[Update]POLO: Steaua - Posillipo Napoli 6-8 in semifinala EuroCup!

Succes Steaua!!!

Lotul Stelei:

1 - Mihai Dragusin; portar, 31 de ani, la Steaua din 2003, promovat de la juniori
2 - Daniel Teohari; inter/extrema dreapta, 21 de ani, la Steaua din 2013, transferat de la Dinamo
3 - Mihnea Gheorghe; inter/extrema stinga, 21 de ani, la Steaua din 2011, promovat de la juniori
4 - Nicolae Diaconu; inter/extrema dreapta, 34 de ani, la Steaua din 2014, transferat de la CSM Oradea
5 - Mihnea Chioveanu; centru, 27 de ani, la Steaua din 2014, transferat de la CSM Oradea. A mai jucat la Steaua intre 2007-10
6 - Andrei Busila; fundas, 34 de ani, la Steaua din 2014, transferat de la CSM Oradea. Fost junior al clubului; a mai evoluat pentru Steaua intre 1996-2000, 2008-09
7 - Petar Filipovic(sirb); centru, 26 de ani, la Steaua din 2014, transferat de la Rari Nantes Latina (Italia, A2)
8 - Matej Nastran(sloven); fundas/inter dreapta, 35 de ani, la Steaua din 2013
9 - Miroslav Randjic(sirb); inter/extrema stinga, 25 de ani, la Steaua din 2014, transferat de la Marseille
10 - Daniel Robu; inter/extrema stinga, 28 de ani, la Steaua din 2013, transferat de la Dinamo
11 - Alexandru Ghiban; fundas/inter dreapta, 28 de ani, la Steaua din 2013, transferat de la CSM Oradea. Fost junior al clubului; a mai evoluat pentru Steaua intre 2003-07, 2008-09, 2010-11
12 - Dimitri Goanta; fundas, 27 de ani, la Steaua din 2014

Bravo, edmond_dantes!

 

Asa arata un stelist adevarat, nu filozofii neintelesi care au redus universul stelist la lupta cu un cioban, calcand restul in picioare!

Sa inteleg ca la 6 esti la bazin, nu xray?

"Cainele moare de drum lung si "unul" de grija altuia!"

[quote][b]xray:[/b]

"Cainele moare de drum lung si "unul" de grija altuia!"[/quote]



e rostul de cafteala ,la polo ?

Acum voiam si eu sa postez rezultatul...

Poate intoarcem rezultatul in retur.

Scorul a fost strans, totusi.

 

Oricum, semifinala este o performanta ros albastra!

Atmosfera incendiara la acest meci : [url][/url]

Multumiri pentru promptitudinea autorului filmarii.

L-am pus si in articol pentru posteritate. 

Daca meciul asta s-ar fi jucat de 10 ori in aceleasi conditii nu cred ca Posillipo obtinea mai mult de 2 victorii. Miercuri ne-a rapus un cocktail de factori dintre care cei mai importanti mi s-au parut tracul poloistilor stelisti, incapacitatea de-a fructifica macar unul din momentele psihologice ale partidei si jocul catastrofal in superioritate numerica. Am intilnit un adversar solid, cu o experienta in fazele superioare ale cupelor europene care a contat enorm, dar care nu mi-a lasat nici o secunda impresia ca ne e superior tehnic sau ca forta a grupului. Asa cum recunostea Valentino Gallo, ei nici nu se asteptau sa cistige la Bucuresti; din pacate, au prins o zi in care totul le-a suris. Au avut un portar in zi mare, 2 jucatori exceptionali in atac, Radovic si Gallo, care au punctat in momentele importante precum si o inspiratie remarcabila in tratarea situatiilor de om in plus. N-am reusit nici o clipa sa-i punem in corzi, sa vedem cum reactioneaza sub presiune; mental, ei au controlat tot meciul.

Noi am inceput foarte timorati jocul, lucru greu de inteles atit timp cit aveam atuul bazinului propriu si sprijinul unui public fenomenal; n-am marcat nici un gol in primul sfert, situatie unica in aceasta campanie europeana.

In sfertul al doilea ne-am revenit putin, reusind trei goluri prin acest senzational Filipovic, dar pe tot parcursul partidei a fost evidenta dependenta atacului nostru de angajarea centrului. Am ratat oportunitati uriase deoarece italienii se retrasesera in zona, pentru a se apara mai bine la centri; procedind astfel, au deschis unghiuri de sut, care trebuiau speculate de interi. Din pacate, suturile din perimetru au fost dezastruoase; nu tin minte o prestatie mai slaba a actualei echipe a Stelei la acest capitol. Aici se putea cistiga jocul, cu o mica diferenta (1-3 goluri) ce ne-ar fi asigurat un mare avantaj psihologic pentru retur. Dar, cind intr-un astfel de meci reusesti un singur sut bun de la distanta (golul lui Diaconu), orice alt comentariu pe aceasta tema devine de prisos.
Despre situatiile de om in plus nu vad ce-as mai putea spune; eram oarecum pregatit psihic pentru ce s-a intimplat, stiind ca echipa noastra a avut probleme la capitolul asta tot sezonul. Nu ma asteptam insa chiar la un procentaj de 14% (1 din 7); comparati-l cu al italienilor (50%; 4 din 8) si veti vedea una din ariile unde s-a facut diferenta.

Apararea s-a descurcat acceptabil, cu un minus in situatiile de inferioritate, unde eram de obicei mult mai combativi si inchideam majoritatea culoarelor de sut. In schimb Dragusin a fost sub cota lui obisnuita, primind citeva goluri parabile, mai ales la coltul scurt. M-as fi asteptat ca in urma studiului video sa stie unde trag Radovic si Gallo; indeosebi Radovic are finalizari aproape xerografiate, suturi puternice dar nu foarte bine plasate, mai mereu la coltul scurt, jos sau la semi-inaltime.

Problema cea mai importanta, pe care am mentionat-o in postari precedente, este dinamica atacului pozitional. Nu poti trai la nivelul asta doar prin angajarea centrului; e pacat de eforturile lui Filipovic si Chioveanu, care s-au descurcat admirabil, pentru ca orice adversar de valoare se va retrage in zona si va astepta suturile de la distanta. Avem nevoie sa pasam mingea mult mai rapid, pentru a gasi culoare de sut; trebuie sa facem intrari ale unui inter in fata portii pentru a surprinde aparari masive dar statice. Nu in ultimul rind, o solutie adecvata calitatilor jucatorilor nostri mi s-ar parea zona 4-2, cu 2 centri in apa, care are multiple avantaje: reduce previzibilitatea pasei catre un unic centru; ofera mai mult spatiu de actiune unuia din cei 2 centri, fiindca dublajul e mai greu de asigurat (asa s-a marcat golul lui Chioveanu, dar zona 4-2 a fost incercata abia in ultimele 2 minute); deschide mai multe unghiuri pentru cei 2 interi.

Sansele de calificare au scazut mult; personal le evaluez undeva la 15-20%. Repet, echipele mi se par de forte apropiate, dar mi-e greu sa cred ca micile detalii, care fac diferenta intr-un astfel de joc, pot fi reglate in 3 saptamini. Daca atacul pozitional si la om in plus se prezinta astfel la 4 luni de la inceputul sezonului nu-mi imaginez ca va straluci pe 4 martie. Imi doresc doar ca, macar de data asta, baietii sa nu mai fie coplesiti de emotii, si sa evolueze la nivelul posibilitatilor de care dispun. Poate ca, in aceste conditii, forta lor psihica va imblinzi si hazardul; poate vor lua ei conducerea, sau poate Posillipo va rata ocazii de genul celor pe care le-am ratat noi. sunt convins ca, daca-si vor pierde confortul mental, italienii nu vor mai emana forta pe care am simtit-o miercuri. In acest moment, categoric, ei se vad in finala; e posibil ca, in retur, un soc gen 0-2 dupa primul sfert sa-i doboare ireversibil.

Avem noi forta sa facem asta? vom vedea. Tot ce le putem cere baietilor nostri este ca, pe 4 martie, sa fie egali cu ei insisi.