãpând din împãienjeniºul promiscuu de blaturi ordonate Pinalti-Seche. Câºtigarea a douã titluri naþionale înainte de împlinirea vârstei de 27 ani ºi meciurile majore din Champions League l-au cãlit ca apãrãtor, valorificând calitãþile sale fotbalistice, din care decisivã e detenta.

Turn de control în careul propriu, un amestec între Bumbescu ºi Belodedici, scoþând din derizoriul caragialesc(asta numai o religie ca fotbalul e în stare) sintagma „domnului Goe”. Cu personalitate ºi dãruit pe câmpul de joc, stau mãrturie pânã ºi numeroasele cartonaºe roºii încasate ca ultim apãrãtor, semn cã nu admite sã fie depãºit, chiar riscând o eliminare. Deºi i se reproºeazã o anume lentoare în duelurile unu la unu, Dorin a prins unsprezecele de bazã al Stelei, el fiind prima cauzã a urcãrii lui Mirel Rãdoi în linia de mijloc. Rar dribleazã, iar la duelurile aeriene e suveran. Datul din coate ºi cotonogeala, atât de proprii fundaºilor, îi sunt strãine. Aceastã încercare chinuitã de a-l portretiza(ia sã fi fost unul din faþã, sã te þii metafore ?!-o ratare spectaculoasã a unui atacant cotând peste orice deposedare sigurã în faþa iminenþei vreunui gol) s-ar limita numai la evocarea unui bravuri ºi atât. Dar domnul Goe nu s-a împãcat doar cu evoluþia meritorie de plãieº pe reduta apãrãrii. El a devenit „teroarea” adversarilor la „fazele fixe” din celãlalt careu, marcând spectaculos.

ªi cum asta n-ar fi fost un bonus excepþional din partea unui fundaº, soarta a vrut ca în anul 2007 aceste goluri sã fie ºi decisive. Apogeul l-a atins golul victoriei din vinclul olandezilor, care a cumulat o serie de virtuþi: unicul în disputa tur-retur cu elevii lui van Basten; consfinþirea unei victorii, nu oarecare, ci prima în disputele all-time cu batavii; consolidarea locului 1, alungând seceta de 8 ani de ratãri la vârf(acum putem sã le spunem ghinioniste, având o referinþã a reuºitei). ªi chiar de se exagereazã cu ofsaidul „centimetric” vãzut la reluare ºi se încadreazã bara lui Bouma ca destin alãturi de celebra barã a lui Bodin a „generaþiei de aur”(neapãrat cu ghilimele, deoarece, fãrã a subestima reprezentativa celor 5 calificãri la turneele finale, SINGURA GENERAÞIE DE AUR a fotbalului românesc din toate timpurile a fost Steaua Sevillianã 1986- aur de 24 carate, nu poleialã de locul 5 neoficial), se poate afirma cã acel ºut al disperãrii dacã venea mai spre cadrul porþii ar fi întâlnit ºpagaturile sincrone-la fel de disperate- ale lui Goian ºi Ogãraru. A fost unul din acele goluri istorice, cu un impact comparabil cu cele ale lui Ilie Dumitrescu cu Þara Galilor, Hagi în meciurile cu Columbia ºi Argentina, Dan Petrescu cu SUA ºi Anglia.

Goian este foarte util la Steaua, dar saltul calitativ important nu va fi atins decât la unul din teamurile celebre ale continentului. Manchester United i s-ar potrivi ca o mãnuºã. Peste toate datele strict fotbalistice, Goe e un excelent coleg, un bun familist ºi, rara avis, un corect ºi logic vorbitor în interviurile din „zona neutrã”. Modestia sa e atât de autenticã încât eºti tentat a-i dai crezare cã prima convocare sub tricolor i-o datoreazã soacrei, care avea telefonul liber, iar „golul batav” nu s-ar fi întâmplat dacã soþia nu l-ar fi prevestit cu insistenþã. Cã omul e croit pentru Anglia o subliniazã condiþia sa de aprig „batailleur”, dar ºi configuraþia numelui(Go Ian !). Niciodatã nu s-a subliniat îndeajuns de convingãtor rolul ºlefuirii diamantelor sosite în Ghencea, în contextul unor performanþe notabile, calitatea jocului rãtãcitului provincial crescând exponenþial. E mai lejer s-o satanizezi ca racolator de talente.

Pentru Goian, Foresta e departe înapoi; un viitor strãlucit înainte. Go Goe !

Constantin Ardeleanu