09-06-06

Noi si...restul

Suntem campioni. Din nou. Si in final asta e tot ceea ce conteaza acum. Bineinteles ca am trait si eu bucuria celui de-al 23-lea titlu din istoria noastra glorioasa. Dar, mai mult ca niciodata, bucuria mi-a fost umbrita de faptul ca anul asta n-am avut un adversar demn de noi.

Anul asta, din care mai mult decat cu bucuria acestui titlu, am ramas pe viata cu amintirea durerii resimtite la finalul meciului de pe Riverside, am redescoperit mandria fara margini de a fi stelist. De ce?

Datorita atacurilor marsave la care am fost supusi tot timpul. Nu cred sa fi fost in ultimii 15 ani o echipa mai frumoasa si, in acelasi timp, mai virulent si nedrept atacata decat echipa noastra din acest sezon.

Ne-a fost atacat dur antrenorul (unul dintre oamenii cu cel mai sanatos bun simt pe care ii stiu eu in fotbalul romanesc). Si cine a facut asta? Un individ care are domiciul la Timisoara si resedinta cvasipermanenta in arestul Politiei sau la Penitenciarul Rahova.

Ne-a fost atacata istoria si, cel mai grav, a fost jignita amintirea cea mai scumpa a oricarui stelist - noaptea magica de la Sevilla. Cine a facut asta? Omul care in epoca cand Steaua scria istoria fotbalului european, obtinea victorii de rasunet in fata unor mari echipe ca 17 Nentori Tirana sau FC Mechelen.

Cand dupa ce am avut parte de unele dintre cele mai tendentioase arbitraje pe care le-am vazut vreodata - si ma refer aici la prestatiile absolut penibile ale lui Diaconu si Serea - ni s-a spus ca nu avem dreptul sa ne plangem si ca respectivii fluierasi au gresit "omeneste". Si cine a facut asta? Omul care si-a justificat absolut toate insuccesele din cariera pe seama "arbitrilor ostili".

Cand am asistat la o penibila mimare a fotbalului la Dej, ni s-a aruncat in fata un presupus blat pe care noi l-am fi facut cu cea mai frumoasa si mai curata echipa a acestei editii de campionat - Sportul Studentesc. De dragul ideii de a fi iarasi atacata Steaua in mod nedrept, s-a aruncat cu noroi asupra unor baieti tineri care au jucat poate cel mai frumos si curat fotbal al ultimilor ani.

Am fost acuzati total pe nedrept de rasism, trecandu-se sub tacere, in mod deliberat, faptul ca Banel Nicolita este unul dintre cei mai iubiti jucatori ai nostri. S-a cerut depunctarea noastra intr-o incercare disperata de a castiga la "masa verde" un campionat pe care contracandidatii nostri nu au aratat nici o secunda ca l-ar merita.

Am asistat oripilati cum capitanului nostru i-au fost aduse injurii absolut infioratoare de catre "cea mai frumoasa galerie din tara".

Am asistat socati la manifestarile "sportive" ale aceleiasi prea frumoase galerii de la finalul returului din cupa UEFA, cand randuri intregi de scaune au fost devalizate si jandarmii au fost atacati cu brutalitate, si asta dupa ce, pe toata durata meciului, aceiasi suporteri "extraordinari", s-au preocupat mai putin de incurajarea favoritilor si mai mult de provocarea, fara nici un succes, a galeriei steliste.

Am aflat stupefiati cum ca arbitrul spaniol al returului din cupa UEFA ar fi participant la o monstruoasa conspitratie - internationala de data aceasta - menita sa ii oprime in continuare pe cei care se proclama "singuri impotriva tuturor". Cred ca mai corect ar fi "singuri impotriva tuturor normelor bunului simt"!

Am privit mirati cum unii jucatori ai Sportului au fost agresati ca la un meci de K1 in penultima etapa a campionatului. Si asta sub privirile amuzat ingaduitoare ale Brad Pitt-ului arbitajului romanesc.

Am asistat cu totii la o cadere nervoasa a "echipei frumoase a acestui campionat" (daca imi permiteti - una din cele mai nereusite glume auzite in acest an).

Am asistat mirati la cel mai rusinos meci din ultimii 25 de ani. Si la finalul lui am aflat cu totii ca asistat la"o rusine de campionat". "O rusine" care desigur ca n-ar mai fi fost deloc "rusinoasa" daca alta ar fi fost castigatoarea campionatului. Hilar!

Am privit ultragiati cum un jucator ameninta cu bataia un arbitru care n-a facut altceva decat sa aplice in mod scrupulos regulamentul.

Am asistat plini de revolta cum un alt jucator - aflat la finalul unei cariere totusi merituoase - isi permite sa numeasca Romania "un jeg de tara". La asa ceva nu pot spune decat ca desi sunt extrem de mandru de faptul ca sunt roman, mi-e o rusine teribila ca sunt conationalul unui astfel de individ.

Am asistat iarasi mirati la o serie de declaratii complet nefundamentate si lipsite de orice probe, conform carora meciul nostru de la Vaslui nu ar fi fost unul corect. Desigur ca intr-un meci intre o echipa lipsita complet de grija evitarii retrogradarii si o semifinalista a cupei UEFA, ar fi trebuit ca echipa din subsolul clasamentului ar fi trebuit sa depaseasca neta diferenta de valoare si sa castige. Cum ar putea un om rational sa ia in seama o asemenea mostra de "logica matematica"?

Si poate ca ar mai fi si altele.

Ma intreb insa si eu ca si un distins jurnalist: ce ramane?

Ramane amintirea unui sezon fabulos in cupa UEFA si, desigur, ramane tristetea fara margini a ratarii calificarii in finala aceleiasi competitii. Ramane faptul ca Steaua e cea mai iubita echipa din tara. Ramane tristetea de a nu fi avut un adversar demn in lupta pentru titlu.

Ramane realitatea faptului ca suntem campioni. Din nou. Si in final asta e tot ceea ce conteaza acum.

Restul nu mai merita mentionat.

Sa ne traim cu mandrie bucuria acestor clipe. Si, asa cum spuneam mai demult, sa ne manifestam aroganta bazata pe SUPERIORITATEA noastra.

Bravo baieti! La revedere George! Mandru ca sunt stelist!

the quiet romanian