01-09-06

Bucuraþi-ne din nou!

"Eºti deja un bãiat bogat. Viitorul tãu e asigurat. În România eºti un rege. Dar dupã retragere nimeni nu-ºi va mai aminti de tine decât dacã reuºeºti lucruri importante. Acestea rãmÎ Î istorie." - Jose Mourinho cãtre Adrian Mutu.

În ultimii 6 ani Naþionala nu ne-a prea oferit motive de bucurie. Amintirea zilelor cand Hagi, Popescu, Dorinel, Ilie sau Raducioiu ne scoteau pe toti Î stradã s-a estompat tot mai mult. Zilele când o semifinalã de Campionat Mondial ne era la Îdemânã sunt acum doar o amintire preþioasã.

ªi ceea ce e mult, mult mai grav e cã, mai mult decât criza prelungitã de la nivelul performanþelor prin care a trecut Naþionala, atitudinea unora dintre tricolori ne-a Îdepãrtat pe mulþi de echipa naþionalã.

Am Îceput parcã tot mai mulþi sã uitãm zilele Î care nu mai conta cã eram steliºti, dinamoviºti, rapidiºti sau Dumnezeu mai ºtie ce, pentru cã eram toþi Români. Am Îvãþat Îcet, Îcet sã uitãm cum toatã suflarea fotbalisticã româneascã aºtepta cu sufletul la gurã un nou meci al naþionalei ºi, implicit, un nou motiv de bucurie.

Cei care am avut ocazia sã Îl vedem pe Regele Hagi ºi pe ceilalþi tricolori jucând ºi aducându-ne atâtea bucurii, simþim uneori melancolia zilelor când ne strigam bucuria Î stradã dupã meciurile memorabile cu Þara Galilor, cu Columbia, cu Argentina, cu Anglia...

În ultimii ani Îsã, din nefericire, prilejuri de bucurie au fost prea puþine...

Am Îvãþat sã trãim cu imaginea lacrimilor lui Contra dupã barajul cu Slovenia, a lacrimilor lui Dorinel de la finalul meciului cu Danemarca...

Am ajuns sã uitãm sã ne mai bucurãm...Am ajuns sã ne Îtrebãm dacã nu cumva Regele avusese dreptate când ceruse, Îtr-un moment de supãrare, ca lui ºi celorlalþi TRICOLORI sã li se ridice statui...

În ultimii ani, ne-am dorit cu toþii sã trãim din nou ziua Î care sã revedem pe teren niºte TRICOLORI ºi nu doar niºte jucãtori veniþi la echipa naþionalã...

Iatã cam care sunt gândurile cu care eu unul Îtâmpin acest nou Îceput de drum. ªi totuºi, sunt mai optimist ca niciodatã...

Pentru cã mã gândesc cã poate Mutu a ajuns Î sfârºit la maturitatea menitã sã Îi permitã sã Îþeleagã cuvintele marelui Jose.

Pentru cã mã gândesc cã poate Î sfârºit Chivu ne va face sã nu ne mai fie atât de dor de imaginea Regelui cu mâna la inimã Îaintea de Îceperea fiecãrui meci.

Pentru cã mã gândesc cã poate toþi ceilalþi bãieþi vor Îþelege cã au faþã de noi datorii vechi, care se cer achitate odatã...

Pentru cã mã gândesc cã avem a venit momentul sã ne bucurãm din nou...

Desigur cã mâine ne aºteaptã un meci greu, cu o echipã Î creºtere ca ºi a noastrã. Desigur cã toþi am fi preferat ca Piþurcã sã fi renunþat mãcar acum la micile lui orgolii ºi manii. Desigur cã va fi un drum greu.
Dar ÎMPREUNă Îl putem parcurge pânã la capãt.

Aduceþi-ne din nou alãturi de voi! Hotãrâþi-vã sã reveniþi ACASă Î Ghencea! Fãceþi-ne iar sã fim mândri de voi!

Dar pânã una alta, Îvingeþi mâine Bulgaria! Bucuraþi-ne din nou! Hai bãieþi! Se poate!

Hai România! Mândru cã sunt român!

the quiet romanian