home
07-10-12

Danciu'... gol

Ştirile de weekend şi evenimentele dinaintea lor au generat comentarii şi opinii cuprinse în analize de ore întregi, la tv, sau editoriale de pagini întregi, în presa scrisă.

Duminică dimineaţă, pe gsp, cea mai importantă ştire a sezonului (altădată), era în treimea inferioară a importanţei şi actualităţii. Evenimentul petrecut sâmbătă seara avea importanţa a două ştiri despre nimic.



La fel şi în prosport, unde împărţea acelaşi spaţiu cu o ştire despre Steaua. „Becali anunţă....”



Nu am identificat, până acum, niciun editorial despre evenimentul care a avut loc.

Ionel Dănciulescu a devenit fotbalistul român cu cele mai multe prezenţe în prima ligă (491). I-a depăşit pe Ştefănescu (490), Ispir (485), Boloni (484) şi Campeanu (470). Dintre toti, Danciu îmi pare cel mai meritoriu.

Dacă Burebista Câmpeanu a fost portar (iar portarii sunt, în genere, purtători de astfel de recorduri, postul lor presupunând o viaţă sportivă mai lungă), iar ceilalţi au avut posturi de travaliu, dar nu de uzură psihică (Ştefănescu şi Ispir – libero, iar Boloni – mijlocaş defensiv şi libero), postul de atacant central este unul de uriaş consum nervos şi fizic, constituind prima linie a frontului. Acolo, lipsa inspiraţiei nu poate fi invocată şi nici ascunsă, aşa cum se poate în celelalte cazuri.

De aceea peformanţa lui Dănciulescu mi se pare una absolut fabuloasă. A realizat-o ca jucător de echipă de top, nu la una călduţa, de mijloc, şi a realizat-o în lumina reflectoarelor, cu presiune permanentă pusă pe el.

Să joci atâta timp – 19 ani! – cu nervul, inspiraţia, reacţia, clasa lui Dănciulescu, cu presiunea rezolvării meciului pe tine, şi să rămâi cât se poate de egal în comportament şi randament, cu o modestie şi înţelegere a jocului de fotbal – prin raportări chiar recente, dar şi trecute – la multe situaţii delicate (Turcia, Luca, Piţurcă, Nova Guardia, Hercules, Bonetti), mi se pare ceva fenomenal, epitetul ăsta avându-şi locul aici.

Pentru mine personal, nu performanţa sportivă (locul 2 în topul golgheterilor all-time), dar modul în care a fost obţinută, adică, în primul rând comportamentul lui Dănciulescu îl face prototip al jucătorului stelist – aşa cum îl văd eu, cum a fost, cum nu mai e, şi cum cred că ar trebui să fie.

Suporterii, clubul, se modelează după mesajele transmise de activitatea urmărită. Danciu este opusul tipului de comportament consacrat de Dinamo dintotdeauna, şi opusul tipului de comportament consacrat de Steaua în ultimii 10 ani.

Prin despărţirea de Danciu, de acum 10 ani, am pierdut dureros o posibilitate ideală de a avea în gaţa ochilor noştri un model de a trăi şi a face performanţă în spiritiul a ceea ce a fost atâta timp şi ar trebui să fie pentru totdeauna identitatea Stelei: talent, dedicaţie, modestie, ambiţie, respect pentru cei din jur, sacrificiu, şi –pe acest fond –, rezultate.

Prin toate cîte le putea da în aceşti 10 ani, Dănciulescu, printre alţii, rămâne un gol mare pentru clubul Steaua – poate unul dintre cele mai mari.

Filip Pindean

Dănciulescu şi Stelea, sau de ce nu ne mai facem bine

FCSTEAUA.RO este un site deschis, facut de suporteri, pentru suporteri. Asteptam articolele scrise de voi, daca aveti ceva de spus si credeti ca o puteti face intr-un articol, nu ezitati!

AFC Astra

FC Steaua
Duminica 12 Apr 2015
Ora 19:30
Marin Anastasovici
Etapa a 26-a, Liga I
TV DigiSport1
TV LIVE