07-04-07

Despre infrangere

2-4. Am pierdut, dupa 18 ani, in Ghencea in fata spurcatilor. Desi scorul nu reflecta sub nici o forma ce s-a intamplat, trebuie sa acceptam situatia asa cum este, sa nu o tratam nici cu mai multa, dar nici cu mai putina importanta decat are.

A fost un meci in care noua nu ne-au iesit prea multe, iar lor totul, raportul ocaziilor suturilor etc, atesta asta. Putem invoca, evident, lipsa unor piese importante, mai ales in aparare, putem invoca lipsa lui Dica, putem invoca ratarile monumentale, ghinionul, orice, dar trebuie sa acceptam ca am pierdut contra spurcatilor, rivalii de moarte.

Atunci cand pierzi, se vor gasi multi sa te loveasca daca esti la pamant. Te vor lovi dusmanii dar te vor lovi si unii care pareau ca-ti sunt alaturi. Nu ne vom apuca sa discutam oportunitatea unei demisii a antrenorului, nu vom critica jucatorii, nu vom critica nici conducerea, pentru ca toti, antrenori, jucatori, conducere, am pierdut astazi.

O infrangere, mai ales una atat de dureroasa, nu trebuie insa sa ramana fara urmari. Trebuie sa ne traim clipa de tristete (culmea, la sfarsitul saptamanii patimilor), pentru a putea apoi sa savuram bucuriile care vor veni, in mod sigur, mai devreme sau mai tarziu, asa cum intotdeauna acest club minunat care este Steaua, ne-a obisnuit.

Incheiem, urandu-va tuturor sa aveti un Paste fericit alaturi de cei dragi. Momente ca acesta, cand faci eforturi sa gasesti aspecte mai importante ale vietii decat Steaua, au fost si vor mai fi. Important este ca de fiecare data vom trece peste ele.

Mandri ca avem o Stea a noastra, mai stralucitoare decat toate celelalte, in orice moment.