21-05-06

Sportul Studentesc - Steaua 1 - 2

Il Soldatino

Inaintea acestui meci nu-mi puteam scoate din memorie o intalnire dintre Sportul si Steaua de acum 6 ani. Era tot intr-un final de campionat, iar Steaua se batea la titlu tot cu Rapidul, formatie antrenata atunci de Mircea Lucescu. Echipa noastra avea mare nevoie de o victorie, dar meciul a "curs" linistit spre un rezultat de 0-0 pana in ultimile minute. Atunci, pe fondul unei dominari autoritare steliste, un jucator al echipei gazda a scapat spre poarta noastra si a marcat un gol care ingropa pentru moment toate sperantele steliste. Din fericire jocul s-a terminat la egalitate, 1-1 si Steaua a ajuns campioana in finalul campionatului. Imi amintesc ca a doua zi, dupa aceasta remiza, odata cu reintrarea Rapidului in carti, Pro Sportul (actuala echipa gsp) aparea pe prima pagina cu o poza a portarului studentilor de atunci, Razvan Lucescu, alaturi de un titlul sugestiv "In numele tatalui" aluzie la taticul jucatorului.

Revenind fotbalul prezent....

Am urmarit meciul echipei noastre in paralel cu cel de la Cluj unde se intalneau echipele CFR din localitate si Rapid Bucuresti.

In prima repriza, vitezistii si-au creat mai multe ocazii de poarta decat au facut-o in primele trei - patru meciuri ale acestui retur de campionat. A suprins lipsa de realizari a lui Nicolita si jocul neconvingator a lui Iacob. De asemenea, a starnit ingrijorare intrarea lui Gabi Bostina, un jucator controversat in ultima perioada, in locul furnicutei Cristocea. Cel de-al doilea a fost de altfel schimbat in cea de-a doua repriza de Oprita. Atunci cand a intrat Daniel mi-am spus ca este poate o ultima ocazie in care trebuie sa ne dovedeasca ca merita sa joace la Steaua. Intr-un meci decisiv din campionatul Romaniei si nicidecum in Europa.

Din minutul 48 a inceput nebunia odata cu golul lui Nicolita. Centrare perfecta venita de la Dica si Jardel, venit fara marcaj, s-a inaltat superb si a lovit mingea cu capul. A urmat automat un autogol a lui Dica, unul care o trimitea pe Steluta pe a doua pozitie a clasamentului in spatele unui Rapid care, asa cum era de asteptat, a revenit de la 0-1 si conducea cu 2-1 in deplasare. Ma uitam la Dica dupa faza autogolului. Era distrus. "Cata nedreptate" mi-am spus. Sportul nu avusese nici o ocazie clara. Asa trebuie sa joace o echipa care vrea sa ajunga campioana? Fotbalul nu este un sport drept. Nu exista intotdeauna dreptate si ne-a dovedit-o de multe ori. A urmat imediat o interventie fantastica a lui Stancioiu in fata lui Ogararu. Apoi in minutul 62 ocazie IMENSA Dica. Acesta, scapat singur spre poarta, a ales sa nu se grabeasca, a driblat portarul cu eleganta, si-a asezat mingea pe picior si a tras din 7 metri direct in capul unui aparator advers, trimitandu-ne pe toti dupa pilule calmante si antinevralgice. A urmat penalty-ul obtinut de Nicolita, un jucator care s-a zbatut mult in acest meci si care, in ciuda unor realizari putine, a reusit sa marcheze un gol si sa obtina penalty-ul. Acesta este fotbalul modern. A urmat executia lui Mirel Radoi. Atunci mi-am spus "Capitanul nu poate sa greseasca. Nu acum". Si CAPITANUL nu ne-a lasat la greu. A executat perfect aceasta lovitura trimitandu-l pe Stancioiu dupa tigari si pe noi dupa sticle de bere (sampania o pastram pentru orasul (?) numit Vaslui).

Finalul meciului. Steaua a invatat din greseala Boro si a jucat exact ceea ce trebuia. A pus presiune in continuare pe adversar, a mutat in permanenta jucatori in jumatatea Sportului incercand sa tina mingea si sa fragmenteze meciul prin faulturi tactice.

Un final fericit, in ciuda Rapidului care a castigat la Cluj cu 3-1 si a insinuarilor facute de Vlad Enachescu si Emil Gradinescu ca echipa ros albastra nu a pierdut nici un meci cu arbitrul Salomir la centru. Suporterii stelisti au motive de bucurie, titlul este foarte aproape, dar nu trebuie uitat faptul ca mai sunt doua partide care trebuiesc castigate si nu trebuie uitat, de asemenea, ca fotbalul este un joc care poate fi neiertator daca incerci sa-l trisezi si daca nu-l joci cum trebuie.