20-10-07

Steaua Domnului Goe

Coborât din Þara de Sus a Moldovei, Dorin Goian, Goe pentru prieteni, Golian pentru adversari, urcã la cei aproape 2 metru ai sãi pe treptele fotbalului mare. Dintr-un careu de 4 fraþi fotbaliºti, el a atacat ferm pe turnanta gloriei, mai ales de când s-a transferat la Steaua Î 2004, scãpând din Împãienjeniºul promiscuu de blaturi ordonate Pinalti-Seche. Câºtigarea a douã titluri naþionale Îainte de Împlinirea vârstei de 27 ani ºi meciurile majore din Champions League l-au cãlit ca apãrãtor, valorificând calitãþile sale fotbalistice, din care decisivã e detenta.

Turn de control Î careul propriu, un amestec Ître Bumbescu ºi Belodedici, scoþând din derizoriul caragialesc(asta numai o religie ca fotbalul e Î stare) sintagma „domnului Goe”. Cu personalitate ºi dãruit pe câmpul de joc, stau mãrturie pânã ºi numeroasele cartonaºe roºii Îcasate ca ultim apãrãtor, semn cã nu admite sã fie depãºit, chiar riscând o eliminare. Deºi i se reproºeazã o anume lentoare Î duelurile unu la unu, Dorin a prins unsprezecele de bazã al Stelei, el fiind prima cauzã a urcãrii lui Mirel Rãdoi Î linia de mijloc. Rar dribleazã, iar la duelurile aeriene e suveran. Datul din coate ºi cotonogeala, atât de proprii fundaºilor, Îi sunt strãine. Aceastã Îcercare chinuitã de a-l portretiza(ia sã fi fost unul din faþã, sã te þii metafore ?!-o ratare spectaculoasã a unui atacant cotând peste orice deposedare sigurã Î faþa iminenþei vreunui gol) s-ar limita numai la evocarea unui bravuri ºi atât. Dar domnul Goe nu s-a Împãcat doar cu evoluþia meritorie de plãieº pe reduta apãrãrii. El a devenit „teroarea” adversarilor la „fazele fixe” din celãlalt careu, marcând spectaculos.

ªi cum asta n-ar fi fost un bonus excepþional din partea unui fundaº, soarta a vrut ca Î anul 2007 aceste goluri sã fie ºi decisive. Apogeul l-a atins golul victoriei din vinclul olandezilor, care a cumulat o serie de virtuþi: unicul Î disputa tur-retur cu elevii lui van Basten; consfinþirea unei victorii, nu oarecare, ci prima Î disputele all-time cu batavii; consolidarea locului 1, alungând seceta de 8 ani de ratãri la vârf(acum putem sã le spunem ghinioniste, având o referinþã a reuºitei). ªi chiar de se exagereazã cu ofsaidul „centimetric” vãzut la reluare ºi se Îcadreazã bara lui Bouma ca destin alãturi de celebra barã a lui Bodin a „generaþiei de aur”(neapãrat cu ghilimele, deoarece, fãrã a subestima reprezentativa celor 5 calificãri la turneele finale, SINGURA GENERAÞIE DE AUR a fotbalului românesc din toate timpurile a fost Steaua Sevillianã 1986- aur de 24 carate, nu poleialã de locul 5 neoficial), se poate afirma cã acel ºut al disperãrii dacã venea mai spre cadrul porþii ar fi Îtâlnit ºpagaturile sincrone-la fel de disperate- ale lui Goian ºi Ogãraru. A fost unul din acele goluri istorice, cu un impact comparabil cu cele ale lui Ilie Dumitrescu cu Þara Galilor, Hagi Î meciurile cu Columbia ºi Argentina, Dan Petrescu cu SUA ºi Anglia.

Goian este foarte util la Steaua, dar saltul calitativ important nu va fi atins decât la unul din teamurile celebre ale continentului. Manchester United i s-ar potrivi ca o mãnuºã. Peste toate datele strict fotbalistice, Goe e un excelent coleg, un bun familist ºi, rara avis, un corect ºi logic vorbitor Î interviurile din „zona neutrã”. Modestia sa e atât de autenticã Îcât eºti tentat a-i dai crezare cã prima convocare sub tricolor i-o datoreazã soacrei, care avea telefonul liber, iar „golul batav” nu s-ar fi Îtâmplat dacã soþia nu l-ar fi prevestit cu insistenþã. Cã omul e croit pentru Anglia o subliniazã condiþia sa de aprig „batailleur”, dar ºi configuraþia numelui(Go Ian !). Niciodatã nu s-a subliniat Îdeajuns de convingãtor rolul ºlefuirii diamantelor sosite Î Ghencea, Î contextul unor performanþe notabile, calitatea jocului rãtãcitului provincial crescând exponenþial. E mai lejer s-o satanizezi ca racolator de talente.

Pentru Goian, Foresta e departe Îapoi; un viitor strãlucit Îainte. Go Goe !

Constantin Ardeleanu