03-07-06

Un fotbal renascut

Il Soldatino

Nu mi-a placut deloc acest Mondial. Pana in sferturi. In grupe si in optimi interesul a scazut undeva sub mediu. Sunt sigur ca la acest comportament au avut o contributie majora si Chivu & Company datorita absentei lor de la acest turneu final. In plus exista o permanenta reportare la Champions League. Una net favorabila celei de-a doua.

Inca de la inceput nu mi-am dorit sa castige Brazilia. Motivele? Sunt multe. Deja aveau o multime de titluri castigate si nu voiam sa se detaseze foarte tare. In plus, prea mult tam tam s-a facut in jurul acestor brazilieni si cu cat reclama a fost mai mare cu atat saturatia s-a instalat mai repede. Erau doar ei....si restul. Mai mult decat atat, fotbalistii cariocas au fentat fotbalul. L-au mimat. Iar fotbalul, care si asa nu este drept, te pedepseste in astfel de cazuri. Comportamentul lor a fost de-a dreptul sfidator. Mesajul a fost clar "nu are rost sa ne antrenam pentru ca orcum vom castiga". Au ras in fata italienilor care s-au strans in jurul lui Lippi si a sedintelor tactice, a nemtilor care s-au antrenat ca pentru razboi, ori a harnicilor portughezi care trebuie sa-i suporte injuraturile lui Scolari in timpul meciurilor. Revenind la campionii mondiali "en titre" putem spune ca a fost prea multa voie buna, petreceri, ceva kilograme in plus la unii jucatori, un Ronaldinho, un Kaka sau Juninho absolut stersi si butoiasul atomic Ronaldo care a mai salvat cate ceva prin golurile marcate, dar obosit si greoi.

Si a venit meciul cu Franta. Despre aceasta echipa ce sa spun? Am admirat-o pe aceea a lui Gires, Platini sau Tigana prin intermediul imaginilor de arhiva si a cartilor regretatului Ioan Chirila. O echipa romantica intr-un fotbal romantic, al spectacolului si al adevaratelor caractere. Apoi am venit in contact cu Franta anilor 90. Una pe care am detestat-o datorita campaniei de calificare de la CE 1996 si unui meci din grupele aceluiasi turneu castigat pe nedrept de francezi in urma unei greseli grave a lui Stelea. Aici as adauga si comentariile jegoase facute de presa franceza ori de cate ori echipe de fotbal romanesti au jucat impotriva celor franceze. Totusi a trebuit sa-i recunosc forta si meritul de a fi campioana mondiala in 1998 si apoi campioana europeana in 2000.

Revenind la sfertul Brazilia - Franta trebuie sa admit ca am ramas socat privindu-i pe francezi. Au dat o lectie de fotbal. Ma asteptam ca brazilienii sa-i calce in picioare. Asteptam un iures la poarta lui Barthez. Da' de unde. Jocul a avut un ritm dictat doar de reprezentantii cocosului galic cu un Zidane in forma mare, un dirijor venit special pentru un asemenea concert magnific.

Aceasta echipa a Frantei aduce putin cu cea a Argentinei din 1990. A venit incarcata de critici si blamata de proprii suporteri. S-a chinuit in grupa ca apoi sa elimine in optimi o Spanie pe care toata lumea a dat-o favorita. Apoi a urmat acest regal fotbalistic in care a eliminat marea favorita Brazilia - asa cum au facut-o si argentinienii in Optimile CM 1990. Plecand de la acest considerent spun ca aceasta formatie reprezinta sarea si piperul acestui mondial. A salvat acest turneu anost. Prin ea, fotbalul spectacol, fotbalul suprizelor a renascut. Aici putem adauga si Portugalia o echipa care a eliminat o extrem de plictisitoare Anglie. Automat, putem astepta ca Franta sa mai joace o finala mondiala. Daca nu ajunge la lovituri de departajare. Pentru ca acolo Ricardo este regele. Indraznesc sa afirm asta deoarece Portugalia s-a calificat si cu noroc pana acum. Eliminari in echipele adeverse, a stiut sa provoace si a beneficiat de si conjuncturi favorabile in timpul jocurilor. Ramane de vazut ce va fi in cealalta semifinala in care favoritii mei sunt italienii dar de la nemti te poti astepta la orice. Inclusiv sa ajunga campioni mondiali. Cu niste jucatori absolut rudimentari dar cu o mentalitate riguros educata de-a lungul timpului.