28-02-07

Punct. Ce urmeaza?

Recunosc ca, la aproape 34 de ani, m-am numarat si eu printre acei naivi care asta vara au crezut cu tarie in discursurile pline de emfaza ale domnului Mihai Stoica referitoare la o hegemonie iminenta a Stelei in fotbalul romanesc. Premisele erau favorabile, iar viitorul parea luminos. Intr-un cuvant, se prefigura la vie en bleu rouge pentru poporul stelist...

La mai bine de 8 luni de la savurarea dulcelui succes care ne-a adus titlul 23, constatam cu amaraciune cat de tare ne-am putut insela. Sperantele noastre in ceea ce priveste o suprematie fotbalistica de durata nu au reprezentat decat o furtuna intr-un pahar cu apa. In campionat am atins borna "15". Din pacate, in minus fata de echipa cainilor, care si-a dat intreaga masura a valorii in disputele cu lusitanii de la Benfica. In plan international, am iesit din Cupa UEFA, dupa o dubla mansa in care nu am pus nici un moment reale probleme unei echipe a Sevillei cu gandul mai mult la confruntarile cu titanii Primerei Division decat la castigarea trofeului european. Ce e mai grav, jocul echipei scartie profund, atingand limitele insuportabilului. Precipitare, hazard, ineficienta, frustrare, violenta sunt atributele care guverneaza exprimarea echipei in teren. Nu gasim solutii, iar singura certitudine este ca murim incet, dar sigur.

Nu intentionez sa-i trec prin furcile caudine pe cei care conduc astazi destinele Stelei, si nu de teama de a fi pus la stalpul infamiei si ars pe ca un eretic pe rugul fervorii crestine a domnului George Becali. Nu doresc nici ca acest articol sa fie perceput ca un semnal al declansarii vreunei vanatori de vrajitoare. Pentru ca, pe de o parte, e greu sa ai pretentia ca ceilalti sa traga concluzii obiective in baza unei analize, totusi, subiective si pe de alta parte deoarece cred ca oricum nu s-ar schimba absolut nimic. Suporterul stelist, in marea majoritate a cazurilor, este perceput ca o unealta in realizarea anumitor scopuri (ceea ce s-a intamplat la meciul tur cu spaniolii este elocvent in aceasta privinta). Nu existam ca partener de dialog pentru conducere. Cu toate acestea, as dori sa-mi spun si eu punctul de vedere pe marginea actualei situatii de criza din Ghencea.

Consider ca domnul George Becali, prins intre doua vise cu iz electoral si vanzarea unui teren in Pipera, a cam uitat cui ii datoreaza ascensiunea mediatica din ultimii ani. S-a cramponat atat de tare de un transfer fantoma al lui Radoi in Anglia, incat a uitat ca este mai usor sa ajungi la un anumit nivel si mai greu sa te mentii acolo. Ca trebuia sa cumparam jucatori de valoare in vara, pentru a putea face fata cu succes in cele doua competitii de importanta majora pentru viitorul imediat ale echipei, Liga Campionilor si competitia interna. Ca in orice afacere, pana a ajunge sa devina cu adevarat profitabila, trebuie sa reinvestesti, an de an, intr-un mod inteligent. Si aici ajungem la domnul Mihai Stoica.

Cred ca, in virtutea prerogativelor manageriale depline pe care le are in Ghencea, domnul Mihai Stoica era dator sa-l atentioneze pe domnul George Becali asupra turnurii nefaste pe care o pot lua lucrurile, in pofida entuziasmului general. Ca aveam nevoie de transferuri adevarate, nu de saltimbanci culesi de prin barurile portugheze, fundasi dreapta vizionati pe o caseta video sau refuzati de echipe concurente. Ca echipa trebuia reimprospatata, pentru a i se preveni scaderea in joc datorata uzurii morale a fotbalistilor. Si aici translatam la Cosmin Olaroiu.

In orice circumstante, antrenorului ii revine o misiune ingrata, fie ca se numeste Lippi, Cappello sau Mourinho. Sa lucreze cu ceea ce are, nu cu ceea ce ar fi vrut sa aiba. Cu alte cuvinte, sa faca din rahat bici. Sa gaseasca solutii, nu scuze. Sa posede arta de a-si capacita jucatorii, indiferent de miza partidei ce urmeaza a se disputa sau de distanta temporala care separa jocurile. Din pacate, in opinia mea, Cosmin Olaroiu nu este acest tip de antrenor, cel putin nu acum.

Ce este de facut? In mod cert, asa nu mai putem continua, pentru ca riscam sa periclitam obiectivul major al acestui sezon si anume ocuparea unui loc care sa ne confere posibilitatea de a juca si la anul in Liga Campionilor. Nu cred in capacitatea psihologica a lui Cosmin Olaroiu de a redresa situatia, care mi se pare similara celei de acum doi ani, inaintea plecarii lui Zenga. Mai mult, nu putem accepta ca de fiecare data cand echipa nu merge si orizontul pare sumbru, sa ni se fluture prin fata marota rezultatelor Stelei din ultimele doua sezoane, ca si cum acestea ar trebui sa gireze, la infinit, toate evolutiile ulterioare, fotbalistice si manageriale. Dar cine ar putea sa-l inlocuiasca acum pe Cosmin Olaroiu? Hagi? Nu stiu. Ce doreste cu adevarat conducerea? Greu de spus. Cert este ca am sentimentul ca se va apela, ca de fiecare data, la solutia cea mai comoda din punct de vedere uman si financiar si anume continuarea colaborarii cu acest tehnician. Ce urmeaza? Vom vedea...

Forza Steaua! Intotdeauna Superiori!

Alex (Piece of Mind)

P.S. Hazardate declaratiile domnului Mihai Stoica conform carora singurul tehnician cu care se vede lucrand este Cosmin Olaroiu...