home
27-12-14

Steaua călătoare între UEFA și NATO

Trăim un prezent frământat și pentru că mental am sărit ușor peste trecutul postdecembrist și am aterizat emoțional cu memoria direct în zona amintirilor selecte, cele care au adus gloria echipei de fotbal Steaua. Dar să auzim ce a fost după 1989, chiar din gura celor care au decis în mod direct sorta Stelei, balansată apocaliptic între desființare și demilitarizare.

La fel cum cerințele democratice ale unui stat de drept, impuse de UE și NATO, au dus la demilitarizarea Armatei, Miliției și Securitătii, care au devenit MApN, MI, SRI, cu conduceri civile și sub control parlamentar, și echipele lor de fotbal, Steaua si Dinamo, au fost treptat demilitarizate sub presiunea UEFA.

După 25 de ani de capitalism, un grup de generali CSA promovează ideea remilitarizării Stelei, probabil pentru "NATO Champions League", cum inspirat titra Mironica.

Matei Udrea a realizat câteva interviuri cu potentații de după 1989, și le-a inserat într-un articol din Prosport, în data de 17.12.2014, text din care am preluat mai jos, rearanjandu-l în pagină pe firul logic al topicului.

Ziua în care Steaua şi Dinamo trebuiau să dispară. Petre Roman a ordonat demilitarizarea celor două cluburi. Mircea Pascu, şeful de atunci al FRF: "Era vorba de desfiinţarea lor!“

În lipsa oricărei legislaţii care să permită activitatea unor cluburi profesioniste, acest ordin însemna, de fapt, desfiinţarea celor mai importante cluburi din România, explică Mircea Pascu, preşedintele FRF din acel moment. Pascu afirmă că acesta a şi fost, de altfel, scopul real al demersului.
Argumentele, atât pro, cât şi contra acestei idei, par solide. Fostul premier Petre Roman spune că nu era nici normal, nici corect ca Steaua şi Dinamo să beneficieze de avantaje faţă de partenerele de competiţie. Timpul i-a dat dreptate. Sprijinite în continuare de Armată şi Interne atât cu bani, cât şi cu infrastructura acestor mari ministere, Steaua şi Dinamo şi-au păstrat şi valorificat aceste atuuri, dominând fotbalul românesc.

În acelaşi timp, desprinderea celor două grupări de ministerele-mamă ar fi echivalat cu desfiinţarea. În decembrie 1989 şi chiar ianuarie 1990, când s-a încercat separarea lor de Interne şi Armată, Dinamo şi Steaua n-ar fi avut niciun mijloc de subzistenţă. Nu exista cadru legislativ care să permită funcţionarea unor cluburi particulare. Practic, cele două grupări n-ar fi avut cum să obţină fonduri, să-şi plătească personalul şi cheltuielile şi nici să participe la competiţiile interne.

Petre Roman spune că Angelescu, ministru al Sportului în guvernul provizoriu instalat oficial pe 28 decembrie 1989, a tergiversat punerea în practică a acestei decizii şi sugerează că acesta a fost unul dintre motivele pentru care a fost schimbat din funcţie. Spusele lui Roman sunt confirmate de Cornel Dinu în cartea sa autobiografică.

În acelaşi timp, răposatul Mircea Angelescu a scris, la rândul său, în cartea „35 de ani la pupitrul fotbalului“, că ideea i-a aparţinut, că s-a bătut pentru punerea ei în practică, dar s-a lovit de opoziţia generalilor Nicolae Militaru şi Athanasie Stănculescu, primii doi titulari postdecembrişti ai Ministerului Apărării Naţionale. La rândul său, Angelescu e confirmat pe deplin de Mircea Pascu, primul preşedinte postdecembrist al FRF. Pascu spune însă că el a fost cel care a reuşit să-l convingă pe Angelescu să renunţe la desfiinţarea cluburilor Steaua şi Dinamo, explicându-i că astfel s-ar compromite participarea României la Mondialul din Italia 1990.

Mircea Pascu: „Prin desfiinţarea celor două cluburi, Angelescu, om din Partidul Comunist, încerca să se legitimeze, să demonstreze că a făcut ceva pentru Revoluţie.

Mircea Pascu, vicepreşedinte al FRF între 1983 şi 1989 şi, cu o mică întrerupere, preşedinte al acestui for între decembrie 1989 şi august 1990, spune răspicat că glonţul le-a vâjâit pe la ureche cluburilor Steaua şi Dinamo la Revoluţie. O sumă de motive, între care raţiuni de oportunism politic şi calcule mercantile, a stat în spatele acelei iniţiative, spune Mircea Pascu în interviul acordat pentru ProSport.

ProSport: Domnule Mircea Pascu, a existat acum 25 de ani ideea desfiinţării cluburilor Steaua şi Dinamo?
Mircea Pascu: Mircea Angelescu, primul ministru al Sportului de după Revoluţie, a propus şi susţinut acest lucru. Erau vizate Steaua, Dinamo, Victoria şi Flacăra Moreni. Au apărut reacţii, a fost o opoziţie. Au rămas în picioare, până la urmă, Steaua şi Dinamo.

ProSport:Cum au scăpat Steaua şi Dinamo?
Mircea Pascu: Mircea Angelescu a fost numit ministru al sportului pe 28 decembrie 1989. Pe mine m-au înlăturat din funcţia de şef al FRF pe 4 ianuarie 1990, iar în februarie, pe 12, mi se pare, am revenit în post după alegeri. Noi eram calificaţi cu naţionala la Mondialele din Italia. Majoritatea copleşitoare a jucătorilor proveneau de la Steaua şi Dinamo. Am insistat că aceşti jucători rămâneau fără cluburi, se ajungea la o situaţie... Cu acest argument l-am determinat să cedeze.

ProSport: În memoriile sale, Mircea Angelescu vorbeşte despre demilitarizare, nu despre desfiinţare. Acelaşi lucru îl scrie şi Cornel Dinu, care a fost secretar de stat pe Sport în primul guvern postdecembrist. Până la urmă, s-a propus demilitarizarea sau desfiinţarea acestor cluburi?
Mircea Pascu: Domnule, ascultaţi-mă, că ştiu ce spun! Era vorba de desfiinţare. Asta cu demilitarizarea era doar o terminologie de moment, de fapt era vorba de altceva. În acel moment nu se putea face nicio demilitarizare în sensul pe care-l înţelegem acum. Noi veneam dintr-un sistem şi trebuia să se nască un alt sistem. Fotbalul nostru era amator şi urma să devină profesionist. N-aveam atunci legi pentru aşa ceva. Nu exista cadrul legal pentru societăţile comerciale în baza cărora activează acum cluburile. În conjunctura asta, ce însemna, de fapt, demilitarizarea? Cluburile, aşa cum s-a încercat şi spus atunci, ar fi trebuit să devină independente. Dar logica înlătură această posibilitate. Dacă tăiai banii de la buget pentru Steaua şi Dinamo, de unde îşi obţineau fondurile pentru a continua activitatea? Nu exista aşa ceva şi nici posibilitatea legală pentru a supravieţui.

ProSport: Insist: nu cumva se discuta şi un plan prin care să poată supravieţui după separarea de ministere?
Mircea Pascu: Să fie clar, îmi amintesc de desfiinţarea lor, nu de altceva! Asta cu demilitarizarea era doar o speculaţie politică.

ProSport: De ce ar fi vrut Angelescu să desfiinţeze Steaua şi Dinamo?
Mircea Pascu:Era un om din conducerea Partidului Comunist Român. Trebuia să demonstreze cumva participarea lui la Revoluţie, era nevoie să se remarce şi el în vreun fel, o contribuţie la lupta împotriva vechii orânduiri. Mai erau şi multe interese. Erau jucătorii... Pe Hagi au încercat să-l transfere în Italia.

ProSport: La Milan?
Mircea Pascu: Eee, Milan! Nici vorbă. Povestea cu Milan a fost mai târziu. Prin aprilie 1990 am plecat la UEFA, în Elveţia. Şi m-am trezit că la Bucureşti se convocase Biroul Executiv al federaţiei cu unic punct, pe ordinea de zi, luarea lui Hagi de la Steaua şi aducerea lui înapoi, la Sportul Studenţesc. De acolo urma să fie dat imediat în străinătate. M-am întors imediat şi m-am opus cu vehemenţă. Dacă nu eram eu, se făcea această manevră. Deci, revenind, erau şi interese.

ProSport: În cartea sa autobiografică, Dinu scrie că ideea i-a aparţinut lui Petre Roman, premierul ţării la acea dată.
Mircea Pascu: ... (ezită) E posibil să fi fost ideea lui Petre Roman. Dar era o idee de diletant. Era clar că, în acel moment, existau doar două variante: ori desfiinţai clubul, ori îl lăsai să funcţioneze după vechea regulă până la elaborarea şi promulgarea unei noi legislaţii. Eu n-am fost om politic, m-am ferit de asta, Angelescu şi Dinu au fost. Vă spun însă că nu a fost ideea lui Roman. Îi băgau alţii baliverne în cap...

Mircea Angelescu: „Demilitarizarea nu s-a dorit din cauza vechilor structuri“
În „35 de ani la pupitrul fotbalului. Implicarea Securităţii în fotbal“, răposatul Mircea Angelescu (1923-2010), ministrul Sportului în primul guvern de după 22 decembrie 1989, îşi asuma, de asemenea, paternitatea demersului, dar din alte motive decât cele expuse de Mircea Pascu:
„Procesul demilitarizării a început din 1990. La începutul lui ianuarie 1990, în calitate de ministru al sporturilor, am dorit să am o discuţie cu Mihai Chiţac, ministrul de Interne, şi cu Nicolae Militaru, ministrul Apărării Naţionale, în legătură cu demilitarizarea sportului românesc. Ideea era ca cele două cluburi, Steaua şi Dinamo, să nu mai fie patronate de cele două ministere. Am considerat că atâta timp cât actualele cluburi sunt patronate de cele două ministere nu vom avea o corectitudine în ceea ce priveşte jocul de fotbal şi, de asemenea, nu va exista o loialitate în ceea ce priveşte achiziţiile de jucători.

Redau trei idei principale pe care le-am discutat îndelung, la jumătatea lunii ianuarie 1990, cu Mihai Chiţac şi Nicolae Militaru...
Eu şi Chiţac am fost de acord să demilitarizăm complet grupările Dinamo Bucureşti, Dinamo Braşov etc, care să devină cluburi autonome, cu preluarea întregii baze materiale şi a personalului aferent. Însă Nicolae Militaru a fost sceptic, mai precis împotriva demilitarizării clubului Steaua. Acelaşi răspuns negativ l-am avut şi după schimbarea lui Militaru cu Victor Stănculescu, în februarie 1990.

De fapt, demilitarizarea nu s-a dorit, deoarece vechile structuri securiste încă mai bântuie şi nu pot lăsa din mână controlul asupra sportului românesc şi, în special, a fotbalului. Două evenimente importante în care eu am fost implicat încă din ianuarie 1990, privind demilitarizarea sportului: una promiţătoare, poziţia pozitivă a vechii structuri de la Dinamo, şi alta negativă, potrivnică, la clubul Steaua“
, scria Angelescu.

Petre Roman: „Eu am cerut acest lucru! Dar să ştiţi că au fost temători, foarte temători...“
Petre Roman a anticipat, în decembrie 1989, ceea ce urma să se întâmple în fotbalul românesc, dacă nu se demilitarizau. Petre Roman, premier al României din decembrie 1989 până în septembrie 1991, îşi asumă iniţiativa de a demilitariza imediat după Revoluţie atât Steaua, cât şi Dinamo şi regretă că n-a reuşit acest lucru atunci. Fostul prim-ministru spune că o competiţie între cluburile Armatei şi Internelor, pe de o parte, şi celelalte cluburi civile nu putea fi – şi nici n-a fost – corectă. În acelaşi timp, Roman acceptă că România nu avea, în acel moment, condiţii pentru aşa ceva.

ProSport: Scriem un serial despre Revoluţie şi mă interesează un subiect special, ideea apărută atunci de a desfiinţa Steaua şi Dinamo şi de a demilitariza sportul. O parte din proiect s-a şi realizat, clubul Victoria...
Petre Roman: Desfiinţarea echipei Victoria a fost chiar un act politic, pentru că reprezenta Securitatea din Bucureşti. Aşa a fost. Angelescu a fost un om de bună calitate, să ştiţi. Era, într-adevăr, un om de partid (n.r. – comunist), dar înainte de 1989 nu s-a implicat în decizii politice.
Mircea Angelescu, primul ministru al sportului după Revoluţie, şi Cornel Dinu, care era secretar de stat, au scris despre aceste lucruri în cărţile lor autobiografice. Mircea Pascu, primul preşedinte al FRF după 1989, mi-a confirmat.
Eu am cerut acest lucru, sportul să fie demilitarizat. Dar să ştiţi că au fost temători, foarte temători. Aveau ideea că aceste cluburi, dacă se demilitarizează, nu mai beneficiază de fonduri de la stat. Eu le-am spus însă foarte clar: „Gata, înţelegeţi că s-a terminat cu asta! Ajunge! Nu e în regulă!“.


ProSport: Şi ei? Ce vă răspundeau?
Petre Roman: Voiau să aibă cluburile pe banii statului. Dar asta nu era cinstit. Era discriminare, nu se putea face competiţie corectă pentru că ei beneficiau de nişte avantaje faţă de ceilalţi.

ProSport: Ce s-a întâmplat?
Petre Roman: N-au dus lucrurile până la capăt. Ulterior, la următorul guvern, Mircea Angelescu n-a mai fost ministru, a fost schimbat. Până la urmă s-a dat o perioadă de tranziţie pentru separarea acestor cluburi de ministerele respective. Din păcate, modalitatea de privatizare n-a fost prea fericită. Ideea iniţială era să se facă această privatizare pe bază de acţionariat. Ce s-a întâmplat apoi la Dinamo, dar şi la Steaua... Cu Hrebenciuc, care...
Până la urmă, Mircea Angelescu a spus că, dacă mergem pe sistemul occidental, contează foarte mult brandul. Era valabil şi pentru Steaua, şi pentru Dinamo. Acest brand trebuia valorificat pe piaţă. Dar noi nu aveam piaţă pentru aşa ceva atunci...


În cartea autobiografică „Jucând cu destinul. Zâmbind din iarbă“, Cornel Dinu scrie despre o discuţie pe care ar fi avut-o cu Petre Roman în 26 decembrie 1989 pe tema desprinderii cluburilor Steaua şi Dinamo de ministerele-mamă:
„Spre prânz s-a anunţat guvernul cu Petre Roman prim-ministru. Acesta, în timp ce se bărbierea înainte de ceremonia oficială a investiturii sale, îmi sugerase:
- Dinule, eu nu-l cunosc pe Mircea Angelescu, dar... ar fi bine să devină echipe civile şi Steaua, şi Dinamo. Vin alte timpuri şi nu mai poate fi acceptat ce au făcut acestea în ultimii ani. Ştii bine la ce mă refer.
L-am privit prin oglinda în care se ferchezuia:
- Ştiu, Petre, dar nimic nu vom putea schimba repede. În toate va trebui să urmăm strategia paşilor mici, dar siguri. Avem de luptat, şi tu în primul rând, cu tentaţia oamenilor de a se considera liberi să facă orice. Va trebui să aşezăm imediat reguli cu adevărat democrate şi să-i convingem pe oameni să le respecte. Să veghem asupra lor şi să le înfăptuim. Pentru că marele pericol este că această societate românească intră într-o nouă viaţă. Ca un copil de câţiva anişori fascinat de foc şi tentat imediat să-l atingă. Trebuie să păzim societatea să nu se ardă. Noi împreună cu ea. O să vezi, adesea va fi imposibil“.


Notă: Interviuri realizate și publicate de Matei Udrea în Prosport.

Discuții despre perioada 1998-2014, în special 1998-2004, au fost și vor mai fi multe. Și pro și contra.
Totuși, așa cum piteștenii sau Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini(un fel de MApN pentru Dacia) nu pot revendica sigla și marca Dacia, deși s-a „născut” și a devenit un brand în orașul Pitești și a fost creat și condus de MICM, nici MapN nu-și poate adjudeca brandul Steaua, ci numai statul român. Dar ... nici măcar statul, dacă se supără vreun ministru, nu mai poate lua mâine brandul Dacia de la Renault și sa-l dea la Mitsubishi să facă noua Dacie Seppuku.

În fond, ce este statul asta într-o definire plastică? Este ca o companie multifunctională în care toți cetățenii sunt "acționari"(socios) prin cetățenie, taxe, impozite și o conduc prin reprezentanții lor aleși democratic prin vot.

MApN nu a fost și nu e stat în stat! Ca și în cazul uzinei și mărcii Dacia, și Armata și Steaua au aparținut statului, întregului popor, cu tot ce inseamna ea PROPRIETATEA de STAT! De la șireturi și bonete ... până la steme și rachete. Statul a vândut Dacia la Renault, și tot statul, în 1998, a cesionat secția de fotbal CSA Steaua, activele, drepturi federative, palmaresul și marca la AFC Steaua București, care apoi, tot cu girul statului, s-a asociat cu o societate comercială privată în 2003, și a continuat ca FC Steaua Bucuresti SA până azi.

PRO MEMORIA
11.04.2002 - În direct de la cei împlicați, nu speculații de presă, despre transformarea clubului de fotbal "Steaua" în societate pe acțiuni și cum s-a facut în 1998 trecerea secției de fotbal CSA Steaua la AFC Steaua.AFC Steaua preluat-o de la Armată cu datorii cu tot.



A spune după 11 ani, că Steaua de azi nu este Steaua, că în 2003 si-a însușit în mod fraudulos numele, culorile, palmaresul și marca, când MApN, între 2003-2014, a avut prin CSA relatii juridice si contracte comerciale cu FC Steaua Bucuresti SA, care i-a plătit milioane de euro pe chirii, modernizări stadion, teren, tribună, tabelă electronică etc. e caz de psihiatrie, nu de logică elementară sau de bun simț.

Păi ce au făcut, frate, MApN-ul și generalii CSA timp de 11 ani? Au favorizat și stors de bani "infractorul"?
De ce nu i-au închis Ghencea în nas încă din 2003-2004?
De ce au mai chemat "infractorul" la masa de negocieri și acum în 2014?

Unde este onoarea militară, dacă se consideră că FC Steaua Bucuresti este o fraudă facută în 2003 împotriva MApN și timp de 11 ani FC Steaua a uzurpat brandul si s-a afișat în fals cu sigla și marca Steaua chiar pe Ghencea, în "casa", sub ochii și cu "voia contra cost" a generalilor CSA?


Răspunsul e simplu. Ceva e putred nu doar în Danemarca. Mult zgomot pentru ... alți bani! Un circ mercantil și o altă pată pe obrazul Stelei!

În opinia mea, este timpul ca statul român să intervină și să tranșeze definitiv impasul juridic creat de MApN pe acea siglă. Fie naționalizează clubul FC Steaua Bucuresti SA și apoi îl privatizeaza prin licitație publică cu brand cu tot, fie procedează cum a făcut în cazul atâtor branduri naționale. Dacia, de exemplu, ramânea doar o siglă de Pitești, dacă statul nu vindea la Renault și uzina și dreptul de a folosi marca Dacia.

În absența unei decizii fără echivoc, sigla discordiei riscă să ramână doar o emblemă pe un stadion al statului, ajuns deja într-o stare de degradare ca o tristă amintire.

Nu mai spun cum vom rămâne noi suporterii ... Parafrazând "La Steaua" lui Eminescu: "... azi o vedem, dar nu e?"


XRay

FCSTEAUA.RO este un site deschis, facut de suporteri, pentru suporteri. Asteptam articolele scrise de voi, daca aveti ceva de spus si credeti ca o puteti face intr-un articol, nu ezitati!

AFC Astra

FC Steaua
Duminica 12 Apr 2015
Ora 19:30
Marin Anastasovici
Etapa a 26-a, Liga I
TV DigiSport1
TV LIVE