28-06-06

Un campionat mondial bizar

Il Soldatino

Da, avem de-a face cu un Campionat Mondial bizar. Inceput sub dominatia media presupusa de prezenta marilor echipe, intre care Brazilia se detaseaza cu prisosinta, acest turneu final a suprins prin mediocritate. Cele mai spectaculoase meciuri palesc prin comparatie cu cele de nivel mediu din Liga Campionilor. Atat de laudata Brazilie nu a impresionat, lasand impresia unei echipe in care suficienta reprezinta caracteristica dominanta. Kaka loveste mingea frumos dar are si perioade in care lipseste cu desavarsire din meci, Ronaldinho nu mai rade cu pofta si driblingurile sale sunt facute in memoria acelui extraterestru barcelonez, iar Ronaldo nu fuge decat dupa mingile care-i provoaca interes. Nu mai pomenesc de ameteala Angliei o echipa care a jucat si s-a calificat italieneste (nu degeaba a antrenat Erikson atata timp in Peninsula) sau de eliminarea ciudata (nu pot gasi sinonime gentile pentru atributul prosteste) de catre o Portugalie perfida si cu ceva mai multa limpezime. Si uite asa cele doua echipe care au lasat Romania acasa gusta din cupa infrangerii dupa ce au fost eliminate lamentabil.

Mai mult decat atat, prestatiile arbitrilor pot fi incluse la capitolul partinire ori in "simptomatologia" afectiunilor acuitatii oculare. Daca la vechile turnee finale faceam clasamente si izolam partidele in care s-a gresit flagrant, acum am ajuns sa le extragem pe acelea in care nu s-a viciat rezultatul. Si uite asa, pe nesimtite, s-a ajuns sa se netezeasca foarte delicat calea marilor echipe (?) spre fazele finale ale competitiei. De aici rezulta si ciudatenia acestui turneu. Echipele mici au jucat foarte slab neproducand socuri, echipele mari au jucat la un nivel mediocru si s-au calificat in fazele superioare dar fara a impresiona, iar suprizele au lipsit cu desavarsire in comparatie cu precedentele competitii mondiale. O competitie calma, "asezata" in acord cu riguozitatea si organizarea germana.

Daca la precedentul turneu, in 2002, s-a procedat exact invers, prin eliminarea granzilor, tot in urma deciziilor arbitrilor "unsi" sau "influentati" de pitorestile peisaje asiatice, acum am constatat cum Germania a beneficiat de avantajul unui om in plus (oare mai avea nevoie?) dupa ce conducea deja cu 2-0, dar a primit un penalty impotriva tocmai in ideea de compensatie, Italia a avut un om eliminat pentru o faza de galben (trebuia sa plateasca cumva cadoul ce va urma) dar a primit cadou o lovitura de pedeapsa absolut inventata de la un om care a reusit sa fie unica vedeta - culmea, in "El Clasico" Barcelona - Real Madrid. Chiar si Brazilia a marcat un gol din offside, al doilea impotriva Ganei, desi chiar nu avea nevoie de asa ceva. Si s-a ajuns la derby-ul Europei: Spania - Franta. Inaintea meciului am citit absolut toate cronicile ce au precedat aceasta partida. Influentati de iuresul spaniolilor din grupe aproape nimeni nu-i dadea nici o sansa Frantei. Inclusiv cel ce scrie acest articol era un suporter inrait al spaniolilor (am niste amintiri nu tocmai placute legate de "prietenii" francezi, atat fotbalisti cat si cronicari sportivi). Rezultatul? 3-1 pentru Franta. A fost o lectie pentru toata lumea. Marii jucatori nu mor niciodata pentru ca ei nu tin cont de pronosticuri si nici de articole din media. Zidane, o copie nereusita a jucatorului din 1998 a "reinviat". Am folosit aceasta expresie perimata tocmai pentru a nu ma detasa de aceste clisee gazetaresti. In realitate, Zizou a reusit aseara sa se concentreze si sa arate ceea ce stie. Si cand te gandesti ca toata lumea spunea ca va fi probabil ultima sa aparitie pe terenul de fotbal.

"Armada Rossa se retrage". Asa suna un titlu de articol semnat de marele Ioan Chirila. Se pare ca a devenit o regula, un deznodamant cunoscut, o partitura citita de public inaintea premierei unei piese de teatru.. Plecand mereu ca mari favoriti, niciodata spaniolii nu au reusit sa ajunga macar intr-un act final. In 1982 au parasit competitia extrem de repede in ciuda faptului ca au fost organizatorii competitiei. In Italia 90 au fost eliminati de sarbi dupa un meci pe care l-au dominat copios si in urma unei lovituri libere executate magistral de Stoikovici in finalul meciului. In America au fost eliminati italieneste de....italieni, cu scorul de 2-1. Meciul din 2002 a fost dus in prelungiri de un arbitru cel putin rau intentionat, iar acum in Germania desi erau mari favoriti au pierdut clar. Spania ramane mereu o mare dezamagire, o vesnica promisiune dar si o mare pierzatoare. Este singura echipa care porneste mai mereu printre favorite desi nu a castigat niciodata.

Acum urmeaza sferturile. Se pare ca visul Ucrainei se va opri aici, dar vom avea parte de doua regaluri fotbalistice: Germania-Argentina si Anglia-Portugalia plus o reeditare a Finalei Campionatului Mondial din 1998, Franta-Brazilia. Sincer mi-e teama pentru Argentina (sunt un suporter inrait al fotbalului argentinian) una dintre cele mai spectaculoase si complete echipe ale acestui turneu. Nu ma tem daca ma raportez la fotbal ci la faptul ca o tara organizatoare de talia Germaniei nu va accepta niciodata sa fie eliminata in sferturile de finala - deci va trebui sa stam cu ochii pe arbitri.

De asemenea Anglia va avea un meci infernal importiva tehnicilor portughezi, stransi in jurul acestui mare jucator Figo. Dupa meciul Frantei de aseara nu mai sunt 100% sigur ca Brazilia va merge mai departe, dar sud americanii pornesc ca mari favoriti. In plus se vor mobiliza exemplar ca sa razbune acea infrangere rusinoasa de acum 8 ani. Deci, aparent doua echipe au sanse mai mari de a prinde o semifinala, Italia si Brazilia, dar in fotbal s-au vazut multe si poate ca acum a venit timpul ca mondialul "sa-si ia zborul" si fotbalul adevarat sa iasa in fata si odata cu el spectacolul sportiv.