24-01-07

Punct si de la capat

Ce zile!...Cu soare si cer senin,cu o atmosfera limpede care ne permite sa zarim din Bucuresti piscurile inzapezite ale Bucegilor, cu un aer caldut care anunta parca venirea primaverii intr-o luna calendaristica in care, pe vremuri, faceam oameni de zapada si numaram fulgii de nea, victime sigure in lupta cu gravitatia. Cu Mihai Stoica departe de tara, pe taramuri sud-americane, in cautarea transferului unor virtuozi despre care declaram in pauza competionala ca ducem atat de mult lipsa, dar de a caror utilitate ne lepadam de indata ce incepe noul sezon, multumiti de dimensiunea cantitativa si calitativa a lotului existent...Cu un George Becali preocupat sa dea curs explicatiilor metafizice ale accidentarii jucatorilor, imbunand divinitatea prin construirea de noi biserici in zone inca calamitate de vechiul sau dusman cu chip de secera si ciocan.

Dincolo de aceasta introducere, pe care o veti aprecia ca fiind mai mult sau mai putin inspirata, cateva intrebari continua sa ma framante: cum va raspunde Dica provocarilor puse de procesul de recuperare? Cat de mult ii va lipsa el echipei? Trebuia vandut in aceasta pauza competitionala? Va schimba Oli sistemul de joc sau va ramane consecvent prudentei exagerate care ii guverneaza viata de antrenor, preferandu-l pe Croitoru pe postul lui Dica? Cum va gestiona publicul stelist un posibil retur sub asteptari, cu o eliminare prematura in UEFA, dublata de ocuparea unui loc 3 in campionat, necalificant in preliminariile Ligii Campionilor? Exista o stare tensionata in lot, astfel cum sugereaza cateva ziare? Am sa incerc sa ofer cateva puncte de vedere rationale pe marginea acestor subiecte, fara a avea pretentia ca ele nu pot fi supuse criticilor cititorilor.

In ceea ce priveste accidentarea lui Dica, cred sincer ca nu mai este vorba de rodul hazardului. Inteleg sa fie vorba de ghinion cand ai 2-3 jucatori accidentati, dar in situatia in care infirmeria de la Bologna a numarat in cateva luni mai mult de jumatate dintre "senatorii de drept", ceva nu se leaga. Si nu cred ca este de vina uzura acumulata ca urmare a disputarii multor meciuri, nationale sau internationale. Nu doresc sa insinuez absolut nimic legat de pregatirea si competenta profesionala a staffului medical sau de prea desele prezente ale cvasinecunoscutului medic elen Nickos in anturajul echipei, insa pare ciudat ca disputam amicale dupa o perioada de inactivitate destul de lunga (o luna), fara ca jucatorii sa se fi readaptat la efort, printr-o pregatire fizica spartana. Musculatura si articulatiile au cel mai mult de suferit in aceasta situatie, iar riscul aparitiei unor accidentari in genul celei suferite de Dica creste.

Consider de asemenea ca Dica trebuia vandut in aceasta perioada pre-competitionala, nu atat pentru faptul ca ar fi meritat sa faca un salt catre un campionat superior valoric Ligii 1, ci pentru ca bugetul Stelei s-ar fi marit consistent, creand premisele unor investitii imediate pe termen scurt si mediu, atat in echipa, cat si in infrastructura aferenta acesteia.

Este cert ca Dica va lipsi echipei, dar, dupa parerea mea, ca si in cazul lui Mirel Radoi, lipsa se va resimti mai mult in mentalul colegilor, obisnuiti sa astepte vreo rezolvare de geniu din partea lui decat sa progreseze in joc si sa invete sa se exprime intr-un alt sistem in care sa predomine suma reusitelor echipierilor, in detrimentul celor individuale. Nu am crezut si nu voi crede niciodata in teoria jucatorului unic, exponential, determinant pentru o echipa, fara de care aceasta s-ar scalda in mediocritate. Singura exceptie se poate numi Maradona, in absenta caruia Napoli a cunoscut, repetat, calvarul seriilor B si C italiene.

Din pacate, nu cred ca Oli va schimba sistemul de joc, utilizand doua varfuri autentice, care sa aiba in spate un "regista", pentru ca prudenta si frica excesiva par a fi coordonatele pe care si-a axat meseria de antrenor. Veti spune ca schimbarea sistemului de joc in aceasta perioada este generatoare de anumite riscuri pe care nu ar fi bine sa ni le asumam, dar va intreb cum trebuie sa reactionam cand jocul nu merge absolut deloc?

In ceea ce priveste ipotetica stare tensionata din sanul lotului, este posibil ca totul sa fie o pura inventie a presei (in fond, nu ar fi prima data cand se abereaza pe seama Stelei), insa eu cred ca un sambure de adevar exista in toata povestea asta. Dincolo de toate denaturarile si distorsionarile aparute ca urmare fie a relei vointe, fie a diletantismului jurnalistic autohton, e normal pe undeva sa apara o astfel de stare de spirit in cadrul unui lot cu personalitati puternice, in situatii limita (si accidentarile acestea care vin pe banda rulanta se pot inscrie in aceasta categorie). Depinde de Oli cum va administra aceasta stare de fapt, daca ea exista. In fond, are precedente ilustre, Stefan Covaci la Ajax a avut o misiune cel putin la fel de dificila, cu jucatori gen Cruyff, Krol sau Neeskens.

In fine, este foarte posibil si probabil ca in eventualitatea in care vom avea parte de un retur prost in campionat si de o eliminare rapida din UEFA, publicul sa taxeze intr-un mod drastic echipa, conducerea tehnica sau/si administrativa, creand premisele unei situatii explozive in Ghencea. Consecintele unor astfel de contestari vor fi dramatice, fiind bine stiut ca o presiune suplimentara, de tipul celei pe care publicul o poate pune pe jucatori in cazurile in care jocul nu merge sau nu sunt rezultate, are un impact negativ imens in viata oricarei echipe.

In pofida tonului pesimist care reiese din analiza de mai sus, continui sa cred ca avem potentialul de a trece cu bine peste hopurile care urmeaza. Va invit si pe voi, prieteni stelisti, sa o faceti. De ce? Pentru ca noi suntem Steaua, iar ceilalti, nimic!

Forza Steaua, Intotdeauna Superiori!

Alex (Piece of Mind)