23-11-06

Despre limita

Nu sunt nici filozof si nici nu ma pricep la tactica. Asta e clar. Il admir totusi mult pe Mourinho - pentru apararea caruia am intrat in destule dispute, nereusind totusi sa il convertesc decat pe taicameu, convertire pe care o suspectez ca avand la baza si o doza importanta de afectiune parentala.

Deci, ca sa nu va plictisesc prea mult cu divagatiile mele, daca veti considera ca habar nu am despre ce vorbesc, as fi silit sa admit ca aveti dreptate.

Pentru ca astazi vreau sa vorbesc despre limite si despre tactica. Mai exact despre asezarea tactica utilizata de Olaroiu si despre limitele jucatorilor pe care ii are la dispozitie.

Sistemul pe care Olaroiu il foloseste intotdeauna este clar un 4-4-2.

In defensiva pe flancuri exista o acoperire relativ suficienta, pe stanga putand juca Marin sau Nesu, iar pe dreapta Stancu sau Saban - si desi Marin are deja o varsta, mi se pare de departe ca e cel mai bun fundas lateral aflat la ora actuala in lotul Stelei. Nesu nu reuseste intotdeauna sa se achite de sarcini, Stancu nu are intotdeauna clarviziunea si viteza de reactie din meciul de pe Bernabeu, care l-ar recomanda ca pe un inlocuitor perfect pentru Ogararu, iar Saban si-a aratat destul declar limitele in meciul cu Real de la Bucuresti.

Centru apararii mi se pare destul de solid, dupa mine, cuplul Ghionea-Goian fiind cel mai bun cuplu de fundasi centrali din tara. Din nefericire, solutiile pentru inlocuitori pe axul central al apararii mi se par destul de nesatisfacatoare - Baciu si Panait (nu stiu daca Panait a fost vreodata utilizat intr-un meci oficial in acest sezon, iar Baciu nu mi se pare ca se ridica inca la inaltimea titularilor incontestabili Ghionea sau Goian).

Insa, dupa parerea mea, problemele cele mai mari apar la mijlocul terenului.
Olaroiu joaca cu doi mijlocasi centrali, care desi excelenti inchizatori, au un aport destul de redus la faza ofensiva. Astfel, atat Paraschiv (titular incontestabil -din perspectiva valorii si constantei in evolutii- pe postul de mijlocas central), cat si Radoi, Ov. Petre sau Lovin se achita in general bine de sarcinile primite, reusind sa inchida destul de exact jocul la mijloc si sa aiba un aport consistent in faza defensiva. Insa problemele apar atunci cand ei trebuie sa isi faca simtita prezenta pe faza de atac si sa creeze presiune in preajma careului adversarilor sau macar sa distribuie mingi cat mai utile direct pe varfuri. Aici apar probleme destul de serioase in jocul Stelei, lucru ce se poate observa destul de usor din numarul relativ mare de pase usoare gresite la mijloc, din incapacitatea noastra de crea o presiune constanta pe axul central al defensivei adversarilor si din previzibilitatea jocului nostru de atac care se bazeaza mai ales pe incercarea de a desface jocul pe flancuri si de a trimite centrari in careu.

In ceea ce priveste jocul pe benzi la mijloc, aici apar din nou probleme. Personal nu inteleg intrutotul obsesia lui Olaroiu de a-l titulariza intruna pe Nicolita. Dincolo de ambitia cu care alearga dupa fiecare minge, mi se pare ca numarul de centrari cu adevarat utile pe care acesta este capabil sa le furnizeze este destul de redus. E drept insa ca o alta solutie la ora actuala pe axul drept nu prea exista - Gigel Coman nu mi se pare o solutie, iar Cristocea a fost fie accidentat, fie utilizat mai mult pe stanga. Si totusi, repet, utilizarea execsiva a lui Nicolita nu mi separe productiva. Pe stanga, Oprita mi se pare o solutie de avarie in conditiile in care Bostina pare cazut in dizgratia conducerii tehnice si administrative. Si totusi, chiar si Bostina, in ciuda calitatilor tehnice incontestabile, mi se parea uneori destul de lent si cu o predispozitie la efort sustinut destul de scazuta. Singura optiune cu adevarat viabila pe axul stang imi apare ca fiind Cristocea.

In atac, avem cu adevarat o problema. Pentru ca nu avem niciodata doi atacanti. Dica -in ciuda faptului ca este golgeterul Stelei atat in campionat, cat si in Liga- nu este un veritabil atacant. De fapt, dupa ce a fost folosit pe dreapta de Piturca, Dica a fost impins tot mai in fata dupa ce a fost initial trecut pe axul central de Walter incepand cu meciul ala castigat in groapa acum 2 sezoane printr-un gol al lui Cristea. Dar utilizarea lui Dica ca un al doilea varf cred ca ne priveaza de o prezenta mai consistenta in atac la multe faze. Si spun asta desi personal il consider pe Dica singurul "fuori clase" din lotul actual al Stelei. E o apreciere pe care o fac fara sa simt nevoia sa ma alatur neaparat si eu corului de laudatori ai lui de acum, intrucat stiu ca i-am luat apararea atunci cand multi se indoiau de el.

Totusi, cred ca desi Dica nu e genul de mijlocas care sa faca in mod convingator si faza defensiva, asa cum reusea Dorinel de exemplu, ar putea fi totusi utilizat mai judicios undeva in spatele a doua varfuri autentice, pe o pozitie asemanatoare cu cea pe care joaca Ballack la Chelsea in spatele lui Drogba si Shevcenko (realizati acum cam pe unde suntem fata de cei mari?). Si spun asta gandindu-ma ca dupa revenirea lui Iacob, Steaua va avea la dispozitie trei atacanti pur sange din care sa alcatuiasca un cuplu ofensiv.

Cam astea ar fi consideratiile tactice ale unui profan care nu are in comun cu notiunea de tactica decat faptul ca il admira neconditionat pe cel mai mare tactician din fotbalul de azi.

Adaugati la toate astea oboseala acumulata in cele 51 de meciuri oficiale jucate in 2006 de baieti. Adaugati la asta presiunea constanta a rezultatelor. Adaugati la asta exigenta unui public care s-a reobisnuit cu aerul tare al inaltimilor. Adaugati la asta limitele naturale ale unor jucatori neobisnuiti inca sa joace intr-un ritm infernal al meciurilor. Ganditi-va putin la bugetul Stelei in comparatie cu adversarii intalniti in Europa.

Si dupa ce faceti toate astea ganditi-va ca intotdeauna cei mai buni antrenori stau in tribuna sau in fata televizorului. Incercati apoi sa fiti sinceri si sa vedeti daca in conditiile actuale puteam face mai mult decat am facut pana acum. Incercati sa va ganditi cati credeati in ultimii ani ca vom mai juca o semifinala de cupa europeana.
Si dupa ce faceti toate astea, aruncati cu piatra.

Deocamdata astea sunt, dupa parerea mea, limitele pe care trebuie sa le depasim. Si credeti-ma, ca pe unul care a inceput sa aiba ceva experienta, ca o vom face. Chiar daca atunci cand vom ajunge acolo vom fi fost poate parasiti de multi dintre cei ce vor totul deodata. Si de multi din cei ce-ar vrea ca in fiecare zi sa fie doar vreme frumoasa. De aceia carora nu pot sa le spun decat ca de aparitia soarelui se bucura cel mai mult aceia care au indurat ploaia si gerul. Asa cum noi am facut-o de atatea ori. Si o vom face pana la capat ori de cate ori va fi nevoie.

Forza Steaua! Mandru ca sunt stelist!

the quiet romanian