15-09-06

UNDE AI FOST PÂNă ACUM STEAUA?

Scriam dupã meciul cu Standard cã m-au impresionat profund imaginile cu MM Stoica purtat pe umeri de Carlos. Imaginea semana izbitor cu un cliseu din filmele americane cu boxeri in care un "underdog" ajuns campion isi poarta pe sus impresarul care a crezut in el Πmomentele Πcare parea la pamant si Πcare toti il injurau.

Miercuri seara am retrait aceasta senzatie. De doua ori. Prima oara când comentatorii s-au Îtrebat retoric: "Carlos e Î poartã? El e! Unde-ai fost pânã acum Carlos?". Mi-am adus aminte de o replicã a lui Paul Giamatti dintr-un film care redã una dintre cele mai tulburãtoare poveºti din lumea boxului ºi a sportului Î general, povestea campionului mondial James J. Braddock, "Omul Cenuºãreasa".

Atunci când κi Îcepe spectaculosul comeback Împotriva unor adversari Î faþa cãrora nimeni nu-i acorda o ºansã, dupã un meci senzaþional impresarul (interpretat strãlucit de Giamatti) se Îtreabã retoric: "unde mama dracului ai fost pânã acum Jimmy Braddock?".

Asta e senzaþia pe care am avut-o ºi eu miercuri searã. Numai cã nu mã gãndeam doar la Carlos, ci mã gândeam la Îtreaga echipã. La aceastã echipa pe care, chiar ºi dupã dezastrul de pe Riverside, am apãrat-o din toate puterile mele fiindcã am simþit-o ca fiind cea mai frumoasã de la cea a generaþiei din '89, generaþia lui Hagi, Petrescu, Ilie Dumitrescu sau Rotariu.

Cuvintele cometatorilor m-au fãcut ºi pe mine sã mã gândesc: Unde ai fost pânã acum Steaua? Unde a fost echipa noastrã magicã, care plecatã Î competiþie ca o Cenuºãreasa a devenit regina Europei?

ªi am realizat cã, oricât de sentimental ar suna, ea a fost tot timpul Î inimile noastre. Ascunsã Îtr-o Îcãpere cu lucruri preþioase. Aºteptând sã renascã din pasiunea ºi furia noastrã de reveni acolo unde ne-a fost Îtotdeauna locul.

Am fost ºi mai convins de asta a doua zi când l-am vãzut pe Duckadam bucurându-se ca un copil la Arad. Un urs carpatin, un uriaº cu sufletul bun ºi curat ca de copil. Am ºtiut asta vãzându-l pe Lãcã, vãzând Fiara noastrã dragã, vorbind, cu lacrimi Î ochi despre Steaua.

ªi atunci am ºtiut cã istoria pe care ei o scriseserã ne-a obligat sã renaºtem. ªi cã aceastã istorie i-a obligat pe bãieþii noºtri minunaþi sã ne aducã Îapoi ceva din magia nopþii de la Sevilla. Am redescoperit - pentru a câta oarã? - mândria fãrã seamãn de a fi stelist ºi Îþelesul expresiei "noblesse oblige".

Un alt lucru care m-a impresionat au fost cuvintele lui MM de dupã meci, atunci când explica simplu ºi modest cum l-a susþinut pe Carlos Î momentele grele. Cuvintele simple ale cuiva care nu cerea nici un fel de recunoºtinþã, cãci κi primise deja rãsplata. Rãsplata de a fi avut dreptate atunci când a ghicit Î actuala echipã a Stelei ceva "larger than life" - cum spun americanii - ºi de a fi fãcut totul pentru readucerea Stelei Î rândul echipelor de top din Europa.

Mi-am adus aminte de faptul cã acelaºi MM, care a fost blamat de mulþi, l-a susþinut pe Dicã din toate puterile Î perioada grea a acestuia de acum doi ani. Chiar ºi cu preþul de lovi un suporter, gest pe care sunt sigur cã Îl va regreta toatã viaþa, dar pentru care eu unul, ca ºi mulþi alþii, l-am iertat deja.

ªi am realizat cã MM este omul din colþul ringului, al cãrui rol Πpregãtirea condiþiilor optime pentru campioni e esenþial.

Aº vrea sã fac o menþiune specialã cu privire la atitudinea lui Paraschiv din teren. Nu doar la jocul sãu extrem de precis Î care, ca de obicei, a fãcut o risipã incredibilã de efort. Ci, mai ales, la atitudinea sa determinatã ºi zâmbitoare. Câtã deosebire faþã de cel care Î 2001 ieºea sufocat de efort de pe teren tot Îtr-un meci cu Dinamo Kiev. Bravo Para!

Acum Îsã, când euforia acestui succes mai mult decât convingãtor a trecut, trebuie sã fim lucizi. Sã Îþelegem cã greul de abia acum Îcepe. Sã ne pregãtim sã Îfruntãm frustrarea fãrã margini a unora din adversarele din competiþia internã. Care vãzându-ºi Îcercãrile penibile de a Îtina renumele Stelei spulberate de performanþa noastrã uluitoare vor Îcerca sã ne Îvingã spre a putea veni din nou cu laude mincinoase. Sã Îþelegem deci cã e imperios necesar sã nu pierdem nici cu Rapidul, nici cu Dinamo.

ªi apoi sã ne amintim cã Îcã suntem outsideri Î grupa noastrã, cã meciurile cu Lyon ºi Real, ºi chiar returul din Ghencea cu Dinamo Kiev, vor fi totul altceva decât meciul din Ucraina. Sã rãmânem la fel de concentraþi ºi sã nu uitãm cã, Î ciuda victoriei, rãmânem cu ºansa a patra Î grupã.

ªi mai mult decât orice, sã pãstrãm starea de graþie de miercuri seara. Când am simþit cu toþii cã participãm la un spectacol superb ºi cã Îsãºi prezenþa noastrã acolo e un premiu Î sine.

Un premiu pentru toþi cei care am fãcut ceva pentru a readuce spiritul Stelei Magica Îapoi ...

Forza Steaua! Mândru cã sunt stelist!

the quiet romanian